Sechestru judiciar. Sentința nr. 522/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 522/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 522/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 522
Ședința publică de la 11 noiembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – D. M. Nuți
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea acțiunii civile, formulate de către reclamant I. F., cu domiciliul în T. M., ., județ Teleorman, în contradictoriu cu pârâții P. O. C., cu domiciliul în București, str. .. 13, ., P. E., cu domiciliul în București, ., sector 1, Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman, cu sediul în A., .. 71-73, județ Teleorman și P. de pe lângă Judecătoria T. M. cu sediul în T. M. J. Teleorman, având ca obiect – sechestru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, reclamant I. F. a fost reprezentat de avocat C. C., pârâtul P. E., a fost reprezentat de avocat M. I., iar celelalte părți, au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, pune în discuția părților, excepțiile invocate de către pârâții P. E. și P. de pe lângă Judecătoria T. M., prin întâmpinările formulate și depuse în dosarul Judecătoriei T. M., în care s-a dispus declinarea cauzei în favoarea acestei instanțe, astfel:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. Județean de Poliție a Județului Teleorman, precum și a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. M.:
Avocat C. C., pentru reclamanta I. F., solicită admiterea excepției invocate, apreciind că pârâții I. Județean de Poliție a Județului Teleorman și P. de pe lângă Judecătoria T. M., nu au calitate procesuală pasivă.
Avocat M. I. pentru pârâtul P. E., arată că susține excepțiile invocate prin întâmpinare și că pârâtele menționate nu au calitate procesuală pasivă, în cauză.
Instanța, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. Județean de Poliție a Județului Teleorman și a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. M., având în vedere dispozițiile din ordonanța de clasare, care nu a fost contestată conform Codului de procedură penală, precum și împrejurarea că autoturismul a fost restituit pârâtului P. E..
Totodată, față de această situație, instanța apreciază că nu se mai impune punerea în discuție a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, formulată de către I. Județean de Poliție Teleorman, prin întâmpinare.
De asemenea, instanța găsește necesar să se lămurească situația contractului de vânzare cumpărare pentru autoturism utilizat, (formular – fila 85) în sensul de a se preciza dacă bunul a fost înstrăinat, în prezent acesta aflându-se în proprietatea unui cetățean francez, al cărui nume de familie nu este lizibil.
Apărătorul pârâtului P. E., confirmă faptul că autoturismul nu se mai află în posesia clientului, acesta fiind înstrăinat în Franța, prin contractul ce a fost încheiat pe formular, conform legislației acestora.
Apărătorul reclamantului arată că insistă în acțiunea formulată.
Se acordă cuvântul și pe excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtul P. E., având în vedere că pârâții I. Județean de Poliție a Județului Teleorman și P. de pe lângă Judecătoria T. M., nu mai au calitate procesuală pasivă, dispozițiile art. 107 Cod procedură civilă precum și domiciliul pârâților care au mai rămas în dosar.
Avocat C. C., pentru reclamant, precizează că se fac cercetări penale cu privire la pârâta P. O. C..
Solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman, având în vedere domiciliul pârâților .
Avocat M. I., pentru pârâtul P. E. solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a acestui tribunal.
Instanța, rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman.
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. sub nr._, la data de 27 ianuarie 2015 reclamanta I. F., în contradictoriu cu pârâții P. O. C., P. E., Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman și P. de pe lângă Judecătoria T. M. a solicitat instanței să dispună instituirea sechestrului judiciar, asupra autoturismului marca AUDI Q7, cu nr. de identificare WAUZZZ4L58D0504478, cu nr. de înmatriculare_, cu certificat de înmatriculare T00129499R, aflat în custodia Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman.
A solicitat și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a vândut pârâtei P. O. C., în baza contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.1835/25 septembrie 2013, de BNP R. M., autoturismul marca AUDI Q7, cu nr. de înmatriculare_ .
Contractul a fost încheiat cu rezerva proprietății, în sensul că, în situația în care cumpărătoarea nu achita prima rată din preț, la data de 31.03.2014, contractul se rezilia de drept iar ea, reclamanta, reintra în posesia bunului.
Pârâta nu a achitat prețul (nici prima rată și nici a doua rată, scadentă la data de 31.05.2014), ci a vândut autoturismul, înainte de termenul scadent pentru plata primei rate, pârâtului P. E..
Prin ordonanța din 06.05.2014, dată de P. de pe lângă Judecătoria TurnuMăgurele, s-a dispus ridicarea silită a autoturismului, de la domiciliul pârâtului P. E., și indisponibilizarea bunului, la sediul IPJ Teleorman, până la terminarea cercetărilor.
Prin ordonanța aceluiași P., la data de 15.01.2015, s-a dispus clasarea cauzei și restituirea autoturismului către pârâtul P. E..
Reclamanta a contestat semnăturile aplicate pe contractele de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiate între ea și pârâtă.
A menționat și faptul că, la ora actuală, autoturismul se află la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman, loc unde solicită să fie indisponibilizat bunul, până la soluționarea acțiunii principale, aflate pe rolul Judecătoriei T. M., acțiune ce formează obiectul dosarului nr._, având ca obiect rezoluțiunea contractului încheiat între ea și pârâta P. O. C., și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între pârâții P. O. C. și P. E..
În drept, au fost invocate dispozițiile art.971-976 Cod procedură civilă.
A anexat cererii: contracte de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, carte de identitate a vehiculului, ordonanță nr.557/P/2014 din 15.01.2015, a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. M., dovada de comunicare a acesteia, referat cu propunerea de clasare, contract de vânzare-cumpărare cu rezerva proprietății, autentificat sub nr.1837/25 septembrie 2013, de BNP R. M., ordonanță din 06.05.2014, a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. M., adresă nr.8277/p.I din 18.09.2014, ordonanță din 06.11.2014, dată de P. - procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și adresă nr._/07.10.2014, emisă de Registrul Auto Român (în copii certificate).
La solicitarea instanței, reclamanta a depus, cu cererea înregistrată la dosar, la data de 09 februarie 2015, dovada achitării taxi judiciare de timbru.
Pârâtul P. E. a formulat întâmpinare (filele 37-41), prin care a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
În subsidiar, a solicitat respingerea cererii reclamantei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat, în esență, că el a cumpărat autoturismul menționat de reclamantă, cu bună credință.
Vânzătoarea P. O. C. avea posesia autoturismului, cheile, talonul și cartea de identitate ale acestuia iar autoturismul nu era declarat furat.
Mai mult aceasta avea și un contract de vânzare-cumpărare, încheiat cu reclamanta, anterior.
Prin ordonanța nr.557/19.01.2015, P. de pe lângă Judecătoria T. M. a dispus clasarea dosarului penal nr.557/P/2014, deschis ca urmare a plângerii formulate de I. F. și restituirea autoturismului către el, pârâtul.
Pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei T. M. și a solicitat declinarea competenței soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1- București, față de domiciliul pârâtei P. O. C..
De asemenea, pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman și P. de pe lângă Judecătoria T. M., cu motivarea că cele două instituții nu au un raport juridic cu reclamanta.
Cât privește temeinicia cererii de sechestru, pârâtul a solicitat respingerea acesteia, întrucât nu există pericolul ca bunul să fie sustras sau distrus.
În apărare, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 10 februarie 2015, pârâtul a depus o cerere completatoare, prin care a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pârâtul a invocat și nulitatea cererii formulate de reclamantă, pentru lipsa semnăturii acesteia.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman a formulat întâmpinare (fila 62), prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei calității sale procesual pasive.
În motivarea excepției inadmisibilității cererii de sechestru, pârâtul a arătat că reclamanta nu a făcut dovada formulării unei plângeri împotriva soluției procurorului, în ceea ce privește măsura de restituire a autovehiculului, către pârâtul P. E., conform art.339 și 440 Cod procedură penală.
Cât privește excepția lipsei calității sale procesual pasive, pârâtul a arătat că măsura de restituire a autovehiculului a fost dispusă de către procuror, și nu de către Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman, iar simplul fapt că bunul se află în custodia sa, nu poate determina angajarea răspunderii sale.
Pe fondul cererii de sechestru, pârâtul a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată, și obligarea reclamantei, la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 14 aprilie 2015, pârâtul P. E. a depus o cerere (fila 84) în care a învederat instanței că a vândut autoturismul .
A anexat cererii: declarație de înstrăinare vehicul (în copie).
Pentru verificarea competenței sale, din oficiu, instanța de fond a dispus verificarea sistemului Ecris, pentru a se vedea stadiul în care se află acțiunea principală, ce formează obiectul dosarului nr._ .
La data de 15 septembrie 2015, la dosar, a fost înregistrată cererea pârâtului P. E., care a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că, prin sentința civilă nr.515/11.08.2015, Judecătoria T. M. a dispus declinarea competenței de soluționare a litigiului principal, ce formează obiectul dosarului nr._, în favoarea Tribunalului Teleorman.
Prin Sentința civilă nr.576 pronunțată la data de 15.09.2015, Judecătoria T. M. a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță, din oficiu și a declinat competența soluționării cererii formulate de reclamanta I. F. în favoarea Tribunalului Teleorman.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria T. M. a reținut că potrivit dispozițiilor art.973 Cod procedură civilă, cererea pentru înființarea sechestrului judiciar se adresează instanței învestite cu judecarea acțiunii principale.
Din actele dosarului, instanța a constatat că, prin sentința civilă nr.515/11 august 2015, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract, Judecătoria T. M. a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competențe soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.248 alin.1 Cod procedură civilă combinat cu art.132 alin.3 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei T. M., invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cererii formulate de reclamanta I. F., în contradictoriu cu pârâții P. O. C., P. E., Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman și P. de pe lângă Judecătoria T. M., în favoarea Tribunalului Teleorman.
După declinarea competenței în favoarea Tribunalului Teleorman, dosarul a fost înregistrat sub același număr, fixându-se termen de judecată la data de 14.10.2015.
La următorul termen de judecată din data de 11.11.2015 acordat la solicitarea părților, s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale IPJ Teleorman și Parchetului de pe lângă Judecătoria T. M..
La același termen, s-a invocat de către pârâtul P. E. și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman, având în vedere că domiciliul său și al pârâtei P. O. sunt în București.
Reclamanta, prin apărător a fost de acord cu admiterea excepției invocate, solicitând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București.
Având în vedere că pârâții rămași în cauză au domiciliul în București, în baza art. 107 Cod procedură civilă, se va admite excepția invocată și se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman.
Declină competența soluționării cererii formulate de către reclamanta I. F., cu domiciliul în T. M., ., județ Teleorman, în contradictoriu cu pârâții P. O. C., cu domiciliul în București, str. .. 13, ., sector 2, P. E., cu domiciliul în București, ., sector 1, Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman, cu sediul în A., .. 71-73, județ Teleorman și P. de pe lângă Judecătoria T. M. cu sediul în T. M. J. Teleorman, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2015.
Președinte, Grefier,
D. M. Nuți O. S.
Red/Th-red. DMN/21.12.2015/7 ex.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1139/2015. Tribunalul TELEORMAN | Fond funciar. Decizia nr. 1005/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
