Fond funciar. Decizia nr. 36/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 1804/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 36
APEL
Ședința publică de la 12 februarie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – A. L.-N.
Judecător - C. Doinița
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât-reclamant O. O. G., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 2720 din 15 octombrie 2013 a Judecătoriei Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Măldăeni, cu sediul în ., C. Județeană Teleorman pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, cu sediul în A., .>județ Teleorman și intimatele – reclamante R. S., domiciliată în ., Ț. R., domiciliată în ., N. P., domiciliată în ., O. M., domiciliat în .,având ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații – reclamanți Ț. R. și O. M. asistați de avocat S. R., apelantul-pârât - reclamant O. O. G. fiind reprezentat de avocat T. D.-F., iar intimații- reclamanți R. S., N. P., fiind reprezentați de avocat S. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 19 alin.2 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că intimații-reclamanți O. M., R. S., Ț. R. și N. P. au depus concluzii scrise.
Avocat T. D. - F. depune pentru apelantul-pârât-reclamant O. O. G. împuternicirea avocațială nr. 58/2014, iar avocat S. R. depune pentru intimații-reclamanți O. M., R. S., Ț. R. și N. P. împuternicirea avocațială nr._/2014 și chitanța nr._/11.02.2014 reprezentând onorariu avocat.
Tribunalul, pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Avocat T. D.- F. depune pentru apelantul-pârât-reclamant O. O. G. și avocat S. R. depune pentru intimații-reclamanți O. M., R. S., Ț. R. și N. P. apreciază că tribunalul, este competent material, general și teritorial să soluționeze apelul de față.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 486 Cod procedură civilă, stabilește că este competent material, general și teritorial, să soluționeze pricina de față.
Avocat T. D.- F. pentru apelantul-pârât-reclamant O. O. G., susține că la instanța de fond nu a putut depune înscrisul din anul 1966, respectiv testamentul nr. 951 din 1966, întrucât acest înscris nu a fost în posesia lui până la data de 15 noiembrie 2013, prin care apelantul face dovada că O. M. a testat întreaga sa avere soției sale O. M. R., motiv pentru care solicită încuviințarea probei cu acest înscris.
Avocat S. R. pentru intimații-reclamanți O. M., R. S., Ț. R. și N. P. precizează că se opune înscrisului depus de către apelantul pârât în apel, întrucât nu a fost depus la instanța de fond.
Tribunalul, conform art. 254 coroborat cu art. 255,258 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisul nou depus în apel de către apelantul pârât reclamant.
Părțile prin apărătorii aleși declară că nu mai au cereri noi de formulat ori înscrisuri de depus la dosarul cauzei.
Tribunalul constată încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Având cuvântul, avocat T. D.- F. pentru apelantul-pârât-reclamant O. O. G., susține că intimații reclamanți nu au avut calitatea de persoane îndreptățite de a formula cereri de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate privind pe defunctul O. M..
Precizează că O. R. R. autoarea apelantului pârât a justificat calitatea sa de titular al dreptului de proprietate,aceasta fiind moștenitoarea testamentară a defunctei O. M. R., potrivit testamentului nr. 1431 din 1972, O. M. R. fiind soția defunctului O. M., aceasta fiind și ea moștenitore testamentar al soțului său O. M. conform testamentului din 1966 depus în apel.
Menționează că intimații-reclamanți nu au arătat de la care autor comun ar proveni terenul, terenul fiind al defunctului O. M., acesta având în proprietate terenul pentru care s-a dispus emiterea titlului de proprietate, în acest sens s-au depus și dovezi privind rolul agricol din anii 1955 – 1960, astfel că, solicită admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea cererii reclamanților și admiterea cererii reconvențională formulată de pârât, urmând a se constata nulitatea absolută parțială a hotărârii Comisiei Județene Teleorman și obligarea intimaților- reclamanți să-i lase apelantulu-pârât în deplină proprietate terenul ce-i aparține. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Având cuvântul, avocat S. R. pentru intimații-reclamanți O. M., R. S., Ț. R. și N. P. susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, întrucât O. R. R. și intimații reclamanți au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,47 ha în calitate de succesori ai defunctului O. M., decedat,intimații – reclamanți având calitatea de nepoți de frate ai defunctului, aspect dovedit cu înscrisurile depuse la dosar și cererile formulate în baza Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare.
Precizează că prin Hotărârea nr. 9102 din 1999 a Comisiei Județene Teleorman de fond funciar s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al intimaților – reclamanți, hotărâre care nu a fost atacată în instanță potrivit art. 53 din Legea nr.18/1991, solicitându-se ulterior constatarea nulității absolute a hotărârii comisiei județene .
Referitor la înscrisul nou, respectiv testamentul nr. 951 din 1966 prin care O. M. a testat întreaga sa avere soției sale O. M. R. consideră că este lipsit de orice eficiență juridică, atâta timp cât prin acesta nu se dovedește calitatea de moștenitor legal a beneficiarilor acestui testament, potrivit dispozițiilor Legii nr.18/1991 coroborate cu vechiul cod civil și Legea 36/1995 dovada calității de moștenitor se face doar pe baza unui certificat de moștenitor, iar la dosar nu există un certificat de moștenitor prin care apelantul să facă dovada susținerilor sale, astfel că, solicită respingerea apelului, ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la această instanță și înregistrată la nr._ din 22 aprilie 2013 reclamanții R. S., Ț. R., N. P. și O. M. în contradictoriu cu pârâții O. O.- G., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Măldăeni și C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună modificarea Titlului de proprietate nr._ eliberat la data de 24.11.1994 pe numele O. R.R., pentru suprafața de 4,4700 ha, în sensul de a fi trecuți ca titulari alături de aceasta.
În motivarea cererii, în fapt, reclamanții au susținut că în baza Legii nr.18/1991 numita O. R.R., în prezent decedată, a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 4,4700 ha fiindu-i eliberat Titlul de proprietate_/24.11.1994.
Potrivit disp. Legii nr.169/1997 reclamanții au formulat cerere pentru a fi menționați pe titlu alături de aceasta pentru o suprafață de câte 0,50 ha din suprafața inițial reconstituită, cererile fiind înregistrate la C. locală Măldăeni la nr. 379/1.04.1998 pentru R. S., 284/16.03.1998 pentru Ț. R., 338/1.04.1998 pentru N. P. și nr. 341/1.04.1998 pentru O. M., terenuri pe care le au în posesie din anul 1991, cu acordul titularei inițiale întrucât provin de la autorul lor comun. Au susținut reclamanții că, deși prin Hotărârea nr.9102/30.04.1999 a Comisiei Județene Teleorman cererile au fost admise și au fost înscriși în tabelul nominal cu persoanele fizice care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în indiviziune alături de alți moștenitori, nu au întreprins nici un demers pentru eliberarea unui nou titlu de proprietate, considerând că va fi eliberat pe cale administrativă. După decesul titularei O. R.R., care a survenit la data de 9.11.1992 au aflat că legatarul universal și moștenitorul legal al acesteia intenționează să înstrăineze întreaga suprafață de teren extravilan, respectiv 4,2900 ha, ignorând drepturile recunoscute prin Hotărârea Comisiei județene.
La data de 15 martie 2013 au solicitat Comisiei locale să efectueze demersurile necesare pentru modificarea titlului de proprietate, însă cererile nu au fost primite.
Astfel, potrivit disp. art. 36 al.1 din HG 890/2005 au solicitat admiterea cererii și modificarea titlului de proprietate.
Au mai menționat reclamanții că nu au formulat cerere în temeiul Legii nr.167/1997 și nici nu emit pretenții cu privire la suprafața de teren intravilan înscrisă în același titlul de proprietate, precum nici asupra celorlalte bunuri dobândite de pârâtul O. O.-G. prin certificatul de moștenitor nr.70/4.02.1993 eliberat de fostul notariat de Stat Local Roșiorii de Vede.
În drept, au fost invocate disp. art.55 și următoarele din Legea nr.18/1991, cu modificările ulterioare, art.36 și următ. din HG 890/2005.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri și a solicitat încuviințarea probelor cu interogatorii și martori.
C. locală Măldăeni a formulat la data de 17 mai 2013 întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, modificarea titlului de proprietate în sensul celor solicitate de reclamanți.
În fapt, a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 s-a făcut pe numele O. R.R., moștenitoare a lui O. M., fiind eliberat Titlul de proprietate nr._/24.11.1994. În anul 1993 ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctei O. R. a rămas ca moștenitor testamentar al acesteia O. O., conform Certificatului de moștenitor nr. 40/4.02.1993. În baza Legii nr. 169/1997 au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate și nepoții de frate ai autorului O. M., respectiv R. S., N. P., Tene R. și O. M.. Prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 9102/30.04.1999 s-a aprobat înscrierea acestora în titlul de proprietate. Întrucât deținătorul titlului de proprietate în original era moștenitorul testamentar O. O.-G. nu a putut fi pusă în aplicare hotărârea Comisiei județene, singura posibilitate a celorlalți moștenitor rămânând acțiunea în instanță.
În drept au fost invocate disp. Legii nr.18/1991, rep., modif. prin Lg.247/2005, Lg.1/2000, modif. prin Lg.247/2005 și au fost anexate înscrisuri.
La data de 21 mai 2013 pârâtul O. O. G. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și obligarea la cheltuieli de judecată.
În fapt, pârâtul-reclamant a arătat că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite de a beneficia de disp. Legii nr.167/1997, deși au invocat un autor comun cu defuncta O. R.R., aceștia nu au nicio fel de relație de rudenie care să justifice cererea formulată, susținerea lor bazându-se că cererea depusă în baza Legii nr.169/1997 a fost validată, în condițiile în care în practica s-au constatat multe erori ale comisiilor locale și județene în rezolvarea cererilor adresate.
A susținut pârâtul reclamant că este beneficiarul Testamentului autentificat sub nr.99/28 ianuarie 1991 de fostul Notariat Local de Stat Roșiorii de Vede, prin care defuncta O. R. i-a testat întreaga sa avere, ulterior fiind eliberat Certificatul de moștenitor nr.70/14.02.1993 prin care s-a constatat că întreaga avere succesorală rămasă de pe urma acesteia îi revine în calitate de legatar universal.
Apreciază că titlul de proprietate a fost emis în mod legal pe numele defunctei, terenul a intrat în circuitul civil de la momentul eliberării titlului de proprietate și nu se justifică modificarea în sensul solicitărilor reclamanților.
Pe calea cererii reconvenționale a solicitat obligarea reclamanților să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul pe care îl folosesc fără acordul său, primind și foloasele, evaluându-l la 1000 lei. A solicitat totodată ca reclamanții să suporte și lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, anterior prezentei cereri, lipsă de folosință evaluată la 5000 lei.
În drept, a invocat art.200 Cod procedură civilă, art. 563 Cod civil și art.1345 și următ. Cod civil.
C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat la data de 24 mai 2013 întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii, cu motivarea că prin hotărârea nr.9102/30.04.1999 s-a validat tabelul suplimentar pentru stabilirea dreptului de proprietate privată înaintat de C. locală Măldăeni însă prin adresa nr._/2013 C. locală a precizat că nu poate fi pusă în aplicare întrucât moștenitorul testamentar al defunctei O. R., deținătorul titlului de proprietate în original, a refuzat depunerea acestuia în vederea reînscrierii.
În drept a invocat art. 205 Cod procedură civilă, Legii nr.18/1991 și conform art. 223 alin.(3) a solicitat judecarea în lipsă.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinările depuse în cauză prin care au solicitat să se constate că apărările pârâtului reclamant sunt total nefondate urmând a le fi admisă acțiunea. Referitor la cererea reconvențională au invocat în principal netimbrarea. Au solicitat respingerea acțiunii în revendicare ca nefondată, întrucât au deținut și dețin și în prezent terenul de câte 0,50 ha fiecare, așa cum au convenit cu titulara inițială și în perfectă conformitate cu Hotărârea nr.9102/30.04.1999 în calitate de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, nefiind îndeplinite cerințele art. 563 al.1 Cod civil, nu au fost și nu sunt posesori de rea credință sau persoane care îl dețin fără niciun drept.
D. urmare, nici capătul de cerere referitor la lipsa de folosință nu poate fi justificat, invocând în acest sens disp. art. 1346 Cod civil.
La data de 9 iulie 2013 pârâtul-reclamant a formulat cerere adițională la cererea reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr.9102/30.04.1999 a Comisiei Județene Teleorman în ceea ce privește validarea cererilor reclamanților, fiind incidente disp. art. III al.1 lit. a) din legea 169/1997 privind modificarea și completarea Legii nr.18/1991. Astfel cei patru reclamanți, prin hotărârea pe care o atacă, li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite potrivit legii, nu au avut niciodată calitatea de persoane îndreptățite de a formula cereri de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate privind pe defunctul O. M. căruia urma a-i fi reconstituit dreptul de proprietate cu privire la cele 4,47 ha. A susținut pârâtul că interesul de a promova o astfel de cerere este unul legitim și actual întrucât este moștenitorul legal al defunctei O. R.R., conform Certificatului de moștenitor nr.70/14.02.1993, aceasta figurând ca titular al dreptului de proprietate pe titlul de proprietate pe care reclamanții doresc să-l modifice.
Deși reclamanții nu au pus în discuție calitatea defunctei O. R.R., aceasta a justificat calitatea sa de titular al dreptului de proprietate, fiind moștenitoarea testamentară a defunctei O. M. R., conform testamentului aut. sub nr. 1431 din 20 decembrie 1972. O. M.R. fiind soția defunctului O. M., iar din căsătoria acestora nu au rezultat copii, astfel încât fiind instituiți legatari universali atât O. M.R., soția defunctului O. M., cât și autoarea sa O. R.R., titlul de proprietate a fost emis persoanei îndreptățite, respectiv O. R.R.. Nepoții de frate, respectiv reclamanții din prezenta cauză nu au calitatea de moștenitori cu vocație succesorală ai lui O. M. și nici calitatea de moștenitori rezervatari în sensul disp. art. 1087 din Noul Cod civil, nefiind nici descendenți, nici ascendenți privilegiați și nici soț supraviețuitor.
În aceste condiții, actele care au stat la baza hotărârii pe care o atacă au avut în vedere decât vocația generală de moștenitori a reclamanților, fiind nepoți de frate ai persoanei îndreptățite O. M. și nicidecum o vocație concretă la moștenirea defunctului. Apreciază pârâtul - reclamant că cererea este imprescriptibilă extinctiv față de motivarea în drept a cererii, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, fiind incidente disp. art. 63 din Legea 18/1991, republicată.
C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunicat instanței cu adresa nr. 3904/23.07.2013 actele care au stat la baza emiterii hotărârii atacate
Reclamanții au formulat întâmpinare la cererea adițională prin care au invocat în principal faptul că pârâtul și-a întemeiat susținerile pe existența unor testamente autentice lăsate de O. M. soției sale O. M.R. și respectiv cel lăsat de O. M R. către O. R.R., fără a dovedi în vreun fel aceste afirmații, la dosar nefiind depuse aceste acte. Mai mult decât atât, simpla existență a unor testamente autentificate nu dovedește neapărat și calitatea de unic moștenitor al numitei O. M.R. față de succesiunea defunctului O. M., nici calitatea de unic moștenitor al numitei O. R.R. față de succesiunea defunctei O. M.R..
Potrivit disp. art. 13 din legea nr.18/1991 modificată ulterior și ale Codului civil calitatea de moștenitor nu poate fi dovedită numai pe baza unui certificat de moștenitor sau a unei hotărâri judecătorești declarative de drepturi care să ateste acceptarea succesiunilor respective în termenele prevăzute de lege, în lipsa acestora, pe baza actelor de stare civilă care sî ateste vocația succesorală, persoanele respective fiind repuse de drept în termenul de acceptare a succesiunii.
Au apreciat reclamanții că la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către O. R.R. aceasta nu a invocat și nu a dovedit calitatea de moștenitoare testamentară a defunctei O. R.R. față de defunctul O. M., ci a formulat cerere doar în calitate de soră a defunctului, situație similară cu cea a lor, în calitate de nepoți de frate.
Potrivit disp. art. 651 și următ. din vechiul Cod civil, aplicabile în speță, în raport de datele deschiderii succesiunilor defuncților O. M., O. M.R. și O. R.R., cu excepția descendenților și ascendenților toți ceilalți moștenitori intră în posesia succesiunii cu permisiunea justiției sau eliberarea unui certificat de moștenitor.
În speță însă, pârâtul nu a făcut dovada calității sale de moștenitor al defunctei O. R. R. și existența unor succesori testamentari și moștenitori legali ai defuncților O. M. și O. M.R., dovezi în lipsa cărora au calitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului rămas de pe urma titularului inițial O. M. și față de care și-au dovedit vocația succesorală și calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.
În consecință, au solicitat respingerea ca nefondată a cererii adiționale și a cererii reconvenționale.
Au fost anexate înscrisuri de stare civilă.
Cu Adresa nr. 5806/23.07.2013 C. Județeană Teleorman a comunicat actele care au stat la baza emiterii hotărârii atacate, cu Adresa nr.4219/12.08.2013 C. locală Măldăeni a înaintat copii de cererea formulată în anul 1991 de O. R. R. privind reconstituirea dreptului de proprietate, de pe procesul verbal de punere în posesie și actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate iar cu Adresa nr. 4973/20.09.2013 comisia locală a comunicat și copii de pe actele anexe cererii formulate de O. R.R..
Prin sentința civilă nr. 2720 din 15.10.2013 Judecătoria Roșiori de Vede a admis cererea având ca obiect fond funciar – modificare titlul de proprietate formulată de reclamanții R. S., Ț. R., N. P. și O. M., toți cu domiciliu în . în contradictoriu cu pârâtul –reclamant O. O.-G., domiciliat în ., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Măldăeni, județul Teleorman și C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și cererii reconvenționale formulată de pârâtul –reclamant O. O.-G..
A modificat Titlul de proprietate nr._ emis la 24 noiembrie 1994 de C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în sensul că în loc de „O. R. R.”, se trece „ O. R.R., R. S., Ț. R., N. P., O. M.”, reconstituind reclamanților alături de O. R. R. dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4,4700 ha pe raza Comunei Măldăeni, județul Teleorman, astfel cum este individualizată în titlul de proprietate ce face obiectul prezentei cauze.
A anulat ca netimbrat capătul de cerere din cererea reconvențională privind obligarea pârâților la plata sumei de 5000 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani.
A respins capătul de cerere din cererea reconvențională având ca obiect revendicare imobiliară.
A respins cererea adițională formulată de pârât privind nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr.9102 din 30.04.1999 a Comisiei Județene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A obligat pe pârâtul O. O. G. la plata către reclamanți a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din mențiunile cuprinse în Titlul de proprietate nr._ eliberat la 24 noiembrie 1994 de C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se reține că numitei O. R. R. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața totala de 4,4700 ha situat pe raza Comunei Măldăeni, județul Teleorman, ca moștenitoare a defunctului O. M., în calitate de soră, reconstituire ce s-a făcut în baza Legii 18/1991.
Din înscrisurile depuse și susținerile Comisiei locale de fond funciar Măldăeni s-a reținut că în anul 1993 ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctei O. R. a rămas ca moștenitor testamentar al acesteia O. O., conform Certificatului de moștenitor nr. 40/4.02.1993 iar în baza Legii nr. 169/1997 au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate și nepoții de frate ai autorului O. M., respectiv R. S., N. P., Tene R. și O. M..
Prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 9102/30.04.1999 a fost aprobată înscrierea reclamanților R. S., N. P., Tene R. și O. M. în titlul de proprietate ce face obiectul prezentei acțiuni, aceștia fiind nepoții de frate ai autorului O. M., hotărâre ce nu a putut fi pusă în aplicare, întrucât originalul titlului de proprietate era în posesia moștenitorului testamentar O. O. G., iar modificarea titlul de proprietate nu se putea face decât în baza unei hotărâri definitive și irevocabile.
Împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 9102/30.04.1999 nu s-a formulat plângere, astfel cum prevăd disp. art. 53 al.2 din Legea nr.18/1991, așa încât dispozițiile acesteia sunt definitive și executorii, comisia locală Măldăeni precizând că toți moștenitorii numitului O. M. au luat act de hotărârea Comisiei județene.
În consecință, față de înscrisurile depuse la dosar instanța constatând ca dovedită cererea formulată de reclamanți, potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 18/1991® și prevederilor art. 80 din HG nr. 890/2005, a admis cererea și a dispus modificarea Titlului de proprietate nr._ emis la 24 noiembrie 1994 de C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în sensul că în loc de „O. R. R.”, se va trece „ O. R.R., R. S., Ț. R., N. P., O. M.”, reconstituind reclamanților alături de O. R. R. dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4,4700 ha pe raza Comunei Măldăeni, județul Teleorman.
S-a respins capătul de cerere din cererea reconvențională având ca obiect revendicare imobiliară reținându-se că reclamanții sunt proprietarii terenului a cărui revendicare se solicită, respectiv câte 0,50 ha.
Cu privire la cererea adițională formulată de pârât privind nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 9102 din 30.04.1999 a Comisiei Județene Teleorman, instanța a reținut că aceasta nu este lovită de nulitate absolută, întrucât autorul tuturor părților a fost O. M. și s-a reconstituit dreptul de proprietate, atât surorii sale, O. R.R., cât și persoanelor îndreptățite a veni la succesiunea acestuia, respectiv nepoții de frate ai defunctului, persoane ce au formulat cerere astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 33-36.
Pârâtului i s-a pus în vedere să timbreze capătul de cerere privind obligarea reclamanților – pârâți la plata sumei de 5000 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului pe ultimii trei ani, suma stabilită ca reprezentând taxă judiciară de timbru fiind de 411 lei și 3 lei timbru judiciar, achitându-se numai suma de 75 lei în cauză pentru capătul de cerere privind revendicare, astfel încât în temeiul art. 20 al.(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, urmează a fi anulat ca netimbrat acest capăt de cerere.
Aspectul că reclamanții erau îndreptățiți a li se reconstitui câte 0,50 ha a fost confirmat și de poziția pârâtului și a autoarei acestuia care au permis ca reclamanții în permanență să dețină terenul ce li se cuvenea în proprietate și să beneficieze de produsele acestuia. Cu motivarea în fapt și în drept ce precede, C. Județeană Teleorman, emitentă a titlului de proprietate, urmând să elibereze un nou titlu cu modificările dispuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant O. O. G., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea cererii formulate de reclamanți și admiterea cererii reconvenționale, precum și a cererii adițională la aceasta formulate.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. III Legea nr. 167/1997, reținând că reclamanții ar avea calitatea de persoane îndreptățite de a beneficia de dispozițiile legii mai sus menționate, întrucât aceasta a avut în vedere numai actele de stare civilă ale reclamanților și a ignorat că în cauză existau și testamente prin care autorii reclamanților fuseseră înlăturați de la moștenirea defunctului O. M..
Susține apelantul că prin înscrisul depus în apel face dovada că în cauză O. M. a testat întreaga sa avere soției sale O. M. R., prin testamentul nr. 951/3 septembrie 1966, prin care toți prezumtivii moștenitori ai acestuia, frații și surorile sale, inclusiv, autorii reclamanților au fost înlăturați de la orice fel de drepturi succesorale, aspect pe care instanța de fond nu l-a analizat în lipsa acestui înscris. Precizează că nu a fost în posesia acestui înscris până la data de 15 noiembrie 2013.
Mai susține apelantul că O. R. R. defuncta sa autoare a justificat calitatea sa de titular al dreptului de proprietate fiind moștenitoarea testamentară a defunctei O. M. R., în baza testamentului autentificat sub nr. 1431 din 20 decembrie 1972, O. M. R. fiind soția defunctului O. M., aceasta fiind și ea moștenitor testamentar al soțului său O. M., potrivit testamentului nr. 951 din 3 septembrie 1966, pe care l-a depus în apel.
Mai arată că fiind instituiți legatari universali, atât O. M. R., soția defunctului O. M., cât și autoarea sa O. R. R., titlul de proprietate a fost emis persoanei îndreptățite, respectiv autoarei sale - O. R. R., iar
instanța de fond trebuia să rețină că reclamanții nu au dovedit de la care autor comun ar proveni terenul, întrucât nu a existat nici un autor comun al defuncților O. M. și al tatălui reclamanților, terenul fiind exclusiv al defunctului O. M..
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. C.pr.civ.
La data de 20.12 2013 intimata C. Județeană Teleorman pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman și respectiv la data de 06.01.2014 intimatul O. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că sentința a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale și a probatoriilor administrate în cauză.
Așa cum corect s-a reținut în cauză și de către instanța de fond, înscrierea reclamanților R. S., N. P., Tene R. și O. M. în titlul de proprietate ce face obiectul prezentei acțiuni s-a dispus prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 9102/30.04.1999, hotărâre față de care la dosarul cauzei nu există nici o dovadă că ar fi fost atacată astfel cum prevăd disp. art. 53 alin. 2/Legea 18/1991.
Toate argumentele prezentate de apelant sunt lipsite de eficiență juridică, întrucât în prezenta cauză nu se pot pune în discuție aspecte legate de legalitatea și temeinicia hotărârii Comisiei județene. Pronunțându-se asupra dreptului intimaților de a fi sau nu înscriși pe titlu, prezenta instanța s-ar erija în instanță de control a Hotărârea Comisiei Județene nr. 9102/30.04.1999 în cadrul unei alte proceduri decât al celei legale.
Așa fiind, apelantul nu poate obține beneficii juridice prin eludarea căilor legale prevăzute expres. În cauză, acesta trebuia să urmeze întocmai procedura prevăzută de art. 53/Legea 18/1991 și să pună în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii Comisiei județene învestind instanța de judecată cu o plângere
Acesta nu poate pe calea prezentului recurs să obțină lipsirea de efete a unei hotărâri prezumată, până la proba contrară, ca fiind emisă în acord cu legea.
Pentru aceste considerente, Pentru aceste considerente, în cauză față de disp. art. 480 NCPC va respinge ca nefundat apelul declarat.
În temeiul disp. art. 451 NCPCP va obliga apelantul la plata către intimații R. S., Ț. R., N. P., O. M. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant O. O. G., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 2720 din 15 octombrie 2013 a Judecătoriei Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Măldăeni, cu sediul în ., C. Județeană Teleorman pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, cu sediul în A., .>județ Teleorman și intimatele – reclamante R. S., domiciliată în ., Ț. R., domiciliată în ., N. P., domiciliată în ., O. M., domiciliat în ..
Obligă apelantul la plata către intimații R. S., Ț. R., N. P., O. M. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. C. Doinița Ț. N.
Red.ALN
14.02.2014
Thred. Ț.N./9 ex.
13.03.2014
d.f._
j.f. M. C. L.
Judecătoria Roșiori de Vede
. data de
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 524/2014. Tribunalul TELEORMAN | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 450/2014.... → |
|---|
