Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 32/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 3827/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 32
A P E L
Ședința publică de la 12 februarie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - A. L. N.
Judecător - C. Doinița
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul- reclamant P. D., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2980 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. I., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman și intimații-pârâți . sediul în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman și R. F., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman, având ca obiect – ordonanță președințială .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul- reclamant S. I., intimatul-pârâtl R. F. asistat de avocat T. D., au lipsit celelalte părți, apelantul- reclamant P. D. a fost reprezentat de avocat Vălușcă N., iar intimata – pârâtă . avocat T. D..
Procedura de citare este îndeplinită.
Apel timbrat cu 10 lei - taxa judiciară de timbru, achitată potrivit chitanței . nr._/ 28.11.2013.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederând instanței că intimata . formulat întâmpinare
În conformitate cu dispozițiile art. 131 coroborat cu art. 43 NCPC, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Avocat T. D. depune împuternicirea avocațială nr.59/2014 pentru intimații pârâți . R. F., precum și chitanța nr. 250/12.02.2014 reprezentând onorariu avocat.
Avocat Vălușcă N. pentru apelantul – reclamat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv adresa nr._/17.12.2013 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții și adresa nr._/29.11.2013 emisă de Primăria Municipiului Roșiori de Vede.
Avocat T. D. este de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul apelantului.
Avocat T. D., pentru intimații . R. F. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, și anume: aviz nr.31/Z/21 noiembrie 2013 emis de Direcția Județeană pentru Cultură Teleorman, adresa nr._/19.11.2013 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Teleorman, dovada de luare în evidență a proiectului de arhitectură nr. 1071/12.11.2013, aviz de amplasament favorabil nr._/21.11.2013.
Avocat Vălușcă N. arată că este de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul intimaților.
Conform art. 255 coroborat cu art. 254, 258 NCPC existând acordul părților, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, considerând - o legală, pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul avocat Vălușcă N. pentru apelantul-reclamant P. D. solicită admiterea apelului formulat, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și dispunerea sistării lucrărilor intimatei, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile art. 996 C.pr.civ.
Susține că potrivit proiectului, construcția intimatei urma să se facă la o distanță de 1 metru față de linia de hotar dintre proprietățile părților, însă așa cum rezultă din planșa foto aflată la fila 12 dosar fond, noua construcție a intimaților este alipită de casa apelantului care duce la degradarea gardului apelantului, iar construcția care se edifică aduce atingere dreptului de proprietate al apelantului, întrucât se realizează săpături la o distanță de mai puțin de 1 m de fundația locuinței apelantului.
Menționează că este justificată urgența luării acestei măsuri, întrucât nu sunt respectate condițiile, lucrarea este abuzivă, iar până la obținerea autorizației solicită să se dispună luarea acestei măsuri pe calea ordonanței președințiale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul avocat T. D. pentru intimații . R. F., susține că în mod corect instanța de fond a reținut că cererea reclamanților nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art.996 C.pr.civ. astfel încât cererea acestora a fost respinsă, iar potrivit art. 996 al. teza finală NCPC măsura provizorie a emiterii unei ordonanțe președințiale poate fi luată dacă există un proces de fond care să fie promovat de reclamanți și care să justifice luarea unor măsuri provizorii până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Precizează că apelantul reclamant nu a demarat nici un proces care să constituie fondul litigiului și care să facă posibilă promovarea unei acțiuni în ordonanța președințială, condiție care este obligatorie și a cărei neîndeplinire duce la respingerea cererii.
Menționează că instanța de fond în mod corect a reținut că atât apelantul reclamant, cât și intimatul S. I. care nu a mai atacat sentința pronunțată în cauză nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 996 alin.1 C.pr.civ., în sensul că din materialul probator administrat nu a rezultat în niciu fel dreptul care s-ar păgubi prin întârziere și nici paguba iminentă care nu s-ar putea repara. Apelantul a susținut că intimata nu a obținut autorizație de construire în baza Legii 50/1991, astfel că solicită sistarea lucrărilor.
Consideră că problema emiterea autorizației de construire și a întârzierii acesteia nu creează pagube pentru reclamanți și care să justifice luarea unei măsuri pe cale de ordonanță președințială, întrucât emitentul Municipiul Roșiori de Vede prin primar este în măsură să dispună măsuri concrete cu privire la condițiile impuse pentru autorizarea unei lucrări de construcție și nu reclamanții.
Precizează la acest moment construcția este finalizată, astfel că, solicită respingerea apelului, ca nefondat, nefiind întrunite condițiile emiterii unei ordonanțe președințiale. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de vede sub nr._ din 8 noiembrie 2013, reclamanții P. D. și S. I. au chemat în judecată pe pârâții . R. F. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună, pe cale de ordonanță președințială, sistarea lucrărilor de construcție la imobilul P+1 din ., județul Teleorman.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că se învecinează cu imobilul proprietatea pârâtei . care se urmărește edificarea unei construcții cu destinație de depozit materiale de construcții. Pârâta nu a reușit să obțină autorizația de construire pentru acest imobil deoarece așa cum rezultă din proiect acesta încalcă prevederile legii nr.50/1991. Față de această împrejurare pârâta a introdus la instanță o cerere prin care a solicitat instanței să constate refuzul reclamanților de a le da acordul la ridicarea construcției . Înainte de rămânerea definitivă a sentinței și fără a obține autorizația de construcție pârâta a început ridicarea construcției la o distanță mai mică de 40 cm față de linia de hotar. Reclamanții au sesizat organele abilitate și un echipaj al poliției s-a deplasat la fața locului și a întocmit un proces verbal de contravenție pârâtei. Pârâta a continuat lucrările de construcție încălcând orice prevedere legală.
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.996 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedire au depus înscrisuri și planșe foto.
La data de 15 noiembrie 2013 pârâtul a depus un set de înscrisuri și întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că reclamanții au formulat cerere, prin care au solicitat ca pe calea ordonanței președințiale pârâta să fie obligată la sistarea lucrărilor de construcție la imobilul P + 1 din ., județul Teleorman. Din însăși motivarea cererii reclamanților reiese reaua credință a acestora cât și netemeinicia cererii lor, neexistând nici un motiv pentru formularea cererii de ordonanță președințială.
Mai arată că cererea reclamanților nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 alin.1 și 2 Cod procedură civilă astfel încât a solicitat respingerea. A mai solicitat ca instanța să constate că în prezent reclamanții nu au demarat niciun proces care să constituie fondul litigiului și care să facă posibilă promovarea unei acțiuni de ordonanță președințială, condiție obligatorie a cărei neîndeplinire conduce la respingerea cererii.
Reclamanții au promovat cererea de ordonanță președințială în baza unui proces care nu a fost demarat de aceștia ci de către pârâtă și face obiectul dosarului civil nr._ . Este un proces prin care instanța s-a pronunțat deja constatând că reclamanții refuză nejustificat să-și dea acordul pentru obținerea autorizației de construire. Litigiul a fost deja soluționat în înțelesul art.996 alin.2 Cod procedură civilă și nu există justificarea luării unei măsuri vremelnice până la soluționarea cauzei.
Reclamanții prin cererea lor nu au făcut dovada îndeplinirii nici a condițiilor prevăzute de art. 996 alin.1 Cod procedură civilă privind dreptul acestora care s-ar păgubi prin întârziere și nici paguba iminentă care nu s-ar mai putea repara. Reclamanții au justificat cererea lor pe considerentul că pârâta nu a obținut autorizația de construire în baza Legii nr.50/1991, acesta fiind principalul motiv pentru care au solicitat sistarea lucrărilor. Pârâta consideră că emiterea autorizației de construire și a întârzierii în emiterea acesteia nu este o problemă care să creeze pagube reclamanților și care să justifice luarea unei măsuri pe cale de ordonanță președințială la cererea acestora, întrucât autorizația o emite Municipiul Roșiorii de Vede prin primar, acesta fiind în măsură să dispună măsuri concrete cu privire la condițiile impuse pentru autorizarea unei lucrări de construcții și nu reclamanții.
Conform dispozițiilor art.2 din legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor, autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza cărora se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Art.27 din L.50/1991 prevede că organele de control ale primăriilor au atribuția de a urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților administrativ teritoriale, aceste organe fiind singurele care au atribuții în aplicarea de sancțiuni ce includ și sistarea lucrărilor de construcții. Până în prezent organele abilitate nu au dispus sistarea lucrărilor de construcție.
Prin aceeași întâmpinare, societatea pârâtă consideră că este nereală, tendențioasă și nedovedită nici măcar formal afirmația reclamanților că proiectul de construire încalcă prevederile legale și că pârâta construiește la o distanță mai mică de 40 m față de limita proprietății reclamanților. Construcția edificată de pârâtă nu a afectat și nu afectează în nici un fel proprietatea reclamanților. Demersurile făcute de reclamanți pentru sistarea lucrărilor sunt continuarea refuzului acestora de a–i da acordul pârâtei pentru obținerea autorizației de construire, refuz care de altfel a fost constatat de instanța de judecată. Astfel prin sentința civilă nr.2797/23.10.2013 s-a constatat refuzul nejustificat al reclamanților de a-și da acordul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire a imobilului proprietatea pârâtei. Pentru a da această soluție instanța a avut în vedere două expertize tehnice judiciare, una în specialitatea construcții și una în specialitatea topografie – cadastru - geodezie, care au avut concluzii similare că proprietate celor doi reclamanți nu este afectat și că proiectul pârâtei respectă întru totul dispozițiile legii nr.50/1991.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205 și următoarele Cod procedură civilă.
În cauză s-a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2980/15.11.2013, Judecătoria Roșiorii de Vede a respins ca nefondată cererea de ordonanță președințială, formulată, așa cum a fost precizată, a dispus reducerea cuantumului onorariului de avocat la suma de 600 lei și a admis în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâtă obligând pe fiecare reclamant să achite câte 300 lei, reprezentând onorariu avocat către pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 966 Cod procedură civilă, pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială, stabilește două condiții, respectiv urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, iar din aceasta din urmă decurge și o a treia condiție și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Din analiza înscrisurilor depuse, instanța a reținut, în fapt, că societatea pârâtă este proprietara imobilului situat în Roșiorii de Vede, . conform contractului de vânzare-cumpărare. autentificat la nr.322/2.02.2001( depus la f-47) imobil ce se învecinează cu proprietatea pârâților pe latura de est și vest.
Pârâta pe terenul proprietatea sa privată, intenționează să construiască un magazin de materiale de construcție P+M sens în care a obținut certificat de urbanism nr.06/23.01.2013 depus la fila 42. Pentru obținerea autorizației de construire este necesar acordul proprietarilor vecini, respectiv al celor doi reclamanți și cum aceștia au refuzat, pârâta în martie 2013 a promovat o acțiune înregistrată pe rolul acestei instanțe la nr._ prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al reclamanților să-și dea acordul pentru obținerea autorizației de construire.
Prin sentința civilă nr.2797/23.10.2013 instanța a admis acțiunea și a constatat că refuzul celor doi reclamanți este nejustificat.
După pronunțarea acestei sentințe reclamanții au promovat prezenta cerere de ordonanță președințială pretinzând că pârâta a început ridicarea construcției fără autorizație de construire la o distanță față de linia de hotar de mai puțin de 40 cm ceea ce le afectează dreptul de proprietate.
Instanța, verificând dacă în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de textul legal amintit constată că reclamanții nu au făcut dovada în ce mod dreptul lor s-ar păgubi prin întârziere și nici a pagubei iminente care nu s-ar putea repara.
De altfel, reclamanții în motivarea cererii lor nu indică nici un element care să conducă la concluzia că ridicarea construcției fără autorizație le încalcă o porțiune din terenul acestora sau că executarea lucrării le periclitează soliditatea imobilelor în calitate de vecini sau că prin terminarea lucrărilor se pun în pericol imobilele acestora.
Totodată, nu s-a făcut dovada concretă a urgenței luării măsurii de încetare a pretinsului act abuziv al pârâtei, de vreme ce aceasta a început construcția cu mult înainte de momentul sesizării instanței pe calea ordonanței președințiale, respectiv din luna martie 2013 când între părți s-a derulat un proces în care s-a pronunțat o hotărâre ce poate fi atacată de partea nemulțumită.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de societatea pârâtă reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1200 lei conform documentului justificativ chitanța nr. 240/15.11.2013(depus la fila - 52) instanța, în temeiul art. 451 (2) Cod procedură civilă a dispus reducerea acestuia la suma de 600 lei, apreciind că este disproporționat în raport cu activitatea desfășurată de avocat și care s-a rezumat la un termen de judecată, obligând pe fiecare reclamant să plătească pârâtei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat de câte 300 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. D. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii și pe fond admiterea cererii formulate.
În motivarea apelului s-a arătat că soluția a fost pronunțată plecând de la o interpretare eronată a textului de lege incident. Susține apelantul că situația de fapt intră sub incidența disp. art. 612 C. civ. și ale art. 630 C. civ. texte ce au fost ignorate de instanța de fond.
Mai arată că în mod eronat reține instanța că lucrările au început în luna martie și el a rămas în pasivitate, întrucât a adresat autorităților sesizări pentru oprirea lucrărilor. Se mai arată că lucrarea nu respectă proiectul inițial și care a fost avut în vedere la efectuarea expertizei în dosarul nr._ . Arată apelantul că prin edificarea construcție la o distanță de cca 40 cm, mai mică decât cea din proiect, se va deteriora gardul său cu ocazia efectuării lucrărilor de finisaj exterior, de asemenea apele pluviale se vor scurge pe terenul său. Susține că îi este afectat dreptul la proprietate și sănătate, pentru că este o persoană vârstnică cu probleme pulmonare și are nevoie de liniște.
În drept au fost invocate disp. art. 612, 639 C. civ, precum și ale art. 470 alin. 5 C. proc. civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că sentința a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente.
Văzând criticile afirmate, instanța de control nu poate reține că în cauză pretențiile afirmate pot fi încadrate în condițiile restrictiv prevăzute de lege pentru procedura specială a ordonanței președințiale.
Așa cum în mod legal și temeinici a reținut și instanța de fond, procedura ordonanței președințiale are ca principal obiectiv ordonarea de măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente – art. 996 NCPC.
Față de situația de fapt din prezenta speță, în mod corect a reținut instanța de fond ca nefiind întrunite condițiile legale edictate.
Toate drepturile afirmate de apelant pot fi valorificat în cadrul unei proceduri de judecată de drept comun, care să poate antama fondul, întrucât în cauză nu există nici un drept care să piară sau vreo pagubă iminentă, adică imediată sau care stă să se producă.
Nici instanța de fond și nici prezenta instanță de control nu contestă dreptul recurentului de a supune controlului unei jurisdicții pretențiile sale, însă acesta nu se justifică în cadrul prezentei proceduri, tocmai pentru că lipsește urgența.
Că în cauză nu este vorba de nici o urgență în apărea vreunui drept sau evitarea vreunei pagube rezidă în chiar argumentele din finalul cererii de apel unde menționează apelantul că i de va distruge gardul prin lucrările de tencuire. Această presupusă pierdere este una viitoare, nu iminentă așa cum prevede legea. Pe de altă parte acest prejudiciu este numai prezumat, întrucât nu este nici o dovadă la dosarul cauzei cu privire la posibilitatea invocată. De asemenea, prejudiciul rezultat din scurgerea apelor naturale, pluviale este ipotetic, nedovedit și plasat tot în viitor. Acest prejudiciu va putea fi lesne evitat prin amplasarea de burlane de scurgere.
Judecătorul fondului nu a dat dovadă de superficialitate, arătând argumentele pentru care nu constată întrunită în cauză a condiției urgenței, motivare pe care instanța de control o găsește ca fiind temeinică și legală. Reținerea instanței de fond în sensul că recurentul a rămas în pasivitate este în afara oricărei critici din perspectiva prezentei proceduri speciale. În noțiunea de urgență în cadrul procedurii ordonanței președințiale intră numai demersul făcut în fața instanței de judecată și nu sesizarea altor organe abilitate ale statului. Așa fiind, recurentul nu poate susține urgența susținând că a adresat plângeri la alte instituții și astfel nu a rămas în pasivitate. Acest fapt demonstrează, așa cum a reținut și judecătorul fondului, că pretențiile recurentului reclamant nu pot fi protejate pe calea prezentei proceduri, întrucât nu există nici un prejudiciu iminent.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul- reclamant P. D., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2980 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. I., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman și intimații-pârâți . sediul în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman și R. F., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman.
Obligă apelantul la plata către intimata . sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. C. Doinița Ț. N.
Red. ALN/13.02.2014
Thred.Ț.N./6 ex.
13.03.2014
d.f._
jf. N. M.
Judecătoria Roșiori de Vede
. data de
.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 156/2014. Tribunalul TELEORMAN | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
