Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 423/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 423/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 423
-APEL-
Ședința publică de la 9 aprilie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă I. Tămâița, cu domiciliul în comuna Năsturelu, ., împotriva sentinței civile nr. 1606 din 2 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Z. în contradictoriu cu intimata-pârâtă V. M., cu domiciliul în B., ., ., ., județ B. și intimata-reclamantă I. D., cu domiciliul în Z., .. 13, județ Teleorman, având ca obiect – constatare nulitate act juridic.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2015, care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului în vederea deliberării, a amânat pronunțarea cauzei la data de 9 aprilie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. sub nr._ din data de 09.04.2014, reclamanta I. D. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtele I. TĂMÂIȚA și V. M. solicitând instanței să constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 47/03.05.2001 încheiat de BNP F. C., certificat prin care s-a dezbătut succesiunea defunctului său frate Nictor N., să constate nulitatea contractului de întreținere nr.708/03.05.2003 încheiat între defuncta M. P. si pârâta I. Tamaita.
A motivat reclamanta că, prin certificatul de moștenitor nr. 47/03.05.2001 eliberat de BNP F. C. s-a dezbătut succesiunea fratelui său N. N., decedat la data de 07.04.2000, nefiind căsătorit și neavând copii, moștenitorii acestuia fiind - la acea data – reclamanta si parata Ivanus Tamaita in calitate de surori, parata V. M. in calitate de nepoata de sora predecedata si M. P. in calitate de mama.
Ulterior M. P. a decedat, și cu ocazia dezbaterii succesiunii, in mod fraudulos parata Ivanus Tamaita si defuncta au declarat in fata notarului ca sunt singurele moștenitoare ale defunctei lor mame revenindu-i cota de 1/1 din moștenire, astfel ca certificatul de moștenitor nr. 47/03.05.2001 eliberat de BNP F. C. are o cauza ilicita si imorala ce consta in fraudarea dreptului de proprietate al reclamantei si al paratei V. M..
A mai arătat reclamanta că ulterior, printr-un contract de întreținere defuncta lor mama a transmis averea paratei Ivanus Tamaita. Cauza ilicita si imorala a actului juridic atrage nulitatea acestora.
In ceea ce privește nulitatea contractului de întreținere autentificat sub nr. 708/2001, având in vedere principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial, principiu conform căruia desființarea actului juridic inițial atrage si anularea actului juridic următor datorita legăturii lor juridice, a solicitat să fie admis si acest capăt de cerere.
Acest principiu privește efectele nulității actului juridic fata de terți si este consacrat in art. 1254 alin 2 c.civ, care prevede ca desființarea contractului atrage in condițiile legii si desființarea actelor subsecvente încheiate in baza lui.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 88 si 100 din Legea 36/1995 si pe celelalte texte de lege invocate.
În susținerea acțiunii a depus la dosarul cauzei înscrisuri,interogatoriul pârâtelor, martorii F. G. și Pătrănescu S..
În cauză, pârâta V. M. a formulat întâmpinare prin care, a solicitat instanței să admită acțiunea reclamantei I. D..
A motivat pârâta că unchiul său, N. N., decedat la 07.04.2000, nu a fost căsătorit și nu a avut copii. Moștenitori erau la acea dată I. D., I. Tămâița și ea - ca moștenitoare a mamei sale decedată, R. Tudorina,( soră cu cei trei), M. P. (mama lui N. N., I. D., I. Tămâița, R. Tudorina). M. P. a decedat ulterior.
La dezbaterea succesiunii, I. Tămâița și M. P. au declarat, în fața notarului, că sunt singurele moștenitoare (Certificat de moștenitor nr. 47/03.05.2001) pentru ca, ulterior, M. P. să treacă toate bunurile, printr-un contract de întreținere (Contract de întreținere nr. 708/03.05.2001), mătușii sale I. Tămâița. Ea și mătușa sa, I. D., au fost excluse de la moștenire de către I. Tămâița și defuncta M. P., care au declarat, pe propria răspundere, că sunt singurele moștenitoare ale defunctului N. N..
La rândul ei, pârâta, I. Tămâița, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei de interes, având în vedere că reclamanta nu a acceptat nici expres și nici tacit succesiunea defunctului său frate N. F.N., aceasta nu are calitatea de moștenitoare a defunctului și deci nu este vătămată în nici un fel prin eliberarea certificatului de moștenitor a cărui nulitate absolută solicită a fi constatată.
Prin urmare reclamanta I. D. nu justifică nici un interes pentru constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 47/03.05.2001 și evident nici pentru anularea actului subsecvent (contractul de întreținere autentificat sub nr.708/03.05.2001).
In legătură cu situația de fapt se arată că după decesul lui N. F.N. (fratele său și al reclamantei I. D.) singura care a rămas să locuiască în casa de locuit și să folosească terenurile extravilane rămase de pe urma acestui defunct a fost mama lor, defuncta M. P..
Nici pârâta I. TĂMÂ1ȚA (în calitate de soră a defunctului), nici reclamanta I. D. (în calitate tot de soră a defunctului) și nici pârâta V. M. (în calitate de nepoată de soră predecedată), nu au făcut acte exprese ori tacite de acceptare a succesiunii defunctului lor frate.
Fiind străină de moștenirea defunctului N. F.N., reclamanta I. D. nu are un interes personal în promovarea acțiunii, întrucât desființarea certificatului de moștenitor nr.47/03.05.2001 nu ar aduce acesteia nici un folos practic, ea nemaiputând dobândi bunuri succesorale din această moștenire.
A solicitat instanței să admită excepția invocată și să respingă acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de interes.
II. In subsidiar, cu aceleași argumente, pe fond a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei I. D..
În drept, își-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205-208 C.proc.civ.
În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, instanța dispunând din oficiu comunicare de către notar a dosarului notarial incident în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1606/02.12.2014, Judecătoria Z. a respins ca nefondată excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâta I. Tămâița, a admis acțiunea având ca obiect constatare nulitate act juridic și a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 47/03.05.2001 eliberat de BNP F. C. privind succesiunea defunctului N. N. și a contractului de întreținere nr.708 /03.05.2001 încheiat la același BNP între pârâta M. P. și pârâta I. Tămâița. A obligat pe pârâta I. Tămâița să plătească reclamantei suma de 1164,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, potrivit art. 248 din noul c.p.c., instanța s-a pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la excepția invocată, având în vedere definiția interesului ca fiind folosul practic pe care partea îl urmărește prin promovarea acțiunii, instanța a constatat că în cauză, reclamanta invocă un astfel de folos practic,- identificat prin aceea că în eventualitatea admiterii acțiunii, reclamanta este repusă în situația anterioară eliberării certificatului de moștenitor atacat.
Eventuala acceptare sau nu a succesiunii constituie aspecte ulterioare ce urmează a fi analizate abia după rămânerea definitivă a hotărârii de constatare, eventual a nulității certificatului de moștenitor atacat.
Pe fondul cererii, față de motivele invocate, a reținut instanța că pârâta I. prin ascunderea notarului a împrejurării că defunctul mai are doi frați,- reclamanta și autoarea pârâtei V. - a determinat ca, în accepțiunea instanței certificatul de moștenitor eliberat să aibă o cauză ilicită și imorală.
Întărește instanța argumentul că prin ascunderea adevărului la notar, pârâta I. a urmărit o cauză ilicită prin aceea că a continuat să mențină celorlalți frați ai defunctului aparența respectării vocației lor și a drepturilor lor cu privire la succesiunea defunctului câtă vreme, deși aceasta poseda certificatul de moștenitor atacat, produsele de pe terenul arendat erau împărțite între toți frații,- aceasta atât anterior decesului defunctului, cât și ulterior acestui moment. În același sens al creării aparenței respectării vocației lor și a drepturilor reclamantei și a autoarei pârâtei V. cu privire la succesiunea defunctului, s-a înscris, în accepțiunea instanței și demersul aceleiași pârâte din anul 2013 prin care, la înstrăinarea unei suprafețe de teren, antecontractul a fost încheiat de toți frații defunctului, aceasta deși pârâta era proprietară exclusivă.
Un ultim argument pentru a reține cauza ilicită și imorală îl reprezintă modul de lucru al aceleiași pârâte în sensul că în aceeași zi în care a fost eliberat certificatul de moștenitor atacat, pârâta a încheiat contractul de întreținere cu mama sa.
Reținând, în aceste condiții, culpa exclusivă a pârâtei I. Tămâița, în condițiile art.451 și următoarele din noul c.p.c., instanța a obligat pârâta I. Tămâița să plătească reclamantei cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul de a admite excepția lipsei de interes și respingerea ca lipsită de interes a cererii introductive.
În motivare s-a arătat, în esență, că deși instanța de fond a reținut în încheierea de ședință din 20.11.2014 că unește excepția cu fondul cauzei și acordă cuvântul pe fond, în realitate se dispusese unirea excepției cu fondul cauzei încă din data de 09.10.2015. motivul pentru care instanța a apreciat că nu se poate pronunța încă din acel moment pe excepția invocată fiind acela că trebuiau administrate în cauză probe, în legătură cu acceptarea sau nu de către reclamantă, în termenul legal, a succesiunii defunctului ei frate. După administrarea probatoriilor, în hotărârea pronunțată aceste probe nu au fost examinate în niciun fel.
Din probele administrate în cauză intimata-reclamantă I. D. nu a probat că a acceptat expres sau tacit succesiunea defunctului său frate, nu are calitatea de moștenitoare a defunctului și nu este vătămată în niciun fel prin eliberarea certificatului de moștenitor a cărui nulitate absolută solicită a fi constatată. Consideră că reclamanta nu justifică niciun interes pentru constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 47/03.05.2001.
A mai arătat că după decesul lui N. N., singura care a rămas să locuiască în casă și să folosească terenurile extravilane rămase de pe urma defunctului a fost M. P., aceasta devenind singura moștenitoare a fiului său. Fiind străină de moștenirea defunctului N. N., intimata-reclamantă I. D. nu are interes personal în promovarea acțiunii, întrucât desființarea certificatului de moștenitor nu ar aduce acesteia niciun folos practic, ea nemaiputând dobândi bunuri succesorale din această moștenire.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și următoarele, art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimații nu a formulat întâmpinare, deși au fost legal înștiințați în acest sens cu ocazia desfășurării procedurii prealabile.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi. .
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de control apreciază apelul ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Valorificând disp. art. 91/Lg 71/2011 conform cărora moștenirile deschise înainte de . Codului civil nou sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii, se reține că în cauză, norma de drept material incidentă este cea a vechiului Cod civil, întrucât succesiunea incidentă în cauză a fost deschisă la data de 07.04.2000.
Acceptarea succesiunii ca instituție juridică este actul juridic unilateral și voluntar, irevocabil, indivizibil prin care succesibilul își manifestă voința de a accepta succesiunea autorului său, fie pur și simplu, fie sub beneficiu de inventar. Față de modalitatea de manifestare a voinței, actul acceptării poate fi expres sau tacit; acceptarea expresă presupune manifestarea în mod clar a voinței de a accepta succesiunea, în timp ce acceptarea tacită presupune săvârșirea de acte sau fapte pe care nu le putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția de acceptare. Acceptarea succesiunii trebuie să intervină într-un termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, adică data decesului
În cauză, instanța apreciază că intimata reclamantă a săvârșit acte de acceptare tacită, calitatea sa de moștenitor acceptant fiind recunoscută de apelanta pârâtă în calitate de moștenitor acceptant.
Faptul săvârșit și din care se deduce acceptare este acela al exploatării terenului agricol moștenit de la autorul comun, prin preluarea recoltelor datorate în baza contractului de arendă. În acest sens sunt depozițiile de martori care atestă faptul că atât apelanta, cât și intimata reclamantă luau împreună produsele agricole datorate în baza contractului de arendă. Martorii M. C. – f. 79, F. G. – f. 80, Pătrănescu S. – f. 81 dosar fond arată că, după moartea autorului, produsele erau ridicat de cele două, reclamanta și pârâta I. Tămâița, fapt coroborat și cu evidențele arendatorului chiar dacă data acestora este mult peste termenului de acceptare.
Data acestora nu poate fi reținută ca dată de manifestare a primului act de acceptare tacită, întrucât în cauză nu interesează, pentru faptul acceptării, persoana care figurează efectiv în borderou, ci faptul material săvârșit în calitate de moștenitor. Or depozițiile martorilor audiați, și a căror onestitate nu a fost răsturnată, vorbesc de faptul material al ridicării produselor de către cele două surori, reclamanta și pârâta.
Faptul material al ridicării produselor este o manifestare a unui act de administrare dedus din contractul de arendare și care angajează viitorul bunului, fiind deci un act de acceptare tacită a moștenirii.
Apreciază instanță, că față de particularițățile acestei spețe, respectiv manopere dolosive folosite cu ocazia emiterii certificatului de moștenitor, faptul acceptării succesiunii rezultă nu doar din faptele intimatei reclamantei, dar și din atitudinea apelantei pârâte cu privire la fapte și acte săvârșite de intimata reclamantă sau de aceasta împreună cu apelanta pârâtă. Astfel, apelanta a fost de acord, de-a lungul timpului, ca sora sa, intimata reclamanta I. D., să se bucure de produsele terenului moștenit de la autorul comun, necontestând ridicarea produselor agricole și de către aceasta.
Fără a contestat calitatea de moștenitor acceptant a intimatei reclamate I. D., apelanta intimată împreună cu aceasta și cu cealaltă pârâtă, fiică de soră decedată, au încheiat împreună antecontractul de vânzare cumpărare – f. 72-73 dosar fond prin care au promis împreună vânzarea terenului moștenit de la autorul comun.
Demersul clandestin al apelantei pârâte care, în fața notarului public a făcut declarații false, arătând că nu mai există alți moștenitori, dovedesc intenția frauduloasă a acesteia de a leza dreptul celorlalți comoștenitori. Aceasta coroborată cu atitudinea ulterioară a apelantei care nu a adus la cunoștința comoștenitorilor că este singură moștenitoare, sunt fapte vecine și conexe care permit instanței să prezume că acceptarea succesiunii de către intimata reclamată a fost cunoscută de apelantă, fiind manifestată în termenul legal de opțiune, dar care animată de sentimente parcimonioase a încercat să obțină pentru sine, prin mijloace dolosive, întreaga moștenire a fratelui.
Așadar, proba testimonială coroborată cu înscrisurile atașate și prezumția simplă dedusă de instanță creionează o situație de fapt contrară celei susținută de apelantă, fiind dovedit faptul acceptării voluntare și tacite a succesiunii de către intimata reclamantă.
Manifestarea de voință în sensul acceptării a fost cunoscută și acceptată de ceilalți moștenitori, în speță apelanta pârâtă. Atitudinea acesteia de-a lungul timpului face dovada actelor de acceptare tacită.
Toate aceste considerente susțin în mod judicios și soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei de interes. Interesul acesteia rezidă în aceea că, deși moștenitor acceptant, dreptul acesteia a fost negat prin emiterea unui certificat de moștenitor care nu o menționează ca moștenitoare a autorului său.
Cum apelul este o cale de atac devolutivă, instanța de control fiind ținută de analiza plenară a fondului cauzei deduse judecății, motivarea ce precede răspunde tuturor criticilor formulate prin cererea de apel.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă I. Tămâița, cu domiciliul în comuna Năsturelu, ., împotriva sentinței civile nr. 1606 din 2 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Z. în contradictoriu cu intimata-pârâtă V. M., cu domiciliul în B., ., ., . și intimata-reclamantă I. D., cu domiciliul în Z., .. 13, județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. A. L. N. Bînciu E.
Red. A.L.N./30.04.2015
Th.red. B.E./29.05.2015/5ex.
D.f._
J.f. N. C. R.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 450/2015. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 405/2015. Tribunalul... → |
|---|
