Pretenţii. Decizia nr. 1320/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1320/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1320/2015
Cod ECLI
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1320
A P E L
Ședința publică de la 10 decembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanții-reclamanți ., cu sediul în . și C. L. al comunei S. prin primar, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 115 din 24.02.2015 a Judecătoriei Z., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. L., domiciliat în Z., . A, județ Teleorman, P. M., domiciliată în ., V. N.,domiciliată în . și V. N. M., domiciliată în A., ., județ Teleorman, având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-pârât P. L. personal și asistat de avocat Ș. M. și intimata P. M., iar apelanții-reclamanți . și C. L. al comunei S. prin primar au fost reprezentați de avocat T. S., au lipsit intimații-pârâți V. N. și V. N. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Tribunalul, pune în discuția părții prezente, competența în soluționarea cauzei.
Apelanții-reclamanți . și C. L. al comunei S. prin primar reprezentați de avocat T. S., având cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Avocat Ș. M. pentru intimatul-pârât P. L. apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Intimata P. M. apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă, la art. 255 C.pr.civ. respinge cererea de probatorii formulată de apelanți, față de înscrisurile de la dosar, apreciind ca nefiind pertinentă,concludentă cauzei.
Părțile prezente declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, conform art. 392 Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Având cuvântul, avocat T. S. pentru apelanții-reclamanți . L. al comunei S. susține că prin cererea introductivă reclamanții au solicitat restituirea sumelor de bani încasate nelegal- drepturi prevăzute de Legea nr. 263/2006 în perioada iulie 2009 – decembrie 2011, acțiune ce a fost înregistrată la instanța de fond în 2014, înainte de expirarea termenului de prescripție de 3 ani.
Precizează că în mod greșit instanța de fond a respins ca fiind nefondată acțiunea reclamanților având în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv procesele verbal de ședință din care rezultă că cei trei pârâți nu au semnat aceste procese verbale și nici nu au participat ședințele comisiei de fond funciar în perioada iulie 2009 – decembrie 2011, însă aceștia au beneficiat de drepturile bănești reprezentând sporul de dificultate, astfel cum rezultă din ștatele de salarii. Solicită admiterea formulat, modificarea sentinței atacate, iar pe fond, admiterea cererii formulată de reclamanți; fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul, avocat Ș. M. pentru intimatul-pârât P. L. susține că în mod corect instanța de fond a constatat în mod corect că în parte sumele sunt prescrise și că sunt în vigoare prevederile Legii nr. 124/2014, întrucât este vorba de venituri de natură salarială, iar pentru sumele ce nu au fost constatate prescrise, instanța de fond a constatat ca nefondată acțiunea reclamanților în ce privește suma de 1350 lei aferentă perioadei octombrie 2011 – decembrie 2011.
Din procesele verbale de ședință ale Comisiei de Fond Funciar S. rezultă că ședințele s-au desfășurat în prezența membrilor și că ordinea de zi ori deciziile au fost adoptate în unanimitate.
Menționează că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală, și aceasta a indicat care este suma prescrisă și ce temeiuri sunt legale,astfel că, solicită respingerea apelului, ca nefondat; cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar și concluzii scrise.
Având cuvântul intimata P. M. solicită respingerea apelului, ca nefondat ; fără cheltuieli de judecată
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Z. sub nr._ din 15 octombrie 2014, reclamanta . și C. L. S. a chemat în judecată pe pârâții P. L., P. M. și V. N., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 8963 lei P. L., 4176 lei P. M.,_ lei V. N..
În motivare, a arătat că pârâții au făcut parte din Comisia Locală de Fond Funciar S., primind, pentru activitatea prestată: P. L. suma de 8963 lei pentru perioada iunie 2010-decembrie 2011, P. M. suma de 4176 lei pentru perioada martie 2010-octombrie 2010 și V. N. suma de_ lei pentru perioada iulie 2009-decembrie 2011.
În urma unui control al Curții de Conturi, s-a constatat că pârâții nu au participat la ședințele comisiei de fond funciar în perioada iulie 2009-decembrie 2011, însă au beneficiat de drepturile bănești reprezentând spor de dificultate, așa cum reiese din statele de plată.
În susținerea cererii, a depus, în copie, înscrisuri.
Pârâta P. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea cererii.
Pârâtul P. L. a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției extinctive și, pe fond, respingerea cererii.
Pârâta V. N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
Prin sentința civilă nr. 115/_ Judecătoria Z. a admis excepția prescripției extinctive, invocată de instanță și de pârâtul P. L., a constatat prescrise suma de 7613 lei privind pe pârâtul P. L., suma de 4176 lei privind pe pârâta P. M. și suma de_ lei și a respins cererea cu privire la sumele prescrise ; a respins cererea formulată de reclamanții . și C. L. AL COMUNEI S. prin Primar, în contradictoriu cu pârâții P. L., P. M., și V. N. M., în ce privește suma de 1350 lei privind pe pârâtul P. L. și suma de 1290 lei privind pe pârâta V. N. ca nefondată; a obligat reclamanta să achite pârâtului P. L. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut cu privire la excepția prescripției extinctive (invocată de pârâtul P. L. pentru sumele pretins datorate de acesta și de instanță pentru sumele pretins datorate de ceilalți doi pârâți), că este întemeiată așa încât a admis această excepție în ce privește suma de 7613 lei cu referire la pârâtul P. L. (pentru perioada iunie 2010-15 octombrie 2011), suma de 4176 lei privind pe pârâta P. M. și suma de_ lei pentru pârâta V. N. (pentru perioada iulie 2009-15 octombrie 2011).
A motivat soluția de admitere a excepției invocate, având în vedere că acțiunea a fost formulată pentru sumele menționate cu depășirea termenului de 3 ani prev.de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, față de disp.art. 3 din Legea nr. 76/2012 .
A reținut că, nu este aplicabil în cauză termenul de 5 ani, invocat de reclamantă, ci termenul general de 3 ani, întrucât termenul de 5 ani este aplicabil numai creanțelor fiscale, potrivit art. 91 din OG nr. 92/2003, iar sumele pretinse de reclamantă nu au această natură, ci sunt drepturi de natură salarială, așa cum rezultă și din Legea nr. 124/2014.
Instanța de fond a respins acțiunea în ce privește suma de 1350 lei cu referire la pârâtul P. L. și suma de 1290 lei privind pe pârâta V. N. ca nefondată, față de disp.art. 2 alin. 1 din Legea nr. 124/2014, potrivit cărora „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”, din care rezultă că pârâții nu datorează aceste sume.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., a obligat reclamanta să achite pârâtului P. L. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 468 C., apelanții reclamanți . și C. L. al comunei S. prin primar solicitând admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței apelate cu consecința admiterii acțiunii.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie au arătat că, în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției extinctive în ce privește pârâții P. L., P. M. și V. N. și a respins acțiunea ca nefondată pentru suma de 1350 lei privind pe pârâtul P. L. și suma de 1290 lei privind pe pârâta V. N..
Au arătat că, în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. din Decretul nr. 167/1958, pe de o parte iar pe de altă parte, din materialul probator se poate observa că, procesele verbale de ședință nu au fost semnate de către pârâți, aceștia neparticipând la ședințele comisiei de fond funciar în perioada iulie 2009 – decembrie 2011.
În drept cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 C..
Prin întâmpinările formulate intimații pârâți au solicitat respingerea ca nefundat a apelului declarat.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile,Tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Motivul de apel prin care se critică soluția instanței de fond pe considerentul că, prima instanță în mod greșit a apreciat că termenul de prescripție de trei ani este aplicabil în cauză, se constată nefondat.
Instanța de fond a constatat prescrise: suma de 7613 lei privind pe pârâtul P. L. (pentru perioada iunie 2010-15 octombrie 2011), suma de 4176 lei privind pe pârâta P. M. și suma de_ lei pentru pârâta V. N. (pentru perioada iulie 2009-15 octombrie 2011), reținând că la data introducerii acțiunii, respectiv_, termenul general de prescripție de trei ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 era împlinit.
Având în vedere că sumele solicitate de către apelanții reclamanți nu reprezintă o creanță bugetară în sensul legii fiscale, acestea fiind drepturi de natură salarială, așa cum rezultă din Legea nr. 124/2014, corect a apreciat prima instanță că, aplicabil cauzei, este termenul de prescripție de trei ani prevăzut de art. 3 din decret.
Astfel, făcând incidența dispozițiile articolului 1, articolului 3 și ale articolului 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, corect admis prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune al apelanților reclamanți și a constatat ca fiind prescris dreptul material la acțiune în ce privește pretențiile aferente perioadelor: iunie 2010-15 octombrie 2011 – P. L., iulie 2009-15 octombrie 2011- P. M. și V. N., în cuantum de_ lei .
De menționat că, domeniul de aplicare al prescripție extinctive îl formează numai acele drepturi subiective civile ale căror acțiuni sunt prescriptibile extinctiv.
Drepturile de creanță sunt ocrotite prin acțiuni personale, numite în practică acțiuni „în pretenții”, fie că se întemeiază pe un contract civil, fie pe un fapt juridic, purtând numai denumiri diferite.
Potrivit dispozițiilor articolului 1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
În speță, corect a apreciat prima instanță că operează dispozițiile articolului 1 din Decretul nr.167/1958, raportat la prevederile articolului 3 și 7 alin.1 din același decret, motivat de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată este unul patrimonial, iar dreptul material de a cere restituirea, este supus prescripției extinctive de 3 ani, prescripție care, pentru pretențiile solicitate, raportat la data introducerii acțiunii –_ este împlinită .
Cu referire la motivul de apel prin care se critică soluția instanței de fond pe considerentul că, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea în ce privește suma de 1350 lei cu referire la pârâtul P. L. și suma de 1290 lei privind pe pârâta V. N. se constată de asemenea nefundat.
În raport de disp.art. 2 alin. 1 din Legea nr. 124/2014, potrivit cărora „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”, corect a reținut prima instanță că, pârâții nu datorează aceste sume cum de altfel prima instanță a apreciat.
Față de considerentele expuse, Tribunalul în baza art. 480 alin. 1 C. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți.
Ținând cont de faptul că, cheltuielile de judecată sunt puse în sarcina părții în culpă procesuală conform art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, principiul fiind acela al răspunderii civile, Tribunalul, având în vedere și practica CEDO în sensul acordării cheltuielilor de judecată în măsura în care acestea sunt reale, necesare și rezonabile va obliga apelanții reclamanți la plata sumei de 750 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât P. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți ., cu sediul în . și C. L. al comunei S. prin primar, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 115 din 24.02.2015 a Judecătoriei Z., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. L., domiciliat în Z., . A, județ Teleorman, P. M., domiciliată în ., V. N.,domiciliată în . și V. N. M., domiciliată în A., ., județ Teleorman.
Obligă apelantul-reclamant la plata către intimatul-pârât P. L. a sumei de 750 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. E. V. M. Ț. N.
Red.thred.V.M.
8 ex./19.01.2016
d.f._ /2013
j.f. B. A.
. data de
.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1308/2015. Tribunalul TELEORMAN | Succesiune. Sentința nr. 22/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
