Pretenţii. Decizia nr. 524/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 3240/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 524
APEL
Ședința publică de la 29 octombrie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă D. (fostă A.) L. M., prin mandatar A. I., domiciliată în București, sector 2, șoseaua V., nr. 15, ., . cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în A., .. F12, ., . împotriva sentinței civile nr. 918 din 12 martie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât R. R., cu domiciliul în A., .. F 12, ., . având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-reclamantă D. (fostă A.) L. M., prin mandatar A. I., și intimatul-pârât R. R., reprezentat de avocat M. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 128,5 lei achitată cu chitanța . nr._ din data de 14.08.2014 emisă de Primăria Municipiului A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în procedura prealabilă intimatul-pârât R. R. a depus întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Apelanta-reclamantă, prin mandatar A. I., solicită refacerea probelor de la fondul cauzei, respectiv reaudierea martorilor audiați întrucât din declarațiile acestora rezultă cele trei elemente ale răspunderii civile delictuale, iar instanța de fond nu a ținut cont de acestea.
Avocat M. C. pentru intimatul-pârât R. R., solicită respingerea probei cu reaudierea martorilor, aratând că, instanța de fond a lămurit aspectele esențiale ale cauzei și au fost audiați câte doi martori pentru fiecare parte.
Tribunalul, respinge cererea de reaudiere a martorilor audiați în fața instanței de fond față de motivarea că instanța nu a ținut cont de declarațiile acestora, aceasta fiind o chestiune de apreciere a probatoriului pe care o va face instanța de apel.
Apelanta-reclamantă, prin mandatar A. I., depune la dosarul cauzei înscrisuri, într-un exemplar, respectiv: devizul cuantumului lucrărilor și un set de 5 fotografii în dovedirea inundației produse la imobilul care îi aparține.
Avocat M. C. pentru intimatul-pârât, a luat cunoștință de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și precizează că nu este de acord cu cererea de completare a probatoriului.
Tribunalul, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelanta-reclamantă prin mandatar și față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Apelanta-reclamantă, prin mandatar A. I., având cuvântul, arată că din declarațiile martorilor audiați propuși de pârât nu rezultă elemente pentru exonerearea răspunderii civile delictuale. Instanța de fond nu a avut în vedere și paragaraful 3 al art. 1349 cod civil care face referire la răspunderea pentru lucrul aflat în paza altuia. Mai arată că a făcut referire și la dispozițiile art. 1357 Cod civil, întrucât a indicat că pârâtul a recunoscut fapta, dorind să îi plătească despăgubirile. Învederează că instanța de fond nu a soluționat contradicțiile dintre declarațiile martorilor și nici fondul cauzei.
În concluzie, apelanta-reclamantă, prin mandatar, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Avocat M. C. pentru intimatul-pârât R. R., având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât în mod corect a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Arată că, probele administrate au fost corect apreciate din acestea rezultând faptul că inundația nu provenit din apartamentul pârâtului. Din declarațiile martorilor a rezultat că în baia intimatului nu au fost efectuate reparații pentru estomparea urmelor inundației. De asemenea, arată că nu sunt probe în sensul că apartamentul ar fi fost închiriat din cauză că a existat inundația. La dosar există un contract de închiriere valabil până la 01.12.2012, iar inundația s-a produs în luna mai timp în care imobilul nu a mai fost închiriat, iar motivul nu a fost inundația. Arată că, nu este culpa intimatului pentru producerea inundației, aceasta nu s-a produs în baia sa, motiv pentru care solicită respingerea apelului.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. sub nr._ reclamanta D. L. M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul R. R. să se dispună obligarea acestuia la plata prejudiciului cauzat la data 01 sau 02 mai 2013 prin inundarea apartamentului proprietatea sa, aflat în Mun. A., .. F 12, ., . apartamentul pârâtului.
In motivare s-a arătat că reclamanta este proprietara apartamentului aflat în Mun. A., .. F 12, ., ., dobândit în urma unui act de donație făcut de părinții săi ( A. I. și A. Vergica ), pe care nu-I locuiește, dar de care se îngrijește tatăl său, A. I., acesta locuind în același . alăturată (scara B). Menționează că acest apartament a fost închiriat timp de 6 luni, în anul 2012.
Face precizarea că suma pe care o pretinde înseamnă 2000 lei, reparațiile (manoperă și materiale), iar 1600 lei lipsa folosinței acestuia, calculată la nivelul chiriei pe care a avut-o, ba chiar mai puțin cu 100 lei/lună.
De asemenea, mai solicită ca, dacă nu i se înlătură paguba solicitată, pârâtul să fie obligat la plata sumelor privind lipsa folosinței până la repunerea imobilului în starea de dinainte, având în vedere faptul că starea lui de folosință a fost impecabilă.
Tatăl reclamantei controlează, la o zi, sau două, starea apartamentului întrucât, așa cum a menționat anterior, locuiește la scara alăturată.
La data de 01 sau 02 mai 2013 tatăl reclamantei a găsit apartamentul inundat de la vecinul de sus, pârâtul din această cauză.
S-a luat legătura cu acesta, care a recunoscut că el a provocat distrugerea și a promis că va face reparațiile de la baie și dormitor, adică acolo unde s-a produs inundația. Ulterior a refuzat chiar să mai și discute despre această problemă.
Reclamanta arată că s-a adresat și Asociației de proprietari nr. 69 (Condominiu nr. 69), cu sediul în Mun. A., .. F 11, . pe președinte asociației la față locului pentru a constata faptele și urmările acesteia. Cu acest prilej a încheiat și un proces verbal, la data de 06.05.2013.
De atunci și până acum pârâtul refuză să-i remedieze defecțiunile, sau să-i plătească daunele.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul R. R. a solicitat respingerea acțiunii.
In motivare a arătat că în data de 05.05.2013 a primit un telefon de la A. I. prin care i s-a comunicat faptul că apartamentul proprietatea reclamantei este inundat.
Acesta s-a deplasat la locuința pe care o deține in A., .. F12, ., deasupra apartamentului reclamantei. Pârâtul menționează că nu locuiește în acest apartament, având domiciliu în . cu președintele asociației de locatari au intrat în apartamentul proprietatea sa, unde a constatat că nu era nici o defecțiune vizibilă, motiv pentru care a încheiat procesul verbal din data de 06.05.2013.
Mai arată pârâtul că după mai multe verificări efectuate in apartamentul său, nu a identificat nici o defecțiune si cu toate acestea s-a oferit să i efectueze toate lucrările de reparații din apartament cu meseriași aduși si plătiți de către acesta, însă reclamanta a refuzat pe motiv că nu dorește sa i se efectueze lucrările de reparații, ci să i se dea bani, lucru pe care pârâtul l-a refuzat considerând că suma pretinsa era prea mare.
Mai precizează pârâtul că nici până în prezent nu s-a depistat unde se află defecțiune dar nici nu s-a mai întâmplat nimic.
Cu privire la pretențiile reclamantei de a suporta contravaloarea chiriei pe care ar fi încasat-o dacă apartamentul ar fi fost închiriat, consideră că sunt nelegale, deoarece așa cum reiese din contractul de închiriere acesta a fost închiriat doar până la data de 01.12.2012, de la această dată și până la data de 05.05.2013 respectiv 5 luni acesta nu era închiriat, deci motivul neînchirierii nu este paguba produsă.
Cu ocazia cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatorii si s-au audiat martorii A. C. M., N. E. C., G. P. și Zîrnea F..
Prin sentința civilă nr. 918 din 12.03.2014 instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în data de 05.05.2013 pârâtul a primit un telefon de la A. I. prin care i s-a comunicat faptul că apartamentul proprietatea reclamantei este inundat. Acesta s-a deplasat la locuința pe care o deține in A., .. F12, ., deasupra apartamentului reclamantei. Pârâtul menționează că nu locuiește în acest apartament, având domiciliu în . cu președintele asociației de locatari au intrat în apartamentul proprietatea sa, unde a constatat că nu era nici o defecțiune vizibilă, motiv pentru care a încheiat procesul verbal din data de 06.05.2013.
Același lucru este susținut și de depozițiile martorilor audiați la propunerea pârâtului A. C. M. și N. E. C.. Aceștia au pătruns în apartamentul pârâtului și nu au sesizat vreo defecțiune la instalația sanitară a acestuia.
Din procesul verbal încheiat de administratorul asociației de proprietari, martorul Zîrnea F., reiese că peretele ce conține și usa de la baie precum și tavanul băii prezintă urme de inundație, inclusiv se prelingea apă pe ei, priza și întrerupătorul erau ude, peretele comun dintre baie si dormitor era ud aproximativ 50 cm de la tavan în jos, ud fiind și pe parchet lângă perete, iar tavanul holului în fața ușii de la baie era de asemenea ud.
Articolul 1.349 din Noul Cod Civil prevede următoarele: ,,(1) Orice persoana are îndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.(3) In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului.(4) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileste prin lege speciala.,,
Pentru admiterea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală fundamentată pe articolul susmenționat este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții.
-existența unui prejudiciu
-existența unei fapta ilicite
-existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu
-existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care s-a acționat;
În măsura în care la reclamantă erau mai multe urme de umezeală, iar la pârât în apartament nu se observa nici o defecțiune, este evident că respectivul prejudiciu nu se datorează faptei pârâtului sau apartamentului acestuia. Este imposibil ca apartamentul reclamantei să fie inundat, iar al pârâtului, situat la etajul superior, să nu existe nici cea mai mică defecțiune. Practic nu se poate stabili existența unei fapte ilicite a pârâtului sau o defecțiune la bunul său de care să fie responsabil.
În altă ordine de idei, din probe rezultă că defecțiunea s-a remediat fără ca pârâtul să fi făcut ceva la instalația sa. De asemenea, odată uscat peretele se poate revopsi cu vopsea lavabilă, reparație care în nici un caz nu se ridică la sumele pretinse de reclamantă.
În ceea ce privește pretinse sume neîncasate ca și chirie, reclamanta nu a făcut nici un fel de dovezi că ar fi avut oferte pentru a închiria apartamentul și a fost refuzată pe motivul existenței unor defecțiuni ca urmare a culpei pârâtului.
Din argumentele enumerate mai sus instanța a concluzionat că nu există o fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a pârâtului sau a bunului său. De asemenea nu s-a dovedit nici existența unui prejudiciu cert și de întinderea despăgubirii solicitate.
Nefiiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, instanța a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D. L. M. care a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului se arată că din probele administrate în cauză rezultă că prejudiciul suferit se datorează defecțiunii din apartamentul intimatului.
Prin întâmpinarea depusă intimatul a solicitat respingerea apelului arătând că prin probele administrate nu s-a dovedit că inundația s-a datorat vreunei defecțiuni la apartamentul său.
Apelanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că apelul este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
În procesul verbal încheiat la 6 mai 2013 de președintele Asociației de Proprietari Cond. Nr 60 Zârnea F., pag 6 dosar fond, după ce sunt descrise pagubele suferite la imobilul apelantei se menționează că intimatul a recunoscut că defecțiunile sunt de la baia sa și va lua măsuri de remediere.
În întâmpinarea formulată la fond intimatul deși nu recunoaște că defecțiunea ar fi fost la apartamentul său, fapt în contradicție cu consemnarea din procesul verbal, arată că a fost de acord să repare stricăciunile din apartamentul apelantei prin meseriași aduși de el și nu să achite contravaloarea pretențiilor. Or, în situația în care paguba nu s-ar fi datorat defecțiunii de la apartamentul său nu ar fi rațiune pentru oferta de a repara paguba formulată de intimat.
Esențială este și declarația martorului Zârnea F. președintele asociației de proprietari care confirmă că a fost în cele două imobile și a constatat în cal al apelantei pagubele descrise în procesul verbal, iar în cel al intimatului l-a găsit pe fiul acestuia care a recunoscut că de la ei provine defecțiunea și va remedia situația. Tot în apartamentul intimatului a confirmat martorul că era umezeală.
Declarațiile celor doi martori propuși de intimat nu sunt de natură să conducă la o concluzie care să infirme cele arătate mai sus. Astfel martorul A. C. arată că a intrat în apartament până aproape de baie dar nu a constatat inundație. Martorul nu a confirmat că a fost în baie pentru a vedea dacă există defecțiuni, iar pagubele produse la un apartament aflat la un nivel inferior nu sunt întotdeauna cauzate de inundații care să poată fi observate din apropierea băii, ci și consecința unor scurgeri de la instalația de scurgere de sub cadă dau chiuvetă și care nu se evidențiază în apartamentul de la etajul superior ci în cel de la nivelul inferior.
Martorul N. E. confirmă aceleași aspecte ca și martorul A., concluziile ce se pot desprinde din declarație fiind aceleași, cu precizarea că acest martor confirmă că la câteva zile a avut loc o intervenție în apartamentul intimatului la instalația sanitară, unde a și fost practicată o ușiță de vizitare la instalația sanitară.
Argumentul intimatului în sensul că defecțiunea ar fi provenit de la coloana generală nu poate fi primit în lipsa unor dovezi în acest sens.
Prin urmare interpretarea concordantă a probatoriului confirmă că paguba suferită de apelantă se datorează defecțiunii de la instalația sanitară din baia intimatului.
În ceea ce privește cuantumul sumei solicitate acesta este dovedit numai în ceea ce privește suma de 1030 lei conform devizului de reparații, diferența până la suma solicitată de 2000 nefiind dovedită, la fel fiind nedovedită și lipsa de folosință datorată faptei intimatului.
Având în vedere această situație de fapt precum și dispozițiile art 1349 C Civ tribunalul în temeiul art. 480 C. Pr. Civ. va admite apelul și va schimba sentința în sensul admiteri în parte a cererii conform celor arătate.
Conform art. 453 alin 2 C. Pr. Civ. intimatul va fi obligat la cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă D. (fostă A.) L. M., prin mandatar A. I., domiciliată în București, sector 2, șoseaua V., nr. 15, ., . ales pentru comunicarea actelor de procedură în A., .. F12, ., . împotriva sentinței civile nr. 918 din 12 martie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât R. R., cu domiciliul în A., .. F 12, ., ..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite în parte cererea și obligă pe intimatul –pârât R. R. să plătească apelantei-reclamante D. (fostă A.) L. M. suma de 1030 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Obligă intimatul-pârât să plătească apelantei-reclamante 116,65 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red. G.P./ 28.11.2014
Th.red. I.M. 5 ex./23.12.2014
D.f._, Jud. A.
J.f. D. M. G.
Comunicat 3 ex. .
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 239/2014. Tribunalul TELEORMAN | Fond funciar. Decizia nr. 36/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
