Pretenţii. Decizia nr. 643/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 643/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 1883/87/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 643
RECURS
Ședința publică de la 20 septembrie2013
Tribunalul compus din:
Președinte – S. L.
Judecător – V. M.
Judecător – D. A.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant C. M. domiciliat în București, .. 71, ., ., împotriva sentinței civile nr. 232 din 14 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatele-pârâte P. E. cu domiciliul în București, sector 4, ., și B. E. cu domiciliul în . în calitate de moștenitoare ale pârâtului C. O., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant C. M., reprezentat de avocat S. M., intimata-pârâtă P. E., personal și asistată de avocat F. M. iar intimata-pârâtă Bucșu E. a fost reprezentată de avocat F. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat S. M. pentru recurentul-reclamant C. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare. În susținere arată că recurentul-reclamant a solicitat ca instanța de fond, prin sentința pronunțată să îl oblige pe autorul intimatelor să îl despăgubească cu suma de 2500 lei reprezentând prejudiciu provocat de distrugerea anexelor. Instanța de fond a respins cererea recurentului-reclamant fără motivare, deși existau probe certe: ordonanța parchetului, expertize, planșe foto din care rezulta existența prejudiciului în valoare de 482 lei.
Referitor la al doilea motiv de recurs avocat S. M., pentru recurentul-reclamant, arată că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor edificate pe terenul recurentului, pe cheltuiala intimaților. Anexa cu destinație de grajd este demontabilă și nu are autorizație de construcție, în plus acestea nu păstrează distanța legală de limita de hotar și îl prejudiciază pe recurent întrucât nu poate efectua lucrări de întreținere la peretele casei, nu poate ridica gard.
O altă critică a sentinței recurate, învederează reprezentantul recurentului-reclamant C. M., este aceea că instanța de fond nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Recurentul a solicitat ca intimatele-pârâte să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 66,5 mp teren intravilan, instanța de fond respins acest petit în baza raportului de expertiză, însă actele de proprietate ale intimatelor-pârâte nu au fost analizate, și nici contractele de vânzare-cumpărare.
De asemenea în fața instanței de fond, recurentul-reclamant a solicitat refacerea raportului de expertiză topografică, pentru a se indica suprafața de teren pe care trebuie ridicate construcțiile demontabile conform aliniamentului liniei de hotar propus, însă și acest capăt de cerere a fost în mod greșit respins așa cum precizează avocat S. M..
Avocat S. M. pentru recurentul-reclamant C. M., critică sentința pronunțată de instanța de fond, și pe motivul că aceasta nu s-a pronunțat asupra petitului privind linia de hotar și grănițuirea, avându-se în vedere existența unui gard prost amplasat.
În concluzie reprezentantul recurentului-reclamant C. M., solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare în temeiul art. 312 alin 3 Cod Procedură Civilă și completarea expertizei topografice efectuată în cauză, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat F. M. pentru intimatele-pârâte P. E. și B. E., solicită respingerea recursului ca nefondat și netemeinic și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală prin respingerea primului motiv de recurs, arătând că recurentul-reclamant nu a făcut dovada că defunctul C. O. a distrus peretele.
Referitor la motivul de recurs cu privire la respingerea capătului de cerere prin care recurentul a solicitat să fie ridicate construcțiile edificate pe terenul său, intimatele prin avocat, învederează că nu s-a făcut dovada că autorul intimatelor ar fi edificat vreo construcție pe terenul proprietatea recurentului-reclamant C. M., nici expertul în specialitatea construcții nu a putut da vreun răspuns în acest sens. Avocat F. M., arată c de asemenea cu privire la motivul de recurs privind a obligarea intimatelor-pârâte să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie recurentului suprafața de 66,5 mp teren intravilan că nu s-a putut face vreo dovadă că pârâtul C. O. i-ar fi ocupat vreo suprafață de teren. Din raportul de expertiză întocmit de expert G. I. a rezultat că recurentul-reclamant C. M. are teren intravilan mai mult în titlul de proprietate cu 13 mp, iar C. O. mai puțin cu 16 mp.
Avocat F. M. pentru intimatele-pârâte, solicită respingerea motivului trei de recurs prin care a solicitat completarea raportului de expertiză topografică întrucât acesta a fost completat de expert G. I., care a propus a treia variantă a hotarului. De asemenea solicită și respingerea motivului patru de recurs întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că proprietățile părților sunt grănițuite cu gard de plasă de sârmă și cu gard de scândură, iar instanța nu putea să aibă în vedere cele 3 variante de hotar propuse de expert.
În concluzie avocat F. M. pentru intimatele-pârâte P. E. și B. E. solicită respingerea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei V., județul Teleorman, la data de 14.04.2011, sub nr._, reclamantul C. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. O., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să-l despăgubească cu suma de 2500 lei reprezentând c/v distrugerilor produse la anexa sa; să fie obligat să-și ridice construcțiile ridicate pe terenul proprietatea sa, pe cheltuiala sa, să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 66,5 m.p. teren intravilan, situată pe raza comunei Poeni, .; să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților și să se dispună grănițuirea acestora; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în baza dispozițiilor Legii nr.18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,1824 ha teren intravilan, pe numele autorului său C. V.I. și în acest sens a fost eliberat titlul de proprietate nr._/20.12.1994 de Comisia Județeană Teleorman.
C. I. a decedat la data de 22.04.2000și în urma dezbaterii succesiunii acestuia, prin sentința civilă nr.987/2008 pronunțată de Judecătoria V.,în dosarul civil nr._, a primit, printre alte bunuri și suprafața de 0, 184 ha teren intravilan.
Ulterior, a încheiat pentru suprafața de 150 m.p. un antecontract de vânzare-cumpărare, suprafață care se află în curtea sa, este îngrădită și face corp comun cu suprafața de 1824 m.p.
A mai arătat reclamantul că, pe suprafațata totală de teren, în anul 2001 a edificat un imobil din bolțari, compus din două dormitoare, baie, bucătărie,acoperit cu tablă,nefinisat.
Terenul se învecinează pe latura de vest cu terenul proprietatea pârâtului și tot pe această latură este situat și imobilul menționat.
De-a lungul liniei de hotar și în spatele acestuia a rămas o fâșie de 1, 75 metri liniari proprietatea sa și care a fost acaparată abuziv de pârât. Acesta a ridicat gardul despărțitor dintre proprietăți care fusese amplasat perpendicular pe gardul de la drum până la anexă și a montat un alt gard din sârmă pe un alt amplasament din terenul proprietatea sa, suprafațat totală ocupată, fiind de 66,6 m.p. teren, pe care solicită să o lase în deplină proprietate și pașnică folosință.
Reclamantul a mai arătat că, în anul 2010 pârâtul a mutat gardul care îi delimitează proprietatea pe două laterale Vest și Sud, spre curtea sa, astfel că suprafața de teren pe care o are în prezent îngrădită să nu fie mai mare decât cea pe care o are în actul de proprietate.
A precizat că, din suprafața de teren, în spatele imobilului său, pârâtul în mod abuziv a construit o afumătoare din bolțari, acoperită cu internită, un pătul din cărămidă,o încăpere pentru fabricat țuică, din cărămidă, acoperită cu țiglă. Pe peretele imobilului proprietatea sa a construit o anexă( saivan, grajd, aplecător), acoperit cu internită.
În anul 2010, pârâtul i-a distrus peretele de la imobil,scoțând un bolțar,a creat o nișă și a săpat în fundație.
În anul 2010 a formulat plângere penală pentru distrugere și prin ordonanța din data de 8.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria V., s-a reținut că acesta a distrus parțial, cu un obiect metalic unul dintre pereții anexei, creând în perete o nișă de 25x25 c.m., fiindu-i aplicată o amendă de 500 lei.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri( filele 6-13).
La data de 24.05.2011, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a arătat că este proprietarul terenului intravilan în suprafață de 1920 m.p. situat în comuna Poeni, ., teren pentru care i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._/26.05.2003 și se învecinează în partea de est cu reclamantul C. M..
Gardul ce desparte proprietatea sa de terenul proprietatea reclamantului în suprafață de 1824 m.p. este vechi de peste 60 de ani, este construit de reclamant, nu a fost mutat de pe vechiul aliniament niciodată în cei 60 de ani și există semne exterioare de hotar.
În anul 2001, i-a permis reclamantului să construiască pe terenul, proprietatea sa, o parte din fânar, pe o lățime de circa 80 c.m. și pe o lungime de 10 metri liniari, mai precis fundația fânarului a fost turnată pe terenul proprietatea sa, fânar ce a fost construit fără autorizație de construire.
În anul 1996 a construit un gard din plasă de sârmă, pe latura opusă celei cu care se învecinează cu reclamantul și a montat gard spre drum circa 50-60 c.m., iar în anul 2010 și-a retras gardul numai pe colț și nu și la drum, dar acesta nu are nici o legătură cu gardul ce desparte proprietățile lor.
Construcțiile constând în: magazie, anexă, satra și afumătoarea care este o improvizație, sunt construite pe terenul proprietatea sa și nu pe terenul proprietatea reclamantului, întrucât i-a permis reclamantului să construiască pe terenul proprietatea sa o parte din fânar, iar acesta în prezent se consideră proprietar pe terenul său.
În spatele magaziei sale, arată că, reclamantul a opturat șanțul de scurgere a apei, astfel încât toată apa provenită de la ploi și topirea zăpezii se strânge pe peretele din spatele magaziei.
La data de 27.06.2011, reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârât, arătând că, gardul nu putea fi construi de el, acum 60 de ani, deoarece avea vârsta de 5 ani, iar din anul 1994 până în anul 2000 nu a locuit nimeni în curte, iar în această perioadă el a mutat gardul, profitând de faptul că nu a locuit nimeni în curte, gardul fiind construit de Crâng O..
Nu a putut să ia nici o măsură deoarece a dezbătut succesiunea cu sora da în anul 2008, încercând să se înțeleagă pe cale amiabilă, dar acest lucru nu a fost posibil.
La data de 22 iulie 2011, pârâtul a decedat, cauza fiind suspendată la data de 15.11.2011 întrucât P. E. și B. E. nu au putut face dovada că sunt moștenitoarele pârâtului.
Reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare, recursul fiind admis și trimisă cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr. 232/_ Judecătoria V. a respins acțiunea civilă având ca obiect „pretenții, obligația de a face, revendicare și grănițuire”, privind pe reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâtele P. E., și B. E., în calitate de moștenitoare ale pârâtului-decedat C. O., ca nefondată ; a obligat reclamantul să plătească pârâtelor suma de 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamantul C. M. deține teren intravilan cu 13 m.p. mai mult decât în titlul de proprietate, urmare măsurătorilor efectuate în teren de inginer expert G. I. așa încât capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 66,5 mp a fost respins ca nefondat ; de asemenea, capătul de cerere privind grănițuirea celor două proprietăți a fost respins ca nefondat cu motivarea că, din probe a rezultat că, proprietățile părților sunt după grănițuire, cu gard de plasă de sârmă și cu gard de scândură .
În această situație, față de respingerea celor două capete de cerere, a apreciat că, soluția firească pentru cererile privind despăgubirea reclamantului și obligarea pârâtelor să-și ridice construcțiile este aceea de respingere, neprobându-se că respectivele construcții au fost ridicate pe terenul reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. recurentul – reclamant C. M., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a invocat următoarele motive:
- Instanța de fond a respins petitul privind acțiunea în pretenții motivând că acest capăt de cerere are legătură cu respingerea capetelor de cerere privind revendicarea și grănițuirea, fără însă a fi analizate înscrisurile existente la dosarul cauzei cu privire la acest petit.
- Instanța de fond a respins petitul privind obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea sa cu aceiași motivare că cerere are legătură cu respingerea capetelor de cerere privind revendicarea și grănițuirea fără însă a analiza conținutul expertizei judiciare efectuate în cauză care arată că autorul pârâtelor a edificat mai multe anexe.
- Instanta de fond în mod greșit a respins acțiunea în revendicarea suprafeței de 66,5 mp teren intravilan fără a analiza toate probele administrate în cauză.
- Instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea privind stabilirea liniei de hotar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. .
La data de_ intimatele pârâte au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În cursul cercetării judecătorești a recursului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile formulate, Tribunalul va admite recursul declarat de recurentul – reclamant pentru considerentele care vor succede:
În conformitate cu dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, instanța de judecată este datoare să arate în cadrul hotărârii pe care o pronunță, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, iar nerespectarea acestor dipoziții legale, atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, dacă partea dovedește existența unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; din acest motiv, normele procesule prevăd un motiv distinct de casare care are în vedere atât lipsa totală a considerentelor, cât și existența unor considerente contradictorii sau care nu au legătură cu pricina.
Din perspectiva motivelor de recurs invocate de recurentul – reclamant Tribunalul apreciază că în mod greșit a procedat prima instanță când prin dispozitiv a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect – pretenții, obligația de a face, revendicare și grănițuire – privind pe recurentul – reclamant C. M. fără a motiva respingerea de cerere, fără a explica raționamentul care a determinat instanța să adopte o asemenea soluție, ceea ce echivalează cu nulitatea hotărârii.
Deși în practica judiciară poate fi folosită analogia și există posibilitatea extinderii efectelor actelor juridice, acestea au loc în anumite circumstanțe, care ar trebui relevate sau existența lor să fie invocată și justificată .
În sistemul nostru de drept, judecata acordă prevalență probelor administrate în cauză și, doar în lipsa acestora – ceea ce nu este cazul în speță – sau a temeiului legal, judecata poate apela la principii de drept sau analogii.
Ori, reținând că motivarea hotărârii judecătorești reprezintă tocmai garanția procesuală a respectării dreptului la apărare, partea fiind îndreptățită a cunoaște rațiunile pentru care argumentele sale au fost respinse și, în măsura în care hotărârea instanței este nelegală, să o poată supune căilor legale de atac, se constată încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 C. în sensul că instanța de fond nu a motivat respingerea de cerere, nu a explicat raționamentul avut în vedere la adoptarea soluției pronunțate, ceea ce echivalează cu soluționarea cauzei fără a se intra în cercetarea fondului, Tribunalul, în baza art. 312 alin 3 și alin 5 C.pr.civ. va admite recursul declarat și va casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța de recurs apreciind că singura modalitate a restabilire a echilibrului între părțile implicate este reexaminarea cauzei de către prima instanță învestită.
Față de hotărărea pronunțată, nu se mai justifică analizarea celorlalte motive de recurs formulate de recurentul – reclamant; cu ocazia rejudecării, prima instanță se va pronunța cu privire la toate excepțiile și apărările invocate de părți va administra orice alte probe necesare dezlegării pricinii, urmănd a pronunța o hotărăre prin prisma dispozițiilor legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant C. M. domiciliat în București, .. 71, ., ., împotriva sentinței civile nr. 232 din 14 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatele-pârâte P. E. cu domiciliul în București, sector 4, ., și B. E. cu domiciliul în comuna Poeni, . în calitate de moștenitoare ale pârâtului C. O.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. L. V. M. D. A. I. M.
Red/ Th.red V.M./18.10.2013
D.f_
J.f. O. S.
Judecătoria V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul TELEORMAN | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 654/2013. Tribunalul... → |
|---|
