Încuviinţare nume. Decizia nr. 1316/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1316/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1316/2015
Cod ECLI
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1316
A P E L
Ședința publică de la 10 decembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant C. F., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat Ș. M., cu sediul în A., ., ., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1679 din 14 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. D., domiciliată în A., ., ., județ Teleorman, în prezent locuind în Spania, Madrid, Calle Calvario, 19,2 F, Azuqueca de Henares, având ca obiect – încuviințare nume.
La apelul nominal făcut în ședință publică, apelantul-reclamant C. F. a fost reprezentat de avocat Ș. M., a lipsit intimata-pârâtă C. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- apelul este motivat, semnat, timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, achitată conform chitanței . nr._/20.07.2015;
- intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare;
Tribunalul, pune în discuția părții prezente, competența în soluționarea cauzei.
Avocat Ș. M., pentru apelantul-reclamant C. F., având cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului și declară că nu mai are cereri de formulat și nici probe de administrat.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă, constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față.
Avocat Ș. M., pentru apelantul-reclamant C. F. declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, conform art. 392 Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Având cuvântul, avocat Ș. M., pentru apelantul-reclamant C. F. susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în cauză s-a dispus ca intimata-pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, fără a mai utiliza numele soțului său. Menționează că este o hotărâre de divorț recunoscută în România, însă nu poate fi pusă în executare silit prin executor judecătoresc, deoarece intimata-pârâtă nu a binevoit să-și schimbe numele.
Precizează că intimata-pârâtă se află în Spania nu are nici un interes să vină în România să-și schimbe actele de identitate și singurul mijloc de a o obliga pe intimată este această acțiune, astfel că, solicită admiterea apelului formulat; cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub numărul_ la data de 31.10.2014, reclamantul C. F., prin reprezentant convențional Ș. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. D. obligarea acesteia la reluarea numelui de dinaintea căsătoriei, respectiv I., și schimbarea tuturor actelor de identitate pe care le deține și în care figurează cu numele de C..
În motivare, reclamantul a arătat că prin sentința nr. 36/20.01.2010 pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță nr. 25 din Madrid – Spania s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre acesta și pârâtă și revenirea acesteia la numele de dinaintea căsătoriei, acela de I.. Sentința a fost recunoscută în România prin sentința civilă nr. 491/27.08.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ . De la data desfacerii căsătoriei până în prezent, pârâta nu și-a schimbat actele de identitate în care să figureze cu numele avut anterior căsătoriei nici în România dar nici în Spania.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 74, 1539 cod civil și art. 194-205 Cod procedură civilă.
Pârâta C. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. și trimiterea cauzei la Judecătoria Guadalajara din Spania, întrucât are domiciliul în această țară.
Pe fond, pârâta a arătat în esență că este șomeră de aproximativ 4 ani și nu a avut posibilitatea financiară de a face toate formalitățile pentru modificarea numelui. De asemenea consideră că nu îi folosește cu rea credință numele deoarece nu se folosește de acesta pentru a obține foloase de orice natură iar reclamantul nu este o persoană publică și nu deține funcții publice.
La termenul din data de 31.03.2015, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., întrucât conform art. 1080 al 2 pct. 4 Cod procedură civilă această instanță este competentă să judece prezenta cauză.
Sub aspectul probatoriu, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri considerând că aceste probe sunt admisibile și concludente, conform art. 255 al 1 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1679/_ judecătoria A. a respins cererea formulată de reclamantul C. F., în contradictoriu cu pârâta C. D., având ca obiect încuviințare nume, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, părțile s-au căsătorit la data de 27.09.1992 conform actului de căsătorie nr 211 din data de 27.09.1992 eliberat de Primăria Municipiului A., județ Teleorman. Ulterior s-au stabilit în Spania iar la data de 20.01.2010, Judecătoria de Primă Instanță nr 25 din Madrid Spania a dispus desfacerea căsătoriei dintre cei doi soți și revenirea la numele anterior căsătoriei a Dianei C., conform legislației române.
La data de 27.08.2012 Tribunalul Teleorman a pronunțat sentința civilă nr. 491 în dosarul nr_ prin care s-a dispus recunoașterea în România a sentinței de divorț nr 38/20.01.2010 pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță nr 25 din Madrid.
Așa cum rezultă din înscrisuri, instanța a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, hotărâre care este definitivă. În acest caz, conform art. 633 și următoarele din Codul de procedură civilă, hotărârea este executorie și deci poate fi executată silit, în condițiile legii.
Această instanță nu poate pronunța o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la schimbarea numelui întrucât s-a pronunțat deja asupra acestui aspect. Solicitarea reclamantului de a obliga pârâta la plata de penalități pe zi de întârziere se circumscrie executării silite a obligației de a face, procedură prevăzută la articolul 902 și următoarele din Codul de procedură civilă, pe care acesta nu a urmat-o.
Mai mult decât atât, conform articolului 43 litera b din ordonanța de urgență numărul 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată, se sancționează cu amendă neprezentarea la Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor în termen de 15 zile de la intervenirea unei situații care atrage necesitatea emiterii unui nou act de identitate.
Pe cale de consecință, cererea reclamatului C. F. în contradictoriu cu C. D., având ca obiect obligație de a face, s-a apreciat de prima instanță ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel apelantul reclamant C. F. solicitând admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței apelate cu consecința admiterii acțiunii.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că sentința pronunțată în cauză este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză instanța de fond înțelegând greșit actul juridic dedus judecății.
Astfel a arătat că, deși există o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus ca intimata pârâtă C. D. să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei acela de I., această dispoziție nu a fost respectată, în sensul că, intimata continuă să utilizeze numele de familie al soțului atât pe teritoriul spaniol cât și românesc .
În drept cerere de apel fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 C..
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile,Tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
La data de 20.01.2010, Judecătoria de Primă Instanță nr. 25 din Madrid Spania a dispus desfacerea căsătoriei dintre cei doi soți și revenirea la numele avut anterior căsătoriei a intimatei pârâte C. D., conform legislației române.
La data de 27.08.2012 Tribunalul Teleorman a pronunțat sentința civilă nr 491 în dosarul nr._ prin care s-a dispus recunoașterea în România a sentinței de divorț nr. 38/20.01.2010 pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță nr. 25 din Madrid.
Dispozițiile art. 1102 alin. 1 C. prevăd: hotărârile străine care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligați a le executa pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviințării date, la cererea persoanei interesate, de către Tribunalul în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea .
Potrivit textului de lege menționat, cale de urmat de către apelantul reclamant era solicitarea de încuviințare a executării silite a hotărârii pronunțate la 20.01.2010 de Judecătoria de Primă Instanță nr. 25 din Madrid Spania, hotărâre recunoscută prin sentința civilă nr. 491 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Teleorman desigur sub rezerva impusă de dispozițiile art. 705 C. privind prescripția dreptului de a obține executarea silită.
Demersul judiciar al apelatului reclamant de a solicita pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la schimbarea numelui în condițiile în care există o hotărâre judecătorească în cadrul căreia instanța s-a pronunțat pe acest aspect rămâne fără fundament juridic în condițiile textului de lege menționat .
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ,. reținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant C. F., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat Ș. M., cu sediul în A., ., ., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1679 din 14 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. D., domiciliată în A., ., ., județ Teleorman, în prezent locuind în Spania, Madrid, Calle Calvario, 19,2 F, Azuqueca de Henares, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. E. V. M. Ț. N.
Red.thred.V.M.
13.01.2016/4 ex.
d.f._
j.f. Brateș L.
. data de
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1329/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1308/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
