Fond funciar. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 4113/87/2011**
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 34
RECURS
Ședința publică de la 20 februarie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier – Ț. N.
Pe rol, judecarea recursurilor civile declarate de recurentul-pârât Ș. S., domiciliat în comuna Dobrotești, . și recurenta-reclamantă P. L., P. L., domiciliată în București, ., ., . împotriva sentinței civile nr.1996 din 25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatele-pârâte P. județului Teleorman,cu sediul în A., ., județul Teleorman și P. comunei Dobrotești,cu sediul în . având ca obiect – fond funciar.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 6 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 februarie 2015,când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL:
Deliberând, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 583 din 13 septembrie 2013, Tribunalul Teleorman a admis recursurile declarate de recurentul-pârât Ș. S., domiciliat în ., și de recurenta-reclamantă P. L., domiciliată în sector 6, București, ., ., . civile nr. 1996/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatele-pârâte P. Județului Teleorman, cu sediul în A., ., jud. Teleorman și P. C. Dobrotești, cu sediul în ..
A casat sentința și a reținut cauza spre rejudecare și a dispus emiterea unei adrese către Comisia Locală și Comisia Județeană Teleorman pentru lămurirea inadvertențelor din procesul verbal de punere în posesie și schița anexă nr. 3027/12.10.1991 și titlul de proprietate 32-_/20.06.1995, acordând termen la data de 8.11.2013.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Teleorman și înregistrată la nr._ din 30 august 2011, reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâtele P. județului Teleorman și P. comunei Dobrotești a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se corecteze Titlul de proprietate 32-_/20.06.1995, conform actelor de moștenire și punere în posesie și să se înscrie corect vecinii pentru toate parcelele, dar în special pentru . ha teren loc de casă și arabil intravilan, înscrierea corectă a proprietăților moștenite, precum și anularea parcelelor de teren intravilan din Titlul de proprietate nr._/26.05.2004 emis pe numele altor persoane; obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri materiale și morale.
In motivarea cererii reclamanta arată în principal că în titlul de proprietate 32-_/1995 emis pe numele mamei sale s-au înscris eronat mai puțin cu 1000 mp teren, lipsind 1000 mp teren moștenit legal de mama sa.
Reclamanta a mai arătat că din Titlul de proprietate_/2004 emis pe numele Sică P. și Sică E. este necesar a se anula trei parcele de teren intravilan în suprafață de 2386 mp care se suprapun peste suprafața de 6500 mp, proprietatea mamei sale, moștenită de la bunici și deja înscrisă în Titlul de proprietate eliberat acesteia încă din anul 1995.
În susținerea cererii reclamanta a depus, în copie, înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 886/14 octombrie 2011 Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei având ca obiect anulare act administrativ în favoarea Judecătoriei A., reținând că potrivit Legii 18/1991 competența îi revine judecătoriei.
La Judecătoria A. cauza a fost înregistrată la data de 17 ianuarie 2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2452 din 11 aprilie 2012 Judecătoria A. a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiori de Vede.
Dosarul a fost înregistrat, la Judecătoria Roșiorii de Vede, la data de 18 aprilie 2012, la nr._ .
La data de 22 mai 2012 reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a solicitat citarea în cauză a numitului Ș. S., în calitate de pârât, întrucât este titularul Titlului de proprietate nr._/26.06.2004 în care i s-a înscris în fals, în intravilan, o suprafață de 0,2386 ha în loc de 0,1000 ha cât are dreptul și i s-a lăsat din proprietatea moștenită de reclamantă, anume mama acesteia S. G. titulara titlului de proprietate nr. 32-_/1995.
În fapt, a susținut reclamanta că în titlul de proprietate din anul 2004 emis pe numele lui Ș. S. se suprapune o suprafață de 0,1386 ha peste suprafața proprietatea reclamantei, astfel că trebuie corectat și titlul de proprietate din anul 2004 al lui Ș. S. prin lăsarea numai a 0,1000 ha restul fiind proprietatea ei.
A mai solicitat reclamanta ca din lungimea de circa 23 m, latura dinspre drumul comunal cu care se învecinează proprietatea moștenită de ea, la nord, să i se lase ½ din lungime fiindcă este loc de casă și este necesar să aibă acces la drum.
Legal citat, la data de 12 iunie 2012 pârâtul Ș. S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
A arătat pârâtul că ambele titluri de proprietate sunt corect emise iar vecinătățile sunt menționate corect. Reclamanta nu dorește decât acapararea suprafeței de teren proprietatea lui prin inducerea în eroare a instanței.
La data de 26 iunie 2012 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare înțelegând să o conteste pentru următoarele motive:
Este tardivă, nefiind nici înregistrată și nici depusă la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de termenul din 12 iunie 2012, ci a fost adusă tocmai către sfârșitul ședinței.
Conține declarații false, mincinoase, pentru a induce în eroare și acest complet de judecată, prin fapte de fals intelectual calificat, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals.
Întâmpinarea nu este semnată de pârâtul Ș. S. și nu are toate datele de împuternicire și de identificare necesare, prevăzute de normele juridice în vigoare.
Persoana care a depus-o în numele pârâtului nu s-a legitimat așa cum trebuia și ei nu i-a prezentat nici o împuternicire legală din partea pârâtului, pentru a putea fi lăsată să intervină în proces în numele lui, și nici nu și-a prezentat datele de identificare cerute de normele procedurale legale.
A susținut reclamanta că numita persoană care a depus-o în numele dar fără a dovedi acordul pârâtului Ș. S., și contrar prevederilor legale fără a-și prezenta numele și alte date de identificare, în clar, dacă este numita B. L. așa cum scrie numai pe ștampilă, are numai o semnătură indescifrabilă pe întâmpinare.
Reclamanta a mai adus la cunoștință că această persoană, împreună cu pârâtul și alții fac obiectul mai multor dosare penale având ca obiect cercetări penale referitoare la instigare și constituire de grupuri infracționale organizate pentru mai multe fapte penale repetate: tulburare de posesie, fals intelectual calificat, declarații mincinoase, falsuri materiale în înscrisuri oficiale, cumpărare de influență etc.
În contradictoriu, au fost înaintate cauzei înscrisurile avute în vedere la eliberarea titlului de proprietate, cu adresele nr. 5176/21.06.2012, nr. 5686/23.07.2012 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, iar cu adresa 4101/09.08.2012, de către Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin sentința civilă nr. 1859/31.08.2012, Judecătoria Roșiori de Vede a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată la 22 mai, 13 august și 28 august 2012 și a dispus modificarea Titlului de proprietate nr._ emis la 20 iunie 1995 de Comisia Județeană Teleorman pe numele S. G. și P. A. și în ceea ce privește vecinătățile suprafeței de teren de 6500 m.p. din . de „N – Ș. S., E – M. Gh., S- Pârâul T., V – D. P.” a trecut „N – D. P. și drum comunal, E – Ș. S., S – E. M., V – Pârâul T.” și în sensul că în loc de suprafața totală reconstituită de „3,9000 ha” a trecut suprafața de „4,0000 ha” și la rubrica total primită în extravilan în loc de „3,2500 ha” a trecut „3,3500 ha”.
A obligat Comisia Județeană Teleorman să emită un nou titlu de proprietate potrivit celor dispuse în sentință. A respins capătul de cerere privind anularea parțială a Titlului de proprietate nr._ din 26 mai 2004 emis de Comisia Județeană Teleorman pe numele Ș. S., ca nefondat.
A respins capătul de cerere, solicitare depusă la 22 mai 2012, privind divizarea lungimii laturii de 23 metri dinspre drumul comunal, ca inadmisibilă.
A respins solicitarea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A respins solicitarea pârâtului Ș. S. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în speță cu titlul de proprietate nr._/20.06. 1995, emis pe numele S. G. și P. A. s –a făcut dovada reconstituirii dreptului de proprietate pentru aceștia pentru suprafața de 3,90 ha teren din care 6500 m.p în intravilanul comunei Dobrotești, . adeverința nr. 3027 din 12.X.1991 și procesul – verbal nr. 3027 eliberate de Comisia Locală de fond funciar Dobrotești s–a făcut dovada că suprafața pentru care trebuia reconstituit dreptul de proprietate celor 2, era de 4 ha din care 6500 m.p în intravilan. S–a reținut că acest aspect rezultă și din registrul de înregistrare a cererilor din care se reține că terenul luat de la P. A. în baza Decretului 308 / 53 a fost de 3,95 ha.
Astfel, titlul de proprietate sus citat a fost modificat în sensul celor reținute.
Cât privește cererea reclamantei referitor la modificarea titlului de proprietate sub aspectul vecinilor terenului intravilan pe latura de Nord, instanța a admis această cerere având ca probe mențiunile din procesul – verbal nr. 3027/12.X.1991 întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar Dobrotești, de mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 91 /29 decembrie 1964 eliberat de notariatul de Stat Local Roșiori de Vede, din care a reținut că la Nord, acest teren se învecinează cu drumul comunal.
A reținut însă instanța că reclamanta nu a făcut dovada că terenul reconstituit pârâtului Ș. S. se suprapune cu al mamei sale S. G. și al numitului P. A. în suprafață de 6500 mp.
S-a constatat că din procesul – verbal încheiat la 14.08.1994 de Comisia Locală de fond funciar Dobrotești s-a făcut delimitarea suprafețelor de teren ale părților din proces, așa încât în temeiul art. 58 din Legea nr. 18 / 1991, cererea pentru anularea parțială a titlului de proprietate eliberat pentru Ș. S. sub nr._ / 26. V. 2004 este nefondată.
Totodată a mai reținut instanța că nu poate dispune asupra stabilirii punctelor de hotar dintre proprietari prin divizarea lungimii laturii de 23 m liniari dinspre drumul comunal, cererea fiind apreciată ca inadmisibilă.
Cererea reclamantei pentru cheltuielile de judecată a fost respinsă pe considerentul că nu s-a dovedit culpa procesuală a pârâtului Ș. S., iar cererea acestuia din urmă pentru cheltuieli s-a respins din lipsă de dovezi privind cuantumul lor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen și legal motivat, atât reclamanta P. L. cât și pârâtul Ș. S., ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 754 din 23 noiembrie 2012 Tribunalul Teleorman a respins ca nefondate excepțiile nelegalității, nulității, nesemnării, nereprezentării și nemotivării recursului invocate de recurenta P. L. și a admis recursurile declarate, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut în considerentele deciziei că instanța de fond a modificat suprafața de teren din extravilan din titlul de proprietate eliberat autorului recurentei P. L. de la 3,25 ha la 3,35 ha, fără să administreze probe din care să rezulte dacă există teren disponibil pentru a-i fi atribuit în continuarea celor 3,25 ha, să identifice acest teren în . nu pot fi lămurite decât prin proba cu expertiza de specialitate topografică.
Prin această probă se va stabili dacă în urma reconstituirii dreptului de proprietate pentru pârât, s-a adus atingere dreptului de proprietate al reclamantei, dacă i s-a diminuat suprafața de 6500 mp teren pe care o are în posesie iar, în caz afirmativ, dacă există teren disponibil în compensare pentru aceasta în aceeași locație ori în alta, în intravilanul localității. De asemenea, expertiza va indica vecinătățile terenurilor din intravilan în litigiu, prima instanță modificând titlul de proprietate sub acest aspect, având în vedere un certificat de moștenitor eliberat în anul 1964, din care rezultă că la N terenul reclamantei se învecinează cu drumul comunal, ori, în timp, aceste vecinătăți, au suferit modificări, cu atât mai mult cu cât, nu se poate trece peste dreptul recunoscut recurentului – pârât în baza dispozițiilor Legii 18/1991 și a dispozițiilor legale care reglementează uzucapiunea.
Prin sentința civilă nr. 1996/25.06.2013 Judecătoria Roșiorii de Vede a admis în parte acțiunea, având ca obiect fond funciar – anulare act administrativ, formulată de reclamanta P. L., domiciliată București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții P. Județului Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, P. comunei Dobrotești, cu sediul în . și Ș. S., cu domiciliul în comuna Dobrotești, ..
A dispus modificarea Titlului de proprietate nr._ emis la 20 iunie 1995 de Comisia Județeană Teleorman pe numele S. G. și P. A. și în ceea ce privește vecinătățile suprafeței de teren de 6500 m.p. din . de „N – Ș. S., E – M. Gh., S- Pârâul T., V – D. P.” se trece „N – D. P., drum comunal, Ș. S., E – T. Ș., Ș. S. și M. G., S – T. Ș., V – Pârâul T.”.
A dispus modificarea Titlului nr._ emis la 20 iunie 1995 de Comisia Județeană Teleorman pe numele S. G. și P. A. în sensul că în loc de suprafața totală reconstituită de „3,9000 ha” se trece suprafața de „4,0000 ha” și la rubrica total primită în extravilan în loc de „3,2500 ha” se trece „3,3500 ha compusă din: 2,2000 ha în T 61, P 1, cu vecinii: N- drum comunal, E- C. R., S- drum exploatare, V- S. A.; suprafața de 1,0000 ha în T 56, P 80, cu vecinii: N- C. M., E- drum exploatare, S- T. Sevastița și V- drum exploatare; suprafața de 0,1500 ha în T 61, P 1, cu vecinii: N- drum comunal, E- C. R., S- drum exploatare, V- S. G. ”.
A obligat Comisia Județeană Teleorman să emită un nou titlu de proprietate potrivit celor dispuse în prezenta, a respins capătul de cerere privind anularea parțială a Titlului de proprietate nr._ din 26 mai 2004 emis de Comisia Județeană Teleorman pe numele Ș. S., ca nefondat, a respins capătul de cerere, solicitare depusă la 22 mai 2012, privind divizarea lungimii laturii de 23 metri dinspre drumul comunal, ca inadmisibilă.
A respins solicitarea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și solicitarea pârâtului Ș. S. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 11.06.2013 a declarat recurs recurenta- reclamantă P. L. criticând soluția pentru nelegalitate și netemenicie solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul criticilor afirmate.
Recurenta P. L., în motivarea recursului, a arătat că, deși instanța de fond a soluționat corect doar unele capete de cerere, aceeași instanță a lăsat nesoluționate sau a soluționat greșit alte capete de cerere.
Susține recurenta că instanța de fond, deși a dispus corectarea vecinilor înscriși în TDP nr. 32-_/20.06.1995 conform cu realitatea si cu PV de punere in posesie nr. /1991 (Anexa 2) si cu Planul cadastral atașat întocmit de
OCOT expert B. T. (anexa 3) ce a fost avizat si stampilat de Primarul . autoarei sale din intravilanul satului Merisani, . 32, si anume: la Nord: drumul communal si D. P., la Est: Ș. S. ..., a omis sa dispună si modificarea corespunzătoare a TDP-ul_ al pârâtului Ș. S., în sensul de a fi menționați ca vecini pe latura vestică, P. L. cu P. A., și nu D. P. care este vecina recurentei la vest, instanța motivând că nu s-a dovedit de către reclamantă suprapunerea de teren.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a arătat că mama sa S. G. si fratele acesteia P. A., unchiul recurentei, au solicitat in baza Legii nr.18/1991 si li s-a reconstituit „pe vechile amplasamente" conform legii, dreptul de proprietate în indiviziune, pe toată această suprafață, cu excepția a 1000 mp care au fost luați cu forța si au fost dați pârâtului Ș. S., dar pentru care ar fi trebuit să li se dea în compensare alt teren intravilan în aceleași condiții (ieșire la șoseaua asfaltată, lumină electrică, apă curentă etc).
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta aduce critici față de rapoartele de expertiza topografică de cartografie si geodezie efectuate de numiții Gută O. G., Bîjă M. si C. C. ca fiind nelegale, întrucât nu îndeplinesc cerințele legilor cadastrului si nici Ordinele ANCPI si nici ale Ministrului Justiției așa cum au fost formulate obiecțiunile la dosarul cauzei.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, se arată că rapoartele de expertiză nu respectă obiectivele pe care Ie-a stabilit instanța (experții erijându-se în judecătorii, prin aceea că au făcut aprecieri că nu mai este cazul să facă niște măsurători si nici să mai identifice toate parcelele pe care le-a cerut instanța să le identifice) si nici obiectivele expertizei solicitate de recurentă.
Totodată, nu au fost respectate drepturile de proprietate ale recurentei și de punere în posesie, deși există acte doveditoare la dosarele cauzei care au fost ignorat în complicitate cu pârâții, astfel că rapoarte de expertiză și planurile de situație falsificate, constituie în fapt infracțiuni de fals intelectual calificat si uz de fals, si strămutare de hotare in favoarea pârâtului Ș. S..
Consideră recurenta că toate criticile afirmate reprezintă cauze de nulitate care afectează rapoartele întocmite în cauză, întrucât acestea nu corespund cerințelor legale și nu pot să fie folosite nici la dovedirea adevărului si nici la intabularea respectivelor parcele, și nu îndeplinesc nici cerințele unor expertize judiciare, fiind si incomplete, și emise cu denaturarea adevărului, fiind necesar ca aceștia să fie obligați la restituirea onorariilor plătite de recurentă.
În rejudecare, recurenta solicită ca în noul titlu de proprietate ce se va emite să fie să înscrisă ca proprietar - întrucât din anul 2010 a
devenit deja proprietară în calitatea sa de moștenitoare a mamei sale S. G. (dec.2007)- si unchiul său P. A. cu care a rămas in indiviziune.
Solicită, de asemenea, ca în TDP-ul să se dispună înscrierea suprafeței moștenită în realitate și conform actualelor măsurători, anume a suprafeței de 8778 mp adică 0,8778 ha teren intravilan, si conform Planului de situație din 25.10.2012 cu identificările efectuate de expertul topograf lancu G. I., si anume: Tarlaua nr. 32.
De asemenea, se solicită obligarea pârâtului Ș. S. la eliberarea terenului aparținând recurentei și unchiului său cu anularea parcelelor acestuia din tarlaua 32 intravilan ce sunt înscrise abuziv și suprapuse peste dreptul recurentei și al unchiului său în TDP pârâtului Ș. S. emis abuziv în anul 2004.
Solicită ca titlul de proprietate al recurentei și unchiului său să fie modificat și să se menționeze:
1) . de casă) cu suprafața de 1000 mp adică 0,1 ha, având ca vecini: la Nord - drumul comunal {cf. Certif. Most. după bunici si părinți) pe o lungime de 10,34 metri (1/2 din 20,68 metri/cat au mai fost găsiți de expertul lancu G. I.), la Est - M. G. (urmașul lui T. D. vecin din Certif. de most. după bunicii si respectiv părinții mamei recurentei si ai fratelui său unchiul P. A.), la Sud: P. L. si P. A. (proprietarii parcelei 847 cf. ceritf most. după bunici si părinți), la Vest: P. L. si P. A. (proprietarii parcelei 905 cf. ceritf. most. după bunici si părinți);
2) . de casă) cu suprafața de 1000 mp adică 0,1 ha, având ca vecini: la Nord: drumul comunal pe o lungime de 10,34 metri (1/2 din 20,68 metri găsiti de expertul lancu G. I.)., la Est - P. L. si P. A. (proprietarii parcelei 904), la Sud; P. L. si P. A. (proprietarii parcelei 847), la Vest: D. P.;
3) .) cu suprafața rămasă de 8778-2000 (parcelele loc de casa nr.904, 905) =6778 mp adică 0,6778 ha, având ca vecini: la Nord - D. P., precum și P. L. si P. A. (proprietarii parcelelor nr. 904 si nr.905).
Solicită, de asemenea, recurenta ca pârâtul Sică S. să fie obligat la plata de despăgubiri la prețul actual de min.10 Euro/mp teren intravilan practicat actualmente în satul Merisani, adică la plata sumei de 10 x1000 mp adică la 10.000 Euro către recurentă și unchiul său, pentru . de casă) cu suprafața de 1000 mp adică 0,1 ha, si înscrierea în TDP-ul corectat pentru pârât, având ca vecini: la Nord - drumul comunal (cf. certif. most. după bunici si părinți) pe o lungime de 6,89 metri, la Est – M. G. (urmașul lui T. D. vecin din certif. de most. după bunicii recurentei, respectiv părinții mamei sale și ai unchiului), la Sud - P. L. și P. A. (proprietarii parcelei 847 cf. ceritf most. după bunici si părinți), la Vest - P. L. si P. A. (proprietarii parcelei 905 cf. ceritf. most. după bunici si părinți).
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 6, pct.7, pct.8, pct.9, art. 312, Legile fondului funciar, Legea nr.7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliară, Ordinul Ministrului Justiției nr.1882/C din 2011 si Ordinul ANCPI nr._/C/2011 privind avizarea tehnica a expertizelor judiciare în domeniul topografie, geodezie si cadastru si pe alte prevederi legale.
Cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Nu au fost propuse probe noi.
De asemenea, a declarat recurs și pârâtul Ș. S. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii capătului de cerere privind modificarea vecinătăților din intravilan din TP 32-_; în susbsidiar a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin recursul său, recurentul pârât Ș. S. a arătat că recurenta reclamantă nu a putut dovedi că autorii săi s-au învecinat pe latura de nord cu drumul comunal.
Susține recurentul că ar trebui citat și P. A. întrucât se va modifica și titlul de proprietate și în ceea ce privește suprafața din extravilan.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Recurenta reclamantă a depus întâmpinare la recursul declarat de recurentul pârât Ș. S..
În apărare, s-a invocat excepția nesemnării recursului de către pretinsul recurent parat si intimat Ș. S., solicitând a se constata nulitatea recursului, acesta nefiind nesemnat de recurentul pârâtul Sică Savuș ci de o terță persoană B. L. care se pretinde, nelegal, a fi „apărătoarea" acestui pârât, și în mod abuziv dă declarații false, scrie minciuni si derutează completele de judecată, complicând nelegal procesul timp de mai mulți ani pentru a crea si menține starea de litigiu împotriva subsemnatei proprietar, aducându-i mari daune materiale, morale si pecuniare. Mai arată intimata că o altă cauză de nulitate decurge din faptul că recursul pârâtului Sică S. nu cuprinde nici părțile, nici numele subsemnatei si nici celelalte elemente obligatorii ce trebuiau înscrise sub sancțiunea nulității.
De asemenea, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității de apărător a numitei B. L. ce este singuracare a semnat și a depus recursul în numele pârâtului Ș. S., întrucât niciodată de la începutul procesului încă din anul 2011, deși dosarul s-a judecat deja de cate 2 ori pe fond si este acum la a 2-a judecată în recurs, numita B. L. nu a făcut dovada legală dacă a avut si nici dacă are contract de asistență juridică cu acest pârât, împuternicirile fiind semnate de avocată singură, nu sunt nici pe formularele tipizate și sunt neînseriate oficial.
Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Motivul de recurs formulat „împotriva modificării vecinătăților din intravilan din titlul de proprietate nr._ emis la 20.iunie 1995" este nefondat, deoarece nici B. L. si nici pârâtul Sică S. nu au calitate procesuală activă privind acest TDP/1995 si deci nu au nici un drept sa se amestece, întrucât acest „titlul de proprietate nr._ emis la 20.iunie 1995* este pe numele autorilor săi anume mama mea S. G.si fratele său respectiv unchiul său P. A., împotriva acestui titlu de proprietate nu s-a exercitat nici o cale de atac.
Instanța de fond a admis corect capătul de cerere de a se corecta vecinătatea terenului intravilan in partea de Nord cu drumul comunal si cu D. P., constatând că din anul 1991 si până în anul 1995 al eliberării TDP nr._ către S. G., s-au produs „erori,, la înscrierea vecinătăților si a suprafețelor în respectivul TDP/1995 al autorilor subsemnatei. Instanța, în mod greșit, a menționat ca vecin în partea de Nord pe pârâtul Ș. S., deoarece acesta nu este trecut ca vecin la Nord în Procesul verbal nr. 3017/1991 de punere in posesie din anul 1991 si nici în Planul cadastral/1991 atașat lui, ci este precizat ca Sică S. a fost înscris ca vecin numai în partea de EST.
Față de motivul de recurs prin care se solicită citarea si a unchiului coindivizar al recurentei reclamantei apreciază ca este nelegal, întrucât un singur coproprietar are justificată calitate procesuală activă pentru acțiunile pe care fac în interesul întregii proprietății, așa cum este si prezenta acțiune, apreciind cererea ca fiind făcută cu scopul de a tergiversa soluționarea cauzei.
Cu cheltuieli de judecată.
În cursul cercetării judecătorești a recursului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, și având în vedere disp. art. 304, 304/1 C. proc. civ., Tribunalul a apreciat că în cauză recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Față de criticile afirmate de recurenta reclamantă cu privire la legalitatea și utilitatea rapoartelor de expertiză, Tribunalul a reținut că acest motiv de recurs este întemeiat pentru următoarele considerente:
A reținut instanța de recurs, că prin decizia civilă nr. 754/23.11.2012, Tribunalul Teleorman, casând cu trimitere spre rejudecare sentința nr. 1859/31.08.2012, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în primul ciclu procesual, a cerut instanței de fond ca în urma administrării unui raport de expertiză tehnică în specialitatea topografie, să se lămurească dacă în urma reconstituirii dreptului de proprietate pentru pârât s-a adus vreo atingere dreptului reclamantei, dacă i s-a diminuat suprafața de 6500 mp, teren pe care îl are în posesie, iar în caz de răspuns afirmativ, dacă există teren în compensare în aceeași localitate sau în alta. De asemenea, i s-a mai pus în vedere instanței de fond să stabilească vecinătățile terenurilor din intravilan în litigiu.
Văzând soluția pronunțată în cauză, Tribunalul a constatat că prin stabilirea vecinătăților numai pentru terenul aparținând recurentei reclamante, aceasta a încălcat dispozițiile deciziei instanței de control nerespectând astfel disp. art. 315 C. proc. civ.; soluția instanței de fond nu cuprinde nici o mențiune în ceea ce privește vecinătățile terenului deținut de intimatul pârât.
Văzând considerentele deciziei instanței de control judiciar, Tribunalul a stabilit că aceasta a impus judecătorului fondului obligația ca în urma administrării unui asemenea mijloc de probă să se stabilească dacă dreptul recurentei reclamante a fost afectat prin reconstituirea dreptului în favoarea intimatului pârât; în nici un caz decizia instanței de control nu poate fi interpretată în sensul că judecătorul fondului trebuie să-și delege o parte din competențe către expertul tehnic
Văzând încheierea de ședință din data de 29.01.2013 –f. 21, Tribunalul a constatat că prin unul dintre obiectivele stabilite, instanța practic își transferă atribuțiile către expertul tehnic, în sensul că îi pretinde acestuia să precizeze dacă prin reconstituirea dreptului pârâtului s-a adus atingere dreptului reclamantei. Trebuie menționat, expres, că acesta este atributul exclusiv al instanței de judecată și nici o dispoziție legală nu permite un astfel de transfer de competențe.
Prin obiective stabilite, instanța de judecată trebuia să se limiteze numai la a-i cere expertului să facă lucrări care intră în specialitatea sa, respectiv măsurări, delimitări, identificări de terenuri.
De remarcat, că expertul nu a făcut nici o obiecție cu privire la acest obiectiv, prin răspunsul său, dovedind, necunoașterea propriilor atribuții, așa încât, instanța de control a apreciat ca întemeiate criticile recurentei reclamante în sensul că expertul G. O. G. și-a depășit atribuțiile făcând acte de judecată în cauză. Astfel, văzând raportul de expertiză – f. 47-54, Tribunalul a constatat că prin răspunsul la obiectivul nr. 4, expertul dispune asupra temeiniciei dreptului reclamantei, afirmând că acesta nu a fost încălcat, apreciere care depășește flagrant competențele profesionale ale domniei sale. Expertul apreciază, de asemenea, că întrucât reclamanta deține în fapt o suprafață mai mare decât în acte ar trebui deplasat aliniamentul, astfel încât aceasta să stăpânească numai 6500 mp cât deține în acte și nu 6727 mp cât rezultă din măsurători – f. 51. Expertul ignoră faptul că aceste aprecieri țin exclusiv de forul judecătorului, domnia sa nefiind îndrituit de nici o lege să judece temeinicia sau netemeinicia pretențiilor uneia sau alteia dintre părți. Prin răspunsul la obiectivul numărul 3, expertul apreciază asupra necesității de a se stabili o servitute de trecere cu necesitatea reevaluării documentelor ce au stat la baza punerii în posesie în contextul în care nici unul dintre obiective nu îi pretinde o asemenea apreciere.
A reținut Tribunalul, că deși prin obiecțiunile depuse la raportul de expertiză întocmit de expert G. O., recurenta reclamantă a invocat motive de nulitate a acestuia, în sensul că nu au fost respectate dispozițiile instanței, că expertul și-a depășit atribuțiile, că a indicat construcții inexistente – f. 63, alin. 8, 9, 10, 11, instanța de judecată nu a găsit de cuviință să pună în discuție și aceste aspecte, constatând numai că expertul nu a identificat suprafața de 1000 mp, fapt pentru care a admis cererea de desemnarea a unui alt expert. Or față de aceste considerente, instanța de judecată ar fi trebuit să fie consecventă propriului raționament și dispozițiilor legale și să dispună completarea raportului de expertiză și nu înlocuirea expertului, motivația instanței în sensul că expertul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a identificat o suprafață de teren nefiind un motiv temeinic de înlocuire chiar dacă partea solicită această măsură. Și de această dată, soluția instanței de fond fiind contrară spiritului, legii procesual civile, dar și literei acesteia, respectiv art. 212 C. proc. civ. în acest text de lege se prevede că expertiza contrarie, trebuie cerută motivat. În acest context, instanța avea obligația de a verifica legalitatea mijlocului de probă invocat și numai ulterior să se pronunțe asupra necesității unui nou raport sau numai a necesității completării primului.
Procedând de această manieră, instanța de judecată a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. 4, 5 C. proc. civ., privind obligația de a lua toate măsurile necesare pentru aflarea adevărului, cât și obligația sa de a pune în discuția contradictorie a părților toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei în scopul respectării drepturilor procesuale și materiale ale părților.
Deși prin obiecțiunile formulate și față de cel de-al doilea raport de expertiză întocmit în cauză, de data această de expertul Bîjă D., recurenta reclamantă aduce iarăși critici de nelegalitate care atrag deci sancțiunea nulității f. 112-114, solicitând totodată instanței de judecată supunerea spre avizare a raportului de expertiză depus la f. 100-107, astfel cum impun dispozițiile Regulamentului de avizare tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experți judiciari în specialitatea topografie și cadastru – HG 652/2009, precum și Ordinul nr. 108/2010 a Directorului General al ANCPI.
Prin încheierea de ședință din data de 28.05.2013 – fila 135, pronunțată după depunerea acestor obiecțiuni, instanța de fond, în motivarea soluției de respingere a cererii de restituire a onorariilor de expertiză formulată de reclamantă, arată că nu are nici o dovadă de la Biroul local de expertize A. că expertizele nu sunt întocmite conform standardelor locale. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de avizare a rapoartelor de expertiză, astfel cum prevăd disp. art. 1 alin. 2 Regulamentului de avizare tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experți judiciari în specialitatea topografie și cadastru – HG 652/2009 instanța nu pronunță nici o soluție.
În ceea ce privește aprecierea instanței de fond în sensul că nu are nici o dovadă de la Biroul local de expertiză că expertizele ar fi întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale, pentru a justifica respingerea cererii de restituire a onorariului, Tribunalul a constatat că instanța de fond a atribuit competențe pe care legea nu le recunoaște acestui organism. În acest sens, Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 4/OG 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară conform cărora în scopul coordonării și îndrumării, din punct de vedere administrativ și metodologic, precum și al controlului activității de expertiză tehnică judiciară, în cadrul Ministerului Justiției funcționează Biroul central pentru expertize tehnice judiciare. (2) În cadrul tribunalelor funcționează birouri locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile.
Văzând aceste dispoziții, Tribunalul a constatat că în nici un caz textul de lege nu recunoaște competențe de avizare și de stabilire a conformității rapoartelor de expertiză cu dispozițiile de ordin tehnic cărora li se supun în funcție de specialitate. Aceste competențe revin exclusiv unor organisme de specialitate, cum este cazul în prezenta speță, ANCPI.
Pronunțând această soluție, instanța de fond nesocotește și dispozițiile art. 22^1/OG 2/2000 cele care reglementează în fapt și în drept condițiile de restituire a onorariului de expertiză plătit în cauză.
Față de aceste prevederi conform cărora dacă expertul tehnic judiciar numit este înlocuit din motive imputabile acestuia, instanțele judecătorești pot dispune, odată cu înlocuirea, și restituirea în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, în tot sau în parte, în termen de 30 de zile, a sumelor primite pentru activitatea de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauza respectivă și având în vedere motivarea în fapt a instanței de fond, Tribunalul a constatat că în cauză criticile recurentei sunt întemeiate.
Judecătorul are obligația de a-și motive în fapt și în drept soluțiile, în cauză, soluția pronunțată sub aspectul mai sus enunțat, este lipsită de fundament juridic.
În ceea ce privește criticile afirmate prin celălalt motiv de recurs, Tribunalul a considerat întemeiate nemulțumirile recurentei reclamante pentru considerentele următoare:
Tribunalul a constatat că în cauză, situația de fapt nu a fost corect stabilită, și aceasta pentru că nenumărate inadvertențe rezultând din probatoriul administrat nu au fost nicidecum lămurite de judecătorul fondului. Întrucât prezenta cauză are deschisă numai posibilitatea exercitării recursului, nu și a apelului, instanța de recurs poate să dispună verificării și asupra temeiniciei pretențiilor afirmate.
În cauză, plecând de la procesul verbal de punere în posesie nr. 3027/12.10.1991- f. 108, vol. I emis pe numele S. G. și P. A. și a schemelor tehnice – f. 11, 12, anexate, Tribunalul a constatat că terenul intravilan în suprafață de 6500 mp are următoarele vecinătăți: N. D. P. și drum comunal, E- Ș. S., S – E. M. și V – pârâul T., acest teren intravilan fiind identificat în schemele tehnice anexate. În schema tehnică de la fila 112 se evidențiază suprafața de teren ce permite ieșirea la drumul comunal pentru acest imobil.
Prin procesul verbal nr. 3027/30.09.1996 emis pe numele acelorași proprietari, se schimbă vecinătățile terenului intravilan de 6500 mp în sensul că în partea de nord este menționat ca vecinătate drumul comunal și Ș. S.. Acesta însă nu este însoțit de nici o schemă tehnică.
Ulterior, prin emiterea TP 32-_/20.06.1995, apare ca vecin pentru terenul de 6500 mp, în partea de nord numai Ș. S..
În cauză sunt remarcate, la o primă analiză, nenumărate inadvertențe între dimensiunile laturilor terenului de 6500 mp intravilan înscris în titlul de proprietate nr. 32._/20 iunie 1995 pe numele autoarei recurentei reclamante și al unchiului P. A..
Astfel dimensiunile terenului de 6500 mp așa cum a fost acesta identificat prin procesul verbal de punere în posesie 3027/12.10.1991- f. 108, vol I sunt apropiate de dimensiunile menționate de schițele APIA atașate la fila 179 dosar fond primul ciclu procesual. Astfel latura sudică are o dimensiune de 117, 08 m conform înscrisului APIA și 118 conform procesului verbal, latura estică are 46, 05 m conform primului document și 46 m conform celui de-al doilea, pe latura nordică se menționează conform hărții APIA o suprafață de 97 m, iar procesul verbal indică 98 m.
Deși recurenta reclamantă depune la dosarul cauzei în al doilea ciclu procesual un plan de situație în vederea identificării imobilului – f. 144-146 la care face trimitere în explicațiile date instanței, judecătorul fondului nu face nici o mențiune cu privire la acest mijloc de probă, este adevărat extrajudiciar, deși acesta relevă o situație de fapt contrară rapoartelor de expertiză.
În cauză, recurenta susține, și instanța de fond nu a verificat, că suprafața sa de teren de 1000 mp nu se regăsește în fapt.
A constatat Tribunalul că în cauză, soluția instanței de fond s-a întemeiat exclusiv pe concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în acest al doilea ciclu procesual, deși a refuzat tacit să le supună spre avizare ANCPI., fără nici un fel de aprecieri cu privire la înscrisurile depuse în cauză și din care se putea suspiciona măcar o situație de fapt contrară.
Motivându-și soluția în acest fel, instanța omite că sistemul probator reglementat prin normele procedural penal, nu acordă unui mijloc de probă o valoare probatorie deosebită în raport cu celelalte administrate într-o cauză. Instanța reține exclusiv rapoartele de expertiză, fără a face nici măcar o trimite la înscrisurile administrate ca mijloace de probă în cauză.
Se mai reține că deși de recurenta reclamantă a fost invocate cauze de nulitate a titlului emis pe numele lui Ș. S., instanța de fond nu a înțeles să le supună analizei; recurenta reclamanta a solicitat corectarea titlului emis în fals peste proprietatea sa pe numele Ș. S. prin anularea unor parcele de teren intravilan cuprinse în titlul de proprietate nr._/26.05.2004 pe numele lui Ș. S., apreciind că este în termen de a solicita anularea – f. 13 dosar Tribunal Teleorman, secția C..
În considerarea celor de mai sus și în scopul soluționării unitare a cauzei, Tribunalul a apreciat asupra necesității admiterii și a recursului recurentului pârât, Ș. S., însă nu pentru motivele invocate de acesta.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 312 C. proc. civ. impunându-se casarea sentinței, cu reține spre rejudecare.
În raport de dispozițiile art. 114/1 alin. 5 C. proc. civ. incidente în cauză, întrucât prezenta instanță de recurs urmează a devolua fondul în limitele motivelor de recurs, sub rezerva punerii în discuția contradictorie a părților la primul termen de judecată la care acestea vor fi legal citate, a dispuns emiterea de adrese către Comisia locală de fond funciar și Comisia județeană Teleorman pentru lămurirea inadvertențelor din procesul verbal de punere în posesie nr. 3027/12.10.1991 și TP nr. 32-_/20.06.1995.
Tribunalul a solicitat Comisiei locale de fond funciar și Comisiei Județene Teleorman să lămurească inadvertențele privind amplasamentul și suprafața de teren rezultat din procesul verbal de punere în posesie și schița anexă nr. 3027/12.10.1991 și titlul de proprietate nr. 32-_/20.06.1995 emis pe numele S. G. și P. A., iar cele două instituții au răspuns prin adresele nr. 274/04.02.2014 și nr.II/379 din 28.01.2014.
Totodată, tribunalul a solicitat avizarea de către OCPI Teleorman a expertizelor tehnice judiciare efectuate de experții tehnici G. O. G. și Bîjă M., realizându-se numai prima, întrucât expertul Bîjă M. nu a depus documentația necesară.
Analizând acțiunea din perspectiva dispozițiilor art. 53 și 58 din Legea nr. 18/1991, Tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată, numai în parte, pentru considerentele ce se vor expune:
Potrivit textului de lege sus menționat, împotriva hotărârii Comisiei județene se poate face plângere la judecătorie pe care instanța o soluționează potrivit regulilor prevăzute de Codul de procedură civilă, iar pe baza hotărârii judecătorești, comisia județeană care a emis titlul de proprietate îl va modifica, îl va înlocui sau îl va modifica.
Reclamanta a solicitat corectarea titlurilor de proprietate nr. 32-_/20.06.1995 și nr._/26.05.2004 în raport de actele sale de proprietate,cu obligarea comisiilor de fond funciar la plata despăgubirilor materiale, morale și a cheltuielilor de judecată.
Din adresa emisă de către Comisia Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor reiese că în anul 1991 a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 3027 din 12.10.1991 pentru suprafața totală de 4,00 ha din care de 0,65 ha intravilan,în care, pentru această din urmă nu se precizau tarlaua și .: N - D. P., S - E. M., E –Ș. S., V - Pârâul T..
La data de 19 august 1994 Comisia locală de fond funciar Dobrotești a procedat la delimitarea suprafeței de 1000 mp teren intravilan, proprietatea pârâtului Ș. S. de suprafața de 6500 m.p. proprietatea reclamantei.
La data de 20.06.1995, după ce s-a revalidat dreptul de proprietate de la autor P. C., în sensul că a fost diminuată suprafața de teren de la 4,00 ha la 3,90 ha, a fost emis titlul de proprietate nr. 32-_ în care la suprafața de 6500 mp teren intravilan s-au trecut următoarele vecinătăți: N -Ș. S., E–M. Gh, S- pârâul T., V - D. P., altele decât acelea din procesul verbal de punere în posesie nr. 3027/12.10.1991.
La 30.09.1996 a fost întocmit un nou proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 6500 mp, având următoarele vecinătăți: N – DC și Ș. S., S-Pârâul T., E- M. G. și V – D. P., vecinătăți care se regăsesc și în cuprinsul titlului de proprietate nr. 320-_, mai puțin drumul comunal din partea de nord.
Cum până la emiterea titlului de proprietate au fost întocmite mai multe procese verbale de punere în posesie, în care nu coincid vecinătățile, tribunalul își va fundamenta convingerea cu privire la acestea, pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către expertul G. O. G., care a fost avizat și de către OCPI Teleorman prin care s-au identificat și măsurat imobilele deținute și folosite de părți, iar suprafața de teren de 6500 mp din tarlaua 32 ce aparține reclamantei prezintă următoarele vecinătăți: N – D. P. și Ș. S., S- T. Ș., Est – T. Ș. și M. G. și Vest – pârâul T., așa încât titlul de proprietate nr._ emis la 20 iunie 1995 de Comisia Județeană Teleorman pe numele S. G. și P. A., urmează să fie modificat în ce privește vecinătățile, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză.
Tribunalul nu poate primi aprecierile expertului, în sensul că din punct de vedere tehnic și juridic este necesară stabilirea unei căi de acces la un drum public, întrucât în raport de obiectul dosarului și probatoriile administrate în cauză, suprafața ce aparține reclamantei nu se învecinează cu drum comunal.
Totodată, constată tribunalul că prin raportul de expertiză a fost lămurit și aspectul referitor la faptul că în urma reconstituirii dreptului de proprietate pentru pârât nu s-a adus nicio atingere dreptului de proprietate al reclamantei, în sensul că nu i-a fost diminuată suprafața de 6500 mp, teren pe care îl are în posesie,astfel încât susținerile reclamantei în sensul că suprafața de teren de 1000 mp nu se regăsește în fapt, sunt lipsite de suport probator.
Nici susținerile reclamantei în sensul că titlul de proprietate emis pe numele Ș. S. trebuie anulat,nu sunt întemeiate,având în vedere faptul că suprafața de teren a fost reconstituită unei persoane îndreptățite și nu aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei, îndeplinind toate condițiile de legalitate prevăzute de Legea nr. 18/1991.
Deși tribunalul nu împărtășește opinia instanței de fond în sensul că suprafața de teren ce-i aparține reclamantei este de 4,00 ha în loc de 3,90 ha,având în vedere faptul că aceasta a fost diminuată, întrucât autorul P. C., figura înscris în Registrul nr.14 din 1953, fila 30, poziția 18,cu suprafața de 3,25 ha preluată conform HCM nr. 308/1953 și în registrul agricol pe anii 1956 – 1958 ,vol.9, poz.3 cu suprafața de 0,65 ha,așa cum rezultă din adresa emisă de Comisia Județeană de Fond Funciar Teleorman, iar raportul de expertiză prin care se stabilește că această suprafață se regăsește într-o altă . avizat de către OCPI Teleorman, dar având în vedere și faptul că recurentul-pârât nu a criticat sentința sub acest aspect, iar tribunalul nu-i poate înrăutăți situația reclamantei în propria cale de atac, urmează ca acțiunea să fie admisă și sub aspectul modificării titlului de proprietate nr._ emis la 20 iunie 1995, în ce privește suprafața totală reconstituită de 4,00 ha în loc de 3,90 ha și la rubrica totală primită în extravilan suprafața de 3,35 ha în loc de 3,25 ha, compusă din 2,20 ha în T61, P1.
Se vor stabili totodată și vecinătățile, astfel: N-drum comunal, E-C. R.,S-drum exploatare,V- S. Al.,suprafața de 1,00 ha în T56, P80, cu vecinii: N-C. M., E-drum exploatare, S-T. Sevastița și V-drum exploatare; suprafața de 0,15 ha în T61, P1, cu vecinii: N-drum comunal, E-C. R., S-drum exploatare,V-S. G..
Tribunalul va obliga Comisia Județeană Teleorman să emită un nou titlu de proprietate conform prezentei decizii,în temeiul art. 58 din Legea nr.18/1991.
Având în vedere obiectul cauzei, tribunalul apreciază că nu poate dispune cu privire la divizarea lungimii laturii de 23 m dinspre drumul comunal și a punctelor de hotar,aceste operațiuni fiind realizate odată cu punerea în posesie și întocmirea documentelor tehnice, astfel că cererea reclamantei sub acest aspect se privește ca fiind inadmisibilă.
Totodată, tribunalul va respinge și solicitările privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 și 452 Cod procedură civilă, întrucât pârâților nu li se poate reține culpa procesuală, iar Ș. S. nu a făcut dovada acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE :
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta P. L., P. L., domiciliată în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Ș. S., domiciliat în comuna Dobrotești, ., P. Județului Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman și P. comunei Dobrotești, cu sediul în ..
Dispune modificarea titlului de proprietate nr._ emis la 20 iunie 1995 de Comisia Județeană Teleorman pe numele S. G. și P. A. în ceea ce privește vecinătățile suprafeței de teren de 6500 mp din tarlaua 32, după cum urmează: Nord - Dragoiescu P. și Ș. S., Sud- T. Ș., Est - T. Ș. și M. G. și Vest - Pârâul T..
Dispune modificarea aceluiași titlu de proprietate și în ce privește suprafața totală reconstituită de 4,00 ha în loc de 3,90 ha și la rubrica total primită în extravilan suprafața de 3,35 ha în loc de 3, 25 ha, compusă din 2,20 ha în T61, P1, cu vecinii: N - drum comunal, E- C. R., S-drum exploatare,V - S. A.,suprafața de 1,00 ha în T56, P80, cu vecinii: N - C. M., E - drum exploatare, S -T. Sevastița și V-drum exploatare; suprafața de 0,15 ha în T61, P1, cu vecinii: N-drum comunal, E-C. R., S - drum exploatare,V - S. G..
Obligă Comisia Județeană Teleorman să emită un nou titlu de proprietate conform prezentei decizii.
Respinge celelalte capete de cerere, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi, 20.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
E. E. E. D. M. C. Doinița Ț. N.
Red.E.E.E.
26.02.2015
Thred.Ț.N./2 ex.
06.03.2015
d.f._
j.f.G. C.L.
Judecătoria Roșiori de Vede
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 20/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
