Pretenţii. Decizia nr. 573/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 573/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 573
APEL
Ședința publică de la 13 mai 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L, societate în insolvență, cu sediul în A., .. 715A, jud. Teleorman, prin lichidator judiciar D. IPURL, cu sediul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul lichidatorului judiciar în A., . A, .> județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 128 din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât B. D., domiciliat în A., . Modern, ., județul Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a fost prezent intimatul-pârât B. Dorul, lipsă fiind apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că în procedura prealabilă intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
Tribunalul pune în discuție competența în soluționarea cauzei.
Intimatul-pârât apreciază că tribunalul este competent să soluționeze prezentul apel.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Intimatul-pârât B. D., având cuvântul solicită respingerea apelului și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cerereaînregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 18 iulie 2014, reclamanta . a chemat în judecată pârâtul B. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei 1483,93 lei, reprezentând contravaloare energie termică furnizată și facturată și majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie termică asociației de proprietari din care face parte pârâtul, facturată la nivel de asociație, facturile fiind remise lunar de către angajații reclamantei asociației de proprietari. Aceasta din urmă a primit de fiecare dată facturile fără a avea obiecțiuni și le-a achitat parțial, rămânând neachitate sume pentru stingerea cărora asociația a cesionat către reclamantă sumele restante pe care pârâtul le avea de plată către aceasta pentru agentul termic ori alte datorii către asociație.
De asemenea, a învederat că modalitatea efectivă de calcul se află în posesia cedentei asociații de proprietari.
În ceea ce privește notificarea cesiunii, reclamanta a învederat că prin invitația la ședința de informare privind medierea a notificat cesiunea pârâtului, iar, în subsidiar, pentru cazul în care pârâtul a refuzat să primească invitația care conținea și notificarea cesiunii, a arătat că invocă prevederile art. 1580 din Codul civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și următoarele Cod Procedură Civilă, art. 1270 și următoarele din Codul civil și art. 969 și următoarele Vechiul Cod civil, art. 1566 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
În susținerea cererii, a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces verbal de informare, contract de cesiune de creanță.
La data de 11.11.2014 prin serviciul Registratură, reclamanta a depus răspuns la adresa instanței din data de 30.10.2014, prin care i s-a pus în vedere să depună la dosar listele de întreținere defalcate pe perioada pentru care este înregistrat debitul, din care să rezulte și modul de calcul al penalităților.
Prin acest răspuns, reclamanta a învederat că în speță este vorba de o datorie pe care pârâtul o avea către asociația de proprietari din care face parte (cheltuieli de întreținere), datorie cesionată către . pentru stingerea datoriei pe care asociația de proprietari o avea la rândul său către această societate (reclamanta în cauză). S-a mai arătat că singurele facturi la care s-a făcut referire în acțiune sunt cele emise către asociația de proprietari din care face parte pârâtul (în cazul acestei asociații facturarea s-a făcut la nivel de asociație, nu individual).
Pârâtul nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei pentru a formula eventuale apărări față de susținerile reclamantei.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă și a respins proba cu interogatoriul pârâtului solicitată de reclamantă, ca nefiind necesară soluționării cauzei.
Prin Sentința civilă nr. 128 pronunțată la data de 19.01.2015, Judecătoria A. a respins acțiunea având ca obiect pretenții ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținută că între reclamantă, în calitate de cesionar și Asociația de proprietari nr. 63 în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 353 din data de 19.06.2014, acesta fiind însușit de părți prin semnătură și ștampilă.
Obiectul contractului menționat era reprezentat de transmiterea către reclamantă a datoriei aferente anului 2014, pe care pârâtul din cauză o avea către Asociația de proprietari nr. 63, în contul debitului restant pe care asociația îl înregistra la data de 19.06.2014, către reclamantă.
Valoarea creanței transmise a fost stabilită de către părți în art. 2 din contract, respectiv 1483,93 lei.
Potrivit art. 5 din contract, la semnarea acestuia cedentul trebuie să predea cesionarului extras din fișa de evidență analitică a debitorului cedat, valoarea penalităților pentru întârzierea la plată și alte înscrisuri care dovedesc întreruperea prescripției, iar potrivit art. 9 din același contract, pe întreaga perioadă a derulării litigiului dintre debitorul cedat și reclamantă, conducerea asociației are obligația de a pune la dispoziția acesteia din urmă, înscrisurile solicitate de instanță.
Având în vedere dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa și faptul că prezentul contract a fost încheiat la data de 19.06.2014, instanța a constatat că dispozițiile legale aplicabile contractului de cesiune menționat sunt cele ale Codului civil din 2009.
Potrivit art. 1566 alin. 1 din Codul civil, cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.
Ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță, cedentul este obligat, potrivit dispozițiilor art. 1574 din Codul civil, să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis, iar în caz de cesiune parțială, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a acestora.
În cauza, instanța, în baza rolului activ, a procedat la emiterea unei adrese către Asociația de proprietari nr. 57 solicitând depunerea listelor de întreținere din care să rezulte cuantumul debitului datorat de către pârât, dar și perioada înregistrării acestui debit, demersuri rămase fără rezultat.
Instanța a reținut că asociația avea obligația atât în virtutea legii (art. 1574 din Codul civil), cât și în virtutea convenției încheiate cu reclamanta (art. 9 din contractul de cesiune), să pună la dispoziția acesteia din urmă toate înscrisurile doveditoare ale creanței, iar reclamanta dreptul corelativ acestei obligații. Totodată, reclamanta nu a făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obținerii înscrisurilor care să facă dovada pretențiilor solicitate și nici a refuzului Asociației de proprietari de a le înmâna.
Așadar, reclamanta, în momentul în care a preluat creanța prin cesiune, trebuia să se asigure că aceasta este una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pentru a le putea exhiba în exact aceleași condiții care s-ar impune cedentei. Totodată, reclamanta nu a făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obținerii înscrisurilor care să facă dovada pretențiilor solicitate.
Față de cele mai sus expuse, instanța a reținut ca nefondată cererea reclamantei de a face aplicarea dispozițiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „când se arată că un înscris necesar soluționării procesului se află în posesia unui terț, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanță”, iar „când deținătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanții ei vor putea fi citați ca martori”.
Potrivit art. 3 lit. i din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cheltuielile asociației de proprietari sunt definite ca fiind cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale, iar potrivit lit. j din același articol cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietarieste suma corespunzătoare din cheltuielile asociației, pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar.
Având în vedere aceste dispoziții legale, cât și obiectul contractului de cesiune, instanța a constatat că fiind aplicabilă creanței Legea nr. 230/2007.
Din dispozițiile acestei legi, reieșea că „asociația de proprietari poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori, în special cu privire la serviciile publice de utilități”, „serviciul de intermediere din partea asociației de proprietari constă în: repartizarea facturilor către proprietari prin lista de plată lunară”(art. 28), „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari” (art. 46), „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată”, „termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice” (art. 49).
Totodată, potrivit art. 25 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin H.G. nr. 1588/2007: „cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă”.
Față de aspectele menționate, instanța a reținut ca incidente în cauza și prevederile art. 249 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii recunoașterii acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, îi revine sarcina de a proba existența titlului constatator al creanței și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
În consecință, instanța a reținut că, în cauză, pretențiile solicitate de către reclamantă nu au caracter cert, motiv pentru care urmează să le respingă, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat în termen, apel, reclamanta . solicitând în principal trimiterea spre rejudecare iar în subsidiar schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că în cauză instanța de fond a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și de drept precum și o greșită apreciere a ansamblului probator administrat în cauză.
A motivat apelanta că instanța de fond în mod greșit a refuzat să facă aplicarea art. 297 Cod procedură civilă, pentru soluționarea cauzei fiind necesar un înscris deținut de un terț, în speță, asociația de proprietari din care face parte pârâtul.
S-a mai susținut că dispozițiile legale avute în vedere de instanța de fond nu își găsesc aplicabilitatea în speță deoarece apelanta a depus toate înscrisurile pe care i le-a înmânat cedenta asociație de proprietari, iar aceasta era obligată să depună restul de înscrisuri cerute de instanță atât ca terț deținător al înscrisurilor dar și ca cedent al creanței, răspunzător față de apelantă pentru evicțiune, conform art.1586 Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În ce privește motivul de apel prin care, apelanta a susținut că prima instanță a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și de drept în cauza dedusă judecății, se constată că este nefondat.
Potrivit art. 1566 alin. 1 Cod civil, cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.
Ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță, cedentul este obligat, potrivit dispozițiilor art. 1574 Cod civil, să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis, iar în caz de cesiune parțială, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a acestora.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate și prevederile art. 249 Cod procedură civilă, potrivit cărora, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, Tribunalul, reține că apelanta-reclamantă nu a făcut dovada existentei neîndoielnice a creanței, nefiind suficient individualizată în înscrisurile depuse în susținerea cererii formulate.
Nici critica referitoare la refuzul instanței de fond de a face aplicarea art. 297 Cod procedură civilă nu este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 254 alin. 6 Cod procedură civilă conform cărora instanța are dreptul și nu obligația de a administra probe din oficiu și împrejurarea că, Asociația proprietarilor de apartamente condominiul nr. 63 are calitatea de cedent a creanței invocată de reclamanta cesionară nefiind un terț față de raportul juridic dedus judecății.
Pe de altă parte apelanta nu făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obținerii înscrisurilor care să facă dovada pretențiilor solicitate, a nerespectării de către Asociația de proprietari a obligației prevăzute de art. 1574 cod civil și art. 9 din contractul de cesiune nr. 353/19.06.2014 și nici a refuzului asociației de înmâna înscrisurile solicitate.
Întrucât apelanta - reclamantă, nu s-a asigurat în momentul preluării creanței prin cesiune, că aceasta este una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pentru a le putea exhiba în aceleași condiții care s-ar impune cedentei, se apreciază, contrar susținerilor acesteia, că în speță textul legal invocat - art. 297 Cod procedură civilă nu își găsește aplicabilitatea.
Reținând, ca și instanța de fond, că tabelul nominal depus la fila 7, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a avea valoare probatorie, acesta reprezentând un simplu înscris sub semnătură privată emanând de la cedentul asociația de proprietari, în care este înscrisă o sumă globală pe care aceasta susține că pârâta o datora către asociație, Tribunalul, va respinge ca nefondat apelul declarat în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L, societate în insolvență, cu sediul în A., .. 715A, jud. Teleorman, prin lichidator judiciar D. IPURL, cu sediul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul lichidatorului judiciar în A., . A, .> județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 128 din 19 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria A.,în contradictoriu cu intimatul-pârât B. D., domiciliat în A., . Modern, ., județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red.G.P- 25.05.2015
Th-red. I.M. -25.05.2015- 4 ex.
D.f._, Judecătoria A.
J.f. A. M. B.
. .2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 559/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 581/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
