Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 126/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 3457/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 126
APEL
Ședința publică de la 16 aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – S. L.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant . prin mandatar Cofface România Credit Management Services SRL, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 39, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 722 din 05 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât Vîrșă I., cu domiciliul în ., având ca obiect – cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 25 lei achitată cu OP nr. 394 din 10.01.2014 și nr. 210 din 23.12.2013 emise de Unicredit Ț. Bank.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în procedură prealabilă, intimatul-pârât Vîrșă I., nu a depus întâmpinare iar apelantul-reclamant Cofface România Credit Management Services SRL, madatar a ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelantul-reclamant Cofface România Credit Management Services SRL, madatar a ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând constată următoarele:
Prin formularul de cerere cu valoare redusă înregistrat la Judecătoria Roșiorii de Vede sub nr._ din 09.10. 2013, reclamanta COFACE ROMÂNIA Credit Management Services SRL, în calitate de mandatară a ., a chemat în judecată pe pârâtul VÎRȘĂ I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 27,01 lei reprezentând c/val. energie electrică, 0,77 lei penalități energie, 565,64 lei taxă debranșare, 18,91 lei penalități taxă debranșare/branșare; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea, în fapt, a cererii, societatea reclamantă a arătat că a furnizat pârâtului energie electrică pentru plata c/val. acesteia fiind emise mai multe facturi fiscale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă
Reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri.
În temeiul art. 1029 alin.3 Cod de procedură civilă, la data de 11 octombrie 2013, a fost comunicat pârâtului formularul de răspuns, însoțit de copia formularului de cerere și copii de pe înscrisurile depuse de reclamant, urmând ca în termen de 30 de zile de la comunicare, aceasta să depună la dosar formularul de răspuns completat corespunzător, ori să răspundă prin orice alt mijloc, însoțit și de înscrisurile de care înțelege să se folosească în cauză. Pârâtul nu s-a conformat disp. art. 1029 alin.4 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 722 din 5.12.2013 instanța a admis, în parte, cererea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 27,01 lei contravaloare energie electrică furnizată și neachitată
A respins ca nefondat capătul de cerere privind venituri accesorii în cuantum de 585,32 lei.
A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că între cele două părți s-au derulat raporturi juridice de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, raporturi în temeiul cărora reclamanta i-a furnizat pârâtului energie electrică la locul de consum, respectiv imobilul situat în ., iar acesta din urmă avea obligația să achite contravaloarea energiei electrice, în valoare de 612,33 lei, evidențiată în „fișa de cont” emisă la data de 30.06.2013.
Pentru atestarea obligației de plată de către pârât, reclamanta a emis facturile depuse în copie la filele 22-38 din dosar, pentru suma menționată de 27,01 lei, c/val. energie electrică comunicată debitorului cu ajutorul operatorului național unic din domeniul serviciilor poștale.
Instanța a reținut că facturile respective au fost acceptate la plată de către pârât prin necontestare, întrucât, conform art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG nr.1007/2004, pârâtul avea posibilitatea să conteste valoarea facturilor și să comunice acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primire, însă nu a dovedit acest fapt.
În aplicarea disp. art. 6 din Legea nr.82/1991, factura fiscală este un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată și existența unui contract comercial consensual pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum, așa cum statuează Î.C.C.J Secția comercială prin Decizia nr.1017/26.03.2009 .
Pârâtul nu a făcut dovada achitării sumei de 27,01 lei solicitată de reclamantă, astfel că instanța reține că acesta datorează această sumă.
Potrivit dispozițiilor art. 54 din Legea nr.13/2007 privind energia electrică „consumatorul este obligat să plătească contravaloarea energiei consumate”.
Instanța a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata veniturilor accesorii în sumă de 585,32 lei compus din penalități energie 0,77 lei, taxa de debranșare 565,64 lei, penalități la taxa de debranșare/rebranșare 18,91 lei, având în vedere că între părți nu a fost încheiat un contract în formă scrisă, care să fie însușit de părți prin semnătură, în această situație, instanța neputând reține că pârâtul datorează penalitățile ce i-au fost calculate precum și taxa de debranșare, întrucât nu există contract în care să se stipuleze mențiuni în acest sens.
În temeiul art. 1031 Cod procedură civilă, instanța l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii integrale a cererii.
În motivarea apelului se arată, în esență, că pârâtul nu a solicitat rezilierea contractului, nu a contestat facturile și nu a formulat obiecțiuni cu privire la tarifele reglementate.
Cu privire la faptul că nu există contract între părți instanța a interpretat greșit aspectele precizate de reclamantă.
Începerea relațiilor contractuale s-a realizat când pârâtul a început consumarea energiei electrice. Între părți s-a încheiat un contract de adeziune având în vedere că prin Decizia nr. 57/1999 s-au aprobat contractele cadru pentru consumatorii de energie electrică.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că apelul nu este fondat având în vedere următoarele considerente.
Conform art. 249 C. Pr. Civ. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Prin urmare apelanta trebuia să dovedească că pârâtul datorează penalități de întârziere pe baza unui contract prin care acesta și-a asumat o obligație de plată a unui serviciu. Or așa cum a reținut și instanța de fond apelanta nu a făcut dovada existenței unor raporturi contractuale între părți.
Existența unui contract cadru aprobat de ANRE coroborată cu consumul de energie nu constituie dovada existenței raporturilor contractuale.
Formularul aprobat de ANRE devine contract în sensul juridic al noțiunii numai dacă este însușit prin consimțământ de către consumator, aspect ce se poate dovedi prin înfățișarea exemplarului semnat de acesta. Consumul de energie, în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu poate valora consimțământ la încheierea contractului. În această situație răspunderea consumatorului nu este una contractuală ci se circumscrie celei delictuale, sau îmbogățirii fără justă cauză, după caz.
În privința taxei de debranșare nici în această situație nu s-a făcut dovada existenței raporturilor ce să justifice o astfel de obligație.
Față de cele ce preced tribunalul în temeiul art. 480 C. Pr. Civ. va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant . prin mandatar Cofface România Credit Management Services SRL, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 39, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 722 din 05 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât Vîrșă I., cu domiciliul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.04.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. S. L. I. M.
Red./ Thred. G.P.- 16.05. 2014 – 4 ex.
Df.-_ Jud. Roșiorii de Vede
Jf.- N. M.
.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-04-2014, Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 820/2014.... → |
|---|
