Contestaţie la executare. Decizia nr. 285/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 285/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-08-2014 în dosarul nr. 383/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 285
APEL
Ședința publică de la 13 august 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – S. L.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1958 din 30 mai 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-contestator I. E. F. cu domiciliul în A., .. 80, ., . și cu domiciliul ales în A., .. B, ., județ Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-contestator I. E. F. reprezentat de avocat L. F., lipsă fiind apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, în procedura prealabilă intimatul nu a depus întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat L. F. pentru intimatul-contestator I. E. F., având cuvântul solicită respingerea apelului arătând că este motivată excepția lipsei calității procesuale active a apelantului, actele de executare sunt emise de apelant și aceasta este singura instituție care are calitate să le pună în executare. Actele de executare sunt emise în temeiul actelor emise de Casa asigurărilor de sănătate, însă asta nu înseamnă că aceasta are calitate procesuală. Referitor la punctul doi acela care privește nelegalitatea deciziilor de impunere arată că au făcut dovada că acestea nu au fost comunicate. Există o întreagă procedură de comunicare care nu a fost respectată, au fost sărite etape și au fost afișate direct. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 977/2010 prevede obligația apelantei de a respecta etapele și procedura de comunicare. Deciziile de impunere nu au fost comunicate și nu le-au putut ataca pe calea contenciosului administrativ. Decizia de impunere cu cea mai mare sumă a fost afișată printr-un anunț colectiv, apelanta a depus la dosar dovada că a fost comunicată, însă nu decizia de impunere a fost comunicată ci o simplă adresă. Apreciază că la dosarul cauzei sunt suficiente dovezi în susținerea celor de mai sus, motiv pentru care solicită respingerea apelului, și arată nu înțelege să solicite acordarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ la data de 23.01. 2014, contestatorul I. E. F. a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, anularea titlurilor executorii nr._/ 04.10.2013, nr._/ 24.10.2013 și a somațiilor nr._/ 04.10.2013 și nr._/ 24.10.2013.
În motivare, a arătat contestatorul că, în perioada 2006-2013 a realizat venituri din închirierea unor bunuri. Pe lângă impozitul de 16% prevăzut de lege, intimata, în mod nelegal i-a calculat contribuții la asigurările de sănătate pentru sumele încasate cu titlu de chirie.
În cursul anului 2013, prin decizia nr._/27.06.2013 i-au fost calculate debite reprezentând contribuții sociale de sănătate pentru perioada 2008-2010 în cuantum de 3923 lei pentru care i s-au calculat accesorii (penalități și majorări) în cuantum de 2556 lei.
Ulterior, prin decizia de impunere nr._/23.07.2013 i s-a calculat contribuții sociale de sănătate și pentru perioada 2005-2007 în cuantum de 2263 lei pentru i s-au calculat accesorii (penalități și majorări) în cuantum de 2951 lei.
Mai arată contestatoarea că, debitele calculate pentru perioada 2005-2007 sunt prescrise, intimata nu emite titluri executorii aferente fiecărei decizii de impunere, ci le înscrie împreună cu sumele pentru perioada 2008-2010. Titlul executoriu nr._/24.10.2013 se întemeiază și pe decizia nr._/30.07.2012 și decizia calcul accesorii nr._/31.12.2012, decizii care nu i-au fost comunicate.
Precizează contestatorul că, suma cumulată stabilită în sarcina sa prin deciziile de impunere este de 11 703 lei, dar prin actele de executare silită a căror anulare o solicită se tinde încasarea sumei totale de 10.301 lei.
Cu privire la excepția prescrierii arată contestatorul că, potrivit art. 130 C. pr. fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani, astfel pentru suma de 5214 lei calculată pentru perioada 2005-2007 stabilită prin decizia nr._/23.07.2013 a intervenit prescripția .
La data calculării și impunerii în sarcina contestatorului a acestor sume, codul fiscal nu prevedea această contribuție, abia prin OUG nr.88/2013 s-a legiferat obligația la plata contribuției de asigurări de sănătate în sarcina persoanelor care realizează venituri din cedarea folosinței bunului.
În susținere, contestatorul a depus la dosarul cauzei în copie, următoarele înscrisuri: titlul executoriu nr._/04.10. 2013, titlu executoriu nr._/24.10.2013, somația nr._/04.10.2013, somația nr._/24.10.2013, decizia de impunere nr._/23.07.2013, decizia de impunere nr._/27.06.2013, adresa nr. 129/30.06.2013 a CAS Teleorman, adresa nr.1000/09.01.2014 a ANAF Teleorman.
La data de 28.11. 2013, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În motivare, s-a arătat că actele de executare contestate au fost întocmite cu respectarea normelor speciale ce le reglementează, sunt acte tipice, au fost transmise în baza datelor declarate de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, deciziile de impunere care au generat începerea executării silite se menționează în somație și titlul executoriu, nu se comunică în copie atașată la acestea .Până la apariția protocolului prevăzut la art. V alin. 4 din O.U.G nr. 125/2011, s-a emis adresa A.N.A.F. nr._/12.07. 2013, document intern prin are s-a prorogat termenul de predare a acestor evidențe, în acest moment răspunzătoare în fața instanței investite cu judecarea contestației la executare fiind C.A.S. Teleorman.
Oricare ar fi perioada pentru care s-a făcut impunerea contribuțiilor sociale și cuantumul acesteia la care se raportează contestatorul în cerere, intimata consideră că în cauză trebuie să fie introdusă C.A.S. Teleorman, ca fiind emitentul deciziilor de impunere în temeiul cărora a început executarea silită.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
La data de 16.12. 2013, contestatorul I. E.-F. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale invocată de intimată, întrucât raportat la prevederile art. 36 Cod procedură civilă este evidentă identitatea dintre părți și subiectul raportului juridic litigios, organul care urmărește executarea silită fiind intimata și nu C.A.S. Teleorman.
Pe fond, contestatorul a arătat că intimata nu indică nici un text de lege prin care să se consacre obligația sa de a achite impozitele pe care le solicită.
La solicitarea instanței, intimata a depus la dosarul cauzei deciziile de impunere menționate în titlul executoriu și dovada comunicării acestora.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1958 din 30 mai 2014 instanța a admis contestația la executare și a anulat Titlul executoriu nr._ din 24.10.2013, Titlul executoriu nr._ din 04.10.2013 precum și somațiile emise de către intimată în dosarul de executare nr._/2013 privind pe contestatorul I. E.-F..
A dispus restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 620 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin acțiunea sa contestatorul aduce critici procedurii execuționale efectuate în dosarul de executare nr._/2013 în care s-au emis somația nr._ din 04.10.2013 și titlul executoriu nr. nr._ din 04.10.2013 pentru suma de 2557 lei iar ulterior în cadrul aceluiași dosar de executare somația nr._ din 24.10.2013 și titlul executoriu nr._ din 24.10.2013 pentru suma de 7744.
Tot astfel, contestatorul prin criticile și apărările formulate, contestă și legalitatea sumelor stabilite în sarcina sa prin deciziile de impunere în baza cărora s-a emis titlul executoriu și în conținutul căruia sunt acestea menționate arătând că la momentul emiterii deciziilor de impunere codul fiscal nu prevedea contribuția la sistemul de asigurări sociale de sănătate de către persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor.
Împrejurarea că reclamantul-contestator critică și legalitatea sumelor cuprinse în deciziile de impune rezidă cu claritate în susținerile acestuia potrivit căruia raportat la modificările aduse Codului fiscal (art._ lit.i) începând cu data de 01.01.2014 –în sensul că respectiva contribuție se datorează și de către persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor - contestatorul nu avea obligația de a plăti contribuții la sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Pentru soluționarea acțiunii având ca obiect contestație la executare trebuie făcută o distincție clară între apărările și criticile admisibile în procedura contestației la executare și cele care nu pot fi ridicate de părți și respectiv analizate de instanță.
Astfel, potrivit art. 712 alin 2 C.pr.civ aplicabil în cauză în temeiul dispozițiilor art. 3 alin 1 din Legea nr.76/2012 rap. la art. 622 alin 12 C.pr.civ, ‟în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui„
Împotriva deciziilor de impunere ca acte administrative fiscale se prevede OG 92/2003 o cale specifică de contestare. Astfel, potrivit art. 205 alin 1 și 2 din OG 92/2003 ‟Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia„.
Art. 205 alin 4 din OG 92/2003 înlătură orice echivoc asupra obiectului contestației administrative statuând că ‟Obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal„.
Prin urmare, contestatorul nu poate, pe calea contestației la executare reglementate de art. 172 și urm. din OG nr.92/2003, invoca apărări privind fondul deciziilor de impunere (titluri de creanță cu natură de acte administrative fiscale) astfel de apărări sunt inadmisibile atâta vreme cât împotriva acestor decizii de impunere se prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lor.
În același context apărarea contestatorului privind prescripția sumelor menționate în deciziile de impunere, instanța a reținut că nu poate proceda la analiza acesteia în procedura contestației la executare având în vedere că prin această apărare se critică însăși legalitatea deciziilor de impunere care, în opinia contestatorului, nu ar fi trebuit să cuprindă anumite sume cu privire la care termenul de prescripție a executării s-ar fi împlinit.
Privitor la prescripția executării sumelor menționate în titlurile executorii instanța nu a admis admite apărarea contestatorului având în vedere că la calculul termenului de prescripție se ia în calcul perioada dintre data emiterii titlului de creanță (decizia de impunere) și data declanșării procedurii execuționale. Din această perspectivă se constată că deciziile de impunere menționate în titlurile executorii sunt emise în cursul anilor 2012-2013, fiind vădit că termenul de prescripție a executării (5 ani în materie de obligații bugetare) nu s-a împlinit până la momentul emiterii titlurilor executorii în procedura execuțională.
Ca atare,în prezenta cauză, instanța, sesizată cu contestație la executare a luat spre analiză exclusiv legalitatea procedurii execuționale fără a pune în discuție legalitatea și temeinicia deciziilor de impunere în baza cărora s-au emis titlul executoriu nr._ din 04.10.2013 și titlul executoriu nr._ din 24.10.2013.
A mai reținut instanța că deciziile de impunere menționate în titlul executoriu emis în procedura execuțională nu se sustrag complet analizei instanței în cadrul procesual al contestației la executare. Astfel,privitor la opozabilitatea actului administrativ fiscal, art. 45 din OG 92/2003 „Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic„.
Se constată astfel că procedura execuțională poate fi demarată doar ulterior momentului de la care actul de creanță(decizia de impunere) este opozabil contribuabilului, doar după acest moment putându-se constata, eventual, neîndeplinirea obligației de plată de către contribuabil.
Fără a pune în discuție legalitatea și temeinicia deciziilor de impunere emise, instanța a verificat dacă deciziile de impunere menționate în titlurile executorii emise în procedura execuțională au fost sau nu comunicate corespunzător pentru a se putea reține opozabilitatea acestora față de contestator.
Procedura de comunicare este detaliat prevăzută în cuprinsul art. 44 din OG nr.92/2013 în care se stipulează că actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire(…) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
În ceea ce privește comunicarea prin publicitate,potrivit art. 44 alin 3 din OG 92/2003, aceasta se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Aplicând dispozițiile legale menționate la cauza de față instanța a constat că procedura de comunicare a deciziilor de impunere menționate în titlurile executoriii nu este una legală.
Astfel, chiar dacă Decizia nr._ din 27.06.2013-menționată în ambele titluri executorii a făcut obiectul anunțului colectiv din data de 28.06.2013 se constată, surprinzător, că încercarea de comunicare anterioară prin scrisoare cu confirmare de primire a fost realizată la data de 19.06.2013 deci anterior emiterii deciziei, așa cum rezultă din ștampila poștei deci anterior emiterii deciziei, așa cum rezultă din ștampila poștei (19.06.2013).
De asemenea nu există dovezi de comunicare sau publicare a Deciziei de impunere nr._ din 23.07.2013 menționată în titlul executoriu titlul executoriu nr._ din 24.10.2013 ceea ce face inopozabilă această decizie contestatorului și pe cale de consecință relevă nelegalitatea titlului executoriu.
Pe cale de consecință, pe de o parte se relevă o lipsă de procedură de comunicare a unor decizii de impunere în baza cărora au fost emise titlurile executoriu iar pe de altă parte vicii vădite de procedură de comunicare a altora dintre aceste decizii, ceea ce determină instanța să constate că titlurile executorii au fost emise, nelegal, înainte ca deciziile de impunere să devină opozabile contestatorului pentru a se putea declanșa executarea silită împotriva sa.
Analizând cuprinsul titlurilor executorii nr._ din 04.10.2013 pentru suma de 2557 lei și titlul executoriu nr._ din 24.10.2013 pentru suma de 7744 lei, se constată că acestea au fost emise cu privire la sume reprezentând contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri.
Coroborând această natură a obligației fiscale pentru care au fost emise titlurile executorii cu natura obligației fiscale pentru care s-au emis deciziile de impunere menționate în titlurile executorii, se constată că între acestea există o vădită și inadmisibilă diferență.
Astfel, în condițiile în care ambele titluri executorii au vizat sume reprezentând contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri, în Decizia de impunere nr._ din 27.06.2013 precum și în Decizia de impunere nr._ din 23.07.2013 se menționează expres că suma pentru care s-a emis decizia a privit „venituri din cedarea folosinței bunurilor”.
Este ostensibil că nu se poate pune semnul echivalenței între „venituri din activități independente” și „venituri din cedarea folosinței bunurilor”, astfel că dincolo de semnificația lor diferită chiar în conținutul deciziilor de impunere sunt prevăzute distinct aceste două categorii de venituri.
Prin urmare titlurile executorii emise în procedura execuțională sunt în mod vădit nelegale atâta vreme acestea au fost dispuse pentru sume privind o obligație fiscală de cu totul altă natură decât cea menționată în deciziile de impunere ce au stat la baza declanșării procedurii execuționale și emiterea titlurilor executorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman care a solicitat anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit instanța a apreciat că nu există dovada comunicării actelor contestate. Decizia_/27.06.2013 a făcut obiectul anunțului colectiv din data de 28.06.2013. Procedura de comunicare a fost îndeplinită, iar art. 45 din OUG 92/2003 prevede faptul că administrativ fiscal produce efecte din momentul în care a fost comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară, menționată în actul administrativ comunicat.
În mod greșit instanța a anulat deciziile de impunere_/27.06.2013 și_/23.07.2013 emise de CAS Teleorman puse în executare prin titlurile executorii și somațiile contestate având în vedere că aceste decizii sunt acte administrativ fiscale care puteau fi contestate numai în procedura prevăzută de art 205 și urm. C Pr Fiscală.
Instanța în mod greșit prin încheierea din 4.04.2014 instanța de fond a respins cererea de introducere în cauză a Casei de Asigurări de Sănătate Teleorman. Aceasta fiind singura în măsură să facă dovada comunicării către intimat.
În drept au fost invocate dispozițiile art 466 C Pr Civ.
S-au dispus înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că apelul este nefundat având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește critica vizând cele reținute de instanța de fond privind procedura de comunicare a deciziilor de impunere trebuie reținut că procedura de comunicare este detaliat prevăzută în cuprinsul art. 44 din OG nr.92/2013 în care se stipulează că actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire(…) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate,potrivit art. 44 alin 3 din OG 92/2003, se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Aplicând dispozițiile legale menționate la cauza de față instanța de fond a constat în mod corect, că procedura de comunicare a deciziilor de impunere menționate în titlurile executoriii nu este una legală.
Astfel, chiar dacă Decizia nr._ din 27.06.2013-menționată în ambele titluri executorii a făcut obiectul anunțului colectiv din data de 28.06.2013 se observă, că încercarea de comunicare anterioară prin scrisoare cu confirmare de primire a fost realizată la data de 19.06.2013 deci anterior emiterii deciziei, așa cum rezultă din ștampila poștei.
Nu există dovezi de comunicare sau publicare a Deciziei de impunere nr._ din 23.07.2013 menționată în titlul executoriu nr._ din 24.10.2013 ceea ce face inopozabilă această decizie contestatorului și pe cale de consecință relevă nelegalitatea titlului executoriu.
Astfel, se relevă o lipsă de procedură de comunicare a unor decizii de impunere în baza cărora au fost emise titlurile executoriu iar pe de altă parte se relevă, vicii vădite de procedură de comunicare a altora dintre aceste decizii, ceea ce corect a determinat instanța să constate că titlurile executorii au fost emise, nelegal, înainte ca deciziile de impunere să devină opozabile contestatorului pentru a se putea declanșa executarea silită împotriva sa.
Instanța de fond nu a anulat deciziile de impunere_/27.06.2013 și_/23.07.2013 cum greșit susține apelanta, ci a anulat titlurile executorii printre altele și pentru neconcordanța dintre decizii și mențiunile titlurilor
Astfel instanța de fond analizând cuprinsul titlurilor executorii nr._ din 04.10.2013 pentru suma de 2557 lei și titlul executoriu nr._ din 24.10.2013 pentru suma de 7744 lei, a constat că acestea au fost emise cu privire la sume reprezentând contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri.
Coroborând această natură a obligației fiscale pentru care au fost emise titlurile executorii cu natura obligației fiscale pentru care s-au emis deciziile de impunere menționate în titlurile executorii, a constat că între acestea există o vădită și inadmisibilă diferență.
Prin urmare corect a reținut instanța că titlurile executorii emise în procedura execuțională sunt în mod vădit nelegale atâta vreme acestea au fost dispuse pentru sume privind o obligație fiscală de cu totul altă natură decât cea menționată în deciziile de impunere ce au stat la baza declanșării procedurii execuționale și emiterea titlurilor executorii.
Corect instanța a respins cererea de introducere în cauză a Casei de Asigurări de Sănătate Teleorman, aceasta întrucât nu erau puse în discuție aspectele privind legalitatea deciziilor de impunere ci numai aspecte privind legalitatea executării.
De altfel în situația în care s-ar fi pus în discuție aceste aspecte acestea nu puteau fi puse în discuție în fața judecătoriei competența aparținând tribunalului.
Față de cele ce preced tribunalul va respinge apelul conform art. 480 C. Pr. Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1958 din 30 mai 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-contestator I. E. F. cu domiciliul în A., .. 80, ., . și cu domiciliul ales în A., . 2, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 13 august 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. Pt. jud. S. L. I. M.
ca urmare a pensionării, se
semnează de PREȘEDINTE
Red. G.P.- 12.09. 2014
Thred I.M.- 14.10. 2014 - 5 ex
Df.-_ Jud. A.
Jf.- V. B.
.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 135/2014. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 432/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
