Fond funciar. Decizia nr. 156/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 2894/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 156
APEL
Ședința publică de la 7 mai 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător – D. M. Nuți
Grefier – T. S.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă R. Contantina, domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 2925 din data de 07.11.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Călmățuiu, cu sediul în . și C. Județeană Teleorman, pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, cu sediul în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta reclamantă R. C., asistată de avocat B. L., lipsind intimatele pârâte C. L. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Călmățuiu și C. Județeană Teleorman, pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat B. L., apărătorul apelantei-reclamante depune adresa Primăriei comunei Călmățuiu nr. 1043/29.04.2014, Anexa 2 - tabel nominal și copia adeverinței nr. 1931/22.04.1992 eliberată în temeiul Legii fondului funciar, solicitând incuviințarea probei cu înscrisuri. Declară că nu mai are cereri noi de formulat ori alte înscrisuri de depus la dosarul cauzei.
Tribunalul, în baza art. 255 Cod procedură civilă, raportat la art. 265 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse de apelanta-reclamantă, prin apărător. Luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Având cuvântul pentru apelanta-reclamantă R. Contantina, avocat B. L. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței civile nr. 2925 din data de 07.11.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede și pe fond, admiterea acțiunii în sensul obligării Comisiei Locale pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Călmățuiu, de a elibera titlul de proprietate pentru suprafața de teren de 1,98 ha. Consideră că apelanta-reclamantă a făcut dovada formulării cererii in temeiul Legii nr. 18/1991 și deține terenul de aprox. 22 ani.
Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede sub nr._ la data de 31 iulie 2013 reclamanta R. C. le-a chemat în judecată pe pârâtele C. locală Călmățuiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitând instanței, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să dispună obligarea acestora la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1,9800 ha, teren situat în extravilanul comunei Călmățuiu, în T 76, P 60, cu vecinii: N – M. N., E – DE, S – C. P., V – DE.
În motivarea cererii, în fapt, reclamanta a arătat că este singura moștenitoare a autorului său C. T. și are în posesie suprafața de 1,9800 ha, teren pentru care i-a fost eliberat procesul verbal de punere în posesie nr.275 din 03.10.2012, însă nu și titlul de proprietate, deși s-au făcut demersuri în acest sens.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1528 din noul Cod de procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri care au fost depuse la dosar ( f.4 -14).
La data de 22.08.2013 pârâta C. locală Călmățuiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a depus întâmpinare prin care a susținut că este de acord cu cererea formulată de reclamantă și, deși au fost făcute demersuri pentru eliberarea titlului de proprietate, procedura a fost suspendată ca urmare a apariției Legii nr.165/_.
Prin întâmpinarea formulată la 29.08.2013 pârâta C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea în fapt, pârâta a susținut următoarele: comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor emite titluri de proprietate numai pentru suprafețele de teren pentru care s-a reconstituit sau constituit dreptul de proprietate, conform prevederilor legilor proprietății. A invocat dispozițiile art.11 alin.1 din HG nr.890/2005, respectiv că în acțiunea dedusă judecății reclamanta solicită obligarea comisiei județene la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1,9800 ha fără a preciza dacă are cerere depusă în termenul prevăzut de lege pentru reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. A mai susținut că din adresa înaintată cu nr.2078 din 20.08.2013 de către comisia locală de fond funciar Călmățuiu nu rezultă că această suprafață, de 1,9800 ha, pentru care reclamanta solicită eliberarea titlului de proprietate, este validată de comisia județeană, termenul pentru formularea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate fiind calificat în doctrină și jurisprudență ca termen de decădere.
În drept, au fost invocate disp. art.205 Cod procedură civilă, prevederile Legii nr.18/1991.
În temeiul art.223 al.3 Cod procedură civilă pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin Sentința civilă nr. 2925 pronunțată la data de 07.11.2013, Judecătoria Roșiorii de Vede a respins cererea formulată, reținând că autorul reclamantei, numitul C. T., decedat ulterior, la data de 06 august 1994, de pe urma căruia a rămas unică moștenitoare legală, în calitate de fiică, în temeiul Legii nr.18/1991, a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 3,6400 ha, situat pe raza comunei Călmățuiu, ., din care: teren extravilan – în suprafață de 3,5600 ha și teren intravilan – cu destinația curți construcții și teren arabil, în suprafață de 0,0800 ha, cererea fiind înregistrată în registrul Comisiei locale de fond funciar Călmățuiu la nr.1194 /14.03.1991.
În raport de cererea formulată, C. locală Călmățuiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a înaintat Comisiei județene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor propunerea în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața totală de teren de 3,5600 ha, propunere validată de C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza căreia autorului reclamantei i-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 23_ din 10.04.1995, din care: în extravilan – privind terenul de 3,4501 ha și în intravilan – privind terenul de 0,1099 ha., cu structura, amplasamentul și vecinătățile consemnate în titlul de proprietate.
Până la deces său, care a avut loc la data de 06 august 1994, autorul reclamantei nu a înțeles să formuleze cerere, în temeiul Legii nr.18/1991, în termenul prevăzut în vederea reconstituirii dreptului de proprietate și pentru suprafața de teren de 1,9800 ha, cu care reclamanta susține că a figurat în evidențele registrului agricol aferent anului 1959.
Conform extrasului din registrul agricol privind anii 1959-1960, referitor la autorul reclamantei, C. T. ( înscris aflat la filele 13-14 în dosarul cauzei) rezultă că, într-adevăr, acesta, în anul 1959, a figurat înscris cu terenul în suprafață totală de 5,6400 ha pe raza comunei Călmățuiu, din care cu destinația teren curți, construcții – în suprafață de 0,0800 ha. În anul 1960 C. T. figurează cu teren în suprafață totală de 3,5600 ha pe raza comunei Călmățuiu, din care cu destinația curți, construcții terenul de 0,0800 ha.
Deși Primăria comunei Călmățuiu, prin adeverința nr.70 din 29.01.1992 ( aflată la f. 50) menționează că, față de suprafața de 5,6400 ha înscrisă în anul 1959 este consemnată în anul următor – 1960, suprafața redusă cu 2 ha, ca urmare a operațiunii de scădere în baza cererii 881, la partida R. T. din satul T. V., . extras aflate în dosarul cauzei, aferente anilor agricoli 1959-1960 ( f.13-14), nu rezultă nici o consemnare în acest sens.
Mai mult, Primăria comunei Salcia, cu adresa nr.2034 din 30.07.2012 (f.49) învederează că R. T. este socrul reclamantei în cauză, R. C., iar în perioada anilor 1959-1960, în Registrul agricol al localității, nu a fost consemnată nici o mențiune privind transferul la rolul acestuia a suprafeței de 2,0000 ha de la rolul autorului reclamantei, C. T., din comuna Călmățuiu, . să fi fost și înstrăinat acest teren.
Față de dispozițiile Legii nr.18/1991®, modificată ulterior, după decesul tatălui său reclamanta a înțeles să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,9800 ha tocmai la data de 01 august 2012, cerere ce a fost înregistrată cu nr.1735, apoi a mai formulat o altă cerere la data de 20 mai 2013 care a fost înregistrată cu nr.1400, cu mult peste termenul prevăzut de Legea nr.18/1991, modificată și completată ulterior.
Cum legiuitorul, prin dispozițiile prevăzute de art.9 din Legea nr.18/1991®, condiționează reconstituirea dreptului de proprietate în funcție de cererea depusă în acest sens la comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în raza căreia se află suprafața de tren solicitată, în prevederile art.13 din legea, în ce-i privește pe moștenitori, dispunându-se dovedirea calității în baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, iar în lipsă, prin orice probă din care să rezulte acceptarea moștenirii, dat fiind că nu este condiționată de data formulării cererii numai în ce privește suprafața de teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești, respectiv curtea și grădina din jurul acestora, conform art.23 din aceeași lege, întrucât atât legiuitorul, prin dispozițiile art.9, cât și doctrina și jurisprudența în materie, au statuat că termenul pentru formularea cererii în vederea reconstituirii dreptului de proprietate este un termen de decădere, cererea formulată de reclamantă în cauză urmează să fie respinsă.
De altfel, obiectul cererii formulată de reclamantă în cauză îl reprezintă obligarea celor două comisii să-i elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de teren extravilan de 1,9800 ha, situată pe raza comunei Călmățuiu, județul Teleorman, în condițiile în care nu rezultă că propunerea comisiei locale înaintată comisiei județene prin referatul nr.1402 din 20.05.2013 ( f.4), în care solicită modificarea titlului de proprietate, a fost validată printr-o hotărâre a comisiei județene.
Împotriva Sentinței mai sus menționate a declarat în termen, apel reclamanta R. Contantina prin care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.
A motivat că instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul verbal de punere în posesie, reclamanta exercitând posesia terenului de mai mult de 20 ani.
A fost încuviințată și administrată la solicitarea apelantei, proba cu înscrisuri ( 24-25, 28-37 ).
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea persoanei îndreptățite, efectul juridic de ordin general al cererii legal făcute fiind acela de a învesti autoritățile publice competente și a le obliga să o rezolve în temeiul dispozițiilor legale.
Natura juridică a termenului de sesizare este aceea de a fi termen de decădere, atât din punct de vedere substanțial ( drept civil ) cât și din punct de vedere formal ( drept procesual civil ), fiind o sancțiune juridică ce constă în pierderea dreptului de a exercita anumite acte sau valorifica anumite drepturi subiective în privința cărora, prin dispoziții legale, s-a stabilit pentru titular obligația de a le valorifica într-un mod și într-un anumit termen, iar acesta nu a îndeplinit obligația respectivă.
În speță, autorul reclamantei a formulat prin cererea înregistrată sub nr. 1194 la data de 14.03.1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 3,6400 ha, situat pe raza comunei Călmățuiu, ., fiindu-i eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, pe baza întregii documentații întocmite de comisia locală de fond funciar Călmățuiu titlul de proprietate nr. 23_ din 10.04.1995 pentru suprafața de 3,5600 ha.
Deși reclamanta susține că i se cuvine în calitate de unic moștenitor al autorului său, C. T. reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului extravilan în suprafață de 1,9800 ha, situat pe raza comunei Călmățuiu, județul Teleorman, teren cu care autorul său figura în evidențele registrului agricol aferent anului 1959, se constată că nici acesta, anterior anului 1994 ( anul când a decedat ) și nici ulterior, până la data de 30.11.2005, apelanta-reclamantă nu a formulat cerere pentru reconstituirea acestei suprafețe.
Din coroborarea mențiunilor înscrise în evidențele registrului agricol, mențiuni care se fac în baza declarației unilaterale a proprietarului sau a posesorului, fără a exista certitudinea rigurozității lor, cu cele cuprinse în adeverințele eliberate de Primăriile Comunelor Călmățuiu și Salcia sub nr. 70/29.01.1992 și 2034/30.07.2012 rezultă că, în anul 1959, autorul apelantei-reclamantei, C. T. figura înscris cu terenul în suprafață totală de 5,6400 ha pe raza comunei Călmățuiu iar în anul 1960 cu teren în suprafață totală de 3,5600 ha pe raza aceleiași localități, suprafața fiind redusă cu 2 ha, ca urmare a operațiunii de scădere la partida R. T. din satul T. V., . acesta din urmă nu există nicio mențiune privind transferul acestei proprietăți.
În aceste condiții prima instanță în mod corect a reținut că demersul judiciar al apelantei nu poate primi o soluție favorabilă, obligarea celor două comisii de fond funciar de a-i elibera titlu de proprietate pentru suprafața de 1,98 ha neputându-se dispune în baza unui proces verbal de punere în posesie nevalidat de C. județeană conform art. 6 din HGR. nr. 890/2005.
Contrar susținerilor apelantei, Tribunalul constată că înscrisul depus – „tabel nominal cu membrii cooperatori care au adus pământ în CAP…” nu face dovada depunerii în termen a cererii de reconstituire ci doar confirmă împrejurarea că autorul apelantei era persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Întrucât reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cerere pe baza situației terenurilor deținute de CAP la 01.01.1990, înscrisă în sistemul de evidență a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate până la data intrării în vigoare a legii fondului funciar în mod judicios a reținut prima instanță că prin depunerea la datele de 01.08.2012 și 20.05.2013 a cererilor înregistrate sub nr.1735 și 1400, cu nerespectarea termenului legal prevăzut de Legea nr. 18/1991 apelanta-reclamantă nu mai putea cere reconstituirea dreptului de proprietate după expirarea termenului legal (30.11.2005 ), sancțiunea fiind decăderea.
Față de considerentele expuse, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă R. Contantina, domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 2925 din data de 07.11.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Călmățuiu, cu sediul în . și C. Județeană Teleorman, pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, cu sediul în A., ., județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. DoinițaDobrin M.-NuțiTatu S.
Red.thred.D.M.N..
La 13.05.2014 – 5 ex.
D.f. 2894 /292/2013
J.f.I. P.
Judecătoria Roșiori de Vede
.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 50/2014. Tribunalul TELEORMAN | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 32/2014. Tribunalul... → |
|---|
