Întoarcere executare. Decizia nr. 239/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 29-08-2014 în dosarul nr. 3430/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 239
Ședința publică de la 29 august 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – G. P.
Judecător – S. L.
Judecător – D. M.-Nuți
Grefier – T. S.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți C. de A. a executorilor judecătorești din România, cu sediul în București, .. 143, sector 4, E. C. C. domiciliat în A.,.. 84, . și D. F. domiciliat în A., .. 73, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.909 din 12 martie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. G. domiciliat în . și intimatul-pârât Municipiul A. cu sediul în A., ., județ Teleorman – prin primar, având ca obiect – întoarcere executare.
Dezbaterile pe fond au avut loc la data de 22 august 2014, susținerile părților fiind consemnate prin încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 august 2014.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /2013 din 17.07. 2013 la Judecătoria A., reclamantul S. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. de A. a executorilor judecătorești din România, E. C. C. D. F. și P. A. ca în baza probelor ce se vor administra în cauză să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună întoarcerea executării silite ca urmare a anulării formelor de executare silită prin sentința civilă nr. 398/2011 în dosarele execuționale nr. 21, 52, 59/2010 ale B.E.J. H. S. C. prin restabilirea situației anterioare, în sensul restituirii sumei de 43.986, 70 lei, după cum urmează: 6.300 lei de către C. de A. a executorilor judecătorești din România reprezentând onorariu perceput de B.E.J. H. S. C.; 18.226 lei E. C. C.; 19.315 lei D. C., 144, 91 lei P. municipiului A., sume ce au fost încasate de aceștia prin procesul verbal de distribuire încheiat la data de 27.09. 2010, în condițiile în care formele de executare asupra apartamentului debitoarei Țele ( fostă C. ) Tudorina au fost anulate de Judecătoria A. ; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin contractul de împrumut din 21.01. 2010, contestatorul a predat numitei C. Tudorina suma de 20.000 euro cu titlu de împrumut, urmând ca aceasta să îi restituie suma la data de 15.03. 2010, contractul fiind autentificat sub nr. 63/2010 de B.N.P. R. Anișoara . Cererea silită împotriva debitoarei C. Tudorina a fost formulată la 25.03. 2010, dosar de executare 59/2010.
Prin sentința civilă din data de 25.03. 2010, instanța de judecată a reținut că C. E. ( soțul debitoarei ) a renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect partajarea bunurilor comune . La data de 26.03. 2010, executorul judecătoresc H. S. C. a încheiat un proces verbal conform art. 3717 și art. 388 Cod procedură civilă iar Judecătoria A. prin încheierea din 31.03. 2010 a admis cererea de încuviințare a executării silite, formulată împotriva debitoarei C. Tudorina.
În cauză, a fost întocmit și un raport de evaluare a apartamentului, expertul T. M. concluzionând că valoarea imobilului este de 125.000 lei, iar la data de 01.09. 2010, contestatorul a fost declarat adjudecatarul imobilului, la prețul de 130.000 lei. Cu privire la executarea silită a imobilului, reclamantul a subliniat că la data vânzării, acesta apărea la O.C.P.I. ca fiind proprietatea lui C. Tudorina .
În aceste condiții, reclamantul a fost nevoit să mai achite suma de 43.986, 70 lei.
A mai arătat reclamantul că la momentul adjudecării, imobilul nu figura la cartea funciară ca fiind bun comun al soților C., fiind bun propriu al debitoarei C. Tudorina. Prin sentința civilă nr. 398/2011, Judecătoria A. a anulat formele de executare silită în dosarele de executare nr. 21, 52 și 59/2010, sentință rămasă definitivă și irevocabilă.
Instanța nu a făcut nicio mențiune cu privire la suma de 43.986, 70 lei depusă de contestator la C.E.C. și distribuită de executorul judecătoresc .
Reclamantul a considerat că intimații s-au îmbogățit fără justă cauză și se impune restituirea sumelor încasate
În drept au fost invocate dispozițiile art. 4041 Cod procedură civilă .
În susținere, au fost depuse la dosarul cauzei în copie: sentința civilă nr. 398/2011 pronunțată de Judecătoria A., factura fiscală . nr. 984/2011, adresa nr. 202/2011 emisă de B.E.J. N. V., decizia civilă nr. 49/2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, decizia civilă nr. 1056/2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, recipisă de consemnare nr._/1 din 31.08. 2010, sentința civilă nr. 744 C/2011 pronunțată de Judecătoria A., cerere de autorizare a pătrunderii în imobil, încheiere civilă din 04.02. 2011 pronunțată de Judecătoria A., încheiere nr._/2011 emisă de O.C.P.I. Teleorman – B.C.P.I. A., extras de carte funciară sistată pentru informare și anexa, adresa nr._/2010, notă de calcul, proces verbal din 21.04. 2011, încheiere nr. 2769/2011 pronunțată de Judecătoria A., sentința civilă nr. 786/2010 pronunțată de Judecătoria A., proces verbal de licitație imobiliară, proces verbal de situație, C.I. Țele Tudorina, adresa nr. 21/29.03. 2010, încheiere nr. 4901/2010 emisă de O.C.P.I. Teleorman – B.C.P.I. A., adresa nr. 21/24.03. 2010, certificat de sarcini nr._/2010 emis de O.C.P.I. Teleorman – B.C.P.I. A., încheiere nr. 1384 C/2010 pronunțată de Judecătoria A., raport de evaluare
La data de 27.08. 2013 s-a formulat întâmpinare de către pârâții D. F. și E. C. C. prin care s-a solicitat respingerea cererii contestatorului ca neîntemeiată
S-au invocat și excepțiile insuficienței timbrării, lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității acțiunii .
În motivare, s-a arătat că între contestator și intimați nu există nici un raport juridic ( contractual sau delictual ) care să antreneze o eventuală răspundere civilă; în cerere, nu s-a invocat și nici nu s-au depus dovezi care să probeze o faptă săvârșită cu vinovăție de către intimați .
Reclamantul ignoră voit sau nu faptul că pârâții au primit sumele rezultate din executarea unei obligații valabile ( titluri executorii încuviințate de instanța de executare și care nu au fost atacate / desființate de o instanță de judecată ).
Potrivit art. 404 /1 și următoarele Cod procedură civilă în vigoare la data executării silite, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau executarea însăși, numai că în speță, prin sentința civilă nr. 398/2011 pronunțată de Judecătoria A., definitivă și irevocabilă, au fost desființate numai formele de executare referitoare la vânzarea apartamentului, nu și titlurile executorii sau executarea însăși.
Au mai arătat pârâții D. F. și E. C. C. că, în realitate, reclamantul a formulat o contestație cu privire la modul de distribuire a prețului obținut din vânzarea apartamentului, însă conform art. 570 alin. 2 Cod procedură civilă, termenul de contestație este de 3 zile, curge de la data distribuirii sumei către creditori și deci termenul a expirat deoarece suma a fost distribuită la 27.09. 2010.
Reclamantul a invocat faptul că a fost de bună credință deoarece în cartea funciară apartamentul era întabulat numai pe numele debitoarei C. Tudorina însă acesta a omis să amintească faptul că la data de 23.03. 2010 ( cu 6 luni anterior adjudecării din 13.08. 2010 ), împreună cu executorul judecătoresc, aflându-se în apartamentul debitoarei au discutat cu soțul acesteia ( C. E. ), prilej cu care au avut posibilitatea și trebuiau să se informeze dacă apartamentul este sau nu bun comun, consemnând răspunsul soțului în procesul verbal, ceea ce nu au făcut. Mai mult, reclamantul este nepotul familiei C., cunoștea și avea posibilitatea să se informeze cu certitudine despre situația juridică a apartamentului, ceea ce nu a făcu ; de aceea, încercarea reclamantului ca prin propria turpitudine să obțină realizarea unui drept inexistent nu poate fi considerată bună credință, ci dimpotrivă .
Pârâții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cu ocazia cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 909 din 12 martie 2014 Judecătoria A., a respins excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale pasive a pârâților și inadmisibilității.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. G. domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâții C. DE A. A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI DIN ROMÂNIA cu sediul în București, .. 143, sector 4, E. C. C. domiciliat în A.,.. 84, ., ., D. C. domiciliat în A., .. 73, județul Teleorman și P. M. A. cu sediul în A., ., județul Teleorman, având ca obiect întoarcerea executării.
A obligat pârâta C. DE A. A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI DIN ROMÂNIA să plătească reclamantului S. G. suma de 6300 lei.
A obligat pârâta P. M. A. să plătească reclamantului S. G. suma de 144,91 lei.
A obligat pârâtul E. C. C. să plătească reclamantului S. G. suma de 18. 226 lei.
A obligat pârâtul D. C. să plătească reclamantului S. G. suma de 19. 315 lei.
A obligat pârâții C. DE A. A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI DIN ROMÂNIA, E. C. C. și D. C. la plata a câte 100 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de împrumut din data de 21.01.2010 autentificat sub nr. 63 de BNP R. Anișoara reclamantul S. G. a predat numitei C. Tudorina suma de 20 000 euro, aceasta având obligația de restituire a sumei împrumutate la data de 15.03.2010. Urmare a încuviințării executării silite a lui C. Tudorina prin încheierea din data de 31.03.2010, în cadrul procedurii de executare silită a imobilului apartament prin vânzarea la licitație publică, reclamantul a fost declarat adjudecatarul aceluiași imobil pentru suma de 130 000 lei, fiind nevoit să mai achite o diferență de preț de 43 986,70 lei, sumă ce a fost distribuită de B. H. S. C. conform notei de calcul întocmite de executor către pârâții din prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 398/11.02.2011, rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria A. a anulat formele de executare silită în dosarele de executare 21, 52 și 59/2010 ale B. H. S. C., fără a face vreo mențiune privind sumele depuse de reclamant la CEC, în valoare de 43 986,70 lei, distribuite de executor către pârâți.
Referitor la excepțiile invocate de pârâți instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
În primul rând față de petitul cererii – întoarcere executare, acțiunea este legal timbrată.
Privitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților E. C. C., D. F. și a M. A.-prin Primar, invocate de aceiași pârâți, instanța le-a respins ca neîntemeiate, cu motivarea că reclamantul și-a întemeiat pretenția dedusă judecății pornind de la un presupus raport juridic (indirect) creat între el și persoanele cărora li se pretinde recunoașterea unui drept aparținând reclamantului, în baza procesului verbal de distribuire a sumelor de bani (notei de calcul) întocmite de executorul judecătoresc la data de 27.09.2010, ca urmare a adjudecării unui imobil la licitație publică în cadrul procedurilor de executare silită a titlului executoriu împotriva debitoarei-pârâte Țele Tudorina.
Din acest punct de vedere se justifică și calitatea procesuală pasivă a Casei de A. a Executorilor Judecătorești, în condițiile în care cu ocazia executării respective s-a încasat un onorariu de către executorul judecătoresc, iar acesta a decedat între timp.
Neîntemeiată este și excepția inadmisibilității. În condițiile în care s-au anulat formele de executare este firesc ca reclamantul să aibă posibilitatea legală de a acționa în instanță pe pârâți pentru recuperarea respectivelor sume.
Pe fondul cauzei cererea a fost găsită întemeiată.
Potrivit art.404/1 Cod Procedură Civilă ,, In toate cazurile in care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silita, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.
In cazul in care executarea silita s-a facut prin vanzarea unor bunuri mobile, intoarcerea executarii se va face prin restituirea de catre creditor a sumei rezultate din vanzare, actualizata in functie de rata inflatiei, cu exceptia situatiei cand isi gaseste aplicare art. 449.”
Iar art. 404/2 din același act normativ prevede că ,,In cazul in care instanta judecatoreasca a desfiintat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeasi hotarare, si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii. Daca instanta care a desfiintat hotararea executata a dispus rejudecarea in fond a procesului si nu a luat masura restabilirii situatiei anterioare executarii, aceasta masura se va putea dispune de instanta care rejudeca fondul. Daca nu s-a dispus restabilirea situatiei anterioare executarii in conditiile alin. 1 si 2, cel indreptatit o va putea cere instantei judecatoresti competente potrivit legii.”
Este evident, potrivit dispozițiilor Codului de Procedură Civilă, că în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare.
Din probele dosarului rezultă că prin sentința civilă nr. 398/2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ , s-au anulat formele de executare prin care o sumă de bani achitată de reclamant a fost distribuită de executor către pârâți. Astfel, în conformitate cu dispozițiile 4041, 4042 Cod Procedură Civilă reclamantul are dreptul la întoarcere executare silită și obligarea pârâților la plata sumelor achitate .
În aceste condiții instanța a admis cererea de față și a dispus întoarcerea executării silite efectuate în baza sentinței nr. 398/2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ în sensul obligării pârâților la plata sumei de 43.986,70 lei către reclamant, potrivit distribuirii efectuate de către executorul judecătoresc.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, au declarat recurs recurenta – pârâta C. DE A. a Experților Judecătorești din România, precum și recurenții – pârâți D. F. și E. C. C..
Prin recursul declarat de recurenta- pârâta C. de A. a Executorilor Judecătorești din România este criticată sentința, ca neîntemeiată și nelegală, sub aspectul obligării sale la plata sumei de 6300 lei .
A motivat recurenta – pârâta că în mod greșit s –a admis acțiunea față de aceasta, deși potrivit art. 45 din Legea nr. 188/2000 răspunderea sa este angajată numai în cazul prejudiciilor produse de executorul judecătoresc prin încălcarea obligațiilor de serviciu, probă ce nu s – a făcut, în speță.
A susținut că titularul obligației de restituire a sumei provenite din îmbogățirea fără justă cauză este executorul judecătoresc în patrimoniul căruia a intrat suma de 6300 lei, ulterior, succesorii acestuia, și nicidecum recurenta – pârâtă.
A mai motivat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea prevederilor statului Casei de A. a Executorilor Judecătorești din România potrivit căruia răspunderea sa patrimonială se stabilește potrivit contractului de asigurare și în limita sumei de 5000 lei.
În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.
Prin recursul declarat de recurenții – pârâți D. F. și E. C. C. se solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate față de acestea.
Au motivat că prima instanță a făcut interpretare eronată a dispozițiilor art. 401 Cod Procedură Civilă întrucât, în speță, nu s –au anulat titlurile executorii și nici executarea însăși ci numai formele de executare.
Au arătat că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 85 Cod Procedură Civilă, față de răspunsul la întâmpinare a intimatului – reclamant prin care a recunoscut că, privitor la executarea silită, culpa îi aparține exclusiv executorului judecătoresc, situație în care se impunea introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, precum și a debitoarei C. Tudorina.
Au susținut că, în mod greșit, s –a admis acțiunea față de aceștia deși între părți nu există nici un raport juridic, iar intimatul – reclamant nu a făcut dovada bunei sale – credințe.
Au arătat că din considerentele sentinței nu rezultă motivele pentru care recurenta – pârâtă C. de Asigurare a Executorilor Judecătorești a fost obligată la plata onorariului executorului judecătoresc în suma de 6300 lei, deși executorul judecătoresc este principalul vinovat de modul de întocmire a actelor de executare, acesta răspunzând integral pentru prejudiciul cauzat.
În fine, au motivat că intimatul – reclamant nu justifică un interes legitim în formularea acțiunii întrucât acesta a obținut un titlu executoriu pentru o sumă mai mare.
În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 pct. 5, 7 – 9 Cod Procedură Civilă.
Intimatul – reclamant Stolnică G. și intimatul pârât Municipiul A. au formulat întâmpinări la recursul declarat de recurenții – pârâți D. F. și E. C. C., solicitând respingerea acestuia, ca nefondat .
De asemenea, recurenții – pârâți D. F. și E. C. C. au depus concluzii scrise.
Tribunalul, analizând recursul declarat de recurenta – pârâtă C. de A. a Executorilor Judecătorești din România, constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin întâmpinarea depusă la fond (f. 136 – 138 ) recurenta – pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că potrivit art. 45 din Legea nr. 188/2000 asigură răspunderea profesională a executorului judecătoresc, că pentru angajarea răspunderii sale este necesar a se face dovada culpei executorului judecătoresc.
Din considerentele sentinței recurate rezultă că prima instanță nu a analizat în nici un mod susținerile recurentei – pârâte limitându-se la a arăta că aceasta are calitate procesuală pasivă întrucât executorul judecătoresc a încasat un onorariu, ulterior decedând.
Or, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei – pârâte, fără a analiza în vreun mod susținerile acesteia privitoare la această excepție, echivalează cu o nemotivare a soluției instanței, ceea ce face incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin(5) Cod Procedură Civilă.
Pe de altă parte, sub aspectul răspunderii în calitate de asigurator, recurenta – pârâtă a arătat că sunt aplicabile atât prevederile art. 45 din Legea nr. 188/2000 cât și ale Statutului Casei de A. a Executorilor Judecătorești din România, respectiv, că răspunderea sa este limitată la suma de 5000 lei .
În acest sens, art. 45 alin(2) din Legea nr. 188/2000 prevede că asigurarea de răspundere profesională a executorului judecătoresc se realizează prin C. de Asigurare potrivit art. 35 alin (1). Potrivit acestui ultim articol, în cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești se va organiza și va funcționa o casă de asigurări pentru asigurarea de răspundere civilă a executorilor judecătorești, în condițiile stabilite prin statutul propriu.
Totodată, art. 21 alin. 1 din statutul Casei de A. a Executorilor Judecătorești din România prevede că asigurarea de răspundere civilă a executorilor judecătorești este obligatorie, potrivit legii, drepturile și obligațiile fiecărei părți fiind stabilite prin Statul și prin contract.
Or, deși prin întâmpinarea depusă la fond recurenta – pârâtă, sub aspectul răspunderii, a invocat aceste acte normative, prima instanță nu a făcut nici o analiză a acestora.
Mai mult decât atât, în analizarea răspunderii recurentei – pârâte, prima instanță trebuia să – i pună în vedere, în exercitarea rolului său activ, să depună la dosar, contractul de asigurare încheiat între părți, în vederea stabilirii drepturilor și obligațiilor părților contractante, inclusiv a obiectului asigurării- riscul asigurat, respectiv, în ce măsură aspectele invocate de intimata – reclamantă prin acțiune, se circumscriu acestuia..
Ca atare, si sub acest aspect se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În ce privește recursul declarat de recurenții – pârâți D. F. și E. C. C., față de considerentele expuse anterior, împrejurarea că este criticată sentința inclusiv sub aspectul neobligării recurentei – pârâte la plata întregii sume, urmează a se admite și acest recurs, în scopul realizării unei judecăți unitare a pricinii de către prima instanță.
Totodată, cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează să aibă în vedere celelalte susțineri ale părților formulate pe calea recursurilor precum și a întâmpinărilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți C. de A. a executorilor judecătorești din România, cu sediul în București, .. 143, sector 4, E. C. C. domiciliat în A., .. 84, ., . și D. F. domiciliat în A., .. 73, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.909 din 12 martie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. G. domiciliat în . și intimatul-pârât Municipiul A. cu sediul în A., ., județ Teleorman – prin primar
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.08. 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. P. S. L. D. M. Nuți T. S.
Red. SL.- 22. 09. 2014
Thred PS.- 23.09. 2014 – 2 ex
DF - 3430 /740 / 2013 Jud A.
Jf.- D. M. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 901/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 524/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
