Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 99/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 99
APEL
Ședința publică de la 21 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva încheierii civile nr. 1611 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-debitor R. A., cu domiciliul în . și intimatul-petent Biroul Executorului Judecătoresc I. R. L., cu sediul în G., ., județul G., având ca obiect – încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei achitată cu ordinul de plată nr. 7596 din 17.10.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul-debitor R. A. a depus la dosar dovada achitării debitului, respectiv recipisa de consemnare nr._/1/06.01.2015 emisă de CEC Bank – Sucursala A. în sumă de 389,43 lei, totodată constatându-se că apelanta-creditoare C. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit disp. art. 223 NCPC.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, sub numărul_, la data de 22 octombrie 2014, petentul - BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC I. R.–L., prin executor judecătoresc I. R.-L., având în vedere cererea creditoarei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului R. A., în vederea recuperării sumei de 28 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare.
În susținerea cererii, potrivit disp. art. 665 al. 1 C., la dosar au fost atașate următoarele înscrisuri în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul: cererea creditoarei, titlul executoriu constând în Proces verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/05.12.2011, dovada de comunicare a procesului verbal constatator, încheierea executorului judecătoresc prevăzută de disp. art. 664 alin. 1 C., precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei.
P. încheierea civilă nr. 1611 din 27.10.2014, Judecătoria Roșiorii de Vede a respins cererea formulată.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut, că prin procesul-verbal de contravenție de constatare . 11 nr._/05.12.2011, încheiat de intimată, numitul R. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din OG 15/2002.
P. același proces-verbal a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
P. Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi încuviințată.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului R. A., astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța a apreciat că numitul R. A. nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.”
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în nici un fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul încuviințării executării silite a procesului verbal de constatare a contravenției . 11, nr._/05.12.2011.
În motivarea apelului s-a arătat că legiuitorul, în dispozițiile Legii nr. 144/2012 a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și au contestat în instanță tarifele de despăgubire, astfel norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță. În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze” a solicitat să se constate că, în speța de față, dispozițiile legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
P. O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate. Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține o rovinietă valabilă.
În susținerea motivelor de apel a fost invocată și Decizia Curții Constituționale a României nr. 57/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
A mai arătat că, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlul executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Instanța de fond în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 al cărui conținut este redat în cererea de apel.
P. urmare, în această fază procesuală, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul-verbal de constatare a contravenției a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia și nu se impunea să facă distincțiile la care face trimitere Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului –verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, și nu instanța investită cu o cerere de încuviințare executare silită.
În drept, a invocat disp. art. 665 alin. 6 NCPC, 466 și urm. NCPC.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Pentru termenul din data de 21.01.2015, intimatul-debitor R. A. a depus la dosar dovada achitării debitului, respectiv recipisa de consemnare nr._/1/06.01.2015 emisă de CEC Bank – Sucursala A. în sumă de 389,43 lei.
Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor invocate, tribunalul, va respinge apelul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 665 alin. 4 pct. 7 Cod procedură civilă instanța de executare poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există și alte impedimente prevăzute de lege.
Un astfel de impediment legal este și plata creanței anterior încuviințării executării silite.
În cauză debitorul a achitat debitul cuvenit către creditoare așa cum reiese din înscrisul aflat la fila 26 din dosarul de apel.
Astfel că, stingerea obligației face de prisos analiza sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de apel, fapt pentru care în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva încheierii civile nr. 1611 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-debitor R. A., cu domiciliul în . și intimatul-petent Biroul Executorului Judecătoresc I. R. L., cu sediul în G., ., județul G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red. R.G./ 30.01.2015
Th.red. I.M. - 5 ex./30.01.2015
D.f._
J.f. I. P.
.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 96/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 91/2015.... → |
|---|
