Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 450/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 2406/292/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 450
A P E L
Ședința publică de la 13 octombrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - A. L. N.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta–creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România–SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva încheierii civile nr. 591 din 12 august 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-debitor I. S. C., cu domiciliul în . și intimatul-petent B. I. R. L.,cu sediul în G., ., ,județ G.,având ca obiect – încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apel timbrat cu 20 lei taxa judiciară de timbru, achitată conform O.P. nr. 1300/04.07.2014.
S-a făcut referat cauzei de grefierul de ședință care învederează că în procedura prealabilă s-a comunicat cererea de apel intimaților, iar aceștia nu au depus întâmpinare. De asemenea, se arată că apelanta–creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 alin. 3 NCPC
În conformitate cu dispozițiile art. 131 rap. la art. 95 pct. 4 NCPC, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față;
Față de disp. art. 238 rap. la art. 482 NCPC estimează durata procesului la o zi.
Constată instanța că în cauză înscrisurile atașate cererii de apel nu sunt probe în sensul legii procesual civile, ci reprezintă practică judiciară.
Nemaifiind cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța față de disp. art. 223 alin. 3 NCPC, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede sub numărul_ la data de 05 august 2014, petenta Camera Executorilor Judecătorești – Biroul Executorului Judecătoresc I. R. L. cu sediul în G., prin executor judecătoresc I. R. – L., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu Proces – verbal de constatare și sancționare contravențională . 11, nr._ încheiat la data de 16.08.2011 de către C.N.D.A.N.R. SA.
În susținerea cererii, potrivit disp. art. 665 al. 1 Cod procedură civilă, la dosar au fost atașate următoarele înscrisuri, în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul: adresa nr.1225/2014; încheierea dată de executorul judecătoresc din 30.07.2014; cererea creditoarei; dovada achitării taxei judiciare de timbru; titlul executoriu; confirmare de primire.
Prin încheierea civilă nr. 591 din 12 august 2014, Judecătoria Roșiori de Vede a respins ca neîntemeiată cererea formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt, că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . 11, nr._ încheiat de intimată, numitul I. S. C., a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din OG 15/2002.
Prin același proces-verbal, numitul I. S. C., a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi încuviințată.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege. Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului I. S. C., astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța a apreciat că numitul I. S. C. nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.”
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în nici un fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța urmează să înlăture de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta- creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul încuviințării executării silite a procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/16.08.2011.
În motivarea apelului s-a arătat că emiterea și comunicarea procesului verbal de contravenție în cauză a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, proces verbal ce a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, comunicarea acestuia efectuându-se în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii și prin urmare.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, ori, debitorul nu a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul verbal ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită, în cuprinsul procesului verbal fiind menționată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege, de a fi certă,lichidă și exigibilă.
Conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin O. G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate. Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține o rovinietă valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADR-SA, în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de disp. OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare. În susținerea motivelor de apel a fost invocată și Decizia Curții Constituționale a României nr. 57/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin.3 din OG nr. 15/2002.
În drept, a invocat disp.art. 665 alin.6 NCPC, 466 și urm. NCPC.
În dovedirea cererii de apel au depus înscrisuri ( f. 8-15)
Intimații nu au depus întâmpinare.
În cursul cercetării jduecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, Tribunalul apreciază calea de atac ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Văzând dispozițiile art. 662, 663, art. 664, 665 C. proc. Civ., se reține că o instanță învestită cu o cerere de încuviințare a executării silite este ținută de a face verificări sub aspectul competenței, existenței sau inexistenți titlului executoriu care să ateste existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, imunitatea de executare a debitorului sau dacă titlul executoriu cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire pe cale de executare silită ; de asemenea, judecătorul verifică existența și a altor impedimente prevăzute de lege. Această din urmă dispoziție legală trebie interpretată în sensul existenței unor impedimente specifice, care să împiedice declașarea executării silite.
Legea trebuie interpetată atât în litera, cât și în spiritul ei, consecință în care încuviințarea executării silite nu poate fi văzută ca o modalitate suplimentară de deființare a titlului executoriu, atâta timp cât legea nu permite o astfel de distincție.
Așa fiind, dacă procesul verbal de constatare și sancționare contravențională nu a fost contestat prin exercitarea căilor de atac, în termenele legale, instanța nu poate veni prin substituirea voinței contravenientului să facă astfel de verificări.
De altfel textul art. II/Legea 144/2012 prevede că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. Ori în cauză acest tarif aplicat la data 16.08.2011, după data intrării în vigoare a legii mai sus menționate nu a fost contestat, procesul verbal devenind titlu executoriu tocmai prin necontestarea lui de către contravenient.
Pentru a reține un astfel de raționament, instanța de fond ar fi trebuit să plece chiar de la reglementarea disp. art. 712 alin. 2 C. proc. Civ., unde se prevede expres că titlului executoriu poate fi contestat în contestație la executare însă numai dacă legea nu prevede pentru acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Ori calea de desființare a procesul verbal de contravenție este plângerea contravențională. Așa fiind, legea a prevăzut expres căile pe care le poate parcurge partea interesată pentru a face aplicabile prevederile legale reținute de instanță. Judecătorul nu are nici o competență în a adăuga la lege, așa cum a făcut prin soluția pronunțată în cauză.
Raționamentul Curții în cauza D. P. contra României din 26.04.2007, unde s-a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale, trebuie integrat în ordinea juridică procesuală internă.
Această hotărâre nu dă judecătorului național dreptul de a înlătura prevederile contrare, altfel decât într-un cadrul procesual legal reglementat. Interpretarea instanței de fond ar duce inevitabil la modificarea arbitrară a normelor procesuale, or hotărârea Curții nu creează un astfel de drept.
Față de toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. Proc. Civ. va admite apelul declarat și pe cale de consecință va schimba în tot încheierea civilă nr. 591 din 12.08.2014 a Judecătoriei Roșiori de Vede, în sensul că va încuviința executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ din 16.08.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta–creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România–SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva încheierii civile nr. 591 din 12 august 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-debitor I. S. C., cu domiciliul în . și intimatul-petent B. I. R. L.,cu sediul în G., ., ,județ G..
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că admite cererea de încuviințare executare silită.
Încuviințează executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ din 16.08.2011.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. V. M. Ț. N.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu proces verbal de constatare a contravenției ., nr._ din 16.08.2011, pentru care s-a pronunțat prezenta încheiere de încuviințare a executării silite.
Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu în condițiile legii”.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. V. M. Ț. N.
Red.și thred.VM
12.11.2014/5 ex.
d.f._
j.f. L. Fl. D.
Judecătoria Roșiori de Vede
. data de
.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 36/2014. Tribunalul TELEORMAN | Uzucapiune. Decizia nr. 51/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
