Uzucapiune. Decizia nr. 56/2014. Tribunalul TELEORMAN

Tribunalul TELEORMAN - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 56/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 229/292/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 56

RECURS

Ședința publică de la 14 februarie 2014

Tribunalul constituit din:

Președinte – S. L.

Judecător – V. M.

Judecător – G. P.

Grefier – I. M.

Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă D. E. M., cu domiciliul în comuna Dobrotești, ., împotriva sentinței civile nr. 2209 din 30 august 2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații-pârâți ., cu sediul în ., D. T., cu domiciliul în comuna Dobrotești, . și cu intimata-reclamantă I. G., cu domiciliul în București, sector 3, ., ., . obiect- uzucapiune, accesiune.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă D. E. M., personal, și asistată de avocat C. G. în baza împuternicirii avocațiale nr. 15 din 15.11.2013, aflată la fila 15 din dosarul cauzei, și intimata-reclamantă I. G. reprezentată de avocat L. I. în baza împuternicirii avocațiale, nr. 3032 din 12.12.2013, aflată la fila 27 din dosarul cauzei, celelalte părți fiind lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 607,5 lei, achitată cu chitanțele nr._ din 15.11.2013 și nr._ din 13.12.2013 emise de Primăria A..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În conformitate cu dispozițiile art. 159¹ alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.

Avocat C. G., pentru recurenta-pârâtă D. E. M., depune la dosarul cauzei adresa nr._ din 10.01.2014 emisă de O.C.P.I. Teleorman având atașate un set de înscrisuri, în dovedirea faptului că este vorba despre aceeași suprafață de teren cu cea indicată în hotărârea nr. 2809/2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, având ca obiect fond funciar și învederează că au fost comunicate și intimatei-reclamante I. G., prin avocat.

Avocat L. I., pentru intimata-reclamantă I. G., arată a primit setul de înscrisuri și a luat cunoștință de conținutul acestora și precizează că din macheta depusă la dosarul cauzei nu rezultă că este vorba de identitate între terenul din litigiul cu cel din dosarul având ca obiect fond funciar.

Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.

Avocat C. G., pentru recurenta-pârâtă D. E. M. având cuvântul, solicită admiterea recursului și arată că din probele administrate în această cale de atac, rezultă că este vorba de același teren care a făcut obiectul sentinței prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate al recurentei-pârâte, iar intimata-reclamantă I. G., recunoaște, în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în alineatele 3 și 4 acest lucru. În concluzie solicită admiterea recursului, rejudecarea cauzei și modificare sentinței atacate în sensul respingerii cererii, iar în cazul în care instanța consideră că este necesar să se reanalizeze probele, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare. Totodată precizează că urmează să solicite acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Avocat L. I., pentru intimata-reclamantă I. G., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. În motivare arată că recurenta D. E. este sora intimatei I. G., iar terenul în cauză provine de la autorul lor D. I.. În intervalul de timp prevăzut în acțiune, respectiv din 1962 până în prezent, așa cum rezultă din probele administrate precum și din răspunsul la interogatoriu, acest teren (și extravilanul) a fost posedat numai de intimată în mod continuu, public, având un drept de proprietate neechivoc și netulburat. De cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a avut cunoștință până în anul 2012, când primăria a comunicat că pe numele recurentei a fost reconstituit dreptul de proprietate. Mai precizează că recurenta, deși a locuit la câteva case distanță de intimata I. G., niciodată nu i-a spus că terenul ar fi al său. În 2012 a emis pretenții cu privire la acesta, însă din 1962 până în anul 2012 a curs termenul de prescripție achizitivă.

Intimata-reclamantă I. G., prin avocat, mai precizează că nu are nicio relevanță asupra constatării dreptului de proprietate prin uzucapiune, că prin sentința civilă nr. 2809/2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, se obliga emiterea administrativă a titlului original de către Comisia Județeană de Fond Funciar, întrucât nu a fost contestată calitatea de proprietară a recurentei asupra terenului, uzucapiunea fiind tocmai sancțiunea proprietarului care a stat în pasivitate mai mult de 30 de ani.

În concluzie, avocat L. I., pentru intimata-reclamantă I. G., solicită respingerea recursului cu acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei, chitanța nr. 278 din 10.02.2014 reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 800 lei.

TRIBUNALUL:

Deliberând, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 21 ianuarie 2013 la Judecătoria Roșiori de Vede, reclamanta I. G. a chemat în judecată pe pârâții D. E. M. și . pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului intravilan în suprafață de 3997 m.p. situat în comuna Dobrotești, ., individualizat între punctele_-_-_-110, având următoarele vecinătăți: N- Teleasa N., S- Teleasa D., E- Drum, V- Drum Comunal, conform planului de situație întocmit de persoană autorizată B. I.; să se constate că este proprietara următoarelor construcții realizate cu contribuții financiare proprii și care sunt amplasate pe suprafața de 908 m.p. teren intravilan, cu destinația curți construcții ce face obiectul uzucapiunii, după cum urmează: casă de locuit din paiantă, acoperită cu țiglă,compusă din două dormitoare, un antreu și o bucătărie, construită de ea în anul 1962, identificată în planul de situație întocmit de B. I. cu C 1; o magazie de cereale construită din BCA, acoperită cu plăci de azbociment, compusă din două încăperi, identificată în planul de situație întocmit de ing. B. I. cu C 2; fără cheltuieli de judecată.

În motivarea, în fapt, reclamanta a arătat că a stăpânit în mod exclusiv suprafața de 3997 m.p. situată în intravilanul comunei Dobrotești, ., cu următoarele vecinătăți: N- T. N., S- T. D., E- Drum, V- Drum Comunal, încă din anul 1962. Din anul 1962 și până în prezent, a mai arătat reclamanta, a exercitat o posesie utilă asupra întregii suprafețe de teren de 3997 m.p., semnele de hotar fiind neschimbate din acel an, această suprafață compunându-se din suprafața de 908 m.p. cu destinația curți-construcții, fiind îngrădită pe toate laturile, suprafața de 423 m.p. teren intravilan vii și suprafața de 2666 m.p. teren intravilan agricol, ea fiind cea care a achitat taxele și impozitele aferente întregii suprafețe de teren cât și a clădirilor existente pe această suprafață. Din anul 1962 și până în prezent, hotarul despărțitor nu a suferit nicio modificare și niciunul dintre vecini nu a revendicat vreun drept asupra suprafeței de teren pe care o posedă însă pentru suprafața de teren ce face obiectul uzucapiunii, nu deține nici un ac de proprietate.În data de 13.11.2012 s-a adresat cu o cerere scrisă Comisiei Locale Dobrotești, jud.Teleorman care, prin adresa nr. 6353 din 05.12.2012 i-a comunicat aspectul că suprafața de teren pe care este amplasată locuința sa, i-a fost reconstituită numitei D. E. M., sora sa, însă nu s-a emis nici un titlu de proprietate. Aceasă suprafață de teren provine de la părinții săi, iar sora sa, D. E. M. locuiește în alt imobil, nelocuind niciodată în imobilul ce face obiectul prezentei cauze, însă din eroare i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, pe lângă alte suprafețe de teren și suprafața de teren din prezenta cauză. A mai precizat reclamanta că reconstituirea dreptului de proprietate nu are valoarea unei acțiuni în revendicare sau a unui act prin care să vicieze posesia sa prin tulburare, atâta timp cât suprafața de teren nu a fost revendicată de ea, iar cererea pârâtei nu i-a fost comunicată. De altfel, a luat cunoștință despre reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea surorii sale în anul 2012, când i-a fost comunicată adresa nr. 6353 din 05.12.2012 și, mai mult, din anul 1962 până în anul 2012, s-a împlinit de mult termenul de prescripție achizitivă ce a curs în favoarea sa.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1846 și următoarele Cod civil, art. 1890 și următoarele Cod civil, art. 1860 din vechiul Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă, art. 480 și următoarele și art 494 din vechiul Cod civil.

În dovedire, reclamanta a depus un set de înscrisuri ( f. 4-8, 108-109) și a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu pentru pârâta D. E. M., martori.

La data de 08 mai 2013, reclamanta I. G. a depus la dosar cerere precizatoare, solicitând a se constata că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 3997 m.p. situat pe raza comunei Dobrotești, ., compus din următoarele suprafețe de teren: suprafața de 1331 m.p. teren intravilan, delimitat de punctele_-_-_-110-101, constituită din categoriile de folosință 908 m.p.curți – construcții și 423 m.p.-vii, cu următoarele vecinătăți: N- Teasa N., E- rest de proprietate I. G., S- Teleasa Dinita, V- drum comunal și suprafața de 2666 m.p. teren arabil extravilan, delimitată între punctele_-108-105, cu următoarele vecinătăți: N- Teleasa N., E- drum, S- Teleasa Dinita, V- Rest proprietate I. G., potrivit planului de situație întocmit de persoană autorizată B. I..

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 132 din vechiul Cod de procedură civilă.

La data de 26.06.2013, reclamanta a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului D. T., în contradictoriu cu care înțelege să solicite constatarea dreptului de proprietate asupra casei și terenului în suprafață de 3997 m.p. în modalitatea descrisă în acțiunea principală și cererea precizatoare.

În motivarea, în fapt, reclamanta a arătat că de pe urma defunctului D. I., autorul lor, a fost dezbătută succesiunea potrivit certificatului de moștenitor nr. 243 din 29.05.1997 emis de Fostul notariat de Stat Local Roșiorii de Vede din care rezultă că singurul moștenitor acceptant este pârâtul D. T..

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 132 din vechiul Cod de procedură civilă.

Pârâta D. E. M. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea, în fapt, pârâta a arătat că susținerile reclamantei din cererea principală nu corespund realității, întrucât ea este cea care deține în proprietate terenul în litigiu, fiind pusă în posesie și eliberându-i-se procesul –verbal de punere în posesie nr.1075/14.09.2011, adeverința de punere în posesie, actualmente fiind în curs de eliberare titlul de proprietate. Astfel, reclamanta nu a exercitat, în mod exclusiv, o posesie utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, nici asupra terenului și nici a construcțiilor, având domiciliul în permanență la București. Mai mult, la dosar este depusă o adresă a primăriei în care se precizează în mod expres faptul că terenul în litigiu îi aparține. Susținerile reclamantei că ar fi construit o casă din paiantă, acoperită cu țiglă, compusă din 2 dormitoare, antreu și bucătărie, în anul 1962 nu sunt reale, întrucât acea casă a fost edificată de părinții lor, figurând înscriși la rol, atât ea cât și sora sa fiind copii la data edificării construcției iar succesiunea a fost dezbătută, fiind comoștenitori asupra bunurilor ce au aparținut acestora, fiind 7 frați.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 Cod procedură civilă.

În dovedire, pârâta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriu și martori precum și orice alt mijloc admis de lege.

Prin sentința civilă nr. 2209 din 30 august 2013, Judecătoria Roșiori de Vede, a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect uzucapiune, accesiune, formulată de reclamanta I. G. cu domiciliul în București, ., ., ., CNP:_, în contradictoriu cu pârâții D. E. M., cu domiciliul în ., CNP:_, D. T., cu domiciliul în comuna Dobrotești, . și . Primar cu sediul în ..

A constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiunea de lungă durată dreptul de proprietate asupra terenului situat în Com.Dobrotești, ., în suprafață totală de 3997 mp, compus astfel: 1331 mp. teren intravilan delimitat de pct._-_-_, cu următoarele vecinătăți: Nord – Teleasa N., Est – rest proprietate I. G., Sud – Teleasa D., Vest – Drum comunal, identificat conform planului de situație și memoriului tehnic întocmite de Ing. I. B. persoană fizică autorizată ANCPI.

- 2666 mp. teren extravilan delimitat de pct._-108-105, cu următoarele vecinătăți: Nord – Teleasa N., Est – Drum, Sud – Teleasa D., Vest – rest proprietate I. G., identificat conform planului de situație și memoriului tehnic întocmite de Ing. I. B. persoană fizică autorizată ANCPI.

A constatat că reclamanta a dobândit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra următoarelor construcții situate pe terenul intravilan de 1331 mp. din Com.Dobrotești, .:

- casă de locuit, construită in anul 1962, din paiantă, acoperită cu țiglă, in suprafață totala de 49 m.p., identificată cu C1 conform planului de situație și memoriului tehnic întocmite de Ing. I. B. persoană fizică autorizată ANCPI.

- anexă magazie construită din BCA, acoperită cu plăci de azbociment, in suprafață totala de 25 m.p., identificată cu C2 conform planului de situație și memoriului tehnic întocmite de Ing. I. B. persoană fizică autorizată ANCPI.

În temeiul art. 274 C.proc.civ și al principiului disponibilității a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta I. G. este sora pârâtei D. E. M. și a pârâtului D. T., aceștia fiind descendenții de gradul I ai lui D. M. decedată la data de 03.01.1969 și D. I. decedat la data de 5 noiembrie 1971.

Din certificatul de moștenitor nr. 234 de la fila 158 eliberat de Notariatul de Stat Roșiorii de Vede, instanța reține că unicul moștenitor legal acceptant al succesiunii defunctului D. I. este pârâtul D. T. în calitate de fiu, pârâta D. E. M. și reclamanta I. G. renunțând expres la succesiunea defunctului lor tată.

Din răspunsurile date interogatoriu (fila 68) de pârâta D. E. M., instanța reține că după decesul părinților, aceasta a rămas să locuiască în casa bătrânească din com. Dobrotești ., imobil separat de imobilele în litigiu în prezenta cauză.

Din declarațiile martorilor P. G. (fila 100) și Argeașeanu D. G. (fila 101), precum și din răspunsurile date de pârâtul D. T. la interogatoriul administrat, instanța a constatat că reclamanta I. G. a fost singura care a posedat începând cu anul 1963 terenul în suprafață totală de 3997 mp. așa cum este descris în planul de situație și memoriul tehnic întocmite de Ing. I. B. persoană fizică autorizată ANCPI (f.108-109).

De asemenea, tot din declarațiile martorilor audiați și răspunsurile date de pârâtul D. T. la interogatoriul administrat, instanța a reținut că reclamanta I. G. a construit pe terenul de 3997 mp. un imobil casă din paiantă și o anexă magazie, construcția anexei fiind recunoscută și de pârâta D. E. M. la interogatoriul administrat (fila 69).

Aspectele reținute mai sus sunt confirmate și de adeverința nr. 6974/05.12.2012 eliberată de Primăria .) din care reiese că reclamanta figurează în evidențele fiscale încă din anul 1981 cu locuință și anexe și teren intravilan curți construcții și teren extravilan.

La data de 21.03.1991 pârâta D. E. M. a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, iar prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 413 din 04.11.1991 s-a stabilit în favoarea pârâtei dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 3,10 ha teren, eliberându-se în acest sens adeverința nr.3948/1999 (fila 20).

Instanța a reținut că până la această dată nu s-a emis Titlu de Proprietate pe numele pârâtei, dar din înscrisul de la fila 46 constată că la data de 14.09.2011, s-a întocmit procesul verbal nr. 1075 de punere în posesie a pârâtei D. E. M., cu privire la mai multe suprafețe de teren, printre care și suprafața de 2700 mp. teren arabil extravilan situată în tarlaua 71/7 . de teren intravilan curți construcții de 1050 mp. situată tarlaua 15 .> Din adeverința nr.3453/16.05.2013 eliberată de Primăria Dobrotești instanța a reținut că există identitate fizică între suprafața de 2666 mp. extravilan (parte din cei 3997 mp. din măsurători) descrisă în planul de situație întocmit de Ing. I. B. (f.108-109) și suprafața de 2700 mp. extravilan din tarlaua 71/7 . procesul verbal de punere în posesie nr. 1075 din 14.09.2011 emis pe numele pârâtei D. E. M..

Totodată, instanța a constatat că această suprafață situată în tarlaua 71/7 . în extravilan, în continuarea celor 1050 mp. (din măsurători 1331) din tarlaua 15 . află în intravilan categoria curți construcții, așa cum reiese în mod clar din evidențele cadastrale și planurile de situație întocmite de Primăria Dobrotești depuse la filele 49, 60, 90 și filele 59 și 89.

De asemenea, instanța a reținut că reclamanta I. G. (fostă D.) figurează în registrul cadastral întocmit în anul 1990 – depus la dosar de către Primăria Dobrotești fila 44-45, cu suprafața de 1050 mp. (din măsurătorile actuale 1331 mp.) situată în tarlaua 15 . se coroborează și cu mențiunile din adresele nr._ din 13._ și nr. 774 din 10.04.1995 ale Comisiei Județene în care se menționează că o anumită suprafața de teren intravilan era în posesia reclamantei I. G..

Instanța a avut în vedere și adeverința nr. 3414 din 29.04.2013 eliberată de Primăria Dobrotești (fila 141) din care reiese că reclamanta I. G. figurează cu un imobil casă de locuit și un teren aferent în suprafață totală de 3750 mp. din care 1050 mp. intravilan și 2700 mp. extravilan.

În aceste condiții, având în vedere și răspunsul dat la interogatoriu de pârâta . nr. 2 (fila 62), instanța a constatat că terenul în suprafață totală de 3997 mp. în litigiu, așa cum este descris în planul de situație și memoriul tehnic întocmite de Ing. I. B. persoană fizică autorizată ANCPI (f.108-109), este de fapt suprafața totală de 3750 mp. (din măsurători 3997 mp.) formată din suprafața de 2700 mp. teren arabil extravilan situată în tarlaua 71/7 . de teren intravilan curți construcții de 1050 mp. situată tarlaua 15 .> Cu toate că a fost încheiat procesul-verbal de punere în posesie nr. 1075 din 14.09.2011 emis pe numele pârâtei D. E. M. cu privire la suprafața de 2700 mp. teren arabil extravilan situată în tarlaua 71/7 . de teren intravilan curți construcții de 1050 mp. situată tarlaua 15 ., din probele administrate la care s-a făcut deja referire, că pârâta D. E. M. nu a posedat niciodată aceste imobile, ele fiind în stăpânirea materială a reclamantei.

În drept, instanța a reținut că, prin prisma dispozițiilor art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, legea aplicabilă instituțiilor incidente în cauza este Vechiul cod civil 1865.

I. Cu privire la uzucapiune, instanța a reținut că în sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani așa cum este reglementat în art. 1890 C.civ. este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.

In acest sens, art. 1846 alin. 1 C.civ. prevede că orice prescripție este fondata pe faptul posesiunii iar potrivit art. 1847 C.civ., ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.

Așadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamanta care invocă în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani, este că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive (animus si corpus possidendi) si toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

1. In ce privește posesia utilă exercitată de către reclamantă, instanța a constatat că îndeplinește toate condițiile cerute de lege (art. 1847 C.civ.) pentru a prescrie, respectiv a fost continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

a) Posesia continuă

Potrivit art. 1848 Cod Civil posesia este discontinuă când posesorul exercită în mod neregulat, adică cu intermitențe anormale.

Discontinuitatea nu se confundă cu întreruperea posesiei, prevăzută de art. 1863 Cod Civil, aceasta din urmă fiind nu un simplu viciu, ci o cauză de încetare a posesiei.

Astfel, martorii au arătat că deși s-a mutat efectiv și a început să locuiască zilnic la casa și terenul în litigiu după Revoluție, totuși reclamanta, de peste 30 de ani, și înainte de Revoluție, s-a îngrijit singură de casa și terenurile respective, cultivând în fiecare an pământul și însușindu-și exclusiv produsele. De asemenea, martorii au arătat că deși locuia în București, reclamanta tot timpul venea regulat și frecvent la sfârșitul săptămânii la casa și terenul în litigiu, de care avea grijă.

De asemenea, din probele administrate nu a reieșit ca imobilele în litigiu să fi fost stăpânite de către altcineva în afară de reclamanta I. G..

Instanța a reținut că pentru ca posesia să fie continuă, nu se cere ca posesorul să se găsească în contact material permanent cu lucrul și să facă zilnic acte de folosință a acestuia. Există continuitate dacă actele de stăpânire se fac cu regularitatea pe care natura lucrului o impune.

În aceste condiții instanța a apreciat că posesia exercitată de reclamantă îndeplinește condiția continuității.

Cu privire la acest aspect, instanța a reținut în favoarea reclamantei și prezumția de continuitate instituită de art. 1850 Cod Civil și care nu a fost răsturnată de pârâți, potrivit căreia posesorul actual care dovedește că a posedat la un moment dat mai înainte este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, deci că a avut o posesie utilă.

b) Posesie netulburată

Potrivit art. 1851 Cod civil posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului.

Această condiție se referă la faptul că nu este suficient ca posesia să fie începută în mod pașnic, ci ea trebuie să fie menținută în continuare în același mod.

Din probele administrate în cauză instanța a reținut că reclamanta a exercitat o posesie pașnică asupra imobilelor în litigiu și nu au fost dovedite elemente care să probeze existența unei posesiuni exercitate prin violență activă sau pasivă.

c) Posesie publică

Art. 1847 Cod Civil impune ca posesia să fie publică, adică să se exercite în mod evident, pe față, așa cum ar exercita-o proprietarul.

Lipsa publicității duce la o posesie clandestină, care, potrivit art. 1852, este situația în care posesorul exercită posesia pe ascuns de adversarul său, încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască.

Din declarațiile martorilor, răspunsurile date la interogatoriu de pârâți, adeverința nr. 3414 din 29.04.2013 eliberată de Primăria Dobrotești (fila 141), adeverința nr. 6974/05.12.2012 eliberată de Primăria .), registrul cadastral întocmit în anul 1990 – depus la dosar de către Primăria Dobrotești fila 44-45, planurile de situație întocmite de Primăria Dobrotești depuse la filele 49, 60, 90 și filele 59 și 89, instanța a reținut că reclamanta a exercitat o posesie publică asupra imobilelor în litigiu, nefiind probate elemente care să ducă la o altă concluzie.

d) Posesie exercitată sub nume de proprietar

Această condiție se referă la faptul că, pe lângă stăpânirea materială a bunului (corpus possidendi), posesorul trebuie sa aibă și animus sibi habendi, adică toate actele de stăpânire materiale, actele de folosință, precum și întreg comportamentul posesorului să fie exercitate de posesor ca un adevărat proprietar al bunului posedat.

Din toate probele administrate, instan a reținut că pe tot timpul posesiunii reclamanta s-a comportat față de imobilele în litigiu ca un adevărat proprietar, cultivând terenul și însușindu-și in mod exclusiv produsele, edificând construcții pe acest teren, și plătind taxele și impozitele aferente acestor imobile așa cum rezultă din adeverința nr. 6974/05.12.2012 eliberată de Primăria .).

De asemenea, din declarațiile martorilor, precum și din celelalte înscrisuri printre care și registrul cadastral întocmit în anul 1990 – depus la dosar de către Primăria Dobrotești fila 44-45 și planurile de situație întocmite de Primăria Dobrotești depuse la filele 49, 60, 90 și filele 59 și 89, instanța a reținut nu numai că reclamanta s-a comportat ca un adevărat proprietar al bunurilor în litigiu, ci mai mult decât atât, a și fost percepută în acest mod, atât de către martori dar și de către autorități.

Cu privire la acest aspect, instanța a reținut în favoarea reclamantei și prezumția instituită de art. 1854 C.civ., conform căruia posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.

Având în vedere că prezumția instituită de art. 1854 C.civ. nu a fost răsturnată, ci din contră, din probele administrate a reieșit că reclamanta a posedat imobilele sub nume de proprietar, instanța a considerat că este îndeplinită și condiția analizată.

e) Posesie neechivocă

Posesia este echivocă atunci când actele de stăpânire exercitate de posesor pot fi interpretate și altfel decât ca fiind corespunzătoare elementului psihologic propriu posesiei.

Așadar, posesia este echivocă atunci când nu se poate stabili nici că există animus sibi habendi, dar nici că acesta nu există.

Instanța a considerat că posesia exercitată de reclamantă nu a fost afectată de viciul echivocului, având în vedere că din toate probele administrate la care deja am făcut referire, a reieșit în mod clar elementul psihologic intențional specific posesiei, acele de stăpânire efectuate de reclamantă fiind făcute în nume propriu, sub nume de proprietar exclusiv.

Din certificatul de moștenitor nr. 234 de la fila 158 eliberat de Notariatul de Stat Roșiorii de Vede, reiese că unicul moștenitor legal acceptant al defunctului D. I. a rămas pârâtul D. T. în calitate de fiu, pârâta D. E. M. și reclamanta I. G. renunțând expres la succesiunea defunctului lor tată.

În aceste condiții, instanța a reținut că nu se poate considera că reclamanta I. G. nu a posedat imobilul in nume propriu ci și pentru ceilalți frați ai săi, atâta timp cât ea însăși nu era o moștenitoare acceptantă a succesiunii defunctului D. I..

Și cu privire la acest aspect, instanța a reținut în favoarea reclamantei și prezumția instituită de art. 1854 C.civ., conform căruia posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.

2. Posesia utilă exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani

Din declarațiile martorilor P. G. (fila 100) și Argeașeanu D. G. (fila 101), precum și din răspunsurile date la interogatoriul de pârâți, care se coroborează cu toate înscrisurile la care s-a făcut anterior referire, instanța a constatat că reclamanta I. G. a fost singura care a exercitat începând cu anul 1963 o posesie utilă neîntreruptă de peste 30 de ani asupra terenului în suprafață totală de 3997 mp. așa cum este descris în planul de situație și memoriul tehnic întocmite de Ing. I. B. persoană fizică autorizată ANCPI (f.108-109).

De asemenea, instanța a reținut că în cauză nu a fost probată incidența niciunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției achizitive.

Faptul că terenurile în litigiu, asupra cărora reclamanta a exercitat o posesie utilă, fac parte din terenurile asupra cărora i s-a reconstituit pârâtei D. E. M. dreptul de proprietate, nu influențează în nici un fel modul de soluționare a litigiului, întrucât instituția uzucapiunii a fost gândită tocmai ca o sancțiune împotriva adevăratului proprietar, care, dând dovadă de neglijență a delăsat bunul în stăpânirea altei persoane pe timp îndelungat.

În aceeași măsură și cu același argument, instanța a considerat că sub aspectul constatării dreptului de proprietate de către reclamantă prin uzucapiune, nu are relevanță nici faptul că pârâtul D. T. era unicul moștenitor acceptant al succesiunii defunctului D. I., și pe cale de consecință proprietar și el al imobilelor în litigiu.

În cauza JA Pye (Oxford) Ltd .) land Ltd c. Royaume-Uni, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, deși dobândirea dreptului de proprietate de către posesor prin uzucapiune în detrimentul adevăratului proprietar constituie o ingerință în dreptul acestuia, această ingerință este compatibilă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană în materie, deoarece prescripția achizitivă de un anumit termen urmărește un scop legitim, de interes general, de natură a favoriza securitatea juridică.

Se poate observa că pârâții nu au administrat nici o probă care să combată argumentele reclamantei, și nici nu făcut dovada că, în timpul posesiei exercitate de reclamantă, au efectuat vreun demers judiciar (acțiune în revendicare) pentru recăpătarea posesiei terenurilor în litigiu.

În ceea ce privește identificarea terenului ce face obiectul cauzei, acesta este în suprafață în suprafață totală de 3997 mp. așa cum este descris în planul de situație și memoriul tehnic întocmite de Ing. I. B. persoană fizică autorizată ANCPI (f.108-109).

In consecință, față de situația de fapt astfel reținută, instanța a apreciat că reclamanta a reușit să dovedească întrunirea tuturor condițiilor uzucapiunii de lungă durată, astfel acțiunea a fost admisă și s-a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat în Com.Dobrotești, ., în suprafață totală de 3997 mp. așa cum este descris în planul de situație și memoriul tehnic întocmite de Ing. I. B. persoană fizică autorizată ANCPI (f.108-109).

II. Cu privire la accesiunea imobiliară

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la accesiune, în drept, instanța a reținut că potrivit art. 482 C. civ., terenul este considerat lucrul principal și proprietatea asupra lui dă dreptul și asupra tot ce se unește ca accesoriu cu acesta într-un mod natural sau artificial, proprietatea terenului cuprinzând în sine proprietatea suprafeței și a suprafeței lui, astfel cum prevede art. 489 C. civ.

Un astfel de accesoriu îl reprezintă și construcțiile iar proprietarul terenului dobândește prin intermediul accesiunii, ca urmare a exercitării atributelor dreptului său absolut și proprietatea construcțiilor aflate pe acel teren.

Astfel, potrivit art. 492 C. civ., orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră.

Din declarațiile martorilor audiați, înscrisurile depuse la dosar și răspunsurile date de pârâtul D. T. la interogatoriul administrat, instanța a reținut că reclamanta I. G. a construit pe terenul de 1331 mp intravilan parte din totalul de 3997 mp., un imobil casă de locuit, din paiantă, acoperită cu țiglă, in suprafață totală de 49 m.p. și o anexă magazie construită din BCA, acoperită cu plăci de azbociment, in suprafață totala de 25 m.p., identificate cu C1 și C2 conform planului de situație și memoriului tehnic întocmite de Ing. I. B. persoană fizică autorizată ANCPI.(fila 108-109)

De asemenea, instanța a constatat că nu s-au administrat probe care să răstoarne prezumția de proprietate instituită în favoarea reclamantei de art. 492 Cod Civil.

Având în vedere modalitatea de soluționare a primului capăt al cererii, precum și considerentul că uzucapiunea are ca efect dobândirea dreptului de proprietate în persoana reclamantului în mod retroactiv, de la data intrării în posesia terenului, cu privire la construcții devin incidente regulile accesiunii, privită ca o prelungire legală a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv și absolut al dreptului de proprietate.

În aceste condiții, a constatat că reclamanta a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul individualizat mai sus.

Ca atare, a admis acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurenta – pârâta Dosar D. E. M., aceasta solicitând, în principal, admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării tuturor probelor.

Printr-un prim motiv de recurs a susținut că prima instanță nu a analizat întregul material probator administrat în cauză, respectiv, nu a analizat cauza sub toate aspectele.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat că există contradicție între înscrisurile eliberate de Primăria Dobrotești cu privire la suprafețele de teren, instanța reținând doar schițele depuse de reclamantă, din care rezultă că terenurile se suprapun.

A mai susținut că reclamanta nu a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra întregului teren și nici asupra construcțiilor, cu atât mai mult cu cât dreptul de proprietate asupra terenului extravilan se dobândește în baza Legii nr. 18 /1991.

Prin motivul doi de recurs a arătat că, în mod greșit prima instanță nu a admis cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarului având ca obiect fond funciar, deși între cele două pricini există o strânsă legătură.

În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.

Intimata – reclamantă I. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În dovedirea recursului, recurenta pârâtă a depus înscrisuri (f. 17- 19, 43-53).

Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, față de criticile formulate, constată recursul nefondat.

În ce privește primul motiv de recurs:

Critica potrivit căreia prima instanță nu a analizat pricina sub toate aspectele, este una pur formală, recurenta – pârâtă neindicând în concret, aspectele nelămurite de către prima instanță.

De altfel, din analiza sentinței recurate, rezultă că prima instanță a analizat pricina sub toate aspectele invocate atât prin acțiune cât și prin apărările formulate de recurenta - pârâtă.

De asemenea, nefondată este și critica potrivit căreia prima instanță nu a analizat întregul material probator, din considerentele sentinței reieșind că prima instanță a făcut o analiză coroborată a probelor administrate: interogatoriile părților, înscrisuri și declarații de martori, argumentânu-și, astfel soluția sub aspectul fiecărui capăt de cerere.

Totodată, nu se poate reține că prima instanță, privitor la identificarea terenului, și – a întemeiat hotărârea exclusiv pe planul de situație anexat de către intimata – reclamantă. Astfel, prima instanță a avut în vedere și înscrisurile depuse de intimata – pârâtă .. 3453/16.05.2013-f.110 Dosar fond: 3414/29.04.2013- f.141 Dosar fond; 6974/5.12. 2012- f.7 Dosar fond; registrul cadastral din anul 1990 – f. 44 – 45 Dosar fond; planuri de situație întocmite de Primăria comunei Dobrotești – f . 49,60,90, 59 și 89 Dosar fond), probe pe baza cărora a făcut o identificare corectă a termenului în litigiu.

Nici critica potrivit căreia, în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, deși nu s –a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului teren și construcții de către intimata- reclamantă, nu este întemeiată.

Astfel, având a analiza condițiile dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de 30 de an, în mod corect, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1890 raportat la art.1846 alin (1) și art. 1847 Cod Civil 1865.

Sub acest aspect, prin răspunsul la interogatoriu-întrebările 3 și 6 (f. 68 Dosar fond) recurenta – pârâtă a recunoscut că nu a locuit niciodată în casa aflată în litigiu.

De asemenea, din răspunsul la interogatoriu al intimatului – pârât D. P.- singurul moștenitor al autorului părților (f. 196 Dosar fond ), din declarațiile martorilor P. G. și și A. D. G. (f. 100 – 101 Dosar fond) și adeverințele nr. 6974/5.12. 2012 și 3414/29.04.2013 (f. 7, 141 Dosar fond ) rezultă că intimata – reclamantă a exercitat asupra imobilului, inclusiv asupra terenului arabil, o posesie utilă, în tot timpul fixat de lege, respectiv, timp de 30 de ani.

Sub acest aspect, este de observat că, deși recurentei- pârâte D. E. M. i s –a încuviințat proba cu doi martori(f. 30 Dosar fond ) în ședința publică din data de 26 aprilie 2013 (f. 102 Dosar fond) aceasta a renunțat la proba încuviințată.

Nefondat este și motivul doi de recurs.

În mod corect, prin încheierea din ședința publică din data de 7 iunie 2013 (f. 143 Dosar fond) prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile suspendării judecății, potrivit art. 244 alin(1) pct. 1 Cod Procedură Civilă, pe motiv că pe rolul instanței se află dosarul nr._ prin care recurenta – pârâtă D. E. M. a solicitat obligarea Comisiei Locale să întocmească documentația în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 3,1000 ha teren, respectiv, obligarea Comisiei Județene Teleorman să – i elibereze titlul .

Astfel, prima instanță a fost investită cu o acțiune în constatarea dobândirii proprietății asupra imobilului, pe calea uzucapiunii de 30 de ani, ceea ce presupune analizarea condiției posesiei – posesie utilă și exercitarea posesiei în timpul stabilit de lege. Împrejurarea că recurenta- pârâtă D. E. M. a urmat procedura specială prevăzută de Legea 18/ 1991, de reconstituire a dreptului de proprietate, nu este de natură a împiedica analizarea condițiilor uzucapiunii de 30 de ani.

De altfel, pe calea procedurii speciale, recurenta-pârâtă a obținut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, în timp ce, efectul uzucapiunii constă în dobândirea dreptului de proprietate și reprezintă o sancțiune împotriva adevăratului proprietar care, dând dovada de o anumită neglijență, a delăsat bunul timp îndelungat.

Ca atare, potrivit art. 312 alin (1) Cod Procedură Civilă se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – pârâtă D. E. M..

Consecință a respingerii recursului, conform art. 274 Cod Procedură Civilă, aceasta va fi obligată să plătească intimatei – reclamante I. G. suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (f. 54).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. E. M., cu domiciliul în comuna Dobrotești, ., împotriva sentinței civile nr. 2209 din 30 august 2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații-pârâți ., cu sediul în ., D. T., cu domiciliul în comuna Dobrotești, . și cu intimata-reclamantă I. G., cu domiciliul în București, sector 3, ., ., .> Obligă recurenta să plătească intimatei 800 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 14 februarie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

S. L. V. M. G. P. I. M.

Red. SL.- 14.03. 2014

Thred PS.- 25.03.2014 – 2 ex

Df . -_ Jud Roșiori de Vede

Jf.- C. R. M.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 831/2014....		Acţiune în constatare. Decizia nr. 50/2014. Tribunalul TELEORMAN →

Uzucapiune. Decizia nr. 56/2014. Tribunalul TELEORMAN

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzucapiune. Decizia nr. 56/2014. Tribunalul TELEORMAN