Contestaţie la executare. Decizia nr. 1325/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1325/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1325/2015
Cod ECLI
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1325
A P E L
Ședința publică de la 10 decembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-intimat T. B., domiciliat în comuna Scrioaștea, ., împotriva încheierii civile nr. 1143 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimații-contestatori M. N., domiciliat în comuna Scrioaștea, . și M. E., domiciliată în ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-intimat T. B. personal și asistat de avocat T. D.-F., conform împuternicirii avocațiale nr._/10.12.2015, intimatul-contestator M. N. personal și asistat de avocat B. L., conform împuternicirii avocațiale nr._/10.12.2015, a lipsit intimata-contestatoare M. E. fiind reprezentată de avocat B. L., conform împuternicirii avocațiale nr._/10.12.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- apelul este motivat, semnat, timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, achitată conform chitanței . nr._/10.12.2015;
- intimații-contestatori nu au depus întâmpinare.
Tribunalul, pune în discuția părților prezente, competența în soluționarea cauzei.
Părțile, prin apărătorii aleși, având pe rând cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă, constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față.
Părțile, prin apărătorii aleși solicită încuviințarea probei cu înscrisuri depuse la dosar.
Tribunalul, conform art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ. încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Părțile, prin apărătorii aleși declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, conform art. 392 Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Având cuvântul, avocat T. D.-F. pentru apelantul-intimat T. B., susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, întrucât nu au fost avute în vedere actele executare depuse. Menționează că din cuprinsul hotărârii instanței de fond se constată că actele de executare silită nu au fost menținute. Instanța de fond a făcut o greșită interpretare a materialului probator apreciind că în cauză intimata M. E. nu a avut cunoștință și nu a fost înștiințată despre procedura de executare silită imobiliară desfășurată împotriva acesteia.
Menționează că din dovezile de comunicare depuse la dosar rezultă că executorul judecătoresc s-a deplasat la adresa imobilului deținut de contestatoare din comuna Scrioaștea, . comunicare fiind singura adresă cunoscută a contestatoarei, la această adresă de comunicare aflându-se imobilul supus vânzării ce aparținea contestatoarei dar și singura adresă cunoscută unde îi puteau fi comunicate actele de executare silită.
Deși anterior ultimului proces verbal prin care s-a dispus evacuarea lui M. N., acest act nu a fost contestat, s-a formulat contestație la executare deci au cunoscut tot timpul cu privire la actele de executare silită care se desfășurau împotriva intimatei M. E.. S-a dorit o împiedicare a creditorului T. B. de a-și realiza creanța.
Susține că a fost necesar să se promoveze o acțiune de partaj și apoi a trebuit să o execute pe intimata M. E. cu privire la sultă. Au mers la notariat unde intimata M. E. a dat o declarație în sensul că a achitat o sultă, însă în realitate nu se face nicio dovadă, motiv pentru care solicită admiterea apelului formulat și pe fond, solicită respingerea contestației formulate de contestatori; cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul, avocat B. L. pentru intimații-contestatori M. N. și M. E., susține că nu există în cauză efectuată nicio înștiințare către intimata M. E., nu există o încheiere de executare silită, există numai încheierea din 24.04.2014 în ce privește pe intimatul M. N.. Se susține că ar fi primit sultă, dar trebuia înștiințată.
Menționează că această executare conține multe vicii, imobilul nu a fost evaluat, nu există un raport, se vorbește despre o declarație autentică aflată la dosar prin care M. N. a primit sulta de 20.000 lei de la soție, însă nu există nicio adresă emisă de executorul judecătoresc. Solicită respingerea apelului formulat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond; cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat T. D. F. menționează legat de raportul de expertiză, prin care se susține cu privire la imobilul scos la licitație, că există la dosar un raport de expertiză întocmit de către expert tehnic judiciar T. M..
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede la nr._ din 23 aprilie 2015, contestatorii M. N. și M. E., în contradictoriu cu intimatul T. B., au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună admiterea contestației formulată împotriva procesului-verbal din data de 9 aprilie 2015 prin care s-a dispus evacuarea soțului M. N. din proprietatea contestatoarei M. E. și anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare. În temeiul dispozițiilor art.718 Cod procedură civilă contestatorii au solicitat suspendarea executării silite până la soluționare prezentei contestații.
În fapt, contestatorii au arătată că prin Sentința penală nr.237 pronunțată la data de 15.12.2010 de Judecătoria Roșiorii de Vede, M. N. a fost obligat la plata sumei de 44.000 lei despăgubiri materiale și daune morale către creditorul T. B., cu domiciliul în comuna Scrioaștea, .. Creditorul a solicitat partajarea bunurilor comune realizate de soți în timpul căsătoriei, iar prin Sentința civilă nr. 2390/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede a fost dispusă partajarea în următoarea modalitate: debitorului M. N. i s-a atribuit lotul nr.1 compus din teren intravilan de 357 mp și o casă din paiantă iar soției M. E. lotul nr.2 compus din teren intravilan în suprafață de 243 mp și casa P+1, imobile situate în comuna Scrioaștea, .. Contestatoarea M. E. a fost obligată la plata sumei de_ lei către M. N., sumă pe care aceasta a achitat-o soțului său. După efectuarea procedurilor de executare a debitorului M. N., executorul judecătoresc a dispus evacuarea și din proprietatea contestatoarei M. E. adică din casa P+1, sens în care a fost întocmit procesul-verbal de executare din data de 09.04.2015. Contestatorii consideră această abordare a executorului ca fiind în contradicție cu dispozițiile prevăzute de art. 812 și următoarele Cod procedură civilă. Dispozițiile art.863 Cod procedură civilă prevăd că „dacă există un singur creditor urmăritor, după reținerea cheltuielilor de executare, când este cazul, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă se predă debitorului”. Contestatorii au precizat că lotul nr.1 atribuit debitorului în urma partajării bunurilor comune, a fost executat fără a se realiza de către executorul judecătoresc o evaluare astfel încât să se poată deduce în ce proporție a fost acoperit debitul. Nu a fost evaluat nici imobilul proprietatea contestatoarei. În urma expertizei efectuate în cadrul procesului de partaj, în anul 2012 acesta a avut o valoare de 78.397 lei. A fost urmărit silit pentru suma de 48.000 lei. Debitul inițial stabilit prin hotărâre judecătorească a fost de 44.000 lei la care executorul judecătoresc a adăugat pe lângă onorariul de executare și taxe de timbru și onorariu de avocat. Contestatorii au mai precizat că imobilul casă P+1 atribuit prin partajare soției M. E. a fost urmărit și executat fără ca contestatoarea să fie înștiințată în acest sens.
A solicitat obligarea executorului judecătoresc la depunerea tuturor înscrisurilor care au stat la baza emiterii somației și a titlului executoriu menționate.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 și următoarele Cod procedură civilă, art.812 și următoarele Cod procedură civilă, art.863 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul T. B. nu a depus întâmpinare în cauză.
Prin încheierea civilă nr. 1143/_ Judecătoria Roșiori de Vede a admis contestația la executare formulată de contestatorii M. N. și M. E. în contradictoriu cu intimatul T. B.. ; a anulat procesul-verbal întocmit la data de 9 aprilie 2015 de Biroul Executorului Judecătoresc M. M. în Dosar de executare nr.37/2014 întocmit în baza Dosarului de executare nr._ al Judecătoriei A., precum și actele de executare întocmite în acest dosar cu privire la contestatoarea M. E. și bunurile imobile ale acesteia. ; a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite. ; în temeiul art. 453 C.proc.civ a obligat pe intimat la plata către contestatori a sumei de 900 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin Sentința penală nr. 237 din data de 15 decembrie 2010, contestatorul M. N. a fost obligat la plata către creditorul T. B. la suma de 24.000 lei cu titlu de daune materiale precum și la suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale. În realizarea creanței sale intimatul T. B. a solicitat pe calea acțiunii oblice partajarea bunurilor comune în devălmășie constând în imobilele situate în comuna Scrioaștea, ., realizate de soții M. N. și M. E. în timpul căsătoriei.
Prin Sentința civilă nr.2390 pronunțată la data de 18 octombrie 2012, definitivă și irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune a contestatorilor și atribuirea loturilor conform cotelor de contribuție realizate, 40% pentru contestatorul M. N. și respectiv 60% pentru contestatoarea M. E.. Prin sulta în valoare de 29.397,23 lei la care contestatoarea M. E. a fost obligată către soțul său M. N. a fost compensată inegalitatea loturilor.
Prin Decizia civilă nr.65 pronunțată la data de 1 februarie 2013 de Tribunalul Teleorman a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul T. B. împotriva Sentinței civile nr.2390 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, fiind menținută decizia dată în primă instanță.
Prin Încheierea nr.868 din data de 04.08.2011, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu - Sentința penală nr.237 din 15 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, județul Teleorman, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, iar prin Încheierea civilă nr.344 pronunțată la data de 10 aprilie 2014 de Judecătoria A. a fost încuviințată executarea silită a dispozițiilor din titlurile executorii Sentința civilă nr.2390 din 18.10.2012 și Act de adjudecare din 14.02.2014 emis de B. Maximun, executarea silită ce s-a pornit în Dosar de executare nr.37/2014 împotriva debitorului M. N..
Au fost solicitate executorului judecătoresc copii certificate de pe actele întocmite în Dosarul de executare nr.37/2014, înscrisuri comunicate cu adresa primită la data de 26 august 2015.
S-a reținut din Procesul-verbal de licitație imobiliară nr.1 încheiat la data de 30.10.2013 de Biroul Executorilor Judecătorești Maximun că debitorul M. N. a fost obligat la plata sumei de 44.000 lei la care se adaugă cheltuielile de executare, onorariu de avocat în sumă de 2.000 lei și cheltuielile de executare silită în sumă de 4.451,3 lei, suma de 60 lei taxă de notare somație în CF totalizând suma de 50.511,3 lei la care se vor adăuga și cheltuielile suplimentare ce se vor efectua cu publicațiile de vânzare viitoare, respectiv cu vânzarea.
În urma licitației publice intervenită la data de 30.10.2013, în Dosar de executare nr.57/2011, au fost adjudecate de către creditorului T. B. terenul intravilan în suprafață de 357mp în valoare de 2.003,77 lei și casa din paiantă în valoare de 2174 lei. Creditorul a depus creanța sa în contul prețului și având în vedere faptul că debitul a depășit ca și cuantum prețul de adjudecare nu a mai fost necesară achitarea vreunei diferențe.
Din înscrisurile depuse de executorul judecătoresc s-a reținut că T. B. a solicitat executorului judecătoresc M. M. la 19 martie 2014 a pune în executare Actul de adjudecare cu nr.2255 din 14 februarie 2014 în Dosar nr.57/2011 act de adjudecare aflat la fila 49, referitor la imobilul atribuit debitorului M. N., prin punerea în posesie și recuperare debit și cheltuieli de executare silită.
Prin Încheierea nr.344 din 10 aprilie 2014 dată în Dosarul nr._, de Judecătoria A. a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite privind pe creditorul T. B. în contradictoriu cu debitorul M. N., încuviințându-se titlurile executorii reprezentate de Sentința civilă nr.2390 din 18 octombrie 2012 a Judecătoriei Roșiorii de Vede și a Actului de adjudecare din 14 februarie 2014 emis de B. Maximum.
A fost întocmit proces-verbal de către executor M. M. la data de 22 mai 2014, din care s-a reținut că au fost prezenți debitorul M. N. și creditorul T. B. procesul-verbal privindu-i doar pe aceștia și prin care a fost pus în posesie M. N. cu suprafața de 357 mp situată în comuna Scrioaștea, ., executare ce a avut loc în baza Sentinței civile nr.2390 și a actului de adjudecare.
Ulterior la data de 19 iunie 2014 a fost somat debitorul M. N. spre a achita suma de 47.020,00 lei debit datorat creditorului T. B. somație înmânată personal debitorului la 23 iunie 2014 (fila 90).
S-a susținut de către intimat că raportat la cele două critici aduse de apărătorul contestatorilor respectiv faptul că imobilul executat nu a fost evaluat prin procesul-verbal de adjudecare instanța a reținut că prin expertiza întocmită de expert tehnic judiciar T. M. imobilele au fost evaluate la solicitarea executorului judecătoresc M. M. fiind reținute ca valoarea de circulație a construcției P+1 proprietatea numitei M. E. valoarea de_ lei RON și valoarea de 3300 RON pentru suprafața de 243 mp, astfel că susținerile contestatorilor sunt nefondate sub aspectul evaluării bunului.
Totodată din lucrarea întocmită de expert T. M. s-a reținut că acesta a anunțat prin scrisori recomandate doar pe creditorul T. B. și debitorul M. N. cu toate că a reținut ca proprietar al bunurilor imobile pe M. E. care are de dat o sultă de_,23 lei debitorului, potrivit Sentinței civile nr.2390 din data de 18.10.2014 dată în Dosar nr._ pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, prin executare silită asupra bunurilor imobile.
Ulterior întocmirii expertizei ( 9 septembrie 2014) la data de 22 octombrie 2014 a fost întocmit proces-verbal de către executorul judecătoresc privind pe debitorul M. N. prin care i s-a pus în vedere acestuia să achite suma de 44.000 lei, în caz contrar bunul imobil urmând a fi scos la licitație.
S-a întocmit la data de 21 noiembrie 2014 publicație de vânzare prin care s-a adus la cunoștință publică faptul că la 22 decembrie 2014 ora 10.00 va avea loc vânzarea la licitație publică a imobilului situat în comuna Scrioaștea, . reprezentând locuință P+1 E, și teren intravilan aferent cu suprafața de 243 mp la prețul de 74.100,00 lei reprezentând 100% din prețul de evaluare a imobilului proprietatea debitoarei M. E. față de creditorul M. N..
Din înscrisurile depuse de executorul judecătoresc în Dosar de executare nr.37/2014 (filele 111-114) rezultă că această publicație de vânzare a fost comunicată doar următoarelor persoane: T. B., M. N., Primăria Scrioaștea și Judecătoria Roșiorii de Vede, fără a se întocmi vreo comunicare proprietarului imobilului scos la licitație respectiv contestatoarea M. E..
S-a reținut că cei cărora le-a fost înaintată publicația de vânzare au avut cunoștință de acesta astfel cum rezultă din dovezile de primire da la filele 118-121, dovezi pe care nu apare semnătura sau vreo mențiune referitoare la contestatoarea M. E..
La 10 februarie 2015 s-a întocmit o nouă publicație de vânzare cu privire la același imobil proprietatea numitei M. E., reducându-se prețul la 75% respectiv la suma de 55.575 lei, depunându-se în cauză dovezi de primire numai din partea debitorului, creditorului M. N., Primăriei comunei Scrioaștea și Judecătoriei Roșiorii de Vede.
La 10 martie 2015 creditorul T. B. a formulat cerere prin care a arătat că este de acord ca imobilul să rămână în contul creanței, întocmindu-se la data de 10 martie 2015 proces-verbal de licitație din care rezultă că s-a organizat licitație publică pentru vânzare imobilului situat în comuna Scrioaștea, ., proprietatea numitei M. E. care are de dat o sumă de 29.397,23 lei debitorului M. N., prezent fiind doar creditorul T. B. astfel încât în urma celor trei strigări succesive imobilul teren intravilan de 243 mp și locuință P+1 E situat în comuna Scrioaștea, . a fost vândut creditorului T. B..
Ca urmare la 12 martie 2015 a fost emis actul de adjudecare imobiliară care reprezintă actul de proprietate pentru numitul T. B. și la data de 9 aprilie 2015 s-a întocmit proces-verbal prin care M. N. a arătat că este de acord să cedeze în contul creanței imobilul, creditorului T. B. care l-a asigurat cu un nou sistem de încuiere.
Instanța a reținut ca dovedită cererea, a admis contestația la executare, în temeiul art. 711, art.712 Cod procedură civilă, întrucât contestatoarea nu a fost înștiințată cu privire la scoaterea la licitație a imobilului proprietatea acesteia deoarece la dosar nu există dovada înștiințării numitei M. E., cu privire la vreo executare, raportat la imobilul ce i-a fost atribuit prin sentința de partaj, întreaga executare pornită împotriva acesteia fiind nulă absolut potrivit dispozițiilor art.666 și următoarele Cod procedură civilă. A fost anulat atât procesul-verbal întocmit la data de 9 aprilie 2015 cât și toate actele de executare întocmite de B. Mihățiă M. referitoare la contestatoarea M. E. și bunurile imobile proprietatea acesteia fiind menținute doar actele de executare întocmite cu privire la debitorul M. N. în dosar de executare nr.57/2011.
De altfel, în cauză s-a depus declarația autentificată la nr. 485 din 23 aprilie 2015 de Societatea profesională B. M. și B. M.-R. prin care debitorul M. N. a declarat că a primit de la soția lui, M. E., suma de 29.397,23 lei reprezentând sultă conform Sentinței civile nr. 2390/2012 a Judecătoriei Roșiorii de Vede.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal prevăzut de art. 468 C., a declarat apel apelantul intimat T. B. solicitând admiterea apelului schimbarea în tot a încheierii pronunțate cu consecința respingerii contestației la executare.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că, față de intimatul contestator M. N. are calitatea de creditor, acesta din urmă având la momentul executării silite calitatea de creditor al intimatei contestatoare M. E., în urma partajului intervenit între cei doi ca urmare a promovării unei acțiuni oblice .
A executat silit pe debitorul M. N. pentru lotul deținut de acesta în urma partajului dar cum suma obținută ca urmare a executării a fost una mică, bunurile fiind vândute pentru suma de 5000 lei a continuat executarea silită a debitoarei sale soții.
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare a materialului probator apreciind că în cauză intimata contestatoare M. E. nu a avut cunoștință și nu a fost înștiințată despre procedura de executare silită imobiliară desfășurată împotriva sa. Din dovezile de comunicare existente la dosarul cauzei rezultă că executorul judecătoresc s-a deplasat la adresa imobilului deținut de intimata contestatoare, în comuna Scrioaștea . comunicare fiind singura adresă cunoscută a contestatoarei, la această adresă de comunicare aflându-se atât imobilul supus vânzării ce aparținea contestatoarei dar și singura adresă cunoscută unde îi puteau fi comunicate actele de executare silită.
Față de această împrejurare consideră că toate actele comunicate la adresa din comuna Scrioaștea . care s-a făcut doar mențiunea M. N. au fost comunicate și intimatei contestatoare M. E. întrucât aceasta era singura care avea în proprietate imobilul în discuție, M. N. locuind în imobilul respectiv nu în calitate de proprietar ci de tolerat de către soția sa.
Instanța de fond nu a avut în vedere înscrisul întocmit pro cauza de către intimații contestatori ce denotă reaua credință a acestora și premeditarea demersurilor lor, anume declarațianr. 485/_ , data când s-a formulat contestația, act prin care intimatul contestator M. N. afirmă că și-a primit sulta urmare atribuirii loturilor .
A mai arătat că, acest act a fost întocmit după data la care imobilul aparținând lui M. N. fusese deja vândut la licitație, sulta nefiind iar contestatoarea M. E. figurând ca debitor al soțului său M. N..
Din această perspectivă contestația se impunea a fi respinsă iar actele de executare silită menținute, fiind respectate condițiile privind vânzarea imobilului .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 C..
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile,Tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Prin Sentința penală nr. 237 din data de 15 decembrie 2010, contestatorul M. N. a fost obligat la plata către creditorul T. B. la suma de 24.000 lei cu titlu de daune materiale precum și la suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale. În realizarea creanței sale intimatul T. B. a solicitat pe calea acțiunii oblice partajarea bunurilor comune în devălmășie constând în imobilele situate în comuna Scrioaștea, ., realizate de soții M. N. și M. E. în timpul căsătoriei.
Prin Sentința civilă nr.2390 pronunțată la data de 18 octombrie 2012, definitivă și irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune a contestatorilor și atribuirea loturilor conform cotelor de contribuție realizate, 40% pentru contestatorul M. N. și respectiv 60% pentru contestatoarea M. E.. Prin sulta în valoare de 29.397,23 lei la care contestatoarea M. E. a fost obligată către soțul său M. N. a fost compensată inegalitatea loturilor.
Prin Decizia civilă nr. 65 pronunțată la data de 1 februarie 2013 de Tribunalul Teleorman a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul T. B. împotriva Sentinței civile nr.2390 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, fiind menținută decizia dată în primă instanță.
Prin Încheierea nr. 868 din data de 04.08.2011, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu - Sentința penală nr.237 din 15 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, județul Teleorman, sentință rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin Încheierea civilă nr.344 pronunțată la data de 10 aprilie 2014 de Judecătoria A. a încuviințat executarea silită a dispozițiilor din titlurile executorii Sentința civilă nr.2390 din 18.10.2012 și Act de adjudecare din 14.02.2014 emis de B. Maximun, executarea silită ce s-a pornit în Dosar de executare nr.37/2014 împotriva debitorului M. N..
Au fost solicitate executorului judecătoresc copii certificate de pe actele întocmite în Dosarul de executare nr.37/2014, înscrisuri comunicate cu adresa primită la data de 26 august 2015.
La data de 21 noiembrie 2014 executorul judecătoresc a întocmit publicație de vânzare prin care s-a adus la cunoștință publică faptul că la 22 decembrie 2014 ora 10.00 va avea loc vânzarea la licitație publică a imobilului situat în comuna Scrioaștea, . reprezentând locuință P+1 E, și teren intravilan aferent cu suprafața de 243 mp la prețul de 74.100,00 lei reprezentând 100% din prețul de evaluare a imobilului proprietatea debitoarei M. E. față de creditorul M. N..
Această publicație de vânzare a fost comunicată intimatului T. B.,contestatorului M. N., Primăriei Scrioaștea și Judecătoriei Roșiorii de Vede, fără a se întocmi vreo comunicare proprietarei imobilului scos la licitație respectiv contestatoarea M. E. filele 111-114 dosar de executare, respectiv 118-121, privind dovezile de comunicare.
La 10 februarie 2015 s-a întocmit o nouă publicație de vânzare cu privire la același imobil proprietatea contestatoarei M. E., reducându-se prețul la 75% respectiv la suma de 55.575 lei, depunându-se în cauză dovezi de primire numai din partea creditorului, debitorului M. N., Primăriei comunei Scrioaștea și Judecătoriei Roșiorii de Vede.
La 10 martie 2015 creditorul T. B. a formulat cerere prin care a arătat că este de acord ca imobilul să rămână în contul creanței, întocmindu-se la data de 10 martie 2015 proces-verbal de licitație din care rezultă că s-a organizat licitație publică pentru vânzare imobilului situat în comuna Scrioaștea, ., proprietatea contestatoarei M. E. care are de dat o sumă de 29.397,23 lei debitorului M. N., prezent fiind doar creditorul T. B. astfel încât în urma celor trei strigări succesive imobilul teren intravilan de 243 mp și locuință P+1 E situat în comuna Scrioaștea, . a fost vândut creditorului T. B..
Ca urmare la 12 martie 2015 a fost emis actul de adjudecare imobiliară care reprezintă actul de proprietate pentru creditorul T. B. .
La data de 9 aprilie 2015 s-a întocmit proces-verbal prin care M. N. a arătat că este de acord să cedeze în contul creanței imobilul, creditorului T. B. proces verbal care reprezintă act de executare și care a format obiectul contestației la executare.
Dispozițiile art. 666 C. prevăd la alin. 1: dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665 împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și dacă legea nu prevede altfel o somație . La alin. 2 se prevede: comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazului în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.
Potrivit textului de lege menționat, în etapa încuviințării executării silite instanța nu efectuează nici un act de procedură care să presupună citarea debitorului. Obligația de a-l înștiința pe debitor despre încuviințarea executării silite revine executorului judecătoresc. Astfel, executorul va comunica debitorului o copie de pe încheierea de încuviințare împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și dacă legea nu prevede altfel o somație. Sancțiunea care intervine în cazul neîndeplinirii obligației de comunicare a încheierii este nulitatea executării înseși.
Cum din cuprinsul dosarului de executare nu rezultă o astfel de comunicare, intimata contestatoare nefiind înștiințată cu privire la scoaterea la licitație a imobilului proprietatea acesteia, la dosar neexistând dovada înștiințării sale cu privire executarea pornită împotriva imobilului atribuit prin sentința de partaj, corect a apreciat prima instanță că întreaga executare este nulă absolut potrivit dispozițiilor textului de lege menționat.
Prin urmare corect a dispus anularea atât a procesului -verbal întocmit la data de 9 aprilie 2015 cât și toate actele de executare întocmite de B. Mihățiă M. referitoare la contestatoarea M. E. și bunurile imobile proprietatea acesteia și a menținut doar actele de executare întocmite cu privire la debitorul M. N. în dosarul de executare nr.57/2011.
În aceste condiții, Tribunalul pentru considerentele expuse, în baza art. 480 alin. 1 C. va respinge ca nefondat apelul declarat.
În baza art. 453 C. va obliga apelantul intimat la plata către intimații contestatori a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelantul-intimat T. B., domiciliat în comuna Scrioaștea, ., împotriva încheierii civile nr. 1143 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimații-contestatori M. N., domiciliat în comuna Scrioaștea, . și M. E., domiciliată în comuna Scrioaștea, ., ca nefondat.
Obligă apelantul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. E. V. M. Ț. N.
Red.thred.V.M.
15.01.2016/5 ex.
j.f. M. C.-L.
. data de
.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1166/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
