Contestaţie la executare. Decizia nr. 433/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 433/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 433
APEL
Ședința publică de la 15.04.2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – R. G.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A, împotriva sentinței civile nr. 14 din data de 14.01.2015, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-contestatoare . cu sediul în T. M., ., nr. 41, județ Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei achitată cu ordinul de plată nr. 4499 din 21.01.2015 aflat la dosarul cauzei fila 6.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata-contestatoare . a depus la dosarul cauzei întâmpinare la data de 14.04.2015, prin serviciul registratură al instanței și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria T. M. sub nr._ din 3.12.2014, contestatorul ., cu sediul în T. M., ., nr.41, județul Teleorman, a solicitat anularea formelor de executare emise de B. B. C. în dosarul nr. 1125/2014. Inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. M..
În motivarea cererii contestatorul a arătat, în esență, că prin procesul verbal de contravenție ..11 nr._ din 6 iulie 2011 a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 250 lei, constatând că autoturismul cu nr._ ce aparține contestatoarei a circulat în data de 15 ianuarie 2011 fără a deține rovinietă valabilă, pe DN 6 km 60 + 450 m.
Consideră că executarea silită pentru tariful de despăgubire aplicat prin același proces verbal de contravenție, în valoare de 28 euro este abuzivă întrucât în anul 2012 s-a abrogat acest tarif de despăgubire, iar în 2014 organul constatator a pus în executare un tarif de despăgubire pe care o lege mai favorabilă l-a desființat. Chiar Constituția României în art. 15 prevede că în cazul legii contravenționale și penale se va aplica întotdeauna legea mai favorabilă.
În disp. Legii 144/2012 se prevede că tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acestei legi se anulează.
Precizează că motivul principal pentru anularea executării silite este aplicarea legii mai favorabile.
Precizează totodată că organul constatator a trecut la executarea silită a unui tarif care a fost aplicat în urmă cu trei ani și ca atare s-a împlinit și termenul de prescripție.
A atașat la cererea de chemare în judecată somația emisă de executorul judecătoresc la data de 30.09.2014, încheierea nr. 1125/30.09.2014 dată de același executor, încheiere prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de 263,51 lei, procesul verbal de constatare a contravenției ..11 nr._ din 6 iulie 2011 încheiat de CNADNR SA și încheierea nr. 901/11.09.2014 dată în dosarul_ al Judecătoriei T. M..
La solicitarea instanței B. B. C. a înaintat în copii certificate actele și lucrările dosarului de executare silită, dosar ce cuprinde aceleași acte depuse și de contestator, precum și dovezile de comunicare a procesului verbal de contravenție.
Prin sentința civilă nr. 14/14.01.2015, Judecătoria T. M. a admis contestația la executare formulată de contestatorul ., cu sediul în T. M., ., nr.41, județul Teleorman în contradictoriu cu intimata CNADNR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București –_, .. 401A, sector 6.
A anulat actele de executare întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc B. C., în dosarul de executare nr. 1125/2014 și a constatat că, în conformitate cu art. 12 alin 1 din OG nr. 2/2001 și Decizia nr. 228/13.03.2007 a Curții Constituționale, sancțiunea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicată prin procesul verbal de contravenție . 11 nr._/06.07.2011, nu se mai execută.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ..11 nr._ din 6 iulie 2011 de CNADNR SA, . a fost sancționată cu 250 lei amendă contravențională pentru contravenția prevăzută de art. 8 din OG 15/2002 pentru fapta de a conduce un vehicul categoria A, la data de 15.01.2011, constatând că autoturismul cu nr._ ce aparține contestatoarei a circulat în data de 15 ianuarie 2011 fără a deține rovinietă valabilă, pe DN 6 km 60 + 450 m, iar conform art. 8 alin. 3 din același act normativ i s-a aplicat contravenientului și sancțiunea complementară a contravalorii tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro, adică 118,04 lei .
La data de 10 iunie 2014 CNADNR SA a solicitat executare silită a tarifului de despăgubire, iarl la solicitarea executorului judecătoresc a fost pronunțată încheierea nr. 901/11.09.2014 prin care Judecătoria T. M. a încuviințat executare silită a procesului verbal de contravenție.
La 24.11.2014 s-au comunicat către contestator înștiințare de plată, somația, încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, acte emise de executor la 30.09.2014.
Instanța de fond a considerat contestația întemeiată pentru următoarele considerente:
Plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro, s-a aplicat în temeiul art.8 al.3 din OG 15/2002, abrogat prin legea 144 din 23 iulie 2012 publicată în Monitorul Oficial 509/24 iulie 2012.
Conform art.II din această lege, tarifele de despăgubire prev.de OG 15/2002, aplicate și contestate în această instanță până la data intrării în vigoare a legii 144/2012 se anulează.
Potrivit art.12 al.2 din OG 2/2001 „Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica această lege”.
Curtea Constituțională prin Decizia nr.228/2007 a constatat că disp. art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma ,,nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicare sancțiunii contravențional, nu și executarea acesteia.
Conform art. 15 din Constituția României:
,,(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."
În materie penală, momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant iar jurisprudența CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile și în domenii care, în dreptul intern se circumscriu dreptului contravențional.
Față și de argumentele expuse de Curtea Constituționale în cuprinsul deciziei 228/2208 s-a constatat de către instanță că succesiunea de legi a intervenit între momentul în care se reține că s-a comis fapta – 15.01.2011 și momentul începerii executării silite a sancțiunii complementare a tarifului de despăgubire prevăzut de un text de lege abrogat înainte de începerea executării sancțiunii, iar prin aplicarea legii mai favorabile și pentru a nu exista o discriminare evidentă între cei ce beneficiază de disp. art II din Legea nr. 144/23.07.2012 instanța a admis plângerea și a anulat toate formele de executare silită întocmite de executorul judecătoresc B. C. în dosarul de executare nr. 1125/2014 a constatat că în conformitate cu art. 12 alin 1 din OG nr. 2/2001 și Decizia nr. 228/13.03.2007 a Curții Constituționale sancțiunea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicată prin procesul verbal de contravenție . 11 nr._/06.07.2011, nu se mai execută.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată cu consecința menținerii tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc B. C. în baza titlului executoriu PVCC . 11 nr._/06.07.2011 și continuarea executării silite.
În motivarea apelului s-a arătat că legiuitorul, în dispozițiile Legii nr. 144/2012 a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și au contestat în instanță tarifele de despăgubire, astfel norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță. În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze” a solicitat să se constate că, în speța de față, dispozițiile legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
Prin O. G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate. Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține o rovinietă valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R. S.A., în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de disp. OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare. În susținerea motivelor de apel a fost invocată și Decizia Curții Constituționale a României nr. 57/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin.3 din OG nr. 15/2002.
În drept, a invocat disp. art. 466 și urm. NCPC, OG nr. 15/2002, OUG nr. 2/2001, OUG nr. 84/2003, Legea nr. 144/2012.
La data de 14.04.2015 prin serviciul registratură al instanței intimata-contestatoare ., a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea apelului declarat, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 14/14.01.2015 pronunțată de Judecătoria T. M. ca legală și temeinică întrucât în ipoteza în care în anul 2012 s-a abrogat tariful de despăgubire, este evident că în anul 2014 un astfel de tarif nu mai poate fi pus în executare, lucru prevăzut în Constituția României în articolul 15, conform cu care în cazul legii contravenționale și penale se va aplica întotdeauna legea mai favorabilă.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, Tribunalul apreciază calea de atac ca fiind neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile apelantului sunt nefondate, soluția instanței de fond expunând extrem de amplu rațiunea pentru care contestația este întemeiată, raportat tocmai la succesiunea în timp a legilor contravenționale și a efectelor acestora asupra obligației părților litigante.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, neexercitarea plângerii contravenționale în termenul de 15 zile prevăzut de lege nu poate valida un titlu în materie contravențională care în prezent nu mai are suport legal, principiul aplicării legii penale/contravenționale mai favorabile primând, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 nu era adoptată încă la data la care s-ar fi împlinit termenul de 15 zile prev. de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, pentru a se putea analiza de instanță, la acel moment, aceste aspecte.
Legiuitorul a avut în vedere, atât petenții care au contestat în instanță actul de sancționare, dar și pe aceia care nu au exercitat calea de atac, și aceasta întrucât legea mai favorabilă se aplică deopotrivă tuturor celor care se află în situația reglementată.
În cauza de față, contestatorul și-a recunoscut fapta imputată și a achitat amenda contravențională, nerecunoscând legalitatea tarifului de despăgubire.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, apelul declarat de apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A, împotriva sentinței civile nr. 14 din data de 14.01.2015, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-contestatoare . cu sediul în T. M., ., nr. 41, județ Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. R. G. I. M.
Red. G.P.- 15.05.2015
Th-red. I.M. -15.06.2015- 4 ex.
D.f._,
J.f. F. N.
. .2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 380/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 450/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
