Revendicare imobiliară. Decizia nr. 263/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 774/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 263
RECURS
Ședința publică de la 26 septembrie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – V. M.
Judecător – S. L.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenții-pârâți L. F. și L. P., ambii cu domiciliul în A., .. 70, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1208 din 03.04.2014, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. S. cu domiciliul în A., .. 68, județ Teleorman, având ca obiect – grănițuire, revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-pârât L. F., personal și intimatul-reclamant P. S., reprezentat de avocat Cațan A., substituent al avocatului L. F., lipsă fiind recurenta-pârâtă L. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 42 lei achitată cu chitanța nr._ din 24.09.2014 emisă de Primăria A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul pune în discuția părților competența și acordă cuvântul acestora.
Recurentul-pârât L. F., personal și intimatul-reclamant P. S., prin avocat Cațan A., având cuvântul, pe rând, arată că Tribunalul Teleorman este competent să soluționeze cauza de față.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. (4) rap. la art. 2 pct. 3 Cod Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul-pârât L. F., solicită admiterea recursului și arată că nu este de acord cu plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1119,3 lei, la care a fost obligat de instanța de fond, întrucât linia de hotar există din anul 1947 și au fost de acord cu grănițuirea.
Avocat Cațan A. pentru intimatul-reclamant P. S., având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria A.. Precizează că în mod corect s-a pronunțat instanța de fond cu privire la cheltuielile de judecată, față de obiectul cauzei, grănițuire și prevederile art. 560 Cod civil, conform cu care, cheltuielile ocazionate de grănițuire sunt suportate de proprietarii vecini. Totodată solicită și acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 30.01.2014, sub numărul_, astfel cum a fost precizată la data de 12.09.2013, reclamantul P. S. a chemat în judecată pe pârâții L. F. și L. P., pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să stabilească linia de hotar care desparte proprietățile părților, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâții să fie obligați să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea reclamantului.
În motivare, reclamantul a arătat că prin dezbaterea succesiunii în urma autoarei sale, P. F., cu certificatul de moștenitor nr. 89/2012 și actul de partaj voluntar nr. 1129/2012, a devenit proprietar asupra imobilului situat în A., .. 68, imobil format din teren în suprafață de 656 mp și construcție cu destinația de locuință.
A mai arătat reclamantul că proprietatea sa se învecinează la est cu pârâții, iar între terenul său și terenul acestora nu există linie de hotar fixată prin semne externe și vizibile, mai mult, pârâții ocupându-i în mod abuziv o suprafață de teren, din spatele casei, respectiv 60 cm aferenți streașinei casei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 584 cod civil (1864).
La dosarul cauzei au fost depuse, în fotocopie, următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor nr. 89/08.08.2012 (f. 4-6); act de partaj voluntar (f. 7-8).
Legali citați, pârâții nu au formulat întâmpinare, însă s-au prezentat la judecarea cauzei.
Pârâtul L. F. a depus la dosarul cauze, în fotocopie, următoarele înscrisuri: carte de identitate (f. 20); încheierea nr. 4396/2005 a OCPI Teleorman (f. 21); extras de carte funciară nr. 7246 (f. 22); contract de întreținere autentificat sub nr. 2721/14.08.2003 (f. 23); certificat de moștenitor nr. 326/25.10.1968 (f. 24); plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate (f. 25-30); act de vânzare (f. 31); adeverința nr. 2792/12.12.1994 (f. 32).
În cauză, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului L. F., proba testimonială constând în ascultarea a doi martori și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie.
Martorii propuși de reclamant, R. O. și M. I., au fost ascultați de către instanță, la termenul de judecată din 12.09.2013, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar, după semnare (f. 34, 35).
Proba cu interogatoriul pârâtului L. F. a fost administrată la același termen de judecată, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar, după semnare (f. 33).
Raportul de expertiză efectuat de expertul desemnat prin acordul expres al părților, Asadurian A. C., fiind atașat dosarului (f. 49-55), iar în urma obiecțiunilor formulate de ambele părți, a fost atașat dosarului și suplimentul la acest raport (filele 110 – 115).
Prin Sentința civilă nr. 1208 pronunțată la data de 03.04.2014, Judecătoria A. a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect grănițuire – revendicare imobiliară formulată de reclamantul P. S., în contradictoriu cu pârâții L. F. și L. P., a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul 710-711 din Anexa C la suplimentul raportului de expertiză întocmit la data de 27.03.2014 de expertul tehnic judiciar Asadurian A. C., a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 60 cm și a obligat pârâții la plata sumei de 1 119,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că obiectul principal al cauzei îl constituie stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile reclamantului și pârâților, grănițuirea presupunând stabilirea liniei de hotar care desparte două proprietăți vecine și reprezintă o acțiune prin care proprietarul unui teren poate cere vecinului său să stabilească hotarul dintre proprietăți atunci când el nu este marcat prin semne vizibile sau când, deși este marcat, semnele de hotar sunt contestate.
În raport de înscrisurile cauzei prin prisma suplimentului la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Asadurian A. C. (filele 110-112), instanța de fond a constatat că pârâții nu deține în fapt mai mult teren decât acela din actele de proprietate, din contră, în urma explicațiilor și obiecțiunilor părților la raportul de expertiză tehnică judiciară realizat inițial, potrivit Anexei C la suplimentul la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Asadurian A. C. (fila 115), reclamantul va avea lățimea curții de 11,52 m la . 11,20 m în spatele curții, în timp ce pârâții urmează a avea o lățime a curții de 8,89 m la . 9,24 m în spatele curții.
Față de aspectele tehnice relevate anterior, a concluzionat prima instanță, reclamantul nu este îndreptățit la recuperarea unei suprafețe de teren care s-ar afla în posesia pârâtului.
Astfel, din același supliment la raportul de expertiză tehnică întocmit la data de 27.03.2014 (fila 112) rezultă că pârâții ocupă o suprafață de teren de 546 m.p., rezultată din măsurători (din contractul de întreținere autentificat sub nr. 2721/14.08.2003 -f. 23 -540 m.p.), iar reclamantul deține 683 m.p. suprafață măsurată (față de 656 m.p. din titlul de proprietate-act de partaj voluntar - f. 7-8), deci stăpânește în fapt 27 m.p. în plus față de suprafața de teren indicată în titlul de proprietate.
În lipsa unor mijloace de probă clare și verosimile a stabili în mod pertinent că pârâții și nu reclamantul, ocupă, în fapt, mai mult teren decât cel care îi revine potrivit actelor de proprietate, din suprafața aparținând reclamantului, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 60 cm.
Potrivit art. 560 Cod. civil., instanța a reținut că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstruirea hotarului și fixarea semnelor de hotar, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de această operațiune.
Prin actul de partaj voluntar autentificat de BNP R. C. (filele 7, 8), reclamantului P. S. i-a revenit Lotul nr. 1 compus, între altele, din locuința construită din pământ bătut, precum și terenul intravilan aferent, în suprafață de 656 m.p., față de 683 m.p. rezultată din măsurători, imobil situat în intravilanul mun. A., . ca vecini: N –. –L. I., S –I. R., V –P. F..
Terenul dobândit de reclamant se învecinează pe partea de vest cu terenul ce aparține pârâților.
Instanța a avut în vedere că în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică în specialitatea topografie, care a avut ca obiectiv principal, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților. Expertul a identificat ca linie de hotar linia care unește punctele 710-711 din schița (Anexa C) la suplimentul raportului de expertiză întocmit de expertul Asadurian A. C. (fila 112, 115), variantă agreată de părțile în litigiu.
Întrucât s-a constatat că în această variantă acceptată de părți, construcția W.C. situată în curtea pârâtului nu va mai depăși hotarul propus de expertul tehnic și, implicit, ar fi în afară de orice discuție o eventuală demolare parțială a construcției, instanța a apreciat că stabilirea liniei de hotar propusă de expert, conform situației de fapt rezultate în urma explicațiilor și obiecțiunilor părților, este corectă și a admis în parte cererea formulată, stabilind hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul 710-711 din Anexa C la suplimentul raportului de expertiză întocmit la data de 27.03.2014 de expertul tehnic judiciar Asadurian A. C..
Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant, constând în: taxă judiciară de timbru-fila 13, timbru judiciar-fila 3, onorariu expert-fila 42, onorariu avocat-fila 117, instanța de fond a avut în vedere că nu se poate reține că pârâții ar fi în culpă procesuală. Totuși, ținând seama de prevederile art. 560 Cod civil, care dispune că cheltuielile ocazionate de grănițuire se suportă în mod egal de proprietarii vecini, în baza art. 274, 276 C. procedură civilă 1865 (aplicabil cauzei potrivit art. 3 Legea nr. 76/2012), instanța i-a obligat pe pârâți a plăti reclamantului suma de 1 119,3 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termen, pârâții L. F. și L. P., susținând în esență că, nu sunt de acord cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care au fost de acord cu cererea formulată de reclamant privind grănițuirea, iar cererea acestuia privind revendicarea a fost respinsă.
În dovedire a depus înscrisuri aflate la filele 16-18 din dosar.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nu a propus eventuale probe în apărare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin motivul de recurs, precum si a dispozițiilor legale aplicabile in cauză Tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune în grănițuire și revendicare formulată de intimatul-reclamant P. S., care s-a finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. nr. 1208/ 03.04.2014, de către Judecătoria A., prin admiterea în parte a acțiunii, stabilirea hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul 710-711 din Anexa C la suplimentul raportului de expertiză întocmit la data de 27.03.2014 de expertul tehnic judiciar Asadurian A. C., și respingerea capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 60 cm.
Soluționându-se capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, se constată că, instanța de fond, deși a reținut că apelanții nu ar fi în culpă procesuală, i-a obligat în raport de dispozițiile art. 560 Cod civil la plata către reclamant a sumei de 1 119,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că temeiul acordării cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Totodată, art. 584 Cod civil statuează că, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa;cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Cheltuielile la care se referă art.584 Cod civil sunt acelea necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanța de judecată și nu cheltuielile de judecată suportate de părți pentru soluționarea acțiunii în grănițuire.
În consecință, acest text legal stabilește faptul că doar cheltuielile grănițuirii se reduc la jumătate astfel încât cheltuielile efectuate de părți pentru soluționarea unei acțiuni civile având ca obiect grănițuirea unor terenuri învecinate se suportă de către partea care a pierdut procesul având în vedere culpa procesuală a acesteia, motiv pentru care se apreciază că, în mod eronat prima instanță a făcut aplicarea art. 584 Cod civil și a obligat recurenții-pârâți la plata cheltuielilor de judecată pe acest temei, în condițiile în care aceștia nu au avut culpă procesuală.
Chiar dacă operațiunea de stabilire a liniei de hotar implică însăși demararea procedurii judiciare necesare în acest sens, atunci când nu există înțelegere între vecini, aceasta nu schimbă raționamentul, pentru că, în faza de judecată, textul legal de acordare a cheltuielilor de judecată este art. 274 Cod procedură civilă iar în etapa ulterioară judecății cheltuielile necesare pentru grănițuire se stabilesc potrivit art. 584 Cod civil.
Mai trebuie relevat că, abia după rămânerea irevocabilă a hotărârii, în caz de admitere a grănițuirii, se pot efectua lucrările pentru grănițuire, anterior acestui moment, nu se poate discuta de grănițuire, prin urmare, nici de cheltuieli în acest sens, astfel că, nu se pot confunda nici din punct de vedere temporal și nici ca și conținut noțiunile de cheltuieli de judecată cu cea de cheltuieli ale grănițuirii.
Faptul că ambele sintagme conțin ”cuvântul” cheltuieli nu poate conduce la confuzie și identitate de conținut pentru că desemnează chestiuni diferite.
Cum în speță, prima instanță a stabilit că recurenții-pârâți nu sunt în culpă procesuală, situație în care nu se poate reține că aceștia au căzut în pretenții pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond conform art. 274 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat, se va modifica în parte sentința recurată, în sensul că se va respinge cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1119,3 lei, menținându-se totodată celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți L. F. și L. P., ambii cu domiciliul în A., .. 70, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1208 din 03.04.2014, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. S. cu domiciliul în A., .. 68, județ Teleorman.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1119,3 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
D. M.-Nuți V. M. Pt. Jud. S. L. I. M.
ca urmare a pensionării,
se semnează de PREȘEDINTE
Red. D.M.N.- 24.10.2014- 2 ex
Thred. I. M. -30.10.2014
Df.-_ Jud. A.
J.f. D. A. P.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 346/2014. Tribunalul TELEORMAN | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
