Grăniţuire. Decizia nr. 22/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 3805/740/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 22
APEL
Ședința publică din data de 13 martie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – D. A.
Judecător – S. L.
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de către apelanții pârâți Z. C. și Z. I., ambii cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 5260 din data de 16.10.2012, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. S., cu domiciliul în ., având ca obiect – grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: intimatul reclamant M. A. S., prezent personal și asistat de avocat P. M., apelantul pârât Z. I., prezent personal și asistat de procurator C. I., iar apelanta pârâtă Z. C., a fost reprezentată prin procurator C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procuratorul apelanților a depus la dosarul cauzei certificat de grefă din dosar nr._ al Judecătoriei A..
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Procrator C. I., pentru apelanții pârâți, solicită suspendarea cauzei de față, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 punctele 1 și 2 Cod procedură civilă, până la soluționarea: dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei A., cu termen de judecată la data de 12.06.2013, ce are ca obiect fond funciar, privind pe reclamanții Z. I. și Z. C., precum și față de dosarul penal nr._, în care s-a respins plângerea formulată împotriva Rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria A., pentru neînceperea urmăririi penale, arătând că nu s-a precizat dacă fapta a fost săvârșită de reclamant întrucât, în acest caz, a intervenit prescripția.
Avocat P. M., pentru intimatul reclamant solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1, punctul 1 Cod procedură civilă, apreciind că este irelevantă modificarea titlului de proprietate și consideră că modificarea acestuia ar fi în avantajul mamei pârâtului pe de o parte, iar pe de altă parte, solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1, punctul 2 Cod procedură civilă.
Instanța, respinge cererea de suspendare a cauzei, întrucât, nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale împotriva intimatului reclamant M. A. S., astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 244 alin. 1, punctul 2 Cod procedură civilă.
Cu privire la existența pe rolul Judecătoriei A. a dosarului nr._, privind anularea titlului de proprietate emis pentru apelanții pârâți, instanța apreciază că soluția ce va fi pronunțată în acest dosar, nu este de natură a influența decizia pronunțată în apel, față de împrejurarea că cele două suprafețe de teren deținute de părți nu se suprapun, așa cum rezultă din titlul de proprietate al părților.
Procurator C. I., pentru apelanții pârâți, solicită încuviințarea probelor cu 2 martori, pentru a dovedi că înaintea emiteri titlului de proprietate, terenul loc de casă, aparținea tatălui părții, precum și a probei cu înscrisuri, sens în care, depune la dosar copie recipisă plic și copie adresă nr. II/FF48136 din 18.02.2013 emisă de Instituția Prefectului Județului Teleorman privind soluționarea petiției formulate de către numitul Z. I., arătând că urmează să primească răspunsul acesteia ulterior.
Avocat P. M. pentru intimatul reclamant solicită respingerea cerii, considerând că aspectele ce se doresc a fi dovedite, nu au legătură cu prezenta cauză.
Instanța respinge proba solicitată, întrucât, la instanța de fond nu s-a cerut încuviințarea probei cu martorii nici prin întâmpinare, nici la interogatoriu, iar martorii solicitați în calea de atac a apelului, tind să dovedească în realitate, împrejurări ce țin de anularea titlului de proprietate ce face obiectul dosarului_ al Judecătoriei A..
Totodată, instanța apreciază că dosarul este înregistrat de la data de 14.12.2012 la Tribunalul Teleorman și a fost timp suficient ca părțile să depună actele de care înțelegeau să se folosească, în susținerea apelului.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Procurator C. I., pentru apelanți pârâți Z. C. și Z. I., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, considerând sentința civilă pronunțată de instanța de fond, ca netemeinică și nelegală, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat P. M., pentru intimatul reclamant M. A. S., având cuvântul, consideră că acțiunea a fost dovedită, arătând că la fila 53 din dosarul de fond, se află atașată adresa O.C.P.I. Teleorman ce are atașat titlul de proprietate.
Totodată, mai arată că la prima instanță, expertul a fost împiedicat să efectueze raportul de expertiză, întrucât, în cauză s-a formulat plângere penală, iar pentru a se rezolva suprapunerea terenurilor părților, intimatul reclamant a fost de acord să primească diferența de termen pe un alt amplasament.
Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului declarat de apelanții pârâți Z. C. și Z. I., ca nefondat, considerând hotărârea pronunțată de prima instanță, ca fiind temeinică și legală, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 6 mai 2011 la Judecătoria A., reclamantul M. A. S. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții Z. C. și Z. I., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța: să fie obligați pârâții a lăsa în deplina proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 0, 0500 ha, proprietatea exclusivă a reclamantului, situat pe raza comunei Brânceni, jud. Teleorman, în T18, . ca vecini: la N-C. C.; la E-S. Tăsica și T. Gh. M.; la S-N. S.; la V-DS-618/30, teren pe care pârâții îl ocupă și îl exploatează fără niciun drept; să se stabilească linia de hotar pe latura dinspre sud a terenului reclamantului, în suprafață de 0,0500 ha, descris mai sus, și suprafața alăturată deținută de cei doi pârâți; obligarea pârâților la despăgubiri cu titlu de lipsa de folosință a terenului reclamantului, de 0, 0500 ha, pe ultimii 3 ani, evaluată la nivelul sumei de 3000 lei-fila 19; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în temeiul Legii nr. 18/1991, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, alături de N. E. G., pentru suprafața totală de 3,9600 ha, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr._/1995. Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1058/29.05.2009 de BNP E. I., reclamantul a împărțit terenul cu P. I., moștenitoarea lui N. E. G., așa încât suprafața de 0, 0500 ha, ce face obiectul prezentului litigiu, i-a revenit reclamantului, teren pe care, în fapt, îl deținea încă de la momentul restituirii lui.
A mai susținut reclamantul că terenul de 0, 0500 ha se învecinează, pe latura dinspre sud, cu N. S.-potrivit titlului de proprietate, cei doi pârâți care ocupă și exploatează terenul fiind fiica și ginerele numitei N. S.. Deși suprafața de teren a fost folosită, cu permisiunea reclamantului, de către o altă persoană, de aproximativ 3 ani, pârâții au ocupat și au folosit terenul, zădărnicind orice încercare a reclamantului de a reintra în posesia lui, de unde rezultă și o pagubă anuală, produsă aceluiași reclamant, ce constă în lipsa de folosință a terenului.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 480, 584 și urm. C. civ. .
La data de 13.02.2012, prin serviciul Registratură, pârâții au formulat întâmpinare (fila 39 dosar fond) prin care a evidențiat faptul că există 2 titluri de proprietate, respectiv nr._/20.07.2000 și nr._/23.05.1995, primul emis pe numele autoarei pârâților, iar al doilea, pe numele reclamantului, constatându-se că același titlu de proprietate, cu același număr, aceeași . dată a emiterii, pe același nume, la tarlaua 18, . înscrisă cu ștersături, suprafața de 500 mp, față de titlul emis original.
La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr._/23.05.1995 și anexă (filele 4, 17, 18), actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1058/29.05.2009 de BNP E. I. (filele 5, 6); chitanțele nr._/07.11.2011 și nr._/03.11.2011 privind achitarea taxelor judiciare de timbru în valoare de 190 lei, respectiv 250 lei (filele 20, 21); titlu de proprietate nr._/20.07.2000 (fila 40); adresa emisă de OCPI Teleorman privind compararea celor două titluri de proprietate respectiv nr._/20.07.2000 și nr._/23.05.1995, primul emis pe numele autoarei pârâților, iar al doilea, pe numele reclamantului, adresă în care s-a confirmat valabilitatea unui singur titlu, respectiv nr._/23.05.1995 (filele 53-56).
Instanța a încuviințat, la cererea reclamantului, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților (filele 28, 29 dosar fond), proba testimonială cu doi martori, declarațiile acestora, după citire și semnare, fiind atașate dosarului cauzei (filele 30, 31 dosar fond) și două expertize tehnice în specialitățile topografie și agricultură.
La datele de 28.05.2012, respectiv 18.09.2012, prin serviciul Registratură, au fost depuse la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea topografie D. D. (filele 60-61 dosar fond) și raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea agricultură P. L. (filele 75-78 dosar fond).
Reclamantul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea topografie D. D., însă a depus concluzii scrise în cuprinsul cărora a învederat anumite aspecte, apreciate de instanță ca apărări de fond, referitor la calculul despăgubirilor datorate de pârâți pentru lipsa de folosință a terenului proprietatea reclamantului, calcul diferit de cel efectuat de expertul tehnic judiciar în specialitatea agricultură P. L. prin lucrarea de specialitate efectuată în cauză.
Prin sentința civilă nr. 5260 din 16 octombrie 2012, Judecătoria A. a admis acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară, grănițuire, pretenții, formulată de reclamantul M. S., în contradictoriu cu pârâții Z. C. și Z. I..
A obligat pârâții să lase în deplina proprietate și posesie a reclamantului suprafața de 0,05 ha, situată în intravilanul comunei Brânceni, jud. Teleorman, tarlaua 18, . ocupată și folosită de pârâți.
A stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul F-C din schița – Plan de situație la raportul de expertiză întocmit de expertul D. D..
A obligat pârâții la plata sumei de 495 lei către reclamant, reprezentând echivalentul lipsei de folosință în ultimii 3 ani, a suprafeței de 0,05 ha, proprietatea reclamantului, situată în intravilanul comunei Brânceni, jud. Teleorman, tarlaua 18, . ocupată și folosită de pârâți.
A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 1 830,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obiectul principal al cauzei îl constituie stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile reclamantului și pârâtului.
A stabilit că potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, acțiunea împreună cu capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 0,0500 ha teren intravilan, vor fi analizate din perspectiva disp. art. 560, respectiv, art. 563 cod civil (2011).
Față de concluziile raportului de expertiză întocmit de expert D. D., a reținut că pârâții dețin mai mult teren decât cel înscris în actele de proprietate, așa încât reclamantul este îndreptățit la recuperarea unei suprafețe de teren, aflată în posesia pârâților, respectiv, 0,0500 ha, situată în parcela 618/43, .> Procedând la compararea celor două titluri de proprietate nr._/23.05.1995 și_/20.07.2000 și având în vedere adresa emisă de OCPI Teleorman, a reținut că s-a confirmat valabilitatea unui singur titlu de proprietate, cel emis pe numele reclamantului, cu nr._/23.05.1995.
A constatat că la data efectuării raportului de expertiză, reclamantul nu deținea terenul identificat mai sus, terenul fiind ocupat de pârâții Z. I. și Z. C., deși aceștia dețin în aceeași . de 0,1600 ha, cuprinsă între punctele F – C – D – E, din planul de situație anexat raportului de expertiză, și nu suprafața de 0,2100 ha, cuprinsă între punctele A – B – C – D – E – F, cât ocupă și folosesc în prezent.
Ca atare, capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 0,0500 ha teren, a fost apreciat întemeiat.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect grănițuirea, a reținut că terenul dobândit de reclamant se învecinează, la sud, cu terenul pârâților, că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, linia de hotare este pe aliniamentul F – C din schița la raportul de expertiză întocmit de expert D. D., variantă în care reclamantul își poate recupera și deficitul de teren, deținut de pârâți.
Subsecvent admiterii capătului de cerere având ca obiect revendicare, a reținut că se impune obligarea pârâților la plata sumei de 495 lei reprezentând lipsa de folosință a suprafeței de 0,0500 ha teren, în ultimii 3 ani. Aceasta întrucât, ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului, reclamantul este singurul subiect de drept care exercită plenitudinea atributelor proprietății (posesia, folosința și dispoziția), în putere proprie și în interes propriu.
Sub acest aspect, a apreciat că, față de probele administrate în cauză: interogatorii, declarații de martori și concluziile raportului de expertiză, s-a făcut dovada cuantumului despăgubirilor datorate de pârâți.
În fine, potrivit art. 560 Cod Civil, art. 274 și 276 Cod procedură civilă, i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 1830,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel apelanții-pârâți Z. I. și Z. C., aceștia criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală, pentru două motive:
Printr-un prim motiv de apel au susținut că sentința a fost dată în baza unui titlu de proprietate, identic cu altul și care a fost constatat fals.
A arătat că, deși titlul de proprietate a fost constatat fals nu s-a dispus începerea urmăririi penale, pe motiv că fapta s-a prescris, că a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului, așa încât, în mod greșit, prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe acest titlu de proprietate.
Prin motivul doi de apel au susținut că, deși reține existența a două titluri de proprietate, prima instanță a constatat, ca valabil, titlul de proprietate al intimatului-reclamant, în baza unei declarații verbale.
În dovedirea apelului, apelanții-pârâți au depus înscrisuri (f. 13 – 14, 20 – 27, 35 – 36).
Intimatul-reclamant M. A. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
De asemenea, apelanții-pârâți au depus concluzii scrise.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, constată apelul nefondat, sub aspectul ambelor critici.
Este adevărat că pe numele intimatului-reclamant M. A. S. au fost emise două titluri de proprietate pentru suprafața totală de 3,9600 ha, ambele cu numerele_/23.05.1995 (f. 4, 17 dosar fond), diferența constând în aceea că într-un titlu de proprietate (f. 4 dosar fond), în ./43, este trecută suprafața de 0,0500 ha, în timp ce în celălalt titlu de proprietate (f. 17 dosar fond), este trecută, în aceeași ./43, suprafața de 0,2100 ha.
Din adresa OCPI (f. 53 dosar fond) rezultă că în baza de date există un singur titlu valabil, cu nr._/23.05.1995 și anume, cel în cuprinsul căruia sunt înscrise 5 parcele de teren aferente intravilanului, deci, titlul în care, în ./43, este înscrisă suprafața de 0,0500 ha teren (f. 5).
Că acest titlu de proprietate este cel intrat în circuitul civil, rezultă și din actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1058/29.05.2009 (f. 5 – 6 dosar fond).
Împrejurarea că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria A. din data de 17.08.2012 (f. 20 – 22) s-a constatat că s-au efectuat modificări ale documentației, pentru a nu exista suprapuneri de teren, în sensul că, în loc de suprafața de 2100 mp, în ./43, s-a trecut, suprafața de 0,0500 ha, este nerelevantă sub aspectul temeiniciei acțiunii în revendicare.
Astfel, prin acțiune, intimatul-reclamant a revendicat suprafața de teren, mai mică, de 0,0500 ha, în privința căreia s-a făcut dovada că este proprietar, potrivit titlului de proprietate (f. 4 dosar fond), care nu a fost anulat. Or, apelanții-pârâți ar fi putut invoca vreo vătămare, în cazul în care intimatul-reclamant ar fi revendicat suprafața de teren mai mare, de 2000 mp.
Pe de altă parte, cum recunosc apelanții-pârâți prin întâmpinare (f. 39 dosar fond) și cum rezultă din titlul de proprietate al autoarei acestora (f. 40 dosar fond), aceștia nu dețin teren în ./43, ci în ./43/1, pentru a invoca vreo neregularitate a titlului de proprietate al intimatului-reclamant constând în suprapunerea terenurilor din titlurile de proprietate.
Totodată, prin răspunsul la interogatoriu (f. 28 dosar fond, întrebările 1 și 2) apelantul-pârât Z. I. a recunoscut că terenul în suprafață de 0,0500 ha nu este proprietatea acestora, respectiv, că folosesc acest teren.
De asemenea, și din declarațiile martorilor (f. 30 – 31 dosar fond) reiese că terenul în suprafață de 0,0500 ha este ocupat de către apelanții-pârâți, în același sens fiind și concluziile raportului de expertiză tehnică-judiciară întocmit la fond (f. 60 – 61) și la care apelanții-pârâți nu au formulat obiecțiuni.
Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut că intimatul-reclamant este proprietarul suprafeței de 0,0500 ha teren situat în . folosit fără drept de către apelanții-pârâți, așa încât, în mod corect, prima instanță a admis acțiunea, potrivit art. 500 și 563 Cod Civil.
În consecință, conform art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-pârâți Z. I. și Z. C..
Totodată, reținând culpa procesuală a apelanților-pârâți, conform art. 274 Cod procedură civilă, aceștia vor fi obligați să plătească suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (f. 37).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții pârâți Z. C. și Z. I., ambii cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 5260 din data de 16.10.2012, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. S., cu domiciliul în ..
Obligă apelanții pârâți să plătească intimatului reclamant suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.03.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. A. S. L. O. S.
Red. S.L./12.04.2013
Th.red. C.A. 5 ex./17.04.2013
D.f._
J.f. P. D. A.
.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 633/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 113/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
