Contestaţie la executare. Decizia nr. 130/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 4877/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 130
APEL
Ședința publică de la 16 aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – S. L.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă C. M. L., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2138 din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. B. cu sediul în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă C. M. L., prin procurator M. M., lipsă fiind intimatul-pârât C. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 97 lei achitată cu chitanța nr._ din 14.04.2014, emisă de Primăria Municipiului A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost comunicată apelantei-reclamante Încheierea civilă nr. 7, prin care a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Apelanta-reclamantă C. M. L., prin procurator M. M., precizează că prin cererea introdusă la instanța de fond a criticat faptul că din suma achitată, banca, a scăzut numai dobânzile, iar din credit nimic.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, și că în acest stadiu procesual procurator M. M. pentru apelanta-reclamantă C. M. L., nu poate concluzii pe fond, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
TRIBUNALUL:
Deliberând reține următoarele
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 20 iunie 2012 la Judecătoria A., reclamanta C. M. L., a solicitat instanței, in contradictoriu cu pârâtul C.E.C B. cu sediul in localitatea A., ., să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtul să considere suma de_ lei drept debit si nu dobânda si să ii acorde un termen de gratie de 6 luni după care sa restituie câte 60 lei lunar plus dobânda aferenta timp de 15 ani, conform contractului încheiat cu paratul.
In motivarea cererii contestatorul arata ca avea venituri rezultate din desfășurarea unei activități in cadrul unui magazin si datorita crizei si recesiunii i-a fost imposibil să restituie creditul. Până in anul 2006 a achitat suma de_ lei însă pârâta nu a scăzut nimic din credit ci doar din dobânzi rămânând de plata suma de_ lei. Solicita ca suma de_ lei sa fie scăzuta din debit si sa oblige pârâta sa ii acorde un termen de gratie de 6 luni după care sa restituie cate 60 lei lunar plus dobânda aferentă timp de 15 ani, conform contractului încheiat cu pârâtul.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Prin sentința civilă nr. 864 din 19 februarie 2013, Judecătoria A. a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Z., unde cauza a fost înregistrată la 6 martie 2013.
Pârâta C. B. SA a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanta solicită obligarea sa la modificarea clauzelor contractuale, ceea ce contravine dispozițiilor art. 969 cod civil .
A mai arătat că, la data de 10.05.2005, Banca a încheiat cu reclamanta contractul de credit nr. 6010/10.05.2005, potrivit căruia Banca a acordat reclamantei un credit pentru nevoi personale in cuantum de 20.000 lei, pe o perioada de 15 ani.
Potrivit contractului (pct. 10), reclamanta avea obligația de a rambursa creditul in 180 rate lunare, începând cu data de 20.06.2005, urmând ca dobânda aferentă creditului sa se calculeze după formula specificata la pct. 9. Creditul urma sa se deruleze potrivit graficului de rambursare emis la data utilizării creditului (11.05.2005).In plus, părțile au reglementat ordinea in care obligațiile de plata ale reclamantei urmau sa se stingă, aceasta fiind cea prevăzuta la pct. 14 din contract, precum si faptul ca in cazul in care creditul va înregistra restante, Banca va calcula si incasa dobânzi majorate pentru acesta (pct. 18 lit. b si pct. 19 din contractul de credit). Prin urmare, sumele achitate de reclamanta au fost imputate potrivit acestei ordini de stingere a obligațiilor de plata stabilita prin contract, astfel încât susținerea reclamantei potrivit căreia imputația plății nu ar fi fost efectuata corect este neîntemeiată.
Din perspectiva pct. 27 din contractul de credit, potrivit căruia « modificarea clauzelor prezentului contract se poate face cu acordul pârtilor, prin act adițional » si a principiului obligativității contractelor consacrat de dispozițiile art. 969 din Codul civil, nici cererile reclamantei privind stabilirea unui termen de gratie de 6 luni si stabilirea obligațiilor de plata lunare ale acesteia nu sunt întemeiate, instanța nefiind îndrituita sa se subroge in dreptul pârtilor de a modifica clauzele contractului. Ulterior încheierii contractului, reclamanta nu si-a respectat întocmai obligațiile de plata, fiind înregistrate restante in restituirea creditului acordat reclamantei, pentru acoperirea cărora aceasta si-a luat o . angajamente de plata, pe care nu le-a respectat. In anul 2012, Banca a solicitat executarea silita a reclamantei, titlurile executorii ale Băncii fiind contractul de credit nr. 6010/10.05.2005 si contractul de ipoteca nr. 122/10.05.2005 (prin care pentru garantarea creditului acordat reclamantei, garantul M. M. a constituit ipoteca de rangul I asupra imobilului aflat in proprietatea sa, situat in .).
In drept invoca disp.art. 115-118 C.pr.civ.
In susținerea cererii a depus următoarele înscrisuri: contractul de credit nr. 6010/10.05.2005, graficul de rambursare emis la data de 11.05.2005, contractul de ipoteca nr. 122/10.05.2005, angajamentele de plata ale reclamantei, cererea de executare silita.
In cauza a fost atașat dosarul de executare nr.2136/2012 in copie certificat de B.E.J. T. Vicentiu P..
Prin sentința civilă nr. 2138 din 15 noiembrie 2013, Judecătoria Z. a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect contestație la executare introdusă de reclamantul CIAPA M. L. domiciliată în ., în contradictoriu cu paratul C.E.C. B. cu sediul in loc. A., ..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți s –a încheiat contractul de credit nr. 6010/10.05.2005 prin care pârâta a acordat reclamantei un împrumut în sumă de 20.000 lei, pe o perioadă de 5 ani potrivit contractului (pct. 10), reclamanta avea obligația de a rambursa creditul in 180 rate lunare, începând cu data de 20.06.2005, urmând ca dobânda aferenta creditului sa se calculeze după formula specificata la pct. 9. Creditul urma sa se deruleze potrivit graficului de rambursare emis la data utilizării creditului (11.05.2005). Conf. pct. 14 din contractul încheiat intre cele doua părți, „intre încasarea la scadenta a ratelor de credit si a dobânzilor datorate, prioritate are încasarea dobânzilor datorate.” Reclamantul nu si-a respectat întocmai obligațiile de plata, fiind înregistrate restante in restituirea creditului acordat reclamantului, pentru acoperirea cărora aceasta si-a luat o . angajamente de plata, pe care nu le-a respectat. In anul 2012, pârâta a solicitat executarea silită a reclamantei, titlurile executorii ale Băncii fiind contractul de credit nr. 6010/10.05.2005 si contractul de ipoteca nr. 122/10.05.2005 (prin care pentru garantarea creditului acordat reclamantei, garantul M. M. a constituit ipoteca de rangul I asupra imobilului aflat in proprietatea sa, situat in .). Conf.art.18 lit.b din cuprinsul contractului de credit „C.E.C. are dreptul să încaseze dobânzi majorate pentru creditele restante”.prin urmare intimatul si-a însușit clauzele contractuale prin semnarea acestui contract, clauze pe care in prezent le solicita a fi modificate de către instanță. Insa conf. art.969 C.civ.”convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante”.
A apreciat prima instanță că, în vederea respectării principiului obligativității contractelor, printr-o hotărâre judecătorească nu se poate modifica raportul juridic creat prin acordul părților.
Ca atare, cererea reclamantei a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelanta-reclamantă C. M. L..
Apelul nu a fost motivat, așa încât, potrivit art. 292 alin( 2) Cod Procedură Civilă, instanța se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, față de susținerile părților invocate la fond, prin acțiune și întâmpinare, constată apelul întemeiat.
Astfel, prin cerere apelanta – reclamantă a invocat imputația plății, solicitând ca plata de 10.526 lei să fie trecută la credit și nu la dobândă, respectiv, stabilirea unui termen de garanție de 6 luni, urmând ca restituirea creditului și a dobânzii să se facă în termen de 15 ani, câte 60 lei lunar, plus dobânda aferentă.
De asemenea, a mai susținut că a fost somată să achite suma de 22.700 lei,.
La rândul său, pe calea întâmpinării formulată la fond, intimata – pârâtă a invocat aspecte privind imputația plății în sensul că prin art. 14 din contract s –a prevăzut ordinea de stingere a obligațiilor de plată, sumele achitate de apelanta – reclamantă fiind imputate potrivit clauzelor contractuale.
A mai arătat că întrucât apelanta – reclamantă nu și – a îndeplinit obligațiile de plată, a solicitat executarea silită a acesteia.
Prin dispozitivul sentinței apelate, prima instanță s –a pronunțat asupra contestației la executare deși din considerentele hotărârii nu rezultă că, cererea apelantei – reclamante a fost analizată ca și contestație la executare.
De asemenea, din considerentele sentinței nu rezultă că prima instanță a analizat susținerile părților privind imputația plății și nu a stabilit modalitatea în care s- a efectuat imputația plății de 10.526 lei.
Ca atare, reținând că există contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței atacate, tribunalul apreciază că prima instanță nu a analizat pricina pe fond, neputându-se stabili cu certitudine motivele de fapt și de drept care au formulat convingerea instanței.
De asemenea, în respectarea dispozițiilor art. 129 alin( 4) Cod Procedură Civilă, prima instanță avea obligația să pună în vedere apelantei – reclamante să precizeze obiectul acțiunii: acțiune prin care invocă nelegala imputație a plății efectuată de intimata-pârâtă, sau contestație la executare. Aceasta cu atât mai mult cu cât imputația plății( când plata nu este benevolă) este ulterioară executării silite, sumele fiind aduse în patrimoniul creditoarei.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, reținând că prima instanță a soluționat cauza fără a cerceta fondul pricinii, potrivit art. 297 alin (1) teza I Cod procedură civilă se va admite apelul, se va desființa sentința atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanta-reclamantă C. M. L., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2138 din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. B. cu sediul în A., ., județ Teleorman.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 16.04.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. S. L. I. M.
Red. SL-16.05. 2014
Thred PS.- 27.05 2014- 4 ex
Df.-_ Jud Z.
Jf.- O. E. C.
.
| ← Revendicare mobiliară. Decizia nr. 186/2014. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 505/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
