Grăniţuire. Decizia nr. 248/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 248/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA Nr. 248
APEL
Ședința publică de la 25 februarie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier - P. S.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul – reclamant B. G., domiciliat în comuna Blejești, ., împotriva sentinței civile nr. 2173 din 18.12. 2013 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimata – pârâtă V. E., domiciliată în comuna Blejești, ., având ca obiect: grănițuire.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 11 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 25 februarie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr._, reclamantul B. G. a chemat în judecată pe pârâtul V. Ș. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea linie de hotar care desparte proprietățile părților, pârâtul să fie obligat să-i respecte dreptul de proprietate și de posesie și să-și retragă gardul despărțitor la limita semnelor de hotar și totodată, obligarea acestuia la despăgubiri constând în contravaloarea a 10 salcâmi tăiați și folosiți de pârât, pentru care se indică o valoare de 2000 lei, și despăgubirea cu suma de 3000 lei, pentru lipsa de folosință a terenului ocupat de salcâmi, la care se adaugă plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că, este proprietarul suprafeței de 2000 m.p. teren situat în Tarlaua 7, . comunei Blejești, ., cu vecinătățile: la Nord -DS, la Est -Lunga Ș., la Sud –B. St.B. și la V-DE conform sentinței civile nr. 652/05.05.2008.Prin sentința civilă nr. 1194/24.06.2009 a Judecătoriei V., reclamantul deține în continuarea primei proprietăți suprafața de 1590 m.p. teren arabil extravilan, iar suprafața de 2000 m.p. este învecinată pe latura de este cu proprietatea pârâtului, fiind diminuată prin ocuparea abuzivă de către acesta a unei părți din teren.
Pârâtul nu a înțeles să respecte limitele de hotar, făcând modificări repetate pe aliniamentul dintre est, reclamantul sesizând Comisia cadastrală a Primăriei Blejești, ce a procedat la măsurători, iar instanța urmează să constate că pârâtul a ocupat abuziv din proprietatea sa o suprafață de 309 m.p., să dispună stabilirea limitelor de hotar, obligând pârâtul să-și retragă gardul despărțitor la limita de hotar și să-i respecte proprietatea.
Prin Sentința civilă nr.111 din 12.10.2011, Judecătoria V. a admis excepția insuficientei timbrări a acțiunii invocată din oficiu și a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen, recurs reclamantul B. G., arătând că instanța de fond nu a stabilit și nu a lămurit cerința timbrajului până la închiderea dezbaterilor, întrucât pentru cele două capete de cerere a considerat că a timbrat corespunzător.
Prin decizia civilă nr. 304/30.03.2012, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, a admis recursul declarat în cauză, a casat sentința atacată și a trimis cauza primei instanțe în vederea rejudecării cauzei în fond, după lămurirea chestiunii prealabile a timbrajului.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, primind la dosarul cauzei, după închiderea dezbaterilor, mai precis după terminarea ședinței de judecată, cererea precizatoare privind valoarea terenului revendicat și taxa de timbru pretins aferentă, fără să procedeze la repunerea cauzei pe rol pentru analizarea timbrajului și supunerea cererii discuției contradictorii a părților, instanța a pronunțat o sentință nelegală anulând acțiunea ca insuficient timbrată, cu atât mai mult, cu cât această hotărâre nu a fost nici întemeiată în drept.
Prin sentința civilă nr. 2173/ 18.12. 2013 a Judecătoriei V., a fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamantul B. G. împotriva pârâtei V. E., ca nefondată, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă V. E., a fost omologat raportul de expertiză tehnică topo efectuat în cauză de către expertul C. L., astfel cum a fost suplimentat și în consecință:
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul cuprins între punctele 3-15-16-6-21 ( culoarea verde pe schiță), a fost obligat reclamantul să-și ridice gardul amplasat pe proprietatea pârâtei-reclamante și să plătească pârâtei-reclamante suma de 3036 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 2000 lei onorariu de avocat, 1000 lei onorariu pentru expertiză și 36 lei taxă judiciară de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în raportul de expertiză întocmit de experta C. L. ce a fost efectuat în cauză, s-a menționat că ultimele măsurători făcute la nivelul comunei au fost în anul 1978 pentru lucrarea de cadastru general al satului Sericu. În baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 2202/1992 există măsurători făcute și care se regăsesc în schița anexă care delimitează limita de hotar.
Din suplimentul raportului de expertiză întocmit de aceeași expertă C. L., a reieșit faptul că în urma măsurătorilor efectuate în teren, având în vedere semnele vechi de hotar – pomi, hotarul despărțitor între proprietățile părților ar trebui să se regăsească pe aliniamentul cuprins între punctele 3-15-16-6-21 ( culoare verde schiță).
Pârâta în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 2202/13.05.1992 la fostul notariat de Stat Roșiorii de Vede a dobândit proprietatea terenului în suprafață de 1887 mp. În baza legii nr. 18/1991 a fost eliberat titlul de proprietate nr.14-_/1995 de Comisia Județeană Teleorman, pentru suprafața de 1900 mp teren intravilan, situată în tarlaua 7, .: la N-DS 227, la E-E. P. I., la S-B. St. B. și la V-V. A.. Pe latura de est această suprafață, se învecinează cu terenul reclamantului, iar reclamantul a dobândit suprafața de 2000 mp teren, în anul 2008 în baza sentinței civile nr. 652/05.05.2008 pronunțată de Judecătoria V., iar la acel moment nu s-au făcut măsurători în teren nu au fost delimitate limitele de hotar.
La data dobândirii dreptului de proprietate al pârâtei, hotarul dintre părți era pe amplasamentul existent de peste 30 de ani și exista pe lângă gardul despărțitor pe linia de hotar spre curtea părților un rând de salcâmi de peste 40 de ani.
Reclamantul profitând de faptul că în imobil în prezent nu locuiește nimeni în anul 2011, a mutat abuziv gardul despărțitor pe o lungime de 10 m spre interiorul curții aproximativ 30 cm, astfel că acesta nu mai are un aliniament în linie dreaptă creând o curbă, drept urmare un salcâm de pe linia de hotar în prezent se află în interiorul curții reclamantului.
Măsurătorile făcute de Primăria comunei Blejești materializate în schița atașată la dosar nu s-au făcut cu aparatura corespunzătoare, iar aceste măsurători s-au făcut în lipsa pârâtei, fără a se lua în considerare vreun act al pârâtei, fără a avea ștampila primăriei, neputând produce efecte juridice.
Martora audiată în cauză în cauză Lunga G., a arătat că anterior datei la care reclamantul a cumpărat terenul în litigiu a folosit acest teren pe care nu erau plantați salcâmi și limita de hotar era dreaptă.
Martorul C. Stelică a arătat că limita de est a proprietății, a fost îngrădită, bulumacii fiind aceiași, vechi dar s-a mai schimbat plasa, în prezent hotarul dinspre reclamant nu mai este pe un aliniament drept și că salcâmii care se aflau la pârâtă în prezent sunt la reclamant.
În raportul de expertiză întocmit de experta C. L. s-a reținut că ultimele măsurători făcute la nivelul comunei au fost în anul 1978 pentru lucrarea de cadastru general al satului Sericu. În baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 2202/1992 există măsurători făcute și care se regăsesc în schita anexă și care delimitează linia de hotar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. G., solicitând anularea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală și prin refacerea și completarea probelor și rejudecând pe fond admiterea acțiunii ; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că deși prima expertiză efectuată de expert Asadurian A. – C., care respecta toate cerințele legale în sensul că s-au făcut măsurători ample cu privire la linia de hotar existentă, cât și la cea veche, prin evidențierea tuturor semnelor de hotar, măsurătorile având la bază actele de proprietate ale părților și extrase de plan cadastral al comunei Blejești, . laturile proprietăților, cu toate acestea instanța de fond nu l-a omologat, înlăturându-l din probatoriu fără nicio motivare.
Același expert a constatat că reclamantul deține o suprafață de teren de 1675 m.p. față de 2000 m.p., teren înscris în titlul de proprietate, deci cu 325 m.p. mai puțin față de aceste acte. Prin comparație, expertiza întocmită de expert C. L. pare o nulitate față de cealaltă expertiză, care este completă, detaliată și explicită față de actele de proprietate ale părților litigante, cât și față de coordonatele punctelor cardinale
Pe de altă parte, hotărârea instanței de fond, deși se întinde pe 11 pagini și jumătate, nu conține nici măcar un text de lege din Codul civil cu privire la dreptul de proprietate sau cu privire la acțiunea de grănițuire pe care o au la îndemână titularii de drepturi reale și nici după ce norme procesuale s-a judecat.
În atare situație, instanța de fond, față de expertizele tehnice efectuate în cauză, constatările experților fiind diferite, măsurătorile diferite, pârâta – reclamantă V. E. deține teren în plus față de actele de proprietate cu 187 m.p., a respins obiecțiunile formulate de reclamant la expertiza C. Lvia, acesta apreciind că instanța de fond, în baza rolului activ trebuia să dispună efectuarea unei noi expertize în cauză, dacă avea dubii față de expertiza Asadurian și nu să pronunțe o hotărâre nemotivată în fapt și în drept.
La data de 25.04. 2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că la data dobândirii dreptului său de proprietate, hotarul era pe amplasamentul existent de peste 30 de ani și era pe lângă gardul despărțitor pe linia de hotar spre curte, un rând de salcâmi de peste 40 de ani. Acest gard nu a fost schimbat și nu a mutat amplasamentul în anul 2011 așa cum s-a susținut ; reclamantul profitând de faptul că în imobil nu locuiește din anul 2011, a mutat abuziv gardul despărțitor pe o lungime de 10 metri spre interiorul curții aproximativ 30 cm., astfel că acesta nu mai are un aliniament în linie dreaptă, creând o curbă.
Măsurătorile făcute de comisia din cadrul Primăriei Blejești, materializată în schița atașată la dosar, nu s-au făcut cu aparatura corespunzătoare și nici schița nu îndeplinește cerințele unui plan de situație.
Măsurătorile s-au făcut în lipsa sa, fapt consemnat și în cuprinsul acesteia, fără a fi luate în considerare și actele sale de proprietate.
A mai arătat că din suplimentul raportului de expertiză întocmit de expert C. L. s-a concluzionat în urma măsurătorilor efectuate în teren, că, având în vedere semnele vechi de hotar, hotarul despărțitor între cele două proprietăți imobiliare ar trebui să se regăsească pe aliniamentul cuprins între punctele 3-15-16-6-21. Față de aliniamentul stabilit, reclamantul urmează să ridice gardul amplasat pe proprietatea sa și să se stabilească linia de hotar pe aliniamentul individualizat mai sus.
De asemenea, a menționat că nu este de acord cu omologarea raportului de expertiză topo Asadurian A. C., deoarece nu a avut în vedere la identificarea terenurilor dimensiunile laturilor indicate în planul de situație al contractului de întreținere autentificat sub nr._/1992 la Notariatul de Stat Local Roșiorii de Vede,încălcându-i dreptul de proprietate.
În conformitate cu dispozițiile art. 295 raportat la art. 167 Cod procedură civilă a fost încuviințată și administrată la solicitarea apelantului-reclamant proba cu expertiză tehnică topografică.
Verificând în limitele cererilor de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul, va admite apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În ce privește critica formulată vizând stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul propus prin completarea raportului de expertiză întocmit de expert C. L., cu nerespectarea semnelor vechi de hotar se apreciază că este întemeiată.
Prin Sentința civilă nr.652/05.05.2008 pronunțată de Judecătoria V., apelantul-reclamant a devenit proprietarul suprafeței de 2000 mp teren
situată în intravilanul localității Blejești, județul Teleorman, suprafață care se învecinează la vest cu proprietatea intimatei-reclamante care a dobândit imobilul compus de casă de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 1878mp prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 2202/13.05.1992 la fostul Notariat de Stat Roșiorii de Vede .
Suprafața de 1878mp ce a făcut obiectul contractului de întreținere a fost menționată și în titlul de proprietate nr.14-_/1995 eliberat pe numele autorului intimatei-pârâte - Lunga M S., la rubrica „suprafața primită în intravilan” acesta figurând cu 1900mp.
Anterior datei dobândirii terenurilor de către părți nu au fost efectuate măsurători de specialiști autorizați, dimensiunile înscrise în caietul cu schițe de teren din lucrarea de cadastru întocmită în anul 1978 și avute în vedere în cadrul procedurilor reglementate de legea nr. 18/1991 respectiv cele din planul de situație anexă la contractul de întreținere nr.2202/1992 nereflectând situația reală faptică a terenurilor.
Acțiunea în grănițuire potrivit art.584 cod civil reprezintă operațiunea de determinare prin semne exterioare a limitei dintre două fonduri vecine care aparțin unor proprietari diferiți.
Doctrina juridică definește acțiunea în grănițuire ca fiind acea acțiune prin care reclamantul solicită instanței de judecată ca în cadrul unui proces să determine prin semne exterioare linia despărțitoare dintre cele două fonduri vecine.
Pe calea unei acțiuni în grănițuire este necesar să se stabilească vechiul hotar dintre fondurile învecinate, adică acea linie de graniță originară stabilită fie prin voința comună și concordantă a proprietarilor, fie prin hotărâre judecătorească sau lege. Cele de mai sus implică și concluzia că la stabilirea, pe cale judiciară, a liniei de graniță nu este determinantă asigurarea în totalitate a suprafețelor de teren înscrise în convenții ori, după caz, în titlurile de proprietate emise în temeiul legii nr.18/1991, deoarece atât în convenții, cât și prin analogie, asemenea titluri de proprietate garantează existența dreptului, dar nu și întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeței la care s-ar referi.
Atunci când între amplasarea în concret a unor suprafețe de teren determinată cu observarea liniilor de graniță vechi și ceea ce ar rezulta din respectarea exactă a suprafețelor înscrise în actele de proprietate ale părților există diferențe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor care corespund folosinței.
Această regulă de principiu este avută în vedere și în prezenta cauză, motiv pentru care Tribunalul o va lua în considerare.
Astfel, prin expertizele efectuate în cauză s-a stabilit că apelantul-reclamant deține în fapt o suprafață de teren mai mică decât în drept iar intimatul-pârât o suprafață mai mare decât cea dobândită prin contractul de întreținere nr.2202/1992, gardul despărțitor construit din lemn anterior anului 2008, anul dobândirii terenului de către apelantul-reclamant neindicând modificări recente ale liniei de hotar.
Existența vechiului gard precum și lipsa în teren a unor urme vizibile ale mutării gardului este confirmată și de celelalte probe administrate în dosar în fața instanței de fond astfel că, nefiind întemeiată susținerea intimatei-reclamante din cuprinsul cererii reconvenționale sub aspectul desființării gardului amplasat pe o parte din terenul acesteia în mod eronat a prima instanță l-a obligat pe apelantul-reclamant la ridicarea gardului.
În condițiile în care gardul actual căruia i-a fost înlocuită parțial doar plasa respectă amplasamentul existent de peste 30 de ani, confirmând astfel vechiul traseu al graniței, este nejustificată obligarea apelantului-reclamant la ridicarea gardului amplasat pe proprietatea intimatei-pârâte așa cum a dispus în mod eronat instanța de fond.
De asemenea, împrejurarea că, în urma unor măsurători riguroase apelantu-reclamant a constatat că întinderea suprafeței sale achiziționate în anul 2008 nu este în concordanță cu cea existentă în mod real în teren, nu justifică o mutare a graniței în sensul complinirii lipsei constatate.
În sensul acestui considerent este și faptul că suprafața de teren dobândită în 2008 prin Sentința civilă nr. 652/2008 nu este garantată ca fiind reală, în lipsa unor măsurători de specialitate, această garanție având doar existența dreptului.
Față de cele expuse, se apreciază că varianta propusă de expert în apel este cea legală, în condițiile în care părților li se asigură suprafețe de teren apropiate de cele menționate în actele de proprietate ale acestora, expertul argumentând că diferența în minus de suprafață a apelantului-reclamant poate fi datorată aliniamentului gardului dintre imobilului acestuia și drumul de exploatare care nu reflectă poziția reală întrucât acesta are o lățime de aproximativ 10 m, cu mult peste lățimea standard de 4m.
Ca atare, se va schimba în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, sentința apelată în sensul că, se va admite în parte acțiunea și cererea reconvențională și se va stabili linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul cuprins între punctele_-_-233-_-222 conform planului de situație anexă la raportul de expertiză completat și întocmit de expertul G. O. G..
Cât privește motivarea soluției primei instanțe, tribunalul apreciază că aceasta corespunde exigențelor legale fiind făcute trimiterile la probele administrate, din conținutul acesteia putându-se urmări raționamentul care a condus la pronunțarea soluției instanței de fond, astfel că, sub acest aspect critica apelantului-reclamant este neîntemeiată.
Ținând cont de faptul că, cheltuielile de judecată sunt puse în sarcina părții în culpă procesuală conform art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, principiul fiind acela al răspunderii civile, Tribunalul, având în vedere și practica CEDO în sensul acordării cheltuielilor de judecată în măsura în care acestea sunt reale, necesare și rezonabile va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți la fond și va obliga intimata la plata sumei de 2983 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel către apelant, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, onorarii avocat și expert conform chitanțelor de la filele 17, 24 și 47 –dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelantul – reclamant B. G., domiciliat în comuna Blejești, ., împotriva sentinței civile nr. 2173 din 18.12. 2013 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimata – pârâtă V. E., domiciliată în comuna Blejești, .
Schimbă sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea și cererea reconvențională.
Stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul cuprins între punctele_-_-_-222 conform planului de situație anexă la raportul de expertiză completat și întocmit de expertul G. O. G..
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind ridicarea gardului formulat de pârâta-reclamantă V. E. prin cererea reconvențională.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți la fond și obligă intimata la plata sumei de 2983 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel către apelant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți C. Doinița P. S.
Red. DMN – 24.03 . 2015
Thred PS.- 20. 04. 2015 – 4 ex
Df.- 2107 /335/ 2011*- Jud V.
Jf.- I. T..
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 139/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 249/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
