Revendicare imobiliară. Decizia nr. 654/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 654/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 2380/87/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 654
RECURS
Ședința publică de la 20 septembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – S. L.
Judecător – V. M.
Judecător – D. A.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea contestației în anulare declarată de contestatorul P. Gh. C. cu domiciliul în București, ., ., . civile nr. 342 din 10 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Botoroaga cu sediul în ., și C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu sediul în A., județul Teleorman, având ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei achitată cu chitanța nr._/1 din 03.09.2013 emisă de CEC Bank și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul de registratură al instanței la data de 17.06.2013 C. L. de Fond Funciar Botoroaga, a depus întâmpinare în 2 exemplare și la data de 04.09.2013 contestatorul P. Gh. C. a depus cerere completatoare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3, coroborat cu art. 319 alin 1 Cod procedură civilă.
Instanța, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile și că prin cererea completatoare depusă la dosarul cauzei, contestatorul P. Gh. C., a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 342 din 10 mai 2013, Tribunalul Teleorman, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – reclamant P. Gh. C., împotriva sentinței civile nr. 315 din 21 februarie 2013 a Judecătoriei A., în contradictoriu cu intimatele – pârâte: C. L. de Fond Funciar Botoroaga și C. Județeană Teleorman.
A reținut tribunalul că prin sentința civilă nr. 315 din 21 februarie 2013 a fost anulată, ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul P. Gh. C. împotriva pârâtelor, având ca obiect revendicare, obligarea pârâtelor să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 1250 m.p teren intravilan și să-i plătească daune – interese pentru prejudiciile cauzate și pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 1250 m.p, în cuantum de 15.000 RON, potrivit art. 16 din Legea nr.554/ 2004.
A apreciat tribunalul că recursul este nefondat, întrucât recurentul- reclamant a investit instanța cu o acțiune în revendicare a suprafeței de 1250 m.p teren solicitând și despăgubiri de 15.000 lei, funcție de aceste pretenții, instanța de fond punându-i în vedere să timbreze la valoare conform Legii nr. 146 /1997.
A mai reținut că în situația în care recurentul – reclamant considera că acțiunea sa este scutită de plata taxei de timbru, avea la îndemână, pentru a contesta măsura dispusă de instanță, cererea de reexaminare prevăzută de art.18 din Legea nr. 146 /1997.
Având la îndemână această procedură specială, numai în cadrul ei recurentul putea contesta măsura timbrajului dispusă de instanță și nu și pe calea recursului.
A mai reținut că faptul că recurentul – reclamant a invocat dispozițiile Legii nr. 18 /1991 sau a chemat în judecată comisiile de fond funciar, nu îl scutesc de plata taxelor de timbru, față de obiectul acțiunii: revendicare și pretenții.
În ce privește criticile vizând fondul pricinii, a apreciat că față de soluția de anulare a acțiunii, ca netimbrată, nu se mai justifică analizarea acestora.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.317 alin (2) și art. 318 alin.(1) Cod Procedură Civilă Vechi, contestatorul - recurent P. Gh.C..
A motivat contestatorul - recurent că decizia atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea dreptului de proprietate al contestatorului – recurent și contrară deciziei civile nr. 135/ 7.03. 2008, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr._, prin care a fost admis recursul, sentința fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei V..
A susținut că, în mod greșit, tribunalul nu a judecat fondul pricinii, hotărârile pronunțate de instanța de fond și de tribunal, fiind lovite de nulitate, conform art. 105 alin(1) și (2) raportat la art. 106 alin(1) Cod Procedură Civilă Vechi.
În dovedirea contestației în anulare, contestatorul – recurent a depus înscrisuri (f. 3-5, 18 – 19).
Intimata - pârâtă C. L. de Fond Funciar Botoroaga a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.
La data de 4 septembrie 2013, contestatorul – recurent a depus cerere completatoare (f. 5) prin care a solicitat anularea sentinței, ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, obligarea intimatelor – pârâte să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 1250 m.p și să – l pună în posesie cu acest teren, respectiv, anularea hotărârii nr._/29.12. 2006 emisă de intimata – pârâtă C. Județeană Teleorman.
A susținut că decizia cuprinde motive străine de natura pricinii, că acțiunea sa a avut ca obiect revendicare fond funciar și nu revendicare imobiliară, cum au reținut instanța de fond și cea de recurs.
Tribunalul, analizând contestația în anulare, față de motivele invocate, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 317 alin(2) Cod Procedură Civilă Vechi, contestația în anulare poate fi primită pentru motivele arătate la alin(1), în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le –a respins pentru că avea nevoie de verificări de fond sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
De asemenea, art. 318 alin(1)Cod Procedură Civilă Vechi, prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speță, pe calea recursului(f. 3,5 Dosar_ ) nu au fost invocate critici privitoare la nelegala citare a contestatorului – recurent respectiv, încălcarea normelor de competență de ordine publică, așa încât, nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin.( 2) Cod Procedură Civilă Vechi.
Pe de altă parte, prin contestația în anulare, contestatorul- recurent nu a invocat greșeli materiale ale instanței de recurs și nici omisiunea acesteia de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau casare a sentinței recurate.
Astfel, pe calea contestației în anulare, contestatorul – recurent a susținut că decizia atacată este dată cu încălcarea dreptului său de proprietate, că este contrară deciziei civile nr. 135/7.03. 2008, motive ce nu se circumscriu celor prevăzute de art. 317 alin(2) și art. 318 alin (1) Cod Procedură Civilă Vechi.
Nici neanalizarea fondului de către instanța de recurs nu poate constitui motiv de contestație în anulare, atâta timp cât contestatorul – recurent nu a invocat nelegala sa citare sau încălcare a normelor de competență de ordine publică.
De asemenea, nici susținerile din cererea completatoare (f. 15) potrivit cărora decizia este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, că aceasta cuprinde motive străine de natura pricinii, respectiv, că instanța a interpretat greșit obiectul acțiunii, nu se încadrează în motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 318 alin( 1) Cod Procedură Civilă Vechi.
Astfel, art. 318 alin(1) teza I Cod Procedură Civilă Vechi, are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural or, contestatorul – recurent invocă greșeli de judecată.
Pe de altă parte, cum s –a reținut prin decizia atacată, nu se mai justifica analizarea celorlalte motive de recurs, care priveau fondul pricinii, atâta timp cât instanța de fond a soluționat pricina pe baza excepției de netimbrare a acțiunii.
Ca atare, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute limitativ de art. 317 alin(2) și art.318 alin( 1) Cod Procedură Civilă Vechi, se va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul – recurent P. Gh. C., situație în care nu se mai justifica analizarea cererilor privind obligarea intimatelor – pârâte la emiterea titlului de proprietate, punerea sa în posesie și anularea hotărârii nr._ /29.12. 2006, formulate pe calea contestației în anulare, atâta timp cât aceasta a fost respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul – recurent P. Gh. C. cu domiciliul în București, ., ., . civile nr. 342 din 10 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Botoroaga cu sediul în ., și C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu sediul în A., județul Teleorman,
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică, azi, 20.09. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. L. V. M. D. A. I. M.
Red. SL.- 2.10. 2013
Thred. PS.- 3.10. 2013 – 2 ex
| ← Pretenţii. Decizia nr. 643/2013. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 47/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
