Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 372/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 3192/339/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 372
-APEL-
Ședința publică de la 15 septembrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - F. M.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea apelurilor civile declarate de apelantul-reclamant L. P., reprezentant legal al I.I. L. P., cu sediul în . și sediul procesual alesla av. C. F., în . și apelantul-pârât P. M. I. domiciliat în G., .. 18, județ G., împotriva sentinței civile nr. 376 din 27 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. N. și S. S., ambii domiciliați în G., ., județ G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-pârât P. M. I., lipsind celelalte părți, apelantul-reclamant fiind reprezentat de avocat P. M. S..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că:
-dosarul având ca obiect – cerere de valoare redusă, se află la primul termen de judecată în apel;
-procedura de citare este legal îndeplinită.
- cererile de apel sunt motivate,
- cererea de apel formulată de apelantul L. P. este nesemnată, legal timbrată cu suma de 200 lei taxa judiciară de timbru, cf. chitanței . nr._/06.05.2014 aflată la fila 9;
- cererea de apel formulată de apelantul pârât P. M. I. nu este legal timbrată cu suma de 100 lei taxa judiciară de timbru;
- în procedura prealabilă apelantul-pârât, P. M. I. a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul L. P., nu s-a depus răspuns la întâmpinare
- apelantul-reclamant a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 08.09.2014 raport de expertiză extrajudiciară.
Avocat S. M. P. pentru apelantul-reclamant învederează că îl reprezintă pe apelant, are delegație și poate semna cererea de apel.
Se înmânează cererea de apel formulată de apelantul-reclamant L. P. apărătorului ales, avocat P. S., care procedează la semnarea acesteia.
Apelantul-pârât P. M. I. învederează că a fost transmis prin poștă timbrajul, și depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 100 lei,în copie, respectiv chitanța nr._/12.09.2014.
Tribunalul pune în discuție competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Părțile prezente arată că tribunalul este competent să soluționeze cauza de față.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 Cod Procedură Civilă.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici înscrisuri de depus decât cele aflate la dosar.
Tribunalul, încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau înscrisuri de depus, deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat P. M. S. solicită admiterea apelului formulat de apelantul-reclamant L. P., cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, având în vedere că la instanța de fond a fost constatat caracterul abuziv al clauzei prev. la art. III 1 din contract, fără ca această clauză să fie pusă în discuția părților, pentru a putea fi combătură. Instanța nepunând în discuție eventualul caracter abuziv al clauzei, a încălcat un principiu fundamental al procesului civil, respectiv cel al contradictorialității.
În cazul în care nu se trimite cauza spre rejudecare, învederează că nu este o clauză abuzivă pentru că în contract s-a prevăzut, în cunoștință de cauză, că totalul daunelor moratorii nu va putea depăși debitul restant la data îndeplinirii termenului contractului, a fost făcută o limitare, tocmai pentru a nu se interpreta că este o clauză abuzivă.
Apelantul-pârât P. M. I. solicită respingerea apelului declarat de apelantul-reclamant și admiterea apelului său.
Învederează că nu este titularul contractului, nu a avut acces la contract, contract care a fost făcut de P. N. și S. S. pe baza Cărții de identitate, aceștia neavând serviciu și nu este de acord cu plata sumei solicitate, care este de 6 ori mai mare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat P. M. S., pentru apelantul-reclamant solicită respingerea apelului declarat de apelantul-pârât P. M. I., ca nefondat.
Solicită cheltuieli de judecată cf. chitanței pe care o depune la dosar.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere susținerile părților, declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând reține următoarele:
Prin cererea adresată pe rolul Judecătoriei Z. și înregistrată sub nr. 3192 / 339 din 21.11.2013, reclamanta I.I.L. P. a chemat în judecată pe debitorii P. N. și S. S., ambii domiciliați în G., ., județ G. și P. M. I., domiciliat în G., ..18, județ G. , solicitând instanței obligarea acestora să plătească creditoarei suma de suma de 6260 lei debit restant și_ lei penalități de întârziere.
A motivat reclamantul că între părți a fost încheiat contractul nr.20/05.02.2013 prin care reclamantul a vândut pârâților anumite bunuri, iar aceștia s-au obligată să plătească contravaloarea acestora în 2 rate lunare.
Pârâții nu și-au achitat aceste obligații către reclamant, motiv pentru care reclamantul a formulat prezenta cerere.
În susținerea cererii a depus la dosarul cauzei înscrisurile invocate.
În cauză, pârâții S. S. și P. N. nu au răspuns în niciuna din modalitățile permise de art.1029 din Noul cod de procedură civilă, pretențiilor reclamantului, nu au depus înscrisuri de care ar fi înțeles să se folosească și, deși instanța a dispus citarea părților, deși legal citați, nu s-au prezentat la instanță și nu au formulat apărări în cauză.
Pârâtul P. M. I., a formulat întâmpinare prin care a menționat că este de acord să plătească ratele pentru contractul nr.20/05.02.2013 pentru marfa achiziționată de el iar P. N. să-și achite mărfurile cumpărate de acesta. A mai menționat că el nu este trecut pe toate filele contractului nr.19/05.02.2013 cu care nu are nici o legătură. A recunoscut de asemenea că mai are un contract al său personal nr.47/06.01.2013, dar în privința acestuia au fost probleme cu marfa ridicată de la creditor.
Întâmpinarea a fost însoțită de înscrisurile invocate, iar pârâtul, prezent la instanță la termenul de astăzi a învederat că este de acord să plătească partea sa din contract, în modalitatea popririi, însă a invocat cuantumul mare al penalităților.
Prin sentința civilă nr. 376 din 27.03. 2014, Judecătoria Z. a admis în parte cererea formulată de creditoarea I.I.L. P., cu sediul ales la Cabinet av.C. F. în ., în contradictoriu cu debitorii P. N. și S. S., ambii domiciliați în G., ., județ G. și P. M. I., domiciliat în G., ..18, județ G., având ca obiect având ca obiect cerere de valoare redusă.
A obligat pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 6260 lei debit restant.
A constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art.III 1. din contract.
A obligat pârâții la plata sumei de 386 lei, lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Hotărârea este executorie de drept.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1025 din Noul cod de procedură civilă, prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Prezentul titlu nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice.
De asemenea, prezenta procedură nu se aplică cererilor referitoare la:
a) starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;
b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;
c) moștenire;
d) insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare;
e) asigurări sociale;
f) dreptul muncii;
g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani;
h) arbitraj;
i) atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
În cauză, instanța a reținut că, cu înscrisurile depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada întrunirii de către creanța sa a cerințelor impuse de textul de lege invocat anterior, cât și a faptului că aceasta nu face parte din excepțiile enumerate de același text de lege.
Cu privire la fondul cauzei, instanța, pe baza acelorași mijloace de probă depuse la dosarul cauzei, a reținut că de asemenea, reclamantul a făcut dovada,- sarcină ce îi incumba în condițiile art.249 din Noul cod de procedură civilă -, a convenției cu pârâții, a îndeplinirii de către reclamant a obligațiilor asumate și a neîndeplinirii de către pârâți a propriilor obligații asumate, încât, în condițiile forței obligatorii a contractului, cererea formulată se privește,- sub acest aspect, ca întemeiată.
În ceea ce privește penalitățile stipulate în contract, instanța a reținut că acestea au caracterul unei clauze abuzive.
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene de Justiție în cauzele conexate C-240/98 si C-241/98 si C-242/98, C-243/98 si C-244/98, Oceano Grupo Editorial SA contra Salvat Editores SA, unde Curtea a statuat următoarele: paragraful „25. In privința întrebării daca un tribunal sesizat . un contract încheiat între un profesionist si un consumator poate aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze, trebuie amintit ca sistemul de protecție instituit prin Directiva 93/13/CEE se bazează pe ideea potrivit căreia consumatorul se află într-o situație de inferioritate față de profesionist, atât in ceea ce privește puterea de negociere, cât si nivelul de informare, situație care îl face sa adere la condițiile redactate în prealabil de către profesionist, fără ca el să poată modifica acest conținut. 26.Obiectivul urmărit prin articolul 6 al Directivei, care impune statelor membre sa prevadă ca aceste clauze abuzive nu îi leagă pe consumatori, nu ar putea fi atins dacă aceștia din urma ar trebui sa se găsească în fata situației de a invoca ei înșiși caracterul abuziv al acestor clauze. In litigiile a căror valoare este deseori limitata, onorariile avocaților pot fi superioare sumelor in discuție, ceea ce-l poate descuraja pe consumator de a se apăra împotriva aplicării unei clauze abuzive.
Daca este adevărat că în unele state membre normele procedurale permit particularilor să se apere ei înșiși, exista un risc, deloc neglijabil, ca din ignoranță, consumatorul să nu invoce caracterul abuziv al clauzei ce i se opune. In consecință, protecția efectivă a consumatorului nu poate fi asigurata decât in măsura în care judecătorului național i se recunoaște posibilitatea de a aprecia din oficiu o asemenea clauză
Instanța poate cenzura din oficiu o astfel clauză ce stabilește o penalitate exorbitantă, chiar dacă această clauză a fost prevăzută în contractul încheiat între părți, cu condiția ca această clauză să fie o clauză abuzivă potrivit Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Potrivit art. 4 alin. (1) din acest act normativ o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar alin.(2) prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
De asemenea, în anexa acestui act normativ se arată la alin. (1) lit. (i) faptul că sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obliga consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Aceasta din urmă fiind situația și în clauza unde penalitatea prevăzută este nejustificat de mare în comparație cu eventuala pagubă suferită de profesionist.
Astfel că instanța a constatat caracterul abuziv al clauzei și va exonera pe pârâți de plata penalităților.
Văzând soluția pe care a pronunțat-o în cauză, în condițiile art.451 și următoarele din Noul c.p.c, instanța a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Apelul declarat de pârâtul P. M. I. a criticat obligarea sa în solidar cu ceilalți 2 intimați – pârâți la plata debitului, considerând că plata este divizibilă și înțelegând să suporte exclusiv cota sa parte. Apelul nu a fost întemeiat în drept.
Prin apelul declarat de apelantul – reclamant L. P., s –a criticat constatarea ca fiind abuzivă a unor clauze, fără punerea în discuția părților a acestui aspect.
Apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm c.p.c
Apelul este întemeiat.
Constatând caracterul abuziv al clauzei cuprinsă în art. III 1 din contractul încheiat între părți privind penalitățile pretinse de apelantul reclamant II L. P., fără să pună în discuția părților aceste aspect, instanța de fond a încălcat cele 2 principii ce guvernează procesul civil, respectiv al dreptului la apărare și cel al contradictorialității, împrejurare ce atrage anularea sentinței în condițiile art. 480 alin. 3 c.p.c și trimiterea spre rejudecare a cauzei .
Pentru a evita ca prin sentința din rejudecare, apelantului pârât P. M. I. să i se creeze o situație mai grea decât cea prezentă, în propria cale de atac, se va admite și apelul declarat de acesta cu aceeași consecință a anulării și rejudecării cauzei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile civile declarate de apelantul-reclamant L. P., reprezentant legal al I.I. L. P., cu sediul în . și sediul procesual alesla av. C. F., în . și apelantul-pârât P. M. I. domiciliat în G., .. 18, județ G., împotriva sentinței civile nr. 376 din 27 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. N. și S. S., ambii domiciliați în G., ., județ G..
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. F. M. Bînciu E.
Red. FM.- 24.09. 2014
Thred PS.- 29.09. 2014 – 6 ex
Df.-_ Jud Z.
Jf.-N. C. R.
.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
