Pretenţii. Decizia nr. 316/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 5781/740/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 316
-RECURS-
Ședința publică de la 21 noiembrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - R. G.
Judecător - E. E. E.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea recursurilor civile declarate de recurentul-reclamant M. G., prin mandatar M. L. C. cu domiciliul procesual ales în București,, .. 27, ., ., sector 6 și recurentul-pârât S.C. C. Distribuție S.A. C. cu sediul în C., ., județ D. reprezentată convențional de SCP E. Lizac și Asociații, cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 462 din 11 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. F. E. Oltenia S.A, cu sediul în A., .. 41, județ Teleorman, având ca obiect - acțiune în constatare – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru recurentul-reclamant M. G., mandatar M. L. C. și pentru recurentul-pârât S.C. C. Distribuție S.A. avocat L. V., lipind intimata-pârâtă S.C. F. E. Oltenia S.A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. (4) Cod Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față .
Recurentul-reclamant, prin mandatar, depune la dosar bonuri fiscale reprezentând cheltuieli de transport și copie talon autoturism și față de precizările depuse de către recurenta-pârâtă, apreciază că sunt depuse peste termenul legal prevăzut de lege și invocă excepția tardivității depunerii acestora.
Avocat L. V. depune înscrisuri reprezentând cheltuieli de judecată și învederează că susținerile rămân cele din motivele de recurs și totodată apreciază că sunt în termen depuse.
Tribunalul cf. disp. art. 137 alin. 2 Cod Procedură Civilă unește excepția invocată cu fondul cauzei și acordă cuvântul părților prezente și pe fond.
Recurentul-reclamant M. G., prin mandatar M. L. C., având cuvântul învederează că a fost formulat recurs exclusiv pe cheltuielile de judecată. Instanța de fond a interpretat greșit în cauză a disp. art. 274 alin.3 și art. 276 Cod Procedură Civilă. Recurentul-reclamant a contestat tot timpul contravaloarea facturii reprezentând prejudiciu, ca neavând suport real, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă, iar procedurile utilizate de . pentru calculul energiei electrice neînregistrate, nu sunt aprobate de autoritatea competentă. S-a solicitat prin cererea reconvențională obligarea recurentului-reclamant la plata sumei de 9087 lei apreciată de prima instanță ca neavând suport real, fiind admisă numai în parte în limita sumei de 612,55 lei. Apreciază că doar pentru această sumă trebuia interveni compensarea cheltuielilor de judecată a încălcat principiul echității compensând în totalitate cheltuielile de judecată
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, obligarea intimatei-pârâte în principal la cheltuielile de judecată în sumă de 2200 lei și în subsidiar la plata sumei de 1400 lei reprezentând c/v onorariu expert, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și cheltuieli de transport.
Avocat L. V. nu i-a fost . formulat de recurentul-reclamant M. G., în cauza de față reclamanta se află în culpă procesuală, instanța de fond a considerat că sunt întrunite dispozițiile pentru răspunderea civilă delictuală prev. de art. 1349 Cod Procedură Civilă și fond a făcut aplicabilitatea disp. art. 276 în mod corect, înțelegând să compenseze aceste cheltuieli.
Onorariul de expertiză a fost achitat de către recurentul-reclamant întrucât acesta a solicitat expertiza, este în culpă procesuală și în mod corect instanța de judecată a compensat cheltuielile de judecată.
Cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă S.C. C. Distribuție S.A. solicită admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în principal. În subsidiar respingerea ca neîntemeiată sau, modificarea sentinței și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată sau admiterea în parte a acțiunii, cu privire la constatarea consumului real de energie electrică prin calcul în sistem paușal în funcție de puterea receptoarelor identificate la locul de consum al reclamantului cu ocazia întocmirii notei de constatare pentru o perioadă de un an anterior întocmirii notei de constatare și admiterea cererii reconvenționale.
Din probele ample administrate, respectiv nota de constatare, raport de expertiză electroenergetică cât și de instanța rezultă consumul fraudulos, recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile legale prevăzute de art. 87 lit. b, 110 din HG nr. 1007/2004 a intervenit asupra contorului.
Instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea disp. art. 142 al. 2 din Legea energiei electrice în sensul că, spune instanța la fila 5 „potrivit disp. alin. 4 din HG nr. 1007/2004, perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici și de 6 luni pentru ceilalți consumatori, însă textul de lege vizează situația în care este imposibilă stabilirea cu exactitate a datei săvârșirii faptei ilicite”. Consideră că instanța a interpretat în mod greșit, pentru că legiuitorul nu prevede o astfel de situație. Ori, acolo unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să o facem.
În nota de constatare s-a consemnat la punctul de vedere, în sensul că recurentul își recunoaște fapta, că a făcut această intervenție asupra contorului „acum o lună de zile”.
Raportul concluzionează că perioada pentru care trebuie calculat prejudiciul este de la data la care sa făcut ultima verificare a contorului, respectiv cu 5 luni înainte. Greșit, deoarece în mod normal conform prevederilor legale perioada este de 1 an de zile pentru consumatorii casnici. Instanța în mod greșit a preluat concluziile raportului care nu răspund obiectivului solicitat, respectiv să se calculeze prejudiciul în raport de nota de constatare. Solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul-reclamant M. G., prin mandatar M. L. C. învederează că recurenta își întemeiază și motivează recursul pe disp. art. 304 pct. 9 solicitând casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare, ignorând dispozițiile procesuale limitativ edictate de art. 304 pct. 1-5 Cod Procedură Civilă. Este adevărat că potrivit art. 312 alin. 3 Cod Procedură Civilă hotărârea se casează și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce nu este cazul în speța de față. Prin motivele de recurs, recurenta solicită instanței să ia în considerare creanța de 9087,42 lei reprezentând prejudiciu, luând în calcul în mod greșit perioada de 12 luni anterioare datei întocmirii notei de constatare. Omite însă să aibă în vedere faptul că a întocmit bonul de mișcare prin care a înlocuit contorul electric, a executat controlul la instalația electrică și a verificat firida de branșament de la domiciliul recurentului-reclamant, în care s-a consemnat că la acel moment nu existau nefuncționalități, bon de mișcare ce trebuia utilizat la stabilirea perioadei de calcul a energiei electrice neînregistrate, perioadă care este de 5 luni, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”.
Potrivit art. 142 alin. 4 din HG nr. 1007/2004 consumul trebuie determinat în sistem paușal, în funcție de puterea receptoarelor și de durata de utilizare normală a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor și aprobate de autoritatea competentă ANRE. Chiar și în cazul consumului fraudulos, determinarea consumului trebuie să fie reală, sistemul pausal nefiind o sancționare a consumatorului aflat într-o astfel de situație. Recurenta tinde la stabilirea unui consum excesiv și implicit o obligație de plată disproporționată față de consumul real, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză a recurentei-pârâte. Recurenta nu a făcut dovada acestor proceduri aprobate de autoritatea competentă ANRE, creanța nu are la bază un consum real.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere susținerile recurentului, prin avocat, declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ la data de 06.08.2012, reclamantul M. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S.C. F.D.E.E. E. Oltenia S.A. – S.D.F.E.E. A. și S.C. C. Distribuție S.A. C. prin mandatar S.C. C. Romania S.A. București, să se constate încălcarea de către pârâta S.C. C. Distribuție S.A. C. – Departament NTL – Regiunea Est a clauzelor contractului de furnizare a energiei electrice nr. 1611 – 0247E/2004, respectiv dispozițiile art. 1.1 din anexa 3 la contract care face parte integrantă din acesta, la momentul întocmirii notei de constatare NTL nr._/2012; să se stabilească consumul real de energie electrică al consumatorilor electrici existenți la momentul întocmirii notei de constatare NTL nr._/2012, în funcție de puterea nominală înscrisă pe plăcuța cu datele tehnice ale receptorului respectiv și numărul orelor de utilizare a receptoarelor, în baza unei expertize tehnice de specialitate, potrivit art. 1.1. teza I și II din Anexa 3 la contractul menționat, coroborate cu dispozițiile art. 1534 Cod civil.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin nota de constatare NTL nr._/2012, reprezentanții S.C. C. Romania S.A. - Departament NTL – Regiunea Est, au stabilit că la imobilul reclamantului s-a înregistrat un consum fraudulos și au consemnat în această notă, că „ la imobilul respectiv s-au găsit următoarele receptoare electrice: iluminat interior – 950 W, iluminat exterior – 550 W, televizor – 124 W, frigider – 380 W, cuptor gătit – 3000 W, reșou improvizat – 2500 W, radiator – 2000 W, motor (pompă apă) – 2500 W„. Astfel, puterea consumatorilor (măsurată în wați) a fost stabilită în mod unilateral de cei doi inspectori ai pârâtei S.C. C. Romania S.A., în mod superficial, fără o verificare atentă a fiecărui receptor electric în parte, pentru a se consemna denumirea, . identificare a fiecăruia și puterea (măsurată în wați) pentru a putea rezulta valoarea reală și corectă a acestora în nota de constatare, în condițiile în care reclamantul le-a comunicat faptul că nu prea mai are vederea bună și nu poate observa ce au scris în nota de constatare.
La momentul controlului, reclamantul a solicitat inspectorilor pârâtei să consemneze faptul că majoritatea consumatorilor sunt inutilizabili, fiind doar depozitați în acea bucătărie de vară însă aceștia i-au comunicat că nu au prea mult timp la dispoziție, ei întârziind circa 15 – 20 minute cu tot cu întocmirea notei de constatare și i-au sugerat reclamantului că trebuie să semneze și că e bine ce au scris, refuzând categoric să verifice starea de funcționare a receptoarelor electrice.
Procedând în acest mod, au fost încălcate dispozițiile art. 1.1. din anexa 3 la contract care prevăd că „în baza datelor din inventarul receptoarelor electrice, inventariate la constatarea faptei, se va calcula consumul paușal pe perioada de vară și separat pe perioada de iarnă, pe un interval determinat în baza elementelor din procesul verbal de constatare și corelat cu legislația în vigoare, reclamantul invocând și tezele II și III ale aceluiași articol în ceea ce privește facturarea în sistem paușal și stabilirea energiei electrice consumate.
A mai arătat reclamantul că, deși a parcurs procedura prealabilă și a solicitat pârâtelor recalcularea consumului în funcție de puterea nominală înscrisă pe plăcuța cu datele tehnice ale fiecărui receptor, atașând planșe foto care identifică fiecare receptor în parte, cu denumirea, . puterea, pârâta a refuzat acest lucru, limitându-se doar să emită adresa nr._/19.06. 2012, prin care a comunicat reclamantului că „… în data de 23.05.2012, pe baza deficiențelor constatate în nota de constatare, se emite factura nr._ în valoare de 9.087,61 lei, echivalentul a aproximativ 17.000 kw., valoare care este triplă față de valoarea reală a puterii însumate a receptorilor electrici utilizabili, iar metoda de calcul folosită este cea a inventarierii receptoarelor electrice„.
În realitate, puterea consumatorilor electrici prezenți la domiciliul reclamantului este: iluminat interior 40 w.; iluminat exterior 260 w., televizor” Shov „ 250 w., frigider 250 w., cuptor gătit (neutilizabil) 120 w., mașină de gătit (neutilizabilă) 1000 w., reșou improvizat (neutilizabil) 500 w., radiator (neutilizabil) 100 w., motor ( pompă apă ) 750 w.
A menționat reclamantul că în aceeași notă de constatare s-a consemnat faptul că „s-au ridicat următoarele probe: instalația artizanală„. Această instalație era un prelungitor de 20 metri, confecționat dintr-un conductor de 1,5 mm2, secționat în 2 – 3 locuri și izolat, prevăzut cu o priză mai „șubredă„ care în mod cert nu putea rezista nicidecum la valorile ipotetice, consemnate în nota de constatare de mii de wați, instalație pe care reclamantul o folosea exclusiv pentru pompa de apă de 750 w utilizată pentru irigarea legumelor din grădină.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 56 alin. 3 din Legea 13/2007, art. 90, art. 109, art. 142, art. 200 alin. 2 din H.G. 1007/2004, art. 1534 alin. 1 Cod civil.
În susținere, reclamantul a depus la dosar în copie, următoarele înscrisuri: contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, cerere adresată S.C. C. Romania S.A. - Departament NTL – Regiunea Est, nota de constatare, adresa nr._/19.06. 2012, 8 planșe foto.
La data de 05.02. 2013, pârâta S.C. C. Distribuție S.A. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., raportat la dispozițiile art. 5 și 7 alin. 1 Cod procedură civilă și declinarea cauzei la Judecătoria C., excepția prematurității/inadmisibilității acțiunii, în raport de prevederile art. 7201 Cod procedură civilă iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 0.232, 29 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._ și_ emise la 23.05. 2012 și a dobânzii de referință bancară, calculată de la data scadenței facturilor până la plata efectivă.
În motivare, pârâta S.C. C. Distribuție S.A. a arătat că la data de 15.05.2012, o echipă de constatare din cadrul C. Distribuție - Departament NTL a procedat la efectuarea unui control la punctul de lucru al reclamantului, situat în ., județul Teleorman, în prezența acestuia, constatându-se o . nereguli la grupul de măsurare a energiei electrice, respectiv, abonatul își confecționase o instalație artizanală pe care o introducea în fibra de branșament înaintea contorului pe față și nul, iar celălalt capăt al instalației era introdus în locuință, în capătul căreia era fixată o priză prin care se sustrăgea energia electrică; sigiliul la firida de branșament era rupt, aceasta fiind pe interiorul proprietății. Nota de constatare a fost semnată de reclamant cu obiecțiunea „ am făcut acum o lună de zile„.
Pe baza deficiențelor consemnate în nota de constatare, s-a emis factura nr._/23.05.2012 în valoare de 9.087,61 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice de recuperat pe perioada de 1 an, din care s-a scăzut contravaloarea energiei electrice înregistrate de contor în această perioadă și factura nr._, în valoare de 144, 68 lei, reprezentând prestări servicii conform notei de constatare.
Instalația electrică și contorul se află în paza juridică a reclamantului, acesta fiind direct răspunzător de bunurile date în custodia sa, indiferent dacă prejudiciul suferit de C. Distribuție este unul născut din acțiuni / inacțiuni directe / indirecte provocate în mod nemijlocit de reclamant sau terțe persoane. Potrivit contractului, reclamantul și-a asumat obligația de păstrare în stare intactă a contorului de decontare, a plombelor metrologice și a plombelor furnizorului de la capacul de borne.
Baza legală de calcul a diferenței de consum o constituie Legea 123/2012 și Regulamentul care, în art. 42 alin. 4 precizează că în cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici și de 6 luni pentru ceilalți consumatori. Prin emiterea facturii, se urmărește recuperarea energiei electrice tranzitate prin rețeaua de gestiune, energie electrică ce a fost consumată, nu a fost înregistrată pe contor și nici nu a fost facturată de furnizor iar contravaloarea acesteia reprezintă prejudiciu cauzat pârâtei.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta a arătat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 Cod procedură civilă, Legea 123/2012, H.G. 1007/2004.
Prin încheierea din data de 14 mai 2013 (fila 121), instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare.
În cauză au fost încuviințate probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei S.C. C. Distribuție S.A. C. și expertiză tehnică solicitate de reclamant și proba cu înscrisuri solicitată de pârâta S.C. C. Distribuție S.A. C..
Prin încheierea de ședință din data de 01.10.2013, au fost încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de pârâta S.C. C. Distribuție S.A. C..
Prin notele scrise, depuse la data de 28.01.2014, reclamantul prin mandatar M. L. – C., a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.C. F.D.E.E. E. Oltenia S.A. – S.D.F.E.E. A. iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată; cu cheltuieli de judecată.
Prin completări la notele scrise, depuse la data de 30.01. 2014, reclamantul prin mandatar M. L. – C., a solicitat să se constate încălcarea de către pârâta S.C. C. a dispozițiilor art. 1.1. din anexe 3 a contractului de furnizare a energiei electrice nr. 1611- 0247E/2004, care este legea părților –dispoziții imperative care reglementează recuperarea energiei electrice în cazul consumului fraudulos – la momentul întocmirii notei de constatare nr._/15.05. 2012 . Omologarea variantei a raportului de expertiză, astfel, pentru calcul, pârâta a întocmit fișa de evaluare a energiei electrice consumate și neînregistrate, cantitatea de recuperat în perioada 16.05. 2011 – 15.05. 2012, în baza N.C._/202, luând în calcul în mod greșit perioada de 12 luni de la data întocmirii N.C., ignorând cu desăvârșire bonul de mișcare nr._/02.12. 2011 întocmit de . care la acea dată s-a înlocuit contorul electric, s-a executat controlul la instalația electrică și s-a verificat firida de branșament, la acel moment neexistând nefuncționalități, bon ce trebuia utilizat la stabilirea perioadei de calcul a energiei electrice neînregistrate, perioadă care era de 5, 5 luni (4 luni de iarnă și 1, 5 luni de vară) și nu de 12 luni, perioadă prevăzută de art. 142 alin. 4 din H.G. 1007/2004, potrivit principiului specialis generalibus derogant.
Prin sentința civilă nr. 462/_ Judecătoria A. a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.C. F.D.E.E. E. Oltenia S.A ; a anulat acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta .” SA, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință ; a admis acțiunea completată având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamantul-pârât M. G. în contradictoriu cu pârâta . C. ; a constatat că reclamantul-pârât are o datorie către pârâta ..A. în cuantum de 612,55 lei reprezentând contravaloarea consumului fraudulos de energie electrică ; a admis în parte cererea reconvențională și a obligat reclamantul-pârât la plata către pârâtă-reclamantă a sumei de 612,55 lei reprezentând contravaloarea consumului fraudulos de energie electrică ; a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.C. F.D.E.E. E. Oltenia S.A., că aceasta este întemeiată având în vedere divizarea societății așa încât, acesta și-a pierdut capacitatea procesuală de folosință încă din anul 2006, deci anterior datei sesizării instanței de judecată, or actele de procedură făcute în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință sunt nule, motiv pentru care a anulat acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta .” SA, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Cu referire la fondul cauzei a reținut ca incidente dispozițiile art. 1349 N.C. civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale și a apreciat ca întrunite cumulativ condițiile privitoare la: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul .
.Pe cale de consecință, în temeiul art. 111 Cod procedură civilă 1865 și art. 1349 N.C. Civ., instanța de fond a admis acțiunea completată având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamantul-pârât M. G. și a constatat că acesta are o datorie către pârâta ..A. în cuantum de 612,55 lei reprezentând contravaloarea consumului fraudulos de energie electrică ; pentru aceleași considerente a admis în parte și cererea reconvențională și a obligat reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 612,55 lei reprezentând contravaloarea consumului fraudulos de energie electrică.
Referitor la cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantul-pârât, instanța de fond a constatat că acestea sunt reprezentate de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 233 lei– fila 36 și 68, precum și de onorariul expert în cuantum de 1400 lei – fila 130 și 191 și a cheltuielilor de transport astfel cum rezultă din bonurile fiscale depuse la dosarul cauzei (567 lei), cuantumul total al acestora fiind de 2200 lei.
De cealaltă parte, pârâta-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru (admisibilă în parte având în vedere modul de soluționare a cererii reconvenționale, respectiv admiterea în parte a acesteia) și a onorariului de avocat în cuantum de 5058 lei.
Reținând prevederile art. 274 alin. 3 care recunosc instanței dreptul de a cenzura cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat în situația în care constată că acestea sunt disproporționat mai mari față de activitatea prestată de avocat, a apreciat că în speță, se reține culpa procesuală a ambelor părți astfel că, ținând seama de elementele prevăzute de alin. 3 al art. 274 C.pr.civ. și anume: activitatea concretă prestată de avocatul reclamantului și limitele mandatului acordat conform împuternicirii existente la dosar, dar și obiectul pricinii, a reținut că acesta nu a desfășurat un volum mare de muncă pentru executarea mandatului primit de natură să justifice onorariul perceput în cuantum de 5058 lei, pe care l-a apreciat ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfășurată.
Concluzionând, față de modul de soluționare atât a cererii de chemare în judecată, cât și a cererii reconvenționale și dând efect principiului echității, prima instanță a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. recurentul – reclamant M. G., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, cu consecința obligării intimatei pârâte reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.200 lei .
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a invocat următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 C. în stabilirea cheltuielilor de judecată și a compensării acestora.
În susținerea motivului invocat a arătat că, judecătorul fondului, aplicând compensarea totală a cheltuielilor de judecată, a încălcat dispozițiile art. 274 alin. 2 C. .
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 C..
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. recurentul – pârât S.C. C. Distribuție S.A. C.., solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei la instanța de fond spre rejudecare, și în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința respingerii acțiunii și admiterii în totalitate a cererii reconvenționale.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a invocat următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a pronunțat hotărârea, ținând cont de concluziile raportului de expertiză electoenergetică efectuată în cauză, fără a lua în considerare celelalte probatorii.
În susținerea motivului invocat, a arătat că, prima instanță în mod corect a reținut întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, însă a luat în considerare numai suma de 612,55 lei rezultată din raportul de expertiză.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 C..
Prin întâmpinarea formulată de către recurentul reclamant acesta a solicitat respingerea recursului promovat de recurentul pârât.
În cursul cercetării judecătorești a recursului nu au fost administrate probe noi.
În ceea ce privește recursurile declarate , Tribunalul constată în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, că motivele concrete formulate de recurentul reclamant și recurentul pârât, se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul constată cele două recursuri nefondate având în vedere următoarele considerente:
Cu referire la recursul declarat de recurentul reclamant M. G. .
Motivul de recurs prin care se critică sentința instanței de fond pe considerentul că, judecătorul fondului, în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 - 276 C. în stabilirea cheltuielilor de judecată și a compensării acestora, se constată nefondat .
Criticile referitoare la cheltuielile de judecată nu pot fi primite, întrucât particularitățile cauzei pendinte, releva incidenta dispozitiilor de principiu ale art.274 alin.1 și art. 276 din C o d u l d e procedură civil.
Temeiul plații cheltuielilor de judecata îl constituie atitudinea partii cazute in pretentii in tot cursul desfasurarii judecatii, respectiv activitatea sa procesuala in general, asa cum rezulta din continutul intrinsec al normei legale menționate în cuprinsul art. 274 alin. 1 C..
Altfel spus, dreptul de a cere restituirea cheltuielilor de judecata se naște pentru partea care a câștigat procesul, ca efect al hotărârii judecătorești prin care cealaltă parte a căzut in pretenții.
Practica judecătorească a conturat astfel ideea ca dispozițiile art. 274 din C o d ul d e procedura sunt aplicabile in raport de culpa procesuala a partii care a pierdut procesul, iar analiza culpei este in stransa legatura cu analiza prejudiciului creat partii care a achitat cheltuielile de judecata, toate aceste elemente conturand institutia raspunderii civile delictuale pe tărâm procesual civil.
S-a concluzionat ca partea care a cazut in pretentii, a ocazionat, prin exercitarea procesului, celeilalte parti un prejudiciu, care se impune a fi reparat, prejudiciu evaluat de legiuitor la un cuantum egal cu valoarea taxelor judiciare, a taxelor de timbru, onorariude avocat etc., precum si alte cheltuieli pe care partea va dovedi că le-a făcut.
Textul art. 274 instituie așadar regula reparării integrale a prejudiciului suferit de partea care a castigat procesul.
In circumstanțierea culpei procesuale, cu consecinte in planul cuantificarii cheltuililor de judecata, in mod corect prima instanță a apreciat că în raport de modul de soluționarea atât a cererii de chemare în judecată cât și a cererii reconvenționale, dându-se efect principiului echității, în raport de dispozițiile art. 276 C., a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de ambele părți în cauza pendinte.
Pe de altă parte, dispoziția prevăzută de articolul 274alin. 3 Cod procedură civilă statuează dreptul judecătorilor de a mări sau a micșora onorariile ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Complexitatea cauzei dedusă judecății nu se examinează nici în raport de modul în care s-a soluționat aceasta (excepție, fond, renunțare la judecată) și nici de numărul termenelor acordate de instanță, ci față de obiectul acesteia, și nu în ultimul rând de activitățile necesare în mod normal a fi desfășurate de apărătorii aleși pentru examinarea legislației în materie, înscrisurilor, raporturilor juridice dintre părțile în litigiu și, concretizarea apărării –întâmpinare- .
În acest context, raportat la dispoziția din articolul 274(3) Cod procedură civilă care stabilește criteriile necesare a fi avute în vederea de judecător în aprecierea onorariilor și anume: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, se constată că, în cauză, nu se poate reține că apar îndeplinite cumulativ aceste criterii.
Valoarea pricinii, nu este una semnificativă, iar munca Cabinetului de avocatură ales nu este pe deplin dovedită, atât pentru considerentele arătate în precedent dar și față de actele cauzei
În aceste condiții, Tribunalul apreciază în raport de onorariul avocațial solicitat sub forma cheltuielilor de judecată, că acesta nu corespunde amplitudinii și complexității activității depuse așa încât, activitatea concretă desfășurată de avocat și limitele mandatului acordat conform împuternicirii existente la dosar nu justifică onorariul perceput.
Cu referire la recursul declarat de recurentul pârât S.C. C. Distribuție S.A. C.:
Motivul de recurs prin care se critică sentința instanței de fond pe considerentul că, judecătorul fondului, în mod corect a reținut întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, însă a admis în parte cererea reconvențională, luând în considerare numai suma de 612,55 lei rezultată din raportul de expertiză, se constată nefundat .
Suma de 9.087,61 lei menționată în factura nr._ /_ solicitată de recurentul pârât S.C. C. Distribuție S.A. C. prin cererea reconvențională formulată în cauză, ca reprezentând valoarea prejudiciului cauzat de recurentul reclamant prin consumul fraudulos de energie electrică, în mod corect nu a fost reținută de instanța de fond întrucât, prejudiciul cauzat de recurentul reclamant în funcție de receptoarele electrocasnice înscrise în Nota de constatare nr._/2012 în perioada de referință 02.12._12 a fost evidențiat de către experta desemnată în cauză în răspunsurile la obiecțiunile formulate de către părți (fila 189-190 dosar fond ), în cuantum de 612,55 lei . În acest context, apare lipsită de suport real solicitarea recurentului pârât de a se reține, ca prejudiciu cauzat de recurentul reclamant prin consumul fraudulos de energie electrică, valoare de 9.087,61 lei conform facturii nr._/23.05.2012 .
Cu aceste considerente, apreciindu-se că în cauză nu sunt motive de modificare sau casare ale hotărârii atacate potrivit articolului 3041 Cod procedură civilă și nu sunt incidente nici dispozițiile din articolul 304 punctul 3 și articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că cele două recursuri sunt nefondate și în temeiul articolului 312(1) Cod procedură civilă urmează să le respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant M. G., prin mandatar M. L. C. cu domiciliul procesual ales în București,, .. 27, ., ., sector 6 și recurentul-pârât S.C. C. Distribuție S.A. C. cu sediul în C., ., județ D. reprezentată convențional de SCP E. Lizac și Asociații, cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 462 din 11 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. F. E. Oltenia S.A, cu sediul în A., .. 41, județ Teleorman, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. M. R. G. E. E. E. Bînciu E.
Red. th. red. VM /12.12.2014/2 ex.
Dosar fond._
Jud. A.
J.f. P. S. E.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 880/2014.... | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 197/2014.... → |
|---|
