Pretenţii. Decizia nr. 1139/2015. Tribunalul TELEORMAN

Decizia nr. 1139/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 1139/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECTIA CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1139

APEL

Ședința publică de la 21 octombrie 2015

Tribunalul compus din:

Tribunalul compus din:

Președinte – C. Doinița

Judecător - D. M. Nuți

Grefier - T. S.

Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. R. ASIROM Vienna Insurance Group S.A, cu sediul în București, sector 2, .. 31 – 33, împotriva sentinței civile nr. 3006 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SRL, la reprezentant V. I. din V., ., ., ., J. Teleorman, având ca obiect –pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, intimata-pârâtă . SRL, fiind reprezentată de avocat P. P. A..

Procedura de citare este îndeplinită.

Apelul este timbrat cu 118 lei – taxă judiciară de timbru achitată potrivit ordinului din data de 18.06.2015, achitat la Primăria Sectorului 2 București.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că în procedura de regularizare, intimata-pârâtă . SRL, a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanta-reclamantă.

Verificându-și competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, Tribunalul, constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față.

În temeiul dispozițiilor art. 219 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, s-a procedat la verificarea identității părților, constatându-se că intimata-pârâtă . SRL a fost reprezentată de avocat P. P. A., in baza împuternicirii avocațiale ., nr._/2015.

Apărătorul intimatei, depune împuternicirea avocațială și declară că nu mai are cereri noi de formulat, ori probe de solicitat.

Tribunalul, estimează durata de soluționare a cauzei la o zi, fără să se ia în calcul și perioada de timp din procedura prealabilă, potrivit art. 238 rap. la art. 482 Cod procedură civilă.

Luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului, acordând cuvântul părților prezente.

Având cuvântul pentru intimata-pârâtă, avocat P. P. A., solicită respingerea apelului, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 3006 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria V., ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

În esență, contractul de închiriere nr. 7637/_ invocat de apelanta-reclamantă a fost depus cu mult peste termenul prevăzut de lege. Conform art. 204 alin.1 Cod procedură civilă, acesta trebuia depus până la primul termen de judecată și în mod corect prima instanță nu a luat in considerare acest înscris.

Tribunalul, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat.

TRIBUNALUL:

Deliberând, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 04.06.2013 pe rolul Judecătoriei A., reclamanta S.C. A. R. ASIROM Vienna Insurance Group S.A A. chemat în judecată pe pârâta S.C. L. E. C. S.R.L.V., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 9000 lei cu titlu de contravaloare chirie și a cheltuielilor cu utilitățile conform facturilor emise în baza contractului de închiriere nr.4984/30.12.2011, a sumei de 5587,92 lei cu titlu de penalități calculate conform contractului și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta S.C. L. E. C. S.R.L. un contract de închiriere având ca obiect suprafața de 20 mp situată la etajul 1 Agenției ASIROM V., prin care au convenit plata chiriei în sumă de 80 euro la cursul BNR valabil la data facturării și contravaloarea utilităților.

A mai arătat că pârâta nu a înțeles să achite contravaloarea chiriei și a utilităților, deși a fost somată în nenumărate rânduri, iar la data introducerii acțiunii figura cu un debit principal de 9000 lei, la care se adăugă penalitățile.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile contractului de închiriere.

În dovedirea cererii reclamanta a depus, în copie: contract de închiriere nr.4984 din 30.12.201, ordin de plată din 21.01.2013, invitație la conciliere prealabilă, notificare, listă debite, 10 facturi fiscale (filele 5-23).

La data de 09.10.2013 pârâta S.C. L. E. C. S.R.L. a depus întâmpinare prin serviciul registratură al instanțe,i prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. (filele 46-49).

În motivarea excepției, pârâta a arătat că potrivit art. 107 C.pr.civ. competența este a instanței în a cărei circumscripție își are sediul pârâta, respectiv Judecătoria V., iar potrivit art.113 C.pr.civ. ce reglementează competența teritorială alternativă și pct. IV subpunctul 4.3 din contractul de închiriere nr.4984/30.12.2011, competența poate reveni și Judecătoriei Sectorului 3 București.

Prin sentința civilă nr. 4668 din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei V..

Prin sentința civilă nr.3006 din 17.12.2014 a Judecătoriei V. s-a admis în parte acțiunea, pârâta fiind obligată la plata sumei de 5699,43 lei către reclamantă, plus penalitățile de întârziere calculate conform contractului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între reclamanta . Vienna Insurance SA și pârâta . SRL s-a încheiat contractul de închiriere nr. 4984/30.12.2011 cu privire la suprafața de 20 m.p. situată la etajul 1 al agenției, pârâta având obligația de a achita lunar suma de 80 euro la cursul BNR, precum și c/v utilităților.

A mai reținut că facturile fiscale nr._/23.12.2011 și_/23.01.2012 emise pentru sumele de 344,09 și 2956,48 lei nu reprezintă obligații de plată ale pârâtei către reclamantă, întrucât perioadele de consum sunt anterioare încheierii contractului de închiriere depus de reclamantă.

Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 135 din Codul civil, respectiv fapta ilicită a debitorului care nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin contract, astfel că, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei debitul principal de 5699,43 lei, la care se adaugă penalitățile de întârziere calculate conform contractului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 3300,57 lei, cu cheltuieli de judecată.

A motivat că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că la data de 11.12.2014 a depus cerere precizatoare, prin care a înțeles să-și întemeieze pretențiile și pe dispozițiile contractului de închiriere nr. 7637/31.12.2010, încheiat pe termen de un an, în care s-a stipulat plata chiriei în sumă de 80 euro la cursul BNR.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, a menționat că facturile nr._/23.12.2011 și_/23.01.2012 emise pentru sumele de 344,09 și 2956,48 lei reprezintă obligații de plată ale pârâtei către reclamantă, întrucât perioadele de consum sunt aferente contractului de închiriere nr. 7637/31.12.2010.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466-482 C. proc. civ.

În susținere, a depus în copie certificată pentru conformitate, contractul de închiriere nr. 7637/2010 (f. 4-5) și răspunsul la interogatoriu.(f.6).

La data de 21 iunie 2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, cu cheltuieli de judecată.

A susținut că nu a format obiectul judecății contractul de închiriere nr.7367/31.10.2010, acesta fiind depus la data de 11.12.2914, cu mult peste termenul prevăzut de art. 204 alin.1 C. proc. civ., astfel că, acesta nu trebuia avut în vedere de instanța de judecată.

Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.

Prin cererea depusă la data de 15.12.2014 depus la dosarul cauzei la instanța de fond, reclamanta a menționat că își întemeiază acțiunea și pe prevederile contractului de închiriere nr. 7637/31.12.2010, pe care l-a anexat în copie certificată pentru conformitate cu originalul(f.30-33).

La termenul de judecată din 17.12.2014, pârâta reprezentată de avocat a menționat că nu mai are alte probe de solicitat și nici alte cereri de formulat, fiindu-i acordat cuvântul pe fond, fără a face vreo referire la contractul de închiriere nr. 7637/31.12.2010 depus de reclamantă.

În același timp, se observă că, nici instanța de fond nu a pus în discuție cererea depusă de reclamantă la dosarul cauzei la data de 15.12.2014 și în funcție de aceasta, încuviințarea probei cu înscrisul nou de pus de aceasta în susținerea cererii.

Totodată, se constată că, instanța de fond nu a menționat nici în considerentele sentinței apelate, motivul pentru care nu a luat în considerare la apreciere contractul de închiriere nr. 7637/31.12.2010 depus de reclamantă.

Intimata a invocat în apel dispozițiile art. 204 alin.1 C. proc. civ. în raport de care a susținut că fiind depus cu mult peste termenul prevăzut de acest articol, contractul de închiriere nr. 7637/31.12.2010, nu a făcut obiectul judecății, astfel că, nu trebuia avut în vedere de instanța de judecată.

Potrivit art. 204 alin.1 C. proc. civ., reclamantul poate să-și modifice cererea de chemare în judecată și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen de judecată la care acesta este legal citat.

În cauză, reclamanta a depus contractul de închiriere nr. 7637/31.12.2010 după primul termen de judecată, însă, pârâta prin avocatul său, care a fost prezent la termenul de judecată următor nu a invocat decăderea, solicitând judecata cauzei în raport de probele existente la dosar.

Întrucât norma a cărei încălcare a fost invocată este instituită în favoarea pârâtului, fiind dispozitivă și nu imperativă, numai aceasta putea invoca încălcarea în fața instanței de fond la termenul de judecată din 17.12.2014.

Prin urmare, decăderea din proba cu înscrisuri putea constitui motiv de apel, cu condiția să fi fost invocată în termen în fața instanței de fond, cerință care nu este îndeplinită, astfel că, intimata este ea însăși decăzută din dreptul de a invoca decăderea direct în apel.

Cât privește critica apelantei, care vizează faptul că instanța e fond nu aținut seama la apreciere și de contractul de închiriere nr. 7637/31.12.2010, se constată că este întemeiată.

În baza contractului nr. 7637/31.12.2010 încheiat de părți, acestea au convenit cu privire la închirierea de către reclamantă către pârâtă a suprafeței de 20 m.p situată la etajul 1 al Agenței . pe o perioadă de 1 an, cu obligația acesteia din urmă de a achita lunar suma de 80 euro cu titlu de chirie la cursul BNR la data facturării, precum și costul utilităților, sub sancțiunea plății de penalității de 0,15%/zi calculate din ziua următoare. scadenței.

În executarea acestui contract, reclamanta a emis facturile nr._/23.12.2011 și_/23.01.2012 emise pentru sumele de 344,09 și 2956,48 lei, care nu au fost achitate de pârâtă.

Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile rezultate din contactul de închiriere nr. 7637/31.12.2010, în sensul de a achita și c/v facturilor nr._/23.12.2011 și_/23.01.2012 în sumă totală de 3300,57 lei, în baza art. 1350 din Codul civil, aceasta trebuia obligată și la plata acestei sume.

Ca urmare, în baza art. 480 alin.2 C. proc. civ. se va admite apelul declarat, se va schimba sentința instanței de fond, în sensul că e va dispune obligarea pârâtei și la plata diferenței de 3300,57 lei, precum și a penalităților aferente acestei sume conform contractului.

În baza art. 453 C. proc. civ. intimata va fi obligată la plata sumei de 118 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de de apelanta-reclamantă S.C. A. R. ASIROM Vienna Insurance Group S.A, cu sediul în București, sector 2, .. 31 – 33, împotriva sentinței civile nr. 3006 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SRL, la reprezentant V. I. din V., ., ., ., J. Teleorman.

Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâta și la plata sumei de 3300,57 lei precum și a penalităților de întârziere aferente acestei sume conform contractului.

Obligă intimata la plata sumei de 118 lei către apelantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2015.

Președinte,Judecător,Grefier,

C. Doinița D. M. NuțiTatu S.

Red.thred. CD

4.ex./28.10.2015

D._

J.f. O. S.

Judecătoria V.

. .2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 1139/2015. Tribunalul TELEORMAN