Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 125/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 3186/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 125
APEL
Ședința publică de la 16 aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – S. L.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant I. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 4518 din 06 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți G. D., cu domiciliul în . Broșteni, ., nr. 34 județ Teleorman, G. H. M. cu domiciliul în . Broșteni, ., județ Teleorman și P. M. I., cu domiciliul în C., ., județ D., moștenitori ai intimatului-pârât G. L., având ca obiect – hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-reclamant I. I. și intimatul-pârât G. H. M., celelalte părți fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 468 lei achitată cu chitanța nr._ din 24.02.2014, emisă de Primăria Municipiului A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în procedură prealabilă, s-a comunicat intimaților-pârâți cererea de apel, iar aceștia nu au depus întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Apelantul-reclamant I. I., personal, având cuvântul, arată că a cumpărat suprafața de teren de 5,15 ha de la pârâtul G. L. care până la soluționare procesului a decedat. La termenul de judecată din 6 decembrie nu s-a putut prezenta în fața instanței și nici intimații-pârâți, moștenitorii defunctului. În concluzie, solicită admiterea apelului și emiterea unei hotărârii care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Intimatul-pârât G. H. M., având cuvântul, arată că este de acord cu susținerile apelantului-reclamant.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ la data de 01.07.2013, reclamantul I. I. a chemat în judecată pe pârâtul G. L., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să constate că între părți a intervenit, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19.01.2013, vânzarea-cumpărarea terenului arabil extravilan în suprafață de 5,1500 ha teren arabil extravilan situat pe raza comunei Băbăița, județul Teleorman, amplasat în T – 65-66, P – 9, având ca vecini: la N – DE, S – DE, E – R. N., V – I. J., înscris în Titlul de proprietate nr._ din 13.01.2004, și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 19.01.2013 a încheiat cu pârâtul o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare prin care acesta din urmă și-a asumat obligația contractuală de a vinde terenul extravilan în suprafață de 5,1500 ha din ., pentru prețul total de 5150 lei. Vânzătorul pârât urmând să încheie actele de vânzare-cumpărare în forma autentificată, la data semnării antecontractului fiind achitată suma de 5150 lei, însă, ulterior, pârâtul a refuzat să facă demersurile necesare pentru perfectarea vânzării.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1669 C.pr.civ.
În susținerea cererii au fost atașate la dosar în copie, înscrisuri.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială.
În ședința publică de la data de 15 noiembrie 2013, reclamantul a solicitat să se ia act de modificarea acțiunii, în sensul introducerii în cauză a moștenitorilor pârâtului, acesta decedând la data de 08.10.2013.
Prin sentința civilă nr.4518 din 6.12.2013 instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamantul a încheiat cu autorul pârâților (G. L.) un antecontract de vânzare-cumpărare sub forma unui înscris sub semnătură privată, prin care s-a obligat să cumpere iar autorul pârâților s-a obligat să vândă cu prețul de 5150 lei, suprafața totală de teren extravilan de 5,15 ha situată în ..
Autorul pârâților și-a asumat obligația de întocmire ulterioară a formalităților în vederea transmiterii către reclamant a proprietății bunului, și în termen de 10 zile, să se prezinte la notar pentru întocmirea contractului de vânzare-cumpărare formă autentică.
Din antecontractul depus la dosar reiese faptul că reclamantul a plătit integral prețul convenit pentru transferul proprietății chiar din momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Instanța a mai reținut că din susținerile reclamantului care se coroborează cu începutul de dovadă potrivit art. 358 C.pr.civilă, autorul pârâților, decedat în cursul procesului, nu și-a îndeplinit obligația pe care și-au asumat-o prin antecontract in sensul ca nu s-a prezentat la notar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Suprafața de teren menționată în antecontractul de vânzare-cumpărare este înscrisă în Titlul de Proprietate nr._/13.01.2004, emis de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Teleorman pe numele lui G. A., tatăl promitentului –vânzător.
Din Certificatul de moștenitor nr.87/08.03.2006. întocmit la deschiderea succesiunii lui G. A. rezultă că moștenitoarea acestuia este doar G. E., în calitate de soție supraviețuitoare, fiul acestuia, G. L. (promitentul-vânzător) și fiica sa, G. M.-L. neacceptând moștenirea. În certificat este menționat că G. E. dobândește în calitate de moștenitor exclusiv proprietatea asupra terenului în suprafață de 5,15 ha, care face obiectul prezentului litigiu.
La data de 25.06.2007 a decedat G. M.-L. sora promitentului-vânzător iar la data de 01.01.2010 a decedat G. E., mama promitentului-vânzător.
Din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 943 din 13.03.2013, instanța a reținut că succesibilii prezumtivi ai defunctei G. E., este doar promitentul –vânzător G. L., în calitate de fiu.
Pârâtul (promitentul-vânzător) G. L. a decedat la data de 08.10.2013, în cursul prezentului litigiu, astfel că, la solicitarea reclamantului au fost introduși în cauză moștenitorii săi prezumtivi, și anume G. D., G. H. M. și respectiv P. M. I..
Conform art.1244 NCC, dispoziții aplicabile la data intervenirii convenției, „În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară”.
În cauză instanța a constat că, nefiind respectată forma prevăzută imperativ de lege pentru transmiterea valabilă a dreptului de proprietate asupra terenului, între părți a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
Astfel, această promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare este un contract care dă naștere unor drepturi de creanță și obligații reciproce în favoarea beneficiarilor promisiunii, proprietarul bunului având obligația de a se prezenta în vederea autentificării actului juridic încheiat. Fiind un contract trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate prevăzute de art. 1179 C. civil: consimțământul valabil exprimat al părților, capacitate deplină de exercițiu, obiect determinat și cauză licită.
Pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare, în condițiile art. 1669, art. 1516-1528 Noul C .civil, în primul rând trebuie să existe încheiată între părți o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, care, ca orice contract trebuie să îndeplinească toate condițiile de valabilitate impuse de art. 1179 cod civil cu privire la capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat si licit si o cauză licită si morală.
Pentru ca instanța să poată pronunța în baza art.1669 C.civ. o hotărâre care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare, alături de îndeplinirea condițiilor enumerate mai sus si de întrunirea condițiilor existentei unui antecontract valabil încheiat prin raportare la de art. 1179 C. civ., este necesar a fi îndeplinite și alte condiții specifice contractului de vânzare-cumpărare reglementat la 1650 si următoarele Cod Civil, printre care si aceea ca la data pronunțării hotărârii care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare în forma autentică, promitentul-vânzător sa aibă calitatea de proprietar al imobilului înstrăinat.
În cauză instanța a constat că la momentul încheierii antecontractului promitentul-vânzător (G. L.) nu avea calitate de proprietar al imobilului-teren care a făcut obiectul antecontractului, calitate care trebuie să fie verificată în mod obligatoriu și care trebuie sa existe la momentul la care instanța pronunță o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Astfel terenul în suprafață de 5,15 ha, identificat în Titlul de proprietate nr._/13.01.2004 a revenit pe cale de moștenire legală mamei promitentului-vânzător, G. E., așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.87/08.03.2006.
Proprietarul terenului, G. E., a decedat la data de 01.01.2010 fără ca ulterior, inclusiv până în prezent, succesiunea acesteia să fie deschisă.
După decesul proprietarului terenului, G. E., fiul acesteia, G. L., și-a sumat obligația de înstrăina proprietatea asupra terenului fără a i se fi stabilit în prealabil calitatea concretă de moștenitor.
Împrejurare că după decesul mamei sale, proprietar al terenului, G. L. era singurul fiu al acesteia (sora sa predecedând mamei) este lipsit de relevanță juridică, calitatea de fiu conferind doar o vocație generală la moștenire, susceptibilă de a conduce la calitatea concretă de moștenitor al drepturilor antecesorului doar în urma unei proceduri succesorale sau judiciare în cadrul cărora trebuie verificată îndeplinirea unor exigențe ( cum ar fi existența altor moștenitori cu vocație concretă, existența/inexistența unor dispoziții testamentare, respectarea termenului de acceptare a moștenirii sau chiar existența unor cazuri de nedemnitate succesorală).
Înscrisul eliberat de Primăria Comunei este, așa cum îi spune si numele, un act necesar pentru deschiderea procedurii succesorale prevăzută de art. 102 alin 1 și art. 103 din Legea 136/1995, iar persoanele menționate in aceste înscrisuri sunt doar prezumtivii moștenitori ai defunctului.
Acest înscris nu poate tine locul actelor prevăzute de lege care trebuie sa stabilească si sa constate calitatea, masa succesorala si cotele moștenitorilor de rămase de pe urma unui autor decedat, o interpretare contrară ducând inevitabil la concluzia inutilității procedurii de dezbatere succesorală prevăzută de lege.
Simpla legătură de rudenie dintre pârâtul promitent și defuncta G. E., și faptul existenței pentru aceștia a unei aparente vocații generale legale la succesiunea defunctului, nu pot fi echivalate în nici un caz cu calitatea de moștenitor legal acceptant al succesiunii, calitate ce implică verificarea mai multor condiții în cadrul unei proceduri distincte prevăzută de lege.
Tot astfel, nu ar putea fi admisă acțiunea formulată cu justificarea că prin semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare promitentul-vânzător ar fi acceptat succesiunea defunctei, în sensul că acesta ar fi un act de acceptare tacită a succesiunii.
În contextul cazuisticii legate de semnificația încheierii unui antecontract de către un succesibil, putem accepta ideea că încheierea unui antecontract poate valora acceptarea tacită a succesiunii, însă trebuie făcută o distincție clară între planul în care se pune problema acceptării succesiunii și planul în care se pune în discuție valabilitatea unui antecontract și posibilitatea instanței de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Dacă în procedura succesorală poate fi admis că încheierea antecontractului poate conduce la reținerea acceptării tacite a succesiunii, în prezenta cauză instanța în primul rând nu este sesizată cu deschiderea succesiunii și realizarea de aprecieri asupra valabilității acceptării succesiunii.
A reține în acest context că promitentul vânzător a acceptat succesiunea ar echivala cu pronunțarea instanței extra petita și acoperirea pe cale judiciară a omisiunii succesibilului de a urma procedura succesorală notarială sau judiciară, ceea ce ar reprezenta o vădită încălcare de către instanță a unor principii și mecanisme pe care se fundamentează transmiterea drepturilor pe cale succesorală.
Prin urmare, promitentul-vânzător nu avea la momentul încheierii antecontractului calitatea de proprietar al bunului, fiind un simplu succesibil cu o vocație generală la moștenirea patrimoniului defunctei proprietar.
Tot astfel instanța a apreciat că nu s-ar putea admite cererea de chemare în judecată, în lipsa dovezii de proprietar a promitentului-vânzător, cu justificarea că potrivit art. 653 Cod civil (1126 din Noul Cod Civil), acesta ar fi fost moștenitor sezinar al defunctei astfel încât acesta ar avea, pe lângă posesie, și un drept de dispoziție asupra bunurilor succesorale.
Instanța a reținut că art. 653 (1125 NCC) recunoaște moștenitorilor sezinari, dreptul de a stăpâni în fapt bunurile succesiunii, și dreptul de a administra acest patrimoniu succesoral.
Astfel, sezina reprezintă posibilitatea recunoscută de lege anumitor categorii de moștenitori de a stăpâni în fapt și de a administra bunurile din patrimoniu succesoral, și nu conferă în niciun caz moștenitorilor sezinari dreptul de dispoziție asupra bunurilor succesorale.
Mai mult decât atât, instituția sezinei este o instituție cu relevanță exclusiv în domeniul transmisiunii posesiunii moștenirii (ca stare de fapt) și nu are înrâurire asupra regulilor ce disciplinează domeniul transmisiunii drepturilor și obligațiilor succesorale.
În acest context, nu trebuie confundată posesia ca stare de fapt, ce se exprimă prin stăpânirea efectivă materială a bunului și posibilitatea de administrare în temeiul sezinei, cu dreptul de proprietate care, spre deosebire de posesie, este o stare de drept.
Instanța a apreciat că existența unei eventuale calități de moștenitor sezinar a promitentului-vânzător, care se refera exclusiv la posibilitatea stăpânirii în fapt și administrării unor bunuri, nu poate fi echivalată niciodată cu calitatea de proprietar asupra bunurilor respective, și mai cu seamă, nu poate face dovada acestei calități de proprietar.
Instanța a mai reținut că nu ar putea admite acțiunea pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic în situația în care nu s-a dovedit calitatea de proprietar a promitentului-vânzător pe motiv ca părțile cunosc acest aspect și că își asumă riscurile sau pe motiv ca ar fi vorba de o vânzare a lucrului altuia care ar avea remedii ulterioare, cum ar fi teoria deja consacrată în materia înstrăinării bunurilor aflate în indiviziune, conform căreia soarta înstrăinării bunului indiviz depinde de rezultatul partajului, înstrăinarea devenind retroactiv valabilă dacă bunul înstrăinat cade în lotul copartajantului care a dispus de bun.
Potrivit art. 66 alin. 2 din Legea 71/2011 dispozițiile referitoare la partaj din Noul Cod Civil (art.669-686) se aplică și partajului judiciar atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Noului Cod Civil.
Art. 680 din Noul Cod civil, care poartă denumirea marginală de „Efectele juridice ale partajului” prevede că fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărțelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Astfel, instanța a reținut faptul că prin art. 680 alin 1 din Noul Cod Civil, s-a schimbat filosofia efectelor partajului judiciar, astfel încât orice hotărâre de partaj pronunțată în soluționarea unei cereri de chemare în judecată introdusă după . Noului Cod civil, nu va mai avea efect declarativ, ci un efect constitutiv, sau mai riguros spus, un efect translativ, având în vedere că actele constitutive constituie un drept care nu a mai existat anterior .
În aceste condiții, apare ca fiind evidentă imposibilitatea pronunțării unei hotărâri care să transfere la reclamant un drept de proprietate inexistent în prezent în patrimoniul promitentului-vânzător, întrucât eventualul rezultat al unui partaj nu mai poate valida in mod retroactiv înstrăinarea, întrucât hotărârea de partaj nu mai are efect retroactiv (declarativ) conform dispozițiilor art. 680 Cod Civil și art. 994 alin 1 C.pr.civilă care vor fi aplicabile inevitabil eventualului viitor partaj.
Trebuie distins, pe de o parte, între dispozițiile legale noi care se referă la regulile privitoare la moștenirea legală – care sunt aplicabile numai moștenirilor deschise după . noului cod civil potrivit art. 91 din Legea 71/2011, și dispozițiile referitoare la partaj 669-686 Cod Civil, dispoziții care se aplică în virtutea art. 66 din Legea 71/2011 și cererilor de partaj introduse după . Noului Cod Civil (aplicabilitate imediată).
Mai mult chiar, art. 680 din Noul Cod civil va fi aplicabil și cererilor de partaj succesoral introduse după data de 1 octombrie 2011, o prevedere clară în acest sens fiind art. 1143 alin 2 Cod civil, articol prezent în cadrul capitolului referitor la partajul succesoral, care dispune „dispozițiile art. 669-686 Cod Civil se aplică și partajului succesoral”.
Instanța a apreciat că teoria validării retroactive a vânzării lucrului altuia in funcție de rezultatul partajului, a fost gândită si creată exclusiv pe cale jurisprudențială ca un remediu juridic convenabil post factum la o situație juridică atipică – vânzarea lucrului altuia.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că pronunțarea unei hotărâri care să transfere către reclamant un drept de proprietate cu privire la care nu s-a făcut dovada existenței în prezent în patrimoniul promitentului-vânzător (autorul prezenților pârâți), ar contraveni principiilor de drept material si procesual civil, iar o asemenea soluție nu ar putea fi justificată de nicio eventuală practică jurisprudențială formată în sens contrar.
Pe cale de consecință, întemeiat pe lipsa calității de proprietar a promitentului-vânzător (autorul pârâților ), instanța a respins acțiunea ca vădit neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul I. I. care a cumpărat suprafața de teren de la G. L. care a decedat și a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia care însă nu s-au putut prezenta la notariat până la termenul din 6.12.2013, unul fiind preot și fiind la slujbă la aceea dată.
Apelantul mai arată că terenul se află în posesia sa.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a respins acțiunea având ca principal argument, întemeiat și în opinia tribunalului, întemeiat pe lipsa calității de proprietar a promitentului-vânzător, autorul pârâților.
Prin motivele de apel nu se combate în nici un fel susținerile instanței de fond ci se invocă argumente care nu au nici o legătură cu considerentele reținute de instanța de fond, respectiv neprezentarea la notariat a moștenitorilor la termenul fixat pentru judecată. Precum și faptul posesiei terenului care, însă, nu este apt să acopere lipsa calității de proprietar a pretinsului înstrăinător.
Față de cele ce preced tribunalul în temeiul art. 480 C. Pr. Civ. va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant I. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 4518 din 06 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți G. D., cu domiciliul în . Broșteni, ., nr. 34 județ Teleorman, G. H. M. cu domiciliul în . Broșteni, ., județ Teleorman și P. M. I., cu domiciliul în C., ., județ D., moștenitori ai intimatului-pârât G. L..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.04.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. S. L. I. M.
Red./ Thred. G.P.- 16.05. 2014 – 6 ex.
Df.-_ Jud. A.
Jf.- V. B.
.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Validare poprire. Decizia nr. 310/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
