Uzucapiune. Decizia nr. 51/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 2598/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 51
-APEL-
Ședința publică de la 14 februarie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - F. M.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanții-reclamanți N. C. și N. Vartolomița, ambii domiciliații în comuna Vîrtoape, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2522 pronunțată la data de 27 septembrie 2013 de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . Instituția Primarului cu sediul în .> județ Teleorman, având ca obiect – uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a fost prezent apelantul-pârât N. C. asistat de avocat T. M., lipsind celelalte părți, apelanta-reclamantă N. Vartolomița fiind reprezentată de avocat T. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu 115 lei taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței ROVEDE nr._/04.11.2013 .
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Totodată, tribunalul verifică identitatea părții prezente în temeiul dispozițiilor art. 219 Cod procedură civilă, republicat.
Se procedează la audierea martorilor P. I. și S. F., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Avocat T. M. depune plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate din care rezultă amplasarea, dimensiunile terenului și faptul că la est se învecinează cu apelantul-reclamant, arată că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat și nici înscrisuri de depus.
Față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, tribunalul, deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat T. M., pentru apelanții-reclamanți arată că instanța de fond a invocat și a admis excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de art. 1049 Cod Procedură Civil, fără a intra pe fondul cauzei.
Consideră că s-a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică întrucât în speța de față uzucapiunea invocată de apelanți este debutată și finalizată sub imperiul vechii reglementări din Codul civil, respectiv art. 1846 și următoarele. Consideră că dispozițiile art. 1049 și urm. din codul de procedură civilă au în vedere uzucapiunea reglementată de noul cod civil și nu uzucapiunile finalizate sub imperiul legii vechi.
La soluționarea acestui dosar solicită a fi avută în vedere doctrina în materie, D. Procesual Civil, vol. II M. T., pag. 836 și 837, în care se arată că pentru a se stabili aplicabilitatea titlului XII al Cărții a VI-a a Codului de procedură civilă (art, 1049 și urm. C. ) trebuie avute în vedere disp. art. 82 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind codul civil, potrivit cu care disp. art. 930-934 Cod Civil se aplică numai în cazurile în care posesia a început după . acestuia, ceea nu este în situația de față.
Solicită admiterea apelului, respingerea excepției invocate din oficiu și reținând cauza spre soluționare conform art. 480 Cod Procedură Civilă să admiteți acțiunea având în vedere materialul probator administrat în cauză.
La dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că apelanții dețin terenul încă din anul 1986, pentru care plătesc taxe și impozite, din actele de proprietate și actele cadastrale rezultă că terenul se învecinează cu curtea lor, din declarațiile martorilor audiați rezultă că stăpânesc această suprafață de teren de peste 30 de ani, fiind îndeplinite astfel condițiile uzucapiunii de 30 de ani.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod de procedură civilă republicat, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiori de Vede la nr._ din 10.07.2013 reclamanții N. C. ȘI N. VARTOLOMIȚA au chemat în judecată pe pârâta ., reprezentată prin Instituția Primarului, solicitând ca instanța să constate că reclamanții sunt proprietari ai unei suprafețe de teren de 1300 mp. teren intravilan situat în tarlaua 1 . intervenirea uzucapiunii, cei doi reclamanți edificând pe teren o anexă gospodărească din BCA de 32 mp.
În motivarea cererii în fapt, reclamanții au arătat că locuiesc în . iar în cursul anului 1980, și-au extins gospodăria cu un teren extravilan amplasat în tarlaua 1 . se învecina cu curtea lor și care era nelucrat dintotdeauna. Reclamanții au arătat că dețin o gospodărie pentru care au obținut deja acte autentice în tarlaua 1 în continuarea terenului în litigiu.
Reclamanții au mai susținut că au împrejmuit suprafața de 1300 mp., l-au cultivat începând cu anul 1980, au plantat pomi și au înființat culturi, stăpânind în mod public acest teren sub nume de proprietari în mod neechivoc și nu au avut litigii cu nimeni în ceea ce privește stăpânirea terenului.
De asemenea, reclamanții au arătat că ei au achitat impozitele aferente terenului și au edificat un puț la nivelul solului și o anexă din BCA și ciment acoperită cu tablă în suprafață de 32 mp., comportându-se ca adevărați proprietari, aspecte percepute de către vecinii lor care i-au perceput în această calitate.
Pentru teren reclamanții au solicitat să se constate că sunt proprietari prin intervenirea uzucapiunii (art.1846 și urm. Cod Civil), iar pentru construcții în baza art.577 și urm. NCC să se constate că sunt proprietari prin efectul accesiunii întrucât l-au edificat din venituri proprii și cu muncă proprie pe terenul proprietatea lor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 189 cod procedură civilă, art. 480 Cod Civil și art. 1846 și urm. cod civil art. 577 și următoarele Noul Cod Civil.
În probațiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică judiciară.
În dovedire reclamanta a depus în copie la dosar următoarele înscrisuri: adeverința nr.1910 din 02.07.2013 eliberată de Primăria .), certificat de atestare fiscală nr.1909 din 02.07.2013 (fila 9), copie CI și certificat de căsătorie reclamanți (10-12), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2080 din 25.07.2001, (f.14-15), plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate (f.16), adeverința nr. 2456 din 16.09.2013 eliberată e Primăria .> Legal citată pârâta Primăria . depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant pentru a-și formula apărări.
La termenul din data de 27.09.2013 a fost invocată din oficiu de către instanță excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de pârâți, excepție ce a fost pusă în discuția părților.
Prin sentința civilă nr. 2522/27.09. 2013 Judecătoria Roșiori de Vede a admis excepția invocată și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut în esență că reclamanții și – au exercitat dreptul material la acțiune în alte condiții decât cele stabilite de lege, neurmând procedura specială prevăzută de art. 1049 și următoarele din noul cod de procedură civilă, soluție valabilă și pentru cererea privind accesiunea imobiliară pentru construcție.
Instanța a constatat că:
a) Normele de drept material civil incidente în prezenta cauză, vor fi cele prevăzute de lege la data începutului cursului prescripției achizitive, adică dispozițiile Vechiului Cod Civil referitoare la uzucapiune.
b) Normele de drept procesual civil aplicabile în cauză vor fi cele în vigoare la data începerii demersului judiciar, și anume data înregistrării cererii de chemare în judecată la instanță potrivit art. 192 alin. 2 NCPC (10.07.2013), în virtutea principiului activității a legii procesuale civile.
Potrivit art. 24 din Noul Cod de Procedură Civilă toate procesele și executările silite începute după . Noului Cod de Procedură Civilă vor fi supuse acestei noi reglementări procesual civile.
Așadar, din punct de vedere procesual civil, chiar și cu privire la cererile de chemare în judecată ce au ca obiect uzucapiune, instanța va avea în vedere dispozițiile legale prevăzute de Noul Cod de Procedură Civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
În acest context, instanța apreciază că efectele dispozițiilor art. 6 din Noul Cod Civil și art. 82 din Legea nr. 71/2011 referitoare la uzucapiune nu pot fi extinse în nici un caz și asupra reglementărilor procesual civile.
Că nu există nicio dispoziție care să instituie un caracter facultativ al acestei proceduri fața de cea de drept comun, iar în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, așa cum se întâmplă la procedurile declarate de lege ca fiind facultative, instanța apreciază că nu se poate recunoaște un drept al reclamantului de a alege între procedura specială și cea de drept comun, atunci când formulează o cerere referitoare la uzucapiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții N. C. și N. Vartolomița, în termen și motivat susținând că dispozițiile art.- 1049 și următoarele NCPC nu sunt incidente în cauză, întrucât în speță uzucapiunea este începută și finalizată sub imperiul legii vechi (art. 1846 și urm. Cod Civil), iar dispozițiile legale invocate de instanță au în vedere uzucapiunea reglementată de noul cod civil și nu uzucapiunile finalizate sub legea veche, opinie redată și de doctrina în materie.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm Cod procedură civilă.
Intimatul – pârât . formulat întâmpinare și nu s –a prezentat în instanță.
În apel s –a administrat proba cu doi martori în condițiile art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată că apelul este întemeiat.
Astfel, legea aplicabilă în materia uzucapiunilor se apreciază în funcție de data intrării în posesie.
Potrivit dispozițiilor ultimei teze a art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287 /2009 privind NCC, în cazul imobilelor pentru care la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil de la 1864, fără a se preciza însă dacă se referă la posesii începute înainte sau după . NCC.
Însă potrivit doctrinei și practicii jurisprudențiale, această teză se referă la posesiile începute înainte de . NCC asupra imobilelor neînscrise în cartea funciară aflate în regiunile țării în care s –au aplicat prevederile Decretului – Lege nr.115 /1938 (precum și cazul în speță ), imobile pentru care s –a admis unanim că se aplică dispozițiile Codului civil de la 1864, nefiind incidente dispozițiile art. 1049 și următoarele NCPC.
În aceste condiții, coroborând declarațiile martorilor S. F. și P. I. ( (f. 24, 25) cu probele administrate la instanța de fond (acte de stare civilă, certificat de atestare fiscală, acte de proprietate pentru restul imobilului, plan de amplasament al imobilului în litigiu), instanța constată și reține următoarele:
În temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2080 din 25.07.2001 de BNP M. B., reclamanții N. C. și N. Vartolomița au devenit proprietarii imobilului situat în . constând în locuință și suprafața de teren aferent curte de 1300 mp(din măsurători 1233,66 mp).
De peste 30 de ani, reclamanții au posedat în imediata apropiere a acestei proprietăți și o suprafață de teren situată în extravilanul comunei, în tarlaua 1, . 1276 mp, astfel cum a reieșit din măsurătorile efectuate de o persoană autorizată în acest sens (f. 16 fond), teren aflat în domeniul privat al comunei.
În toată această perioadă apelanții reclamanți au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, condiții prevăzute de dispozițiile art. 1847 Cod civil și îndeplinite de aceștia pentru a se putea constata că au dobândit dreptul de proprietate pe teren, prin uzucapiunea de 30 de ani prevăzută de dispozițiile art. 1849 Cod civil.
Pe acest teren apelanții reclamanți au edificat o anexă și au edificat lucrări de branșament electric și de apă, construcție pe care au devenit proprietari prin accesiune, mod de dobândire a dreptului de proprietare prevăzut de art. 489 și 492 Cod civil de la 1864 .
D. pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot sentința în sensul celor reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de declarat de apelanții-reclamanți N. C. și N. Vartolomița, ambii domiciliații în comuna Vîrtoape, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2522 pronunțată la data de 27 septembrie 2013 de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . Instituția Primarului cu sediul în .> județ Teleorman.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta.
Constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate pe suprafața de 1276 mp teren situat în intravilanul comunei Vîrtoape, ., tarlaua 1, . uzucapiunea de 30 de ani, având ca vecini la N-drum, E-Mitrilă Z., S-D.C. și V-C. G., pe construcția anexă construită de reclamanți pe acest teren, fiind proprietari prin accesiune.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. F. M. Bînciu E.
Red. FM.- 24.02.2014
Thred.PS.- 4.03.2014 -5 ex
Df. 2598/ 292/ 2013 Jud. Roșiori de Vede
Jf.-M. R. C.
.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 450/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 3/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
