Fond funciar. Decizia nr. 1308/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1308/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1308/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1308
A P E L
Ședința publică din data de 15 octombrie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant T. P. G., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 635 din data de 10.02.2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, cu sediul în ., Comisa Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, T. N. M., cu domiciliul în ., T. F., cu domiciliul în ., T. M., cu domiciliul în ., T. F., cu domiciliul în ., D. A., cu domiciliul în ., T. A. S., cu domiciliul în ., T. Ș., cu domiciliul în ., T. G., cu domiciliul în ., T. M., cu domiciliul în ., având ca obiect – fond funciar.
Despre mersul dezbaterilor, s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei, succesiv, la data de 03 decembrie 2015, respectiv, 10 decembrie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 02 aprilie 2014 pe rolul Judecătoriei A., reclamantul T. P. G. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții C. L. de Fond Funciar B.; C. Județeană de Fond Funciar Teleorman;T. N. – M.; T. F.; T. M.; T. F.; D. A.; T. A. – S.; T. Ș.;T. G. și T. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 18 octombrie 2012, emis de C. Județeană de Fond Funciar Teleorman pe numele unor persoane neîndreptățite, în sensul art. III lit. a din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/1991 și în consecință, radierea din titlul de proprietate, greșit emis, a numelor tuturor moștenitorilor lui T. P. pentru suprafața de 1.343 mp. teren intravilan situat pe raza comunei B., jud. Teleorman (suprafață individualizată în titlul de proprietate astfel: suprafața de 795 mp. în tarlaua 43, .: N – B. I., E – Gîrbonu M., S – R. G., V – Drum; suprafața de 150 mp. în tarlaua 43, . vecini și suprafața de 398 mp. în tarlaua 43, . vecini) și constituirea dreptului de proprietate și înscrierea pe titlu numai numele reclamantului T. G..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin adeverința nr. 485 din 17 aprilie 1967, i s-a atribuit suprafața de 800 mp. teren intravilan situat în vatra satului B., cu destinația construcție casă de locuit. Terenul a fost închis cu gard și în același an a construit actuala casă de locuit și anexe gospodărești, care se află pe acest teren de peste 46 de ani.
La apariția Legii nr. 18/1991 a făcut cerere de reconstituire, dar C. L. de atunci nu a înțeles și în mod neîndreptățit, în loc să-i constituie numai lui dreptul de proprietate pe care are casa, a reconstituit dreptul de proprietate și fraților săi, care nu au nici un drept succesoral, deoarece acest teren nu a aparținut tatălui lor T. P., în prezent decedat.
Reclamantul a mai menționat că tot din anul 1967 când a împrejmuit suprafața de 1.343 mp. este înregistrat în Registrul Agricol Unic din anul 1971, iar la data apariției Legii nr. 18/1991 avea împrejmuită întreaga suprafață pe care se află casa și anexele gospodărești, curtea și grădina aferentă, fiind aplicabile dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, art. III lit. a din Legea nr. 169/1997.
În susținerea cererii, s-au depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: titlului de proprietate nr._ din data de 18 octombrie 2012, adresa nr. 4307 din 23 octombrie 2013, adeverința nr. 485 din 17 aprilie 1967, adeverința nr. 4142 din 11 octombrie 2013, adeverința nr. 658 din 20 septembrie 1991, aviz sanitar pentru construcție și amplasament nr. 408 din 04 mai 1967, autorizația pentru executări de lucrări nr. 52 din 09 iunie 1967, cererea de autorizație, proces verbal de amplasare din 09 mai, memoriu justificativ și o schiță.
La data de 08 mai 2014, pârâtul T. F. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
La data de 16 octombrie 2014, la solicitarea instanței, C. L. de Fond Funciar B., a depus la dosar rolul agricol al reclamantului T. P. G..
La data de 08 decembrie 2014, tot la solicitarea instanței, C. L. de Fond Funciar B., a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma defunctului T. P. (titlul de proprietate nr._ din data de 18 octombrie 2012), cât și copie a rolului agricol al reclamantului T. P. G., precizând când a fost deschis acest rol, dacă suprafața deținută în rolul fiscal a fost în posesia sa la data de 01 ianuarie 1990 sau a formulat cerere de constituire sau reconstituire pentru această suprafață, precum și modul de soluționare a acestei cererii și totodată a depus și copie certificată de pe cererea de reconstituire formulată de pe urma autorului T. P..
Prin sentința civilă nr. 635 din 10.02.2015 a Judecătoriei A. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul T. P. G., în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar B., C. Județeană de Fond Funciar Teleorman,T. N. – M., T. F., T. M., T. F., D. A., T. A. – S., T. Ș., T. G. și T. M., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr._/18.10.2012 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,10 ha de pe urma autorului T. P.. La baza reconstituirii au stat evidențele rolului agricol, autorul părților fiind înregistrat la nivelul anului 1959, în partea II, vol. 4, fila 18 cu suprafața totală de 3,10 ha, din care 0,09 ha având categoria de folosință curți-construcții, titlul de proprietate fiind eliberat în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat cerere de reconstituire.
S-a mai reținut că amplasamentul suprafeței reconstituite a fost identificat de către reprezentanții comisiei locale, acesteia din urmă revenindu-i competența în acest sens, atributul exclusiv al comisiei în materia fondului funciar.
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 republicată, „suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.”
Registrul agricol reprezintă un înscris autentic, însă înscrierea datelor se face pe baza declarațiilor persoanelor interesate, agentul instrumentator limitându-se doar să ateste declarațiile persoanelor în cauză, motiv pentru care registrul agricol face dovada, în ceea ce privește suprafețele înscrise, până la proba contrară.
Potrivit copiilor registrelor agricole din anul 1959, autorul comun al părților T. P. era înregistrat la nivelul anului 1959, în partea II, vol. 4, fila 18 cu suprafața totală de 3,10 ha, pentru această suprafață formulându-ce cererea de reconstituire soluționată favorabil prin emiterea titlului de proprietate contestat în prezent.
Pentru a asigura stabilitatea circuitului civil și a se evita incertitudinile viitoare pentru cei menționați în titlu, inclusiv reclamantul, a fost prevăzută o procedura specială de contestare a hotărârilor comisiilor județene conform art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată, atât în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate, persoanele îndreptățite, cât și amplasamentul suprafeței reconstituite, procedură pe care nici una dintre părți nu a urmat-o.
Mai mult decât atât, instanța a reținut faptul că, la nivelul anilor 1959-1963 reclamantul era înscris în rolul agricol al autorului T. P., astfel încât, chiar dacă ulterior a stăpânit suprafața de 800 m.p. pe care și-a edificat o construcție, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, este evident că suprafața atribuită acestuia de către C.A.P. face parte din suprafața totală de 3,10 ha a autorului T. P.. Foștii proprietari sau moștenitorii acestora, care și-au construit case după colectivizare, la momentul reconstituirii nu primesc în plus suprafața aferentă casei față de cea preluată de C.A.P., ci aceasta este scăzută din suprafața totală cu care figura înscris autorul la momentul preluării.
Pe de altă parte, potrivit relațiilor comunicate de către C. L. de Fond Funciar B., reclamantul figurează înscris în evidențele registrului agricol doar din anul 1971, cu locuință și anexe gospodărești și o suprafață de teren intravilan de 1343 m.p..
Or, pentru această suprafață, reclamantul nu a formulat în nume propriu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ci a acceptat reconstituirea în numele autorului, necontestând întinderea sau amplasamentul suprafeței de 3,10 ha.
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că în mod corect s-a procedat la emiterea titlului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca aceștia să procedeze potrivit dreptului comun, astfel cum prevede art. 13 alin. 3 din Legea 18/1991 republicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, reclamantul, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii formulate.
A motivat că instanța de fond a aplicat greșit legea și a interpretat greșit probele administrate, motivarea neavând legătură cu probele din dosar.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, a arătat că motivarea nu are legătură cu cauza, în condițiile în care face referire la art. 11 alin.1 din Legea nr. 18/1991 enumerând actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în general, nu reține că în registrul agricol din anul 1959 T. P. apare cu suprafața de 0,09 ha teren intravilan, în timp ce în titlul de proprietate a cărei nulitate parțială o solicită este înscrisă suprafața de 2435 m,p teren în intravilan, fiind inclus și terenul deținut de el.
Apelantul a mai motivat că nu subzistă nici motivarea potrivit căreia prin art. 53 alin.2 din Legea nr, 18/1991 a fost prevăzută o cale specială de contestare a hotărârilor comisiei județene, în condițiile în care, prin adoptarea Legii nr, 169/1997 s-a urmărit corectarea erorilor comise în procedura de reconstituire.
A mai susținut apelantul că în mod eronat a motivat instanța de fond că suprafața de 800 m.p. teren face parte din suprafața de 3.10 ha teren ce a aparținut autorului său T. P., deși, terenul respectiv i-a fost atribuit de C.A.P. în virtutea calității de membru cooperator, neavând legătură cu terenul autorului său.
Sub acest aspect, a mai menționat că potrivit relațiilor comunicate de C. locală de fond funciar B., el figura înscris în evidențele registrului agricol doar din anul 1971 cu locuința și anexele gospodărești și o suprafață de teren intravilan de 1343 m.p., astfel că, nu se putea reține că în mod corect s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate.
În fine, a mai susținut că motivarea nu este convingătoare și nu are temei legal, având în vedere că Legea nr, 169/1997 a fost adoptată pentru a corecta situațiile în care o persoană neîndreptățită a primit teren, cum este cazul tatălui său, iar la data apariției Legii nr.18/1991, funcționarii de la primărie i-au spus să completeze cererea în forma în care a depus-o.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 alin.2 C. proc. civ.
La data de 18.09.2015, intimatul T. F. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat.
A motivat că apelantul reclamant a depus cerere de constituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al lui T. P., fără a formula și cerere de constituire pentru suprafața de 1343 m.p.
Intimatul a mai susținut că au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și ceilalți copii ai lui T. P. pentru suprafața de 3.1 ha teren și că este irelevant că acesta figura în registrul agricol în anul 1959 în vatra satului doar cu suprafața de 0.09 ha teren, întrucât competența de stabilire a amplasamentului terenului revine comisiei locale.
A mai învederat că titlul de proprietate atacat are la bază un proces-verbal de punere în posesie și o hotărâre a comisiei județene, acte valabile, comunicate în termen moștenitorilor, însă, neatacate de reclamant, iar faptul că în anul 1973 s-a deschis rol pentu reclamant, vine să confirme că acesta nu a adus teren la C.A.P.
La data de 12 octombrie 2015, apelantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate, susținând că terenul în suprafață de 1323 m.p nu a aparținut tatălui lor, astfel că, nici frații săi în calitate de moștenitori nu sunt persoane îndreptățite în sensul legii la reconstituirea dreptului de proprietate în indiviziune pentru acel teren.
În apel, nu s-a solicitat administrarea de probatorii.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în raport de probele administrate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Motivele formulate de apelant vor fi analizate printr-un considerent comun, având în vedere că toate criticile formulate vizează motivarea hotărârii, în sensul că nu are legătură cu cauza, nu este convingătoare și că ni se întemeiază pe provele administrate.
În ce privește critica potrivit căreia, motivarea hotărârii instanței de fond nu are legătură cu cauza, în condițiile în care face referire la art. 11 alin.1 din Legea nr. 18/1991 enumerând actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în general, fără a a avea situația concretă rezultată din registrul agricol, se apreciază că nu este întemeiată.
Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 republicată prevede că, „suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.”
Instanța de fond a avut în vedere la apreciere, faptul că în registrul agricol pe anul 1959 al Primăriei comunei B. figura înscris în calitate de cap de gospodărie numitul T. P. cu suprafața totală de 3,10 ha teren, din care, 0,09 ha în vatra satului cu destinația de curți construcții.
Prin titlul de proprietate nr._/18.10.2012 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,10 ha, în calitate de moștenitori ai lui T. P., numiților T. G., T. F., T. Niki-M., T. I., T. N. și T. M., suprafața de teren din intravilan fiind de 2345 m.p.
Emiterea titlului de proprietate s-a făcut în baza hotărârii comisiei județene prin care s-a validat hotărârea comisiei locale, urmare cererilor de reconstituire depuse și a procesului-verbal de punere în posesie prin care s-a stabilit amplasamentul terenului de 3,10 ha.
Din probele administrate, rezultă că, apelantul nu a a formulat plângere împotriva hotărârii comisiei județene Teleorman prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,10 ha teren, conform art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată, nici în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate, persoanele îndreptățite și nici în ce privește amplasamentul suprafeței reconstituite.
În același timp, se reține că apelantul reclamant nu a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate în nume propriu pentru suprafața de teren atribuită de CAP în suprafață de 800 m.p, conform adeverinței nr. 485/17.04.1967 pe care ulterior și-a edificat o casă.
Numai în cadrul procedurii Legii nr. 18/1991 se putea stabili, de către comisiile de fond funciar dacă este întemeiată cererea formulată de reclamantul T. G., suprafața de teren la care era îndreptățit la constituire și incidența dispozițiilor art. 23 din acea lege, iar în cazul în care nu era mulțumit de soluția adoptată putea formula plângere la instanță.
Art. III din Legea nr. 169/1997, nu a fost adoptat pentru a deschide părților care nu au uzat de procedura Legii nr, 18/1991, să o urmeze în acest cadru procesual, ci pentru a solicita nulitatea unor titluri de proprietate pentru care titularii cererilor dețin acte de proprietate, ceea ce nu este cazul în speță, înscrisurile depuse de reclamant, neavând o astfel de valoare juridică.
Prin urmare, în condițiile în care, reclamantul nu a uzat de procedura plângerii împotriva hotărârii comisiei județene în ce privește întinderea și amplasamentul dreptului de proprietate de la autorul său, pentru care s-a emis titlul de proprietate_/18.10.2012 și nici nu a formulat cerere de constituire a dreptului pentru suprafața de teren atribuită de CAP, în mod corect, instanța de fond a respins cererea acestuia de constatare nulitate absolută parțială a titlului vizând radierea suprafeței de 1343 m.p teren intravilan.
Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. 13 alin. 3 din Legea 18/1991 republicată, apelantul reclamant poate solicita pe calea dreptului comun, într-o eventuală acțiune de partaj să-i fie atribuită suprafața de teren pe care este edificată casa de locuit și terenul aferent acesteia, în cazul în care nu va uza de alte mijloace legale pentru valorificarea dreptului său.
Ca urmare, în baza art. 480 alin.1 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant T. P. G., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 635 din data de 10.02.2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, cu sediul în ., Comisa Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, T. N. M., cu domiciliul în ., T. F., cu domiciliul în ., T. M., cu domiciliul în ., T. F., cu domiciliul în ., D. A., cu domiciliul în ., T. A. S., cu domiciliul în ., T. Ș., cu domiciliul în ., T. G., cu domiciliul în ., T. M., cu domiciliul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 10 decembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți C. Doinița O. S.
Red.-Th.red. CD/ 14.12.2015/14 ex.
D.f._
Jud. A.
J.f. P. E. S.
Comunicat 12 ex. .2015
| ← Încuviinţare nume. Decizia nr. 1316/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 1320/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
