Contestaţie la executare. Decizia nr. 762/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 762/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 2248/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 762
APEL
Ședința publică de la 4 decembrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător - D. M. Nuți
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2434 din 18 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-contestator B. V. V. domiciliat în comuna Furculești, ., având ca obiect – contestație la executare.
Dezbaterile pe fond au avut loc la data de 19 noiembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 4 decembrie 2014.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei A. sub nr._, la data de 27.05.2014, contestatorul B. V. V., a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite în temeiul titlului executoriu nr._ din 28.04.2014 emis de intimată în dosarul de executare nr._/34/_ /_, solicitând anularea acestora precum și suspendarea executării silite ; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 12 mai 2014 a primit titlul executoriu nr._, aducându-i la cunoștință faptul că, datorează suma de 2.382 lei cu titlu de accesorii conform deciziei de impunere nr._ din 31.12.2013. Împotriva acestei decizii contestatorul a depus plângere, motivat de faptul că nu datorează suma principală și implicit nici accesorii. Casa de Asigurări de Sănătate i-a admis plângerea contestatorului, emițând decizia de desființare nr._ din 17.04.2014. Menționează contestatorul de asemenea că, deciziile de impunere i-au fost comunicate abia la data de 26 martie 2014.
În continuarea motivării, contestatorul a învederat că în perioada 2004-2009 a avut calitatea de asociat și totodată salariat al ., astfel că nu datorează contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru venituri din activități independente și prin urmare nici accesorii aferente.
În drept, contestația a fost întemeiată pe disp.aArt.43 și urm. C.pr.fiscală, art.29627 alin.1 lit. b, art.2963 și art.65 C.pr.fiscală, art.257 din Legea nr.95/2006, OUG nr.93/2008.
În susținere, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie titlul executoriu nr._ din 28.04.2014, somația nr.34/_ /_ din 28.04.2014, decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii, decizie de desființare a deciziei de impunere din oficiu nr._/2014, decizia nr.18/+7-+5-2014, decizie de impunere nr._/2008, decizie nr._/2012, adresa nr._/2014, confirmări de primire, contestație.
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost prezentă la judecarea cauzei.
Prin Sentința civilă nr.2434 pronunțată la data de 18.07.2014, Judecătoria A. a admis acțiunea având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul B. V. V., a anulat titlul executoriu, somația și însăși executarea emise și efectuate de intimată în dosarul de executare nr._/34/_ /_ cu privire la contestatorul B. V. V. și a dispus restituirea către contestator a sumei de 171,74 lei reprezentând taxa judiciară de timbru achitată cu chitanța . nr._ din 27.05.2014.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiunea sa introductivă contestatorul aduce critici-reiterate în cuvântul pe fond - procedurii execuționale efectuate în dosarul de executare nr._/34/_ /_ în care s-au emis somația nr.34/_ /_ și titlul executoriu nr._ pentru suma de 2382 lei.
Casa Națională de Asigurări de Sănătate a emis Decizia nr._/17.04.2014 de desființare a Deciziei de impunere nr.1004/31.05.2012 (fila 15) însă a rămas în ființă Decizia nr._ din 31.12.2013 de calcul a veniturilor accesorii datorate cu privire la suma stabilită prin Decizia nr._/31.05.2012
Astfel, contestatorul prin criticile și apărările formulate, contestă și legalitatea sumelor stabilite în sarcina sa prin decizia de impunere a veniturilor accesorii, considerând-o nelegală având în vedere că Decizia de impunere a debitului principal - Deciziei de impunere nr.1004/31.05.2012- fusese desființată.
Pentru soluționarea acțiunii având ca obiect contestație la executare instanța de fond a precizat că trebuie făcută o distincție clară între apărările și criticile admisibile în procedura contestației la executare și cele care nu pot fi ridicate de părți și respectiv analizate de instanță.
Astfel, potrivit art. 712 alin 2 Cod procedură civilă aplicabil în cauză în temeiul dispozițiilor art. 3 alin 1 din Legea nr.76/2012 raportat la art. 622 alin 12 Cod procedură civilă, ‟în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui„
Împotriva deciziilor de impunere ca acte administrative fiscale se prevede OG 92/2003 o cale specifică de contestare. Astfel, potrivit art. 205 alin 1 și 2 din OG 92/2003 ‟Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia„.
Art. 205 alin 4 din OG 92/2003 înlătură orice echivoc asupra obiectului contestației administrative statuând că ‟Obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal„.
Prin urmare, în opinia instanței de fond ,contestatorul nu poate, pe calea contestației la executare reglementate de art. 172 și urm. din OG nr.92/2003, invoca apărări privind fondul deciziilor de impunere (titluri de creanță cu natură de acte administrative fiscale) astfel de apărări sunt inadmisibile atâta vreme cât împotriva acestor decizii de impunere se prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lor.
Însă în cauză contestatorul a depus la dosar adresa nr._/26.05.2014 (fila 40) emisă de intimata ANAF –AJFP Teleorman prin care aceasta din urmă precizează că în mod eronat s-au stabilit accesorii aferente debitului anulat de CAS, procedându-se subsecvent la scăderea sumelor stabilite cu caracter accesorii.
Prin urmare, intimata recunoaște expres că veniturile accesorii care au făcut obiectul dosarului de executare cu privire la contestatorul B. V. V. au fost calculate în mod eronat atâta vreme cât debitul principal a fost anulat, intimata însăși procedând la regularizarea sumelor imputate eronat contestatorului.(fila 41)
Pe cale de consecință instanța de fond a constatat nelegalitatea procedurii execuționale declanșate de intimată prin emiterea somației nr.34/_ /_ și respectiv a titlul executoriu nr._ pentru suma de 2382 lei., urmând a admite contestația la executare și a dispune anularea titlul executoriu, somația și însăși executarea emise și efectuate de intimată în dosarul de executare nr._/34/_ /_ cu privire la contestatorul B. V. V..
Totodată în temeiul dispozițiilor art. 45 alin 1 lit f din OUG nr.80/2013 instanța de fond a admis cererea de restituire a taxei judiciare de timbru și a dispus restituirea către contestator a sumei de 171,74 lei reprezentând taxa judiciară de timbru achitată cu chitanța . nr._ din 27.05.2014(fila 10).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, AJFP Teleorman, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul respingerii contestației ca rămasă fără obiect.
A motivat că instanța de fond, în mod greșit, a admis contestația la executare, deși actele de executare au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 141 și 145 din OG nr. 92/2003.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, a mai arătat că ulterior formulării contestației de executare în prezentul dosar, contestatorul a primit prin poștă adresa nr._/26.05.2014 emisă de AJFP Teleorman prin care i se aducea la cunoștință că în mod eronat s-au stabilit accesorii aferente debitului anulat de CAS astfel că s-a procedat la scăderea sumelor stabilite cu caracter accesoriu. Sub acest aspect, a mai menționat că la momentul sesizării instanței actele de executare nu mai erau în ființă, astfel că nu se mai justifica pornirea procesului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
În apel, nu s-au depus înscrisuri noi și nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Contestatorul B. V. V. a învestit Judecătoria A. cu soluționarea contestației la executare formulată împotriva titlului executoriu nr. executoriu nr._ din 28.04.2014 emis de intimată în dosarul de executare nr._/34/_ /_.
Prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 31.12.2013 au fost stabilite obligațiile accesorii anului 2013, calculate la debitul principal de 16.313 lei pentru care a fost emisă Decizia de impunere nr._/31.05.2012, desființată însă de CAS prin Decizia nr._ la data de 17.04.2014.
Ulterior desființării acestei decizii, la data de 28.04.2014 apelanta emite titlul executoriu contestat de intimat și comunică prin adresa nr._/26.05.2014 instanței de fond sesizate că în mod eronat s-au stabilit accesorii aferente debitului anulat de CAS, procedându-se subsecvent la scăderea sumelor stabilite cu caracter accesorii.
Întrucât apelanta a recunoscut expres că veniturile accesorii care au făcut obiectul dosarului de executare cu privire la intimat au fost calculate eronat în condițiile anulării deciziei emise pentru debitul principal, se apreciază că în mod corect instanța de fond a admis contestația la executare, constatând nelegalitatea procedurii execuționale declanșate de apelantă prin emiterea somației nr.34/_ /_ și respectiv a titlul executoriu nr._ pentru suma de 2382 lei.
Obiectul contestației la executare îl reprezintă cenzurarea neregularităților procedurale săvârșite cu prilejul executării silite. Prin urmare, indiferent de cursul procedurii execuționale, nu se poate susține că recunoașterea apelantei cu privire la calculul greșit al accesoriilor este de natură să lipsească acțiunea civilă de unul din elementele acesteia, respectiv de obiect.
Chiar și în ipoteza în care ar fi încetat executarea silită, contestatorul este îndreptățit ca, sub rezerva respectării termenelor procedurale și a justificării interesului precizat de prevederile art.711 Cod procedură civilă, să solicite instanței de executare verificarea modului de aducere la îndeplinire a titlului executoriu.
Ca natură juridică, contestația la executare are valoarea unei acțiuni civile de tip special, întrucât nu urmărește recunoașterea unui drept propriu în contradictoriu cu o altă persoană, ci înlăturarea măsurilor nelegale și prejudiciabile intervenite în faza de executare silită.
Având în vedere că recunoașterea calcului eronat și scăderea creanțelor fiscale accesorii din evidența analitică pe plătitori nu au fost urmate de emiterea unui act administrativ de desființare a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii unui debit anulat, în mod judicios prima instanță, apreciind că executarea silită a început pentru o sumă nedatorată a anulat actele de executare efectuate de apelantă, constatând nelegalitatea acestora.
Față de considerentele expuse, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca nefondat apelul declarat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2434 din 18 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-contestator B. V. V. domiciliat în comuna Furculești, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.12.2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. DoinițaDobrin M. NuțiTatu S.
Red.DMN./30.12.2014
Thred.T.S. – 4 ex./05.01.2015
D.f._
J.f. Bpzeșan V.
Judecătoria A.
.
| ← Accesiune. Decizia nr. 33/2014. Tribunalul TELEORMAN | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 831/2014.... → |
|---|
