Acţiune în constatare. Decizia nr. 50/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 6212/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 50
RECURS
Ședința publică de la 14 februarie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – S. L.
Judecător – V. M.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-chemat în garanție N. D. N., cu domiciliul ales la C.. de Av. P. R. A., în Z., .. 3, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1939 din 01 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. R. L., cu domicliul în ., intimatul-intervenient în nume propriu S. P. Comunitar Regim Permise de conducere și Înmatriculare a vehiculeleor, cu sediul în București, sector 2, . și intimatul-reclamant T. V. M., domiciliat în București, sector 4, .. 65-71, ., . domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA I. și O. în București, sector 3, București, Splaiul Independenței, nr. 2J, ., având ca obiect – acțiune în constatare, pretenții, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 280 lei, achitată cu chitanța nr._ din 04.02.2014 emisă de Primăria Z..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul de registratură al instanței la data de 10.02.2014 intimatul-reclamant Tuncan V. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în două exemplare, iar recurentul-chemat în garanție N. D. N., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Instanța, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile și că, recurentul-chemat în garanție N. D. N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă, înregistrată sub nr._ din 29 august 2012 la Judecătoria A. și, ca urmare a declinării, prin sentința civilă nr. 2093 din 18 aprilie 2013, la această instanță, sub același număr, reclamantul T. V. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. R. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate dreptul de proprietate asupra autoturismului marca F. Croma, cu numărul de înmatriculare_ și nr. de identificare ZFA_38, în patrimoniul pârâtului; obligarea pârâtului să radiere de pe numele reclamantului autovehiculul, obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 200 lei/zi până la data îndeplinirii acestei obligații; în cazul refuzului pârâtului de a radia/înmatricula autovehiculul, să se dispună ca cererea să fie opozabilă Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București; obligarea pârâtului la plata sumei de 4884,76 lei impozit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că, la data de 17 iulie 2006, a încheiat cu pârâtul un contract de vânzare-cumpărare privind autoturismul cu numărul de înmatriculare_, ocazie cu care au fost predate pârâtului și actele mașinii, și anume cartea de identitate în original, certificatul de înmatriculare în original, și s-a convenit ca, ulterior, autoturismul să fie radiat din evidențe de pe numele reclamantului și să fie înmatriculat pe numele pârâtului.
Reclamantul a mai susținut că pârâtul nu s-a mai prezentat pentru a efectua operațiunea de radiere/înmatriculare a autovehiculului, deși, potrivit art. 11 și 17 din OUG nr. 195/2002, obligația de radiere, ca operațiune simultană cu cea de înmatriculare, îi revine în egală măsură cumpărătorului, deci pârâtului, care este obligat să înmatriculeze autovehiculul în termenul prevăzut de lege.
În susținerea cererii, a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a numitului N. D. N., solicitând să se constate că, la 1 noiembrie 2006, a înstrăinat acestuia autoturismul, și să fie obligat chemat în garanție să îi plătească suma de 4884,76 lei impozit.
În susținerea cererii, a depus la dosar înscrisuri.
Chematul în garanție nu a formulat întâmpinare, însă, la interogatoriu, a recunoscut susținerile pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 1934 din 1 octombrie 2013, Judecătoria Z., a admis excepția prescripției extinctive, invocată de pârât, pentru suma de 1822,05 lei (impozit și majorări calculate până la 30.03.2009).
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. V. M., domiciliat în București, .. 65/71, ., sc. 1, ., sector 4, și cu domiciliul procesual ales la SCA I. și O., cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 2J, ., în contradictoriu cu pârâtul C. R.-L., domiciliat în ., intervenientul în nume propriu S. P. COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în București, sector 2, ., și chematul în garanție N. D. N., cu domiciliul în Z., ., jud. Teleorman.
A obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 3062,71 lei impozit și majorări calculate începând cu data de 30.09.2009.
A admis în parte cererea de chemare în garanție.
A obligat chematul în garanție să achite pârâtului suma de 3062,71 lei impozit și majorări calculate începând cu data de 30.09.2009.
A constatat că reclamantul a vândut pârâtului, la data de 17.07.2006, autoturismul marca F. Croma, cu nr.de înmatriculare_ .
A constatat că pârâtul a vândut chematului în garanție, la data de 1.11.2006, autoturismul marca F. Croma, cu nr.de înmatriculare_ .
A respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
A obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 256 lei cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
A respins cererea pârâtului de obligare a chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
În ce privește excepția prescripției extinctive, față de prevederile art. 3 alin (1) din Decretul 167/1958, data formulării acțiunii: 27.08.2012, a apreciat că aceasta este întemeiată pentru suma de 1822,05 lei – impozit și majorări calculate până la 30.03.2009.
Pe fond, a constatat că: cu privire la excepția prescripției extinctive, instanța a admis în parte, pentru suma de 1822,05, reprezentând impozit și majorări calculate până la 30.03.2009, întrucât, cf. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/158, termenul de prescripție este de ani, termen care, față de data formulării acțiunii - 27.08.2012 - a fost depășit.
Pe fond, instanța a mai constatat că, așa cum a recunoscut și pârâtul, acesta a cumpărat, la 17.07.2006, autoturismul marca F. Croma, cu nr. de înmatriculare_ de la reclamant, astfel încât, văzând și art. 111 c.p.civ., a admis acest capăt de cerere și a constatat intervenită vânzarea.
De asemenea, în temeiul art. 111 c.pr. civ., față de recunoașterea chematului în garanție, instanța a admis în parte cererea de chemare în garanție și a constatat că pârâtul a vândut acestuia același autoturism la 1.11.2006.
Având în vedere că pârâtul, ca proprietar, cf. art. 261 al. 1 cod fiscal, era dator să achite impozitul pentru autoturism, instanța a admis în parte acest capăt de cerere și a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 3062,71 lei impozit și majorări calculate începând cu data de 30.09.2009, sumă ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamant.
Întrucât la data de 1.11.2006, pârâtul a vândut chematului în garanție autoturismul, de la această dată acesta din urmă devenind proprietar, avea obligația de a achita impozitul, astfel încât instanța a admis acest capăt de cerere în parte și a obligat chematul în garanție să achite pârâtului suma de 3062,71 lei, impozit și majorări.
Instanța a respins celelalte capete de cerere din acțiunea formulată de reclamant, având în vedere că reclamantul poate radia autoturismul cf. art. 17 al. 2 OG 195/2002 și art. 24 al. 2 lit. d) din Ordinul nr._ al M.A.I.
În temeiul art. 274-276 c.p.civ., a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 256 lei cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise și, în temeiul art. 275 c.p.civ., a respins cererea pârâtului de obligare la plata cheltuielilor de judecată a chematului în garanție, având în vedere că acesta a recunoscut, la prima zi de înfățișare, pretențiile pârâtului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul – chemat în garanție N. D. – N., acesta solicitând, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
Printr-un prin motiv de recurs a susținut că hotărârea este dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin(2) Cod Procedură Civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat că nu i –au fost comunicate copii certificate de pe cererea de chemare în garanție, cu mențiunea de a depune întâmpinare, în acest mod fiindu-i încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 6 paragraf 1din CEDO, precum și principiul contradictorialității.
Sub același aspect, a motivat că hotărârea este dată cu încălcarea prevederilor art. 128 –129 Cod Procedură Civilă, nerespectându-se dreptul de a-și prezenta argumentele, de a solicita administrarea de probe și de a combate susținerile părților adverse.
Prin motivul doi de recurs a susținut că hotărârea este nelegală, conform art. 304 pct. 7 Cod Procedură Civilă, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv, că acestea sunt contradictorii ori străine de natura pricinii.
În acest sens, a motivat că hotărârea se bazează pe considerente pur teoretice, nesusținute de un probatoriu adecvat, cu consecința încălcării dreptului recurentului chemat în garanție, la un proces echitabil.
Sub același aspect, a susținut că din interpretarea dispozițiilor art. 1295 Cod Civil, art.9- 14 din Instrucțiunile nr._ /1993 și prevederile OG nr. 78 /2000, respectiv, ale Ordinului MAI nr. 1.501/2006, obligația de a efectua formalitățile de înmatriculare pe numele noului deținător incumbă acesteia din urmă.
A mai susținut că, în speță, reclamantul și pârâtul nu au întocmit un înscris care să ateste încheierea contractului de vânzare – cumpărare a autoturismului, iar reclamantul nu a făcut dovada existenței unei astfel de convenții.
În fine, a arătat că, în mod greșit, prima instanță a reținut că recurentul chemat în garanție a cumpărat autoturismul proprietatea reclamantului.
În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 raportat la pct.7 Cod Procedură Civilă.
Intimatul – reclamant T. V. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, față de criticile formulate, constată recursul nefondat.
În ce privește primul motiv de recurs:
Din încheierea din ședința publică din data de 26 iunie 2013 și dovada de îndeplinire a procedurii de citare (f. 17,19 Dosar fond) rezultă că recurentului – chemat în garanție i – a fost comunicată cererea de chemare în garanție.
Pe de altă parte, din actele dosarului de fond rezultă că recurentul – chemat în garanție a fost prezent la toate termenele de judecată, după introducerea sa în proces.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 23 iulie 2013 (f.32 Dosar fond) recurentului – chemat în garanție i s –a comunicat un exemplar de pe întâmpinarea depusă de pârât, acesta precizând că nu solicită termen pentru a-și angaja apărător. Totodată, a arătat că a cumpărat mașina de la pârât și apoi a vândut-o unei alte persoane.
Aceleași susțineri le-a reiterat cu ocazia acordării cuvântului pe fond, susținând, în plus, că nu a încheiat nici un act cu pârâtul, respectiv, că nu este de acord cu plata vreunei sume de bani.
Rezultă, astfel, că recurentul – chemat în garanție a avut cunoștință de toate piesele și observațiile prezentate judecătorului, a avut posibilitatea de a le discuta, așa încât, principiul contradictorialității, garanție a dreptului la un proces echitabil în sensul art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, a fost respectat, în cauză.
Pentru aceleași considerente, critica potrivit căreia hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 128 – 129 Cod Procedură Civilă este, la rândul său, nefondată.
În ce privește motivul doi de recurs:
Din considerentele sentinței recurate rezultă că acestea cuprind motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, analiza susținerilor părților, precum și a probelor administrate în cauză.
De asemenea, prima instanță a analizat toate cererile cu care a fost investită, arătând motivele pentru care acțiunea a fost admisă, în parte, respectiv, motivele de admitere a cererii de chemare în garanție.
Contrar susținerilor recurentului – chemat în garanție, considerentele hotărârii nu sunt contradictorii și nici străine naturii pricinii.
Cum prima instanță a examinat efectiv cererile supuse judecății și a indicat cu claritate motivele pe care și –a întemeiat hotărârea, critica potrivit cărora prima instanță a încălcat dreptul recurentului – chemat în garanție la un proces echitabil, este nefondată.
În ce privește criticile formulate prin motivele doi și trei de recurs(ce urmează a fi analizate împreună) și acestea sunt nefondate.
Din înscrisul aflat la fila 12 Dosar fond rezultă că între intimatul - reclamant T. V. M. și intimatul – pârât C. R. L. s –a încheiat la 17.07.2006 contractul de vânzare – cumpărare a autoturismului F. Croma cu nr. de înmatriculare B-23PD7, proprietatea intimatului – reclamant .
Ulterior, cum reiese din înscrisul denumit”chitanță” (f. 16 Dosar fond) în luna noiembrie 2006, intimatul – pârât a înstrăinat autoturismul recurentului – chemat în garanție.
De altfel, recurentul – chemat în garanție a recunoscut la termenele de judecată din 23.07.2013 și 1 octombrie 2013 că a cumpărat autoturismul de la intimatul-pârât.
Or, în aceste condiții, susținerile recurentului – chemat în garanție în sensul că nu s –a făcut dovada existenței unui înscris care să ateste vânzarea intervenită între intimatul – reclamant și intimatul – pârât, respectiv, că nu s – a făcut dovada că a cumpărat autoturismul proprietatea intimatului – reclamant, sunt nefondate.
Pe de altă parte, neînscrierea datelor noului cumpărător în evidențele autorităților competente (cum prevede art. 11 alin(5) din OUG nr. 195 /2000) s –a datorat culpei intimatului – pârât care a refuzat, după încheierea contractului, să se prezinte la autoritățile competente.
De asemenea, obligarea recurentului – chemat în garanție la plata impozitului și a majorărilor nu este consecința încheierii vreunui contract de vânzare – cumpărare între acesta și intimatul – reclamant, ci consecința admiterii cererii de chemare în garanție care are ca finalitate, în speță, despăgubirea intimatului – pârât de la recurentul – chemat în garanție care a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului.
Ca atare, pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 alin(1) Cod procedură civilă se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul- chemat în garanție N. D. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-chemat în garanție N. D. N., cu domiciliul ales la C.. de Av. P. R. A., în Z., .. 3, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1939 din 01 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. R. L., cu domicliul în ., intimatul-intervenient în nume propriu S. P. Comunitar Regim Permise de conducere și Înmatriculare a vehiculeleor, cu sediul în București, sector 2, . și intimatul-reclamant T. V. M., domiciliat în București, sector 4, .. 65-71, ., . domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA I. și O. în București, sector 3, București, Splaiul Independenței, nr. 2J, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14.02. 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. L. V. M. G. P. I. M.
Red. SL.- 14.03. 2014
Thred PS.- 25.03. 2014 – 2 ex
Df.-_ Jud Z.
Jf.- A. B.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 56/2014. Tribunalul TELEORMAN | Fond funciar. Decizia nr. 156/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
