Fond funciar. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 993/339/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 157
RECURS
Ședința publică de la 16 aprilie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - F. M.
Judecător - A. L. N.
Judecător - C. Doinița
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea recursurilor civile declarate de recurenta – petentă C. L. de Fond Funciar a comunei Țigănești, cu sediul ales la Cabinet Avocat J. Ș. din A., ., județ Teleorman și recurenții – intervenienți C. V. M., domiciliat în A., ., . și O. V. I., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 2218 din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatele Agenția D. Statului București, cu sediul în București, sector 1, .. 43, C. L. de Fond Funciar Z., cu sediul în Z., ., județ Teleorman, C. Județeană de Fond Funciar Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – fond funciar.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 aprilie 2014, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la datele de 10.04.2014 și 16.04.2014 .
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Z., sub nr._ din 16.04.2012, reclamanta C. L. de Fond Funciar Țigănești, în contradictoriu cu Agenția D. Statului, C. L. de Fond Funciar Z. și C. Județeană de Fond Funciar Teleorman, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligată pârâta Agenția D. Statului să încheie protocolul de predare-preluare către C. de Fond Funciar Țigănești a suprafeței de 270,43 ha, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere de la rămânerea definitiva a hotărârii si pana la executarea efectiva.
În motivarea plângerii, a arătat reclamanta că, prin Hotărârea nr._ din 3.03.2008 a Comisiei Județene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru un număr de 1264 de persoane pentru suprafețele evidențiate in Anexa 23. Suprafața totală validată este de 270,43 ha teren arabil, conform anexei 23 la HG nr.890/2005 pentru .> Prin aceeași hotărâre s-a validat procesul verbal de delimitare a suprafețelor ce fac obiectul anexei menționate mai sus.
In baza acordului Agenției D. Statului de încheiere a protocolului de predare-preluare a suprafeței de 270,43 ha s-a încheiat un proces-verbal vizat de parata Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Teleorman si parafat de Comisiile Locale de Fond Funciar ale comunei Țigănești si orașului Z..
După aprobarea amplasamentului pe teritoriul administrativ al orașului Z. si întocmirea procesului verbal de delimitare, s-a transmis de către C. Locala de Fond Funciar a comunei Țigănești către C. Locala de Fond Funciar a orașului Z. adresa nr.373/17.01.2010 in vederea validării amplasamentului in suprafața de 270,43 ha, motivate de faptul ca prin adresa Agenției D. Statului nr.385 din 28.12.2010 s-a stabilit delimitarea suprafeței de teren in cauza necesara punerii in posesie a beneficiarilor, suprafața situata pe teritoriul cadastral Z., după cum urmează: T 202, . ha și T 203, . ha, suprafețe de teren situate pe teritoriul cadastral al orașului Z., jud. Teleorman.
Prin adresa nr.FF46502/2011, C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a înaintat către Agenția D. Statului documentația necesara predării suprafeței de 270,43 ha teren agricol, categoria de folosința arabil.
Cu adresa nr._/06.04.2011, Agenția D. Statului a restituit documentația întocmita motivând ca predarea acestei suprafețe de teren nu este posibilă, deoarece terenul solicitat s-ar încadra în disp.art. 22 indice 1 din Legea nr. 1/2000.
În felul acesta, deși dreptul de proprietate a fost stabilit din anul 2008, terenul fiind identificat și delimitat, în lipsa protocolului de predare-preluare a terenului nu se poate face punerea în posesie și nici eliberarea titlurilor de proprietate pentru persoanele din Anexa 23.
Refuzul pârâtei de a încheia protocolul, susține reclamanta, este nejustificat.
Agenția D. Statului a susținut că predarea suprafeței de 270,43 ha nu este posibilă deoarece această suprafață de teren se încadrează în categoria de teren căreia îi sunt aplicabilă dispozițiile art. 22 indice 1 din Legea nr. 1/2000, potrivit cărora sunt exceptate de la predare suprafețele proprietatea statului formate din terenurile realizate pe seama îndiguirilor, desecărilor și a altor lucrări de îmbunătățiri funciare.
Prin adresa nr. FF_/12.03.2008 trimisă de Instituția Prefectului Județului Teleorman către Agenția D. Statului se aduce la cunoștința paratei conținutul adresei nr. 3758/02.11.2007 a Administrației Naționale a îmbunătățirilor Funciare RA Sucursala O.-Argeș, potrivit cu care suprafața de 270,43 ha teren agricol ce face obiectul retrocedării nu intra sub incidența art. 22 indice 1din Legea 1/2000, nefiind teren obținut din îndiguiri, desecări si alte lucrări de îmbunătățiri funciare.
A mai arătat reclamanta că hotărârea comisiei județene nu a fost atacata de parata Agenția D. Statului, deșii i-a fost comunicata.
Având in vedere ca terenul care face obiectul prezentului litigiu nu se regăsește in situațiile evocate de dispozițiile art.22 indice 1 din Legea 1/2000, nefiind exceptat de la retrocedare, refuzul paratei de a încheia protocolul de predare-preluare este nejustificat.
În drept, au fost invocate disp.art. 5 lit.c si i, art.10, 34, 42, 47 din HG 890/2005 si art.7 al.7 din Legea 268/2001, art. 112 c.pr.civ.
Pârâta C. L. de Fond Funciar Z. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Z..
A arătat pârâta că într-un proces calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între pârâtul chemat în judecată și persoana obligată în raportul obligațional dedus judecății de reclamant; persoana care neagă dreptul reclamantului; persoana față de care reclamantul dorește să își stabilească existența unui drept real; persoana în patrimoniul căreia reclamantul dorește să dovedească inexistența unui drept real.
Lipsa interesului lor direct în această cauză este motivată pe faptul că reclamantul nu dorește să stabilească existența unui drept față de ea.
Conform dispozițiilor legale privind dreptul de proprietate, in situații similare cu cea dedusa judecații, implicarea comisiei locale pe teritoriul căreia se stabilește dreptul de proprietate este una de principiu in sensul ca își dă acordul de principiu ca împroprietărirea sa se facă pe teritoriul cadastral al orașului. Acest lucru nu demonstrează ca au avut vreodată in proprietate terenul pentru care urmează a se stabili dreptul de proprietate.
A mai precizat că, așa cum însăși reclamanta precizează in acțiune, titularul de drept este Agenția Domeniile Statului, instituția in proprietatea căreia se afla suprafața de teren care face obiectul prezentului litigiu.
C. Județeană de Fond Funciar a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, prin hotărârea nr._/3.03.2008, C. județeană Teleorman a validat anexa nr. 23 la Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, aprobat prin HGR nr. 890/2005, pentru .> Astfel, conform Listei - anexă la HG nr._/3.03.2008, potrivit referatului nr. 8239/19.12.2007, s-a solicitat validarea dreptului de proprietate potrivit anexei nr. 23 pentru suprafața de 283,54 ha teren agricol extravilan.
Prin hotărârea_/28.02.2011 s-a modificat art. 1 din HG nr._/3.03.2008 și s-a revalidat anexa nr. 23 pentru . restituirii în natură a terenului agricol din terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, ori din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități.
Prin hotărârea nr._/28.02.2011, C. județeană a validat procesul-verbal de delimitare a suprafeței de teren agricol ce face obiectul anexei nr. 23 conform HGR nr. 890/2005, precum și hotărârea nr. 2204/26.01.2011 a comisiei locale de fond funciar Z.. Astfel, amplasamentul suprafeței de 169,12 ha a fost validat în T 202, P 1344 și al suprafeței de 101,31 ha în T 203, P 1350, în perimetrul cadastral Z. de la ADS Teleorman (.).
La art. 2 din HCJ nr._/28.02.2011 se arată că s-au respectat de către C. L. Țigănești etapele prevăzute de art. 10 din HGR nr. 890/2005, completat prin HGR nr. 1832/2005. La articolul 3 al aceleiași hotărâri a Comisiei județene, se constată trecerea suprafeței de 270, 43 ha teren agricol, situată pe teritoriul cadastral al orașului Z. în T-202, P - 1344 și T - 203, P - 1350 supusă restituirii, din domeniul public al statului și administrarea ADS, în domeniul privat al statului și administrarea ADS și punerea la dispoziția comisiei locale de fond funciar Z., în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite.
Întreaga documentație validată de C. județeană a fost înaintată către ADS, cu adresa FF_/2011 în vederea încheierii protocolului de predare-preluare a suprafeței totale de 270,43 ha teren agricol din domeniul privat al statului, pe teritoriul cadastral al orașului Z..
După aprobarea amplasamentului pe teritoriul administrativ al orașului Z. si întocmirea procesului verbal de delimitare, s-a solicitat de către C. locala de Fond Funciar a comunei Țigănești Comisiei Locale de Fond Funciar a orașului Z., prin adresa nr.373/17.01.2010, validarea amplasamentului suprafeței de 270,43 ha.
Cu adresa nr._/6.04.2011, ADS restituie Comisiei județene documentația sus-menționată, cu motivația că predarea acestei suprafețe de teren agricol nu este posibilă, deoarece terenul solicitat se încadrează in dispozițiile art. 22 indice 1 din Legea nr. 1/2000.
Prin adresa nr. 3758/2.11.2007, ANIF RA Sucursale O.-Argeș a comunicat că suprafața de 270,43 ha nu intră sub incidența disp.art. 22 ind. 1 din Legea nr. 1/2000.
Prin adresa nr. FF_/19.04.2011, C. Județeană Teleorman a făcut cunoscut Primăriei Țigănești, precum și Primăriei Z. că documentația privind predarea terenului a fost returnată de ADS.
Punerea în posesie, ca atribut exclusiv al Comisiei Locale, este prevăzută de art. 5, lit. i din HGR nr. 890/2005. De asemenea, potrivit art. 36, alin. 1 din HGR nr. 890/2005, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate. Potrivit art. 64, alin. 1 din Legea nr. 18/1991 în cazul in care comisia locala refuza înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectiva in posesie, persoana nemulțumita poate face plângere la instanța in a cărei raza teritoriala este situat terenul.
Astfel cum rezultă din prevederile legale sus-menționate, activitățile premergătoare emiterii titlului de proprietate (punerea în posesie, delimitarea, întocmirea planurilor parcelare, întocmirea schiței etc.) incumbă doar comisiei locale de fond funciar. C. județeană Teleorman nea vând nici o culpă care să antreneze răspunderea. Comisiei județene nu i se poate reține până în prezent nici o vină.
Pârâta Agenția D. Statului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și, pe fond, respingerea ca nefondată a plângerii.
A arătat pârâta, cu privire la excepția invocată, că reclamanta nu are calitate de a solicita, în mod direct, de la A.D.S. încheierea protocolului de predare-preluare, ceea ce echivalează cu predarea terenului agricol, în suprafață de 270,43 ha, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată.
A susținut că, având în vedere atât prevederile speciale ale legilor de fond funciar cât și ale normelor de aplicare, reclamanta C. L. de Fond Funciar a Comunei Țigănești, județul Teleorman, nu are calitate procesuală activă, respectiv nu are calitatea de a solicita direct de la ADS predarea unei suprafețe de teren, deoarece potrivit art. 9 din H.G. nr. 626/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, această calitate o are C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman.
A invocat dispozițiile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției D. Statului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „ terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.169/1997, se transmit, la cererea comisiilor județene, comisiilor locale. " Susține că, potrivit prevederilor legale arătate, singura autoritate competentă să solicite ADS predarea terenului, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele fizice îndreptățite este C. Județeană de Fond Funciar și numai în urma prezentării solicitării din partea acesteia, împreună cu întreaga documentație aferentă ADS poate proceda la predarea terenului, pe bază de protocol. Astfel, potrivit reglementării în materie de fond funciar, comisiile locale de fond funciar sunt beneficiarele acestei solicitări formulate de către comisiile județene, în sensul în care, predarea are loc între ADS si comisia locală, dar singura titulară a dreptului de a formula cerere de predare a terenului este comisia județeană.
A arătat că, potrivit art. 9 din H.G. 626/2001 ," terenurile cu destinație agricolă, ce se solicită a fi retrocedate, în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările ulterioare și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare se transmit de către A.D.S. comisiilor locale, pe baza de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de Administrație al A.D.S."
Astfel, susține pârâta, din textele legale prezentate rezultă că, A.D.S. predă terenul agricol numai după primirea cererii de la C. Județeană însoțită de procesul-verbal de delimitare, precum și de documentația doveditoare aferentă (hărți și înscrisuri), și după verificarea în privința legalității a acestei documentații.
Pe fond, a solicitat pârâta respingerea ca nefondată a plângerii, arătând că Agenția D. Statului (A.D.S.) este o instituție de interes public cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, finanțată din surse bugetare, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar, potrivit legii, atribuțiile sale sunt: 1) inventarierea, potrivit art. 7 din Lg. 268/2001, împreună cu oficiul de cadastru, geodezie și cadastru, a terenurilor cu destinație agricolă preluate din administrarea I.A.S.-urilor, care sunt terenuri aparținând domeniilor public și privat ale statului, 2) predarea terenurilor din domeniul privat al statului, cu respectarea unei proceduri speciale în care etapele sunt obligatoriu a fi îndeplinite.
Astfel, susține pârâta, potrivit art. 3. alin. (3), art.7, alin. (7) din Legea nr. 268/2001 și coroborat cu art. 9 din H.G. 626/2001 terenurile cu destinație agricolă din domeniul privat al statului, ce se solicită a fi retrocedate în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar, se transmit de către A.D.S. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de Administrație al A.D.S, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți. Stabilirea amplasamentului, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate sunt atribuții exclusive ale comisiilor locale, respectiv comisiilor județene de fond funciar, astfel cum o prevede imperativ art. 5 si 6 din H.G. nr. 1127/2001 și reluat de art. 5 si 6 din H.G. nr. 890/2005.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale speciale, ADS ca instituție implicată în procesul de retrocedare a terenurilor cu destinație agricolă către foștii proprietari procedează numai la îndeplinirea formalităților în vederea transmiterii către comisiile locale, pe bază de protocol, a terenurilor cu destinație agricolă, din domeniul privat al statului, solicitate spre a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. Modalitatea de predare a terenurilor inventariate în patrimoniul A.D.S. este detaliată în H.G. nr. 626/2001 în care este prevăzut că predarea se face prin încheierea de protocol de predare primire între ADS și C. L..
De asemenea, arată că în legislația specială în materia reconstituirii dreptului de proprietate către persoanele îndreptățite este prevăzută o procedură administrativă si etapele ce sunt obligatoriu a fi îndeplinite pentru ca ADS sa poată proceda Ia predarea către C. locală de fond funciar a suprafeței de teren solicitată.
A invocat disp. art. 9 alin. 1 si alin. 2 din H.G. nr. 626/2001.
A susținut că pentru a putea preda o suprafață de teren ADS este obligată să verifice documentația prezentată si abia apoi să procedeze, dacă este cazul, la predarea prin protocol a unei suprafețe de teren. Această etapă de verificare a documentației înaintate de către C. Județeană sub aspectul realității datelor si al legalității este prevăzută de lege, în mod imperativ, în sarcina ADS, si ea trebuie să aibă loc anterior predării terenului către comisiile locale.
Susține pârâta că Instituția Prefectului din județul Teleorman a înaintat Agenției D. Statului documentația de reconstituirea a dreptului de proprietate la care face referire și reclamanta în acțiunea dedusă judecății, dar această documentație a fost returnată de către ADS prin adresa nr._/2011 având în vedere faptul că terenurile solicitate de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Teleorman se află în evidențele ADS la categoria terenuri neretrocedabile.
Potrivit legislației speciale, susține, de asemenea, terenurile care fac obiectul prezentei cauze fac parte din categoria terenurilor exceptate de la retrocedare, conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 22 indice 1 din Legea nr. 1/2000 "Suprafețele proprietate de stat formate din terenurile realizate pe seama îndiguirilor, desecărilor și altor lucrări de îmbunătățiri funciare, din terenurile fermelor de stat existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, din cele preluate de la Domeniile Coroanei sau de la Ministerul Apărării Naționale rămân în domeniul public al statului și nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate" și sunt exceptate de la retrocedare.
Astfel, prin adresa ADS nr._/2011 la care face referire reclamanta în cererea de chemare în judecată, se returnează documentația de reconstituire a dreptului de proprietate către Instituția Prefectului județului Teleorman având în vedere faptul că terenurile solicitate de C. Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Teleorman se află în evidențele Agenției D. Statului la categoria terenuri neretrocedabile.
Agenția D. Statului a folosit ca bază de returnare adresa A.N.I.F., Departamentul de Administrare Patrimoniu nr.8516/2011 prin care confirmă faptul că adresa A.N.I.F. RA Sucursala O. - Argeș nr.3758/2007 este neconcludentă și lipsită de temei legal, având în vedere faptul că nu are la bază informații corecte și mai mult nici atribuții de natură să justifice emiterea unui asemenea punct de vedere.
Astfel, prin adresa nr. 8516/31.08.2011 A.N.I.F. atestă faptul că răspunsul A.N.I.F. RA -Sucursala O. - Argeș înregistrat sub nr.3758/02.11.2007, formulat ca urmare a adresei nr.FF_/31.10.2007 a Instituției Prefectului Județului Teleorman, a generat o interpretare greșită cu privire la situația juridică a suprafețelor de teren agricol ce fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, neavând la bază informațiile cât și atribuțiile în domeniu.
Arată că, printr-un control desfășurat la nivelul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, s-a stabilit că prin adresa nr.3758/2007 sucursala A.N.I.F. O. a adus prejudicii Statului Român ca urmare a diminuării patrimoniului ADS, prin predarea terenurilor agricole, fără existența unui temei legal, fapt ce este de natură să angajeze în viitor răspunderea juridică a salariaților ANIF RA - Sucursala O. - Argeș care se fac răspunzători de prejudiciul creat statului român ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafețe de teren exceptate de la retrocedare.
A mai invocat pârâta și disp. art.4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, care prevăd în mod expres că: « Pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice, care au trecut în proprietatea statului în mod abuziv și se găsesc incluse în diverse amenajări hidrotehnice, de hidroameliorații sau de altă natură, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate. In localitățile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii. ».
Astfel, susține pârâta, A.D.S. nu poate acționa cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, prevederi legale ce au fost menționate mai sus. Prin urmare, competențele speciale ale sale sunt strict reglementate de cadrul legal mai sus menționat, relativ la care acțiunea in justiției a reclamantei apare ca neîntemeiată față de pârâtă.
În ceea ce privește obligarea pârâților, și implicit a A.D.S. la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțate și până Ia aducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței de judecată, solicită respingerea ca neîntemeiată, întrucât, ea nu poate proceda Ia predarea efectivă a terenului revendicat, acesta fiind exceptat legal de Ia retrocedare.
Arată, totodată, că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere prin amenințarea pe care o reprezintă pentru debitor, pentru a-l determina să-și execute obligația asumată. Aceste daune au caracter provizoriu, deoarece cuantumul lor se reduce la limita prejudiciului încercat de creditor din cauza executării cu întârziere sau neexecutării obligației de către debitor, prejudiciu pe care creditorul trebuia să-l dovedească. În practica judecătorească s-a decis că suma stabilită ca daune cominatorii are un caracter provizoriu, iar instanța are îndatorirea după executarea obligației, dat fiind caracterul incert și nelichid al unei asemenea creanțe, să transforme daunele cominatorii în daune compensatorii, stabilind după regulile dreptului comun privitoare la răspunderea civilă suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării. în concluzie, în cazul în care debitorul își execută cu întârziere obligația, creditorul trebuie să solicite instanței stabilirea prejudiciului efectiv cauzat prin întârzierea executării, instanța urmând să transforme daunele cominatorii în daune compensatorii.
Prin urmare, în situația în care debitorul nu execută, execută cu întârziere, execută necorespunzător instanța nu va acorda daune cominatorii, ci despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin aceasta creditorului. A invocat Decizia nr. XX/12.12.2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 16/2005, publicată in Monitorul Oficial nr.225/13.03.2006.
Susține că instanța nu poate sancționa Agenția D. Statului prin obligarea la plata de daune cominatorii și nu o poate obliga să nu respecte procedura administrativă stabilită de legislația în materie în ceea ce privește predarea unor suprafețe de teren din domeniul privat al statului în vederea reconstituirii dreptului de proprietate celor îndreptățiți. În cauză nu se poate vorbi de un refuz al A.D.S. de predare a unor suprafețe de teren, atât timp cât ADS nu poate eluda prevederile legale incidente și nu poate acționa cu încălcarea acestora în contextul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Singura modalitate prevăzută de lege de predare a terenurilor aparținând domeniului public sau privat al statului este încheierea unui protocol de predare primire cu C. locală de fond funciar pe baza cererii și a documentației cuprinzând validarea pe amplasamentul respectiv, înaintate de C. Județeană care să respecte legalitatea acestei proceduri administrative instituită de legislația fondului funciar.
Prin urmare, cererea reclamantei, susține pârâta, este nejustificată, netemeinică și nelegală, întrucât, ea nu se opune procesului de reconstituire a dreptului de proprietate celor îndreptățiți, în condițiile în care acesta se face cu respectarea dispozițiilor legale, iar terenul se află în categoria terenurilor retrocedabile.
În cauză, au formulat cereri de intervenție în nume propriu intervenienții C. V. M. și O. V.I., cereri admise în principiu de instanță.
Prin sentința civilă nr.1580 /10.07.2012 instanța a respins, ca nefondate, excepțiile invocate, a admis plângerea și a obligat pe MADR –ADS să încheie protocolul de predare – preluare către C. L. Țigănești pentru suprafața de 270,43 ha aflată pe teritoriul cadastral al orașului Z..
A respins cererea pentru cheltuielile de judecată formulată de reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 129 /1.03. 2013 Tribunalul Teleorman a admis recursul declarat de ADS și a casat sentința civilă nr.1580 / 10. 07. 2012 cu rejudecare pentru completarea probatoriului administrat în vederea stabilirii situației juridice a terenului supus judecății.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 2218 / 12. XII. 2013 Judecătoria Z. a respins acțiunea ca fiind prematur formulată. A reținut în cauză că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Comisiei Locale Țigănești, invocată de Agenția D. Statului, instanța a respins-o ca nefondată, având în vedere că pârâta C. L. este cea îndreptățită să încheie protocolul de predare-preluare a suprafețelor de teren cu ADS și are obligația legală, ca organ al statului, să facă toate demersurile necesare pentru transmiterea terenurilor.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale Z., instanța, de asemenea, a respins-o ca nefondată, având în vedere că suprafețele de teren ce urmează să facă obiectul protocolului se află pe teritoriul cadastral al orașului Z., justificându-se astfel calitatea pârâtei.
.Deși petenta invocă hotărâri neatacate ale Comisiei Județene Teleorman de fond funciar, ipoteza de care se prevalează aceasta, neavând la bază o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, nu face parte dintre cele exceptate de la Legea nr.165/2013 invocată (Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.), încât, în accepțiunea instanței, este incident alin.1 al art.7 din Legea nr.165/2013 potrivit căruia, „până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
Adaugă instanța și argumentul că prin excepția instituită la alin.2 al art.7 din lege invocat anterior, legiuitorul s-a conformat principiului puterii de lucru judecat, iar Curtea Constituțională, prin decizia nr.232/2013 a recunoscut constituționalitatea legii – și în sensul că aceasta nu încalcă principiul neretroactivității.
În decizia respectivă, Curtea a reținut,- făcând trimitere și la alte decizii ale sale în care au fost discutate aspecte ce țin de principiul neretroactivității legii (Decizia nr.784/2010, Decizia nr.1055/2008) -, că un text de lege "retroactivează în măsura în care lipsește de orice efecte juridice, respectiv de puterea lucrului judecat, hotărâri judecătorești irevocabile (...) Astfel, legea nouă nu poate, fără a retroactiva, să se aplice și situațiilor litigioase rezolvate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Chiar dacă principiul puterii de lucru judecat nu este un principiu constituțional, încălcarea lui prin textul de lege criticat contravine principiului separației puterilor în stat, întrucât legiuitorul nu poate desființa hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, intervenind astfel în procesul de realizare a justiției".
Astfel, prin trimiterea făcută la decizia nr.784/2010, instanța de contencios constituțional a reiterat implicit argumentele reținute de aceasta, de exemplu în deciziile nr.330/2001 și 458/2003, în sensul că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
Cum prin excepția prevăzută la alin.2 al art.7 din lege invocat anterior, legiuitorul a exclus de la procedura suspendării ipotezele în care partea posedă hotărâre judecătorească definitivă, - iar în speță nu ne aflăm în situația de excepție avută în vedere de legiuitor -, cu argumentele prezentate anterior, excepția prematurității invocată de instanță din oficiu, se privește ca întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
Apreciază de asemenea instanța că, deși termenul folosit de legiuitor este în sensul că „…se suspendă…”, sub aspect procedural, soluția care se impune este aceea a prematurității cererii, dat fiind termenul incert până la care se va finaliza în concret și în fapt întocmirea situației centralizatoare la nivel local prevăzută de legea nr.165/2013, cu privire la fiecare unitate administrativ teritorială. Ulterior acestui moment, nimic nu impietează, în accepțiunea instanței, să fie repusă în discuție situația juridică ce a făcut obiectul cauzei de față.
Văzând soluția pe care, cu argumentele prezentate anterior, instanța a pronunțat-o în cauză, în accepțiunea instanței, apare de prisos examinarea celorlalte aspecte invocate de intimata recurentă în calea de atac,- astfel cum a dispus instanța de control judiciar prin decizia pronunțată în recurs.
Împotriva sentinței au declarat recurs petenta C. L. de fond funciar Țigănești și intervenienții C. V. M. și O. V I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru următoarele motive:
1.- Excepția prematurității acțiunii pe care instanța a invocat-o din oficiu a fost admisă în mod greșit, întrucât acțiunea a fost formulată la 16.04. 2012, anterior Legii 165/2013 ale cărei dispoziții nu retroactivează ci produce efecte doar pentru viitor.
În speță, au mai susținut recurenții, nu se putea pune în discuție decât cel mult o suspendare a judecății față de dispozițiile art. 7 din legea nr. 165/ 2013.
2.- Soluția este netemeinică, nefiind sprijinită de probatoriul administrat.
Potrivit dispozițiilor art. 6, în termen de 180 zile de la constituire, comisia locală va face inventarierea terenurilor, respectiv până la 17.XII.2013, termen care se apropie de final având în vedere data pronunțării sentinței – 5.XII 2013, iar instanța nu are nici o dovadă că situația centralizatoare a terenurilor nu s –ar fi făcut.
Concluzionând, s –a cerut trimiterea cauzei la prima instanță, pentru a se discuta necesitatea suspendării judecății până la momentul la care nu vor mai fi aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 167 /2013, iar în subsidiar pentru a se face probe cu privire la stadiul în care se află situația centralizatoare asupra terenurilor.
Recursurile nu au fost întemeiate în drept.
Prin întâmpinarea formulată (f. 26), ADS a cerut respingerea recursurilor declarate, dispozițiile legii 165 /2013 fiind incidente conform principiului aplicării imediate a legii civile noi .
S-a mai arătat că prin OUG 115/2013, termenul scadent la 17,.XII. 2013 pentru întocmirea situației centralizatoare a fost prelungit, iar recurenta este direct implicată în procedura acestei situații .
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor aduse, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală prin respingerea acțiunii formulate ca fiind prematură.
Prematuritatea acțiunii intervine numai în situația în care dreptul exercitat este supus unui termen care a început să curgă însă nu s –a împlinit la data introducerii cererii.
Ori în speță, acțiunea a fost formulată la 6.04.2012, anterior apariției Legii 165/2013 care a intrat în vigoare la 17.V. 2013, data publicării în Monitorul Oficial al României.
Soluția care se impunea în cauză era suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr.165 /2013, întrucât în raport de aceste prevederi, orice procedură administrativă în domeniul restituirii fondului funciar se suspendă iar în această categorie intră și activitatea de încheiere a protocoalelor de predare – preluare a terenurilor agricole care nu s –a finalizat până la . legii.
Suspendarea procedurilor administrative în domeniul fondului funciar subzistă până la definitivarea situației centralizatoare la nivel local, situație care nu a fost finalizată și care încă se mai află în termenul prevăzut de Legea 165 /2013 astfel cum acest termen a fost prelungit prin OUG 115/2013.
În speță este vorba de procedura punerii în posesie, procedură ulterioară reconstituirii dreptului de proprietate și doar cu privire la această din urmă procedură ,care nu este o procedură administrativă,judecata privind recunoașterea dreptului este continuată și nu este ținută pe loc de procedura administrativă reglementată de dispozițiile art. 7 alin. 1 din lege.
D. pentru care, pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite cele 3 recursuri declarate, va casa sentința atacată și va trimite cauza la prima instanță în vederea suspendării judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenta – petentă C. L. de Fond Funciar a comunei Țigănești, cu sediul ales la Cabinet Avocat J. Ș. din A., ., județ Teleorman și recurenții – intervenienți C. V. M., domiciliat în A., ., .. A, ., județ Teleorman și O. V. I., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 2218 din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatele Agenția D. Statului București, cu sediul în București, sector 1, .. 43, C. L. de Fond Funciar Z., cu sediul în Z., ., județ Teleorman, C. Județeană de Fond Funciar Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman
Casează sentința atacată și trimite cauza la prima instanță în vederea suspendării judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.04. 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. M. A. L. N. C. Doinița Ț. N.
Red. FM.- 17.04. 2014
Thred.PS.- 17.04. 2014 – 2 ex
Df.-_ JudZimnicea
Jf.- N. C. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 727/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 211/2014.... → |
|---|
