Fond funciar. Decizia nr. 135/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 806/329/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 135
A P E L
Ședința publică de la 28 aprilie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - F. M.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta - pârâtă C. L. de Fond Funciar Islaz, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1067 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata – reclamantă Direcția S. Teleorman, cu sediul în A., .. 3, județ Teleorman și intimații - pârâți L. S., cu domiciliul în ., O. D. C., cu domiciliul în ., O. A., cu domiciliul în Medgidia, ..DC1, . și C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor, cu sediul în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata – reclamantă Direcția S. Teleorman prin consilier juridic C. V., au lipsit celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referat cauzei de grefierul de ședință, care învederează că expert tehnic judiciar Bîjă M. a depus completarea la raportul de expertiză topografică.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 rap. la art. 482 Cod procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Consilier juridic C. V. pentru intimata – reclamantă Direcția S. Teleorman precizează că intimata – reclamantă are obiecțiuni la completarea raportului de expertiză depusă de expert tehnic judiciar Bîjă M., în sensul că raportul de expertiză este neconcludent, întrucât expertul a făcut aprecieri de natură juridică, nu se prezintă situația terenului în litigiu,terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate de către pârâte face parte din domeniul public al statului, acesta aflându-se în administrarea intimatei reclamante,iar calitatea de administrator a intimatei-reclamante nu a încetat, terenul în litigiu fiind un teren cu destinație forestieră și este înregistrat ca pășune Ocol T..
Tribunalul nu consideră întemeiate obiecțiunile formulate de către intimata reclamantă, întrucât țin de probatoriul administrat în cauză, așa încât, constată încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Având cuvântul, consilier juridic C. V. pentru intimata – reclamantă Direcția S. Teleorman solicită respingerea apelului, ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la data de 23 aprilie 2013, reclamanta Direcția S. Teleorman, cu sediul în A., ..3, jud. Teleorman, înregistrată la registrul comerțului sub nr.J450/1991, CUI RO1590120, cont IBAN RO20RZBR_69216, legal reprezentată prin Director ing. D. M., a chemat în judecată pe pârâtele L. S., domiciliată în ., O. D.C., domiciliat în ., O. A., domiciliat în Medgidia, ..DC 1, ., ., în calitate de moștenitori ai defunctului O. D., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Islaz, județul Teleorman și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să constate nulitatea absolută titlului de proprietate nr._ din 27.10.2003 pentru suprafața de 2300 mp și a procesului verbal de punere în posesie, nulitatea parțială absolută a hotărârii de validare emisă de comisia județeană, acte ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat; să constate dreptul său de administrare asupra terenului neproductiv, cu destinație forestieră, în suprafață de 2300 mp, situat în extravilanul comunei Islaz, . 99/4 conform planului parcelar, cu vecinătățile: N – râul O., E – B. G., S – dig O., V – I. N., teren care face obiectul titlului de proprietate nr._.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate a autorului inițial O. A.M., al cărui succesor a fost defunctul O. D., autorul pârâților L. S., O. D.C., O. A., s-a făcut pe terenul aparținând Ocolului Silvic T. M., teren situat tarlaua 98, actual . Amenajamentului silvic din 1986 și în același condiții au fost emise și alte 41 titluri de proprietate, ce însumează toate o suprafață de 26,9 ha.
Prin urmare, reclamanta a susținut că reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută pentru o persoană neîndreptățită și că reconstituirea s-a făcut din terenul neproductiv, cu destinație forestieră, proprietatea RNP- ROMSILVA, administrată de Direcția S. Teleorman - Ocolul Silvic T. M..
Reclamanta a mai arătat că prin Decretul prezidențial nr.309/31.12.1983 a fost aprobată scoaterea din fondul forestier național a unei suprafețe de aproximativ 360 ha, la nivelul județului Teleorman, pentru realizarea Complexului hiroenergetic T. M. - Nicopole, iar, în conformitate cu prevederile art.4 al acestui act normativ, terenurile ce au fost preluate s-au recuperat din terenurile neproductive, aflate în administrarea Consiliului Popular al județului Teleorman.
Astfel, prin decizia nr.308/29.10.1985, Consiliul Popular al județului Teleorman a transmis Ocolului Silvic T. M., în compensare, suprafața de 223 ha teren neproductiv, destinat împăduririi, din care suprafața de 56,95 ha teren în extravilanul comunei Islaz.
Compensarea menționată a fost cuprinsă în amenajamentul silvic, privind delimitarea fondului forestier și stabilirea suprafețelor aflate în administrarea Ocolului Silvic T. M., încheindu-se în acest sens, procesul verbal nr.816/22.04.1986.
În acest mod, la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, suprafața de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele defunctului O. D., era teren cu destinație forestieră, aparținând domeniului public al statului și aflat în administrarea Direcției Silvice Teleorman - Ocolul Silvic T. M., în conformitate cu planul cadastral existent în anul 1986.
În prezent, terenul ce face obiectul titlului de proprietate este situat în tarlaua 99/4 fostă . prin adresa nr.4233/27.05.2011 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Teleorman, în care se menționează că nu se cunosc cauzele pentru care s-a procedat la reparcelarea tarlalei 98.
Reclamanta a precizat că totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoile de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor sau pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice, la data de 01.01.1990, sunt terenuri care aparțin RNP Romsilva și subunităților sale.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.18/1991, Codului Silvic, legii nr.213/1998, Legii nr.241/2003 și HG nr.1105/2003.
A anexat acțiunii (în copie): Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr.309/31.12.1983, Decizia nr.308/29.10.1985, dată de Consiliul Popular al Județului Teleorman, adresa nr.330/08.02.1986, emisă de Inspectoratul Silvic Județean Teleorman, adresa nr.98/13.01.2010, extrase din registrele cadastrale 1987, 1975, 1990, proces verbal din 21.04.1986, adrese nr.62/11.01.2010, nr.2308/09.08.2010, 1096/13.04.2010, 7242/04.10.2011, nr.263/03.02.2011, nr.1119/07.04.2011, nr.2575/25.03.2010, referat nr.711/06.04.2011, convocator planuri cadastrale, notă informală nr.6916/30.07.2010 și titlu de proprietate nr._ emis de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman.
Pârâta C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Islaz, jud. Teleorman, a depus întâmpinare, (filele 95 – 97), prin care a invocat excepția inadmisibilității și tardivității acțiunii.
În motivarea excepției tardivității, pârâta a arătat că acțiunea a fost introdusă de reclamantă, după expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut de dispozițiile art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat terenul de la comisia locală în termenul prevăzut de lege, deși aceasta era și membră a comisiei județene.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că ea a pus în aplicare dispozițiile Legii nr.18/1991 și că a atribuit terenul unui număr de 42 de foști proprietari.
A susținut că terenul s-a aflat la dispoziția comisiei locale, pentru a fi atribuit cetățenilor îndreptățiți și că aceste operațiuni de restituire au fost validate de comisia județeană.
De asemenea, la data de 01 ianuarie 1990, dată de referință pentru aplicarea Legii nr.18/1991, terenul se află în folosința cooperativei agricole de producție Islaz, așa cum rezultă din registrul cadastral 1989-1990, al OCPI- Teleorman.
În acest sens, pârâta a invocat dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.18/1991.
Cât privește motivarea reclamantei, potrivit căreia terenul ar fi proprietatea statului și s-ar afla în administrarea acesteia, fiind preluat în compensare, pentru construirea complexului hidroenergetic T. M. - Nicopole, pârâta a susținut că acest complex nu s-a mai realizat și că terenul nu a mai fost preluat de reclamantă, ci a rămas la CAP, fiind folosit ca pășune.
A mai arătat că procesul de atribuire a terenului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.18/1991, Regulamentul de punere în aplicare a legilor fondului funciar și Codului de procedură civilă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (filele 102-104), prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Islaz, jud. Teleorman, ca fiind neîntemeiată.
A susținut că pârâta a invocat în motivarea excepției dispozițiile legale ce vizează hotărârile adoptate de comisiile locale de fond funciar și contestațiile introduse de persoanele ce au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Ea nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru că avea calitatea de administrator al terenului cu destinație forestieră, proprietate publică a Statului Român. A mai arătat că Decretul nr.309/1983 și Decizia nr.308/1985 a fostului Comitet executiv al Consiliul Popular al Județului Teleorman, nu au fost anulate sau revocate, iar pârâta nu a făcut dovada că terenul ar fi trecut în administrarea sau proprietatea fostului CAP Islaz, printr-un act normativ.
În această situație, a apreciat că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.5 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991.
Astfel la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, suprafața de teren reconstituită pe numele O. D. era teren cu destinație forestieră, aparținând domeniului public al statului și aflat în administrarea Direcției Silvice Teleorman - Ocolul Silvic T. M..
În conformitate cu planul cadastral existent în anul 1986, suprafața de 56,95 ha teren neproductiv, primită în compensare de către Ocolul Silvic T. M., era situată în extravilanul comunei Islaz, astfel: NP 122 (Np 47)- 30 ha, NP 1204 (Np 599)- 22,8 ha, Np 1210 (A 606) – 4,15 ha.
Terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate se afla în tarlaua 98, care acum poartă nr.99/4, fapt confirmat prin adresa nr.4233/27.05.2011 a OCPI- Teleorman, în care se menționează că nu se cunosc cauzele pentru care s-a procedat la reparcelarea tarlalei 98.
În acest mod, pârâta a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren consemnat în propriile înscrisuri ca fiind pășunea Ocolului Silvic T. M..
A anexat cererii (în copii certificate): adrese nr.6916, nr.62/11.01.2010, nr.2308/09.08.2010, nr.4322/27.05.2011 și plan parcelar, amenajament U.P.I Dunărea, adresa nr.3228/9.10.2013.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.248 alin.4 N Cod procedură civilă, a dispus unirea cu fondul cauzei a excepțiilor invocate de pârâta C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Islaz, jud. Teleorman.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice ce a fost efectuată în cauză, de expert Bîjă M..
Prin sentința civilă nr. 1067/_ Judecătoria T. – M. a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâta C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Islaz privind inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii ; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția S. Teleorman, împotriva pârâților L. S., O. D.C., O. A., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Islaz, județul Teleorman și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman ; a constatat dreptul de administrare al reclamantei asupra terenului neproductiv, cu destinație forestieră, în suprafață de 2300 mp, situat în extravilanul comunei Islaz, . 99/4 conform planului parcelar, cu vecinătățile: N – râul O., E – B. G., S – dig O., V – I. N. ; a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/27.10.2003, a procesului verbal de punere în posesie emis de C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Islaz, județul Teleorman și, nulitatea absolută, parțială a hotărârii date de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman (acte ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/27.10.2003) ; a obligat pârâta C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Islaz, județul Teleorman, să plătească reclamantei suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, privitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Islaz, jud. Teleorman, caracterul nefondat al acesteia, motivat de împrejurarea că reclamanta nu face parte din categoria persoanelor juridice îndreptățite potrivit legii fondului funciar, să solicite retrocedarea terenurilor ce i-ar fi fost preluate anterior .
Aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. III alin.1 lit. (vi) din Legea nr.167/1997, conform cărora sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior, în proprietare, astfel de terenuri, acte ce au fost emise cu încălcarea prevederile Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000.
Cu referire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, suprafața de teren preluată în compensare, în baza deciziei fostului Consiliu Popular al Județului Teleorman, face parte din domeniul public iar, potrivit art.5 și 35 din Legea nr.18/1991, terenurile care figurează în amenajamentele silvice până la 1 ianuarie 1990 (cum este cazul în speță) sunt proprietate de stat, fiind deci inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, astfel că acestea nu pot fi trecute în circuitul civil decât în baza unor legi speciale.
Cum, din înscrisurile aflate la dosar, nu a rezultat că O. A. M., al cărui succesor a fost defunctul O. D., ar fi deținut în proprietate teren ocupat de păduri sau vegetație forestieră în sensul dispozițiilor art.45 din Legea nr.18/1991, teren care să fi fost preluat de către stat, pe de o parte, iar pe de altă parte, că suprafața de teren primită de reclamantă, în administrare, ar fi fost preluată de CAP Islaz, așa cum a susținut pârâta C. L., prima instanță a apreciat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru O. A.M., al cărui succesor a fost defunctul O. D., s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 468 C., apelantul – pârât C. L. de Fond Funciar, solicitând, în principal, admiterea apelului, casarea sentinței apelate, și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, și în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii .
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că, în mod greșit prima instanță a apreciat că, intimata reclamantă Direcția S. Teleorman nu face parte din categoria persoanelor juridice îndreptățite să solicite retrocedarea terenurilor care i-ar fi fost preluate anterior, potrivit legilor fondului funciar, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. VI din legea nr. 167/1997 .
Sub acest aspect, a susținut că potrivit art.24 din Legea nr.1/2000 și a prevederilor Legii 18/ 1991 și ale Legii 169/1997, unitățile și subunitățile silvice precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere, solicitate de foștii proprietari, vor pune la dispoziția comisiilor locale suprafețele de teren pentru care au fost validate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
A mai susținut că la data de 1 ianuarie, terenul în litigiu se afla în folosința cooperativei agricole de producție Izlaz, cum rezultă din registrul agricol 1986-. 1990, registrul cadastral și planul parcelar, în mod corect reconstituirea dreptului de proprietate făcându-se pe numele autorului I. S., cu respectarea dispozițiilor art. 8 și 14 din Legea nr. 18/1991. Cum complexul hidroenergetic T. M. - Nicopole nu s –a mai realizat, terenurile respective nu au mai fost preluate de Direcția S., rămânând la cooperativa agricolă și fiind folosite ca pășune.
De asemenea prima instanță a nesocotit prevederile art. 8 din legea nr. 18/1991, conform cărora stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor de producție se face în condițiile prezentei legi prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, de aceste prevederi beneficiind membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și moștenitorilor acestora.
Intimata – reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Cererea de apel a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 466 C.. Legea nr. 18/1991 legea nr. 1/2000 și legea nr. 167/1997.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește motivul de apel prin care se critică sentința instanței de fond pe considerentul că, în mod greșit prima instanță a apreciat că, intimata reclamantă Direcția S. Teleorman nu face parte din categoria persoanelor juridice îndreptățite să solicite retrocedarea terenurilor care i-ar fi fost preluate anterior, se constată nefondat.
Astfel, prin acțiunea formulată, intimata – reclamantă a solicitat constatarea dreptului de administrare asupra terenului în litigiu și nicidecum a dreptului său de proprietate, întrucât atât Direcția S. Teleorman cât și fostul Inspectorat Silvic Teleorman nu au avut niciodată calitatea de proprietari ai fondului forestier ci de administratori ai statului, iar terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate de către pârâte aparține domeniului public al statului .
Mai mult, prin expertiza efectuată în cauză – dosar fond – filele 156-166, s-a stabilit că NP 128, așa cum este denumită în amenajamentul silvic în suprafață de 26,9 ha se află în tarlaua 99/4 fosta . din Np 1204 adică Np 599, în suprafață de 22, 8 ha și Np 1210 în suprafață de 4,15 ha.
În aceste condiții, reținând că intimata – reclamantă nu justifică nici un interes legitim în formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, cum susține apelanta pârâtă, corect a apreciat prima instanță asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Islaz, reținând caracterul nefondat al acesteia.
Cu referire la critica potrivit căreia, în mod greșit prima instanță nu a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 1/2000, se constată de asemenea nefondată .
Dispozițiile art. 24 din Legea nr. 1/2000, reglementează reconstituirea dreptului de proprietate foștilor proprietari, respectiv, obligația unităților și subunităților silvice de a pune la dispoziția comisiilor locale terenurile solicitate de foștii proprietari sau moștenitorii acestora.
În cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 1/2000, cum susține apelanta – pârâtă întrucât numitul O. D., nu a deținut anterior terenul în litigiu pentru a se reține că reconstituirea dreptului de proprietate a privit pe fostul proprietar sau moștenitorii acestuia.
Terenul în litigiu aparține domeniului public, potrivit art.5 raportat la art. 35 din Legea nr. 18/1991, fiindu-i aplicabile dispozițiile art.10 din Legea nr. 46 / 2008.
Astfel, prin Decretul nr.309/31.12.1983, dat de fostul Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România, (filele 7-8 vol. I), a fost aprobată scoaterea din fondul forestier național a unei suprafețe estimate de circa 360 ha, la nivelul jud. Teleorman, pentru realizarea complexului Hidroenergetic T. M. - Nicopole. În schimbul terenului preluat prin decizia fostului Consiliu Popular al județului Teleorman, a fost transmisă în compensare, suprafața de 223 ha, din care 56,95 ha pe raza comunei Islaz, jud. Teleorman, suprafață de teren ce a intrat în administrarea Inspectoratului Silvic al jud. Teleorman, (actuală Direcția S. Teleorman) - Ocolul Silvic T. M.. Terenul primit în compensare a fost inclus în amenajamentele silvice administrate de reclamantă, prin Ocolul Silvic T. M., iar suprafața de 56,95 ha, aflat în extravilanul comunei Islaz, jud. Teleorman, era situată în tarlaua 98 (renumerotată 99/4 și 99/5 în prezent), . cuprinsă și suprafața de teren menționată în titlul de proprietate contestat.
De asemenea, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză terenul pentru care s –a eliberat titlul de proprietate nr._/_ este parte din terenul primit în administrare de către intimata – reclamantă prin decizia nr. 308/29.10. 1985.
Pe de altă parte, apelanta – pârâtă nu a făcut dovada că la data de 1 ianuarie 1990 terenul în litigiu ar fi avut un alt regim juridic decât cel stabilit prin decizia nr. 308 /29.10. 1985, limitându-se la a susține că terenul face parte din categoria celor prevăzute de art.18 alin (2) și(3) din Legea nr.18/1991, fiind teren la dispoziția comisiei de fond funciar.
Ca atare, susținerile potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate s –a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 8 și 14 din Legea 18/ 1991 sunt nefondate, terenul în litigiu nefiind supus reconstituirii dreptului de proprietate.
Nici împrejurarea că obiectivul pentru care s –a emis Decretul nr. 309/31.12. 1983 nu s-ar mai fi realizat, este nerelevantă, atâta timp cât nu s–a făcut dovada că regimul juridic al terenului, stabilit prin Decizia nr. 308/29.10.1985 s-ar fi modificat ulterior.
Față de aceste considerente, Tribunalul, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă C. L. de Fond Funciar Islaz.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă C. L. de Fond Funciar Islaz, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1067 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata – reclamantă Direcția S. Teleorman, cu sediul în A., .. 3, județ Teleorman și intimații - pârâți L. S., cu domiciliul în ., O. D. C., cu domiciliul în ., O. A., cu domiciliul în Medgidia, ..DC1, ., . și C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor, cu sediul în A., ., județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
F. M. V. M. Ț. N.
Red. V.M.
5.05.2014
Thred. Ț.N./8 ex.
30.05.2014
d.f._
j.f.D. L.
Judecătoria Tr. M.
. data de
.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 685/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 285/2014. Tribunalul... → |
|---|
