Pretenţii. Decizia nr. 122/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 2168/740/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 122
Ședința publică de la 18 septembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - M. C. R.
Judecător - D. M. Nuți
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții-reclamanți B. M. L. și B. C. R., ambii cu domiciliul în București, sector 2, ..4, împotriva sentinței civile nr. 3583 din 18 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații C. Județeană de fond funciar Teleorman, cu sediul în A., ., J. Teleorman și C. L. de fond funciar Poroschia, județ Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, intimata C. L. de fond funciar Poroschia fiind reprezentată de avocat L. M., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/2015
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții-reclamanți B. M. L. și B. C. R., au formulat concluzii scrise.
Avocat L. M., declară că nu mai are alte cereri de formulat, ori înscrisuri de depus la dosarul cauzei.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, apărătorului intimatei.
Avocat L. M., având cuvântul pentru intimata C. L. de fond funciar Poroschia, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 3583 din 18 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A..
Susține că nu s-a făcut dovada pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, cea care constituie temeiul de drept privind obligarea intimatei C. L. de fond funciar Poroschia, la plata despăgubirilor către recurenți.
Precizează că intimata a efectuat toate demersurile legale și a comunicat reclamanților în anul 2010 oferta propusă, aceștia refuzându-o. Titlul de proprietate a fost emis abia în anul 2013, când recurenții-reclamanți au acceptat cea de-a doua ofertă a intimatei.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. din data de 10 mai 2010, sub nr._, reclamanții B. M. – L. și B. D. C. – R. au chemat în judecată pe pârâtele C. L. de Fond Funciar Poroschia – prin Președinte și C. Județeană de Fond Funciar Teleorman, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata unor daune cominatorii până la împlinirea obligațiilor prevăzute de sentința civilă nr. 544/2007, în cuantum de 2.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu privire la eliberarea titlului de proprietate și punea lor în posesie; obligarea la plata unor despăgubiri de 1.000.000 lei, cu titlu de daune materiale, în cazul în care punerea în posesie nu mai este posibilă și obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri (daune-interese) reprezentând lipsa de folosință asupra terenului în cauză, cu determinarea unui prejudiciu apreciat de reclamanți la 65.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost îndrituiți prin sentința civilă nr. 554/2007 a Judecătoriei A., definitivă și irevocabilă la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 45,0065 ha teren arabil, situat în extravilanul comunei Poroschia, . amplasament, dacă este liber, sau pe un alt amplasament similar, obligarea pârâtelor la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
Deoarece pârâta C. L. de Fond Funciar Poroschia nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, consideră necesar luarea unor măsuri de constrângere, prin aplicarea unor daune cominatorii, până la respectarea obligațiilor impuse.
Prin hotărârea nr. 554/2007, s-a anulat Hotărârea Comisiei Județene nr._/2006, prin care s-a respins inițial solicitarea de reconstituire ca nelegală și netemeinică, apreciază că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 247/2005, având în vedere că în cazul de față este pusă în discuție culpabilitatea Comisiei L. de Fond Funciar Poroschia, care în mod nelegal și netemeinic nu a procedat la eliberarea titlului de proprietate și la punerea în posesie.
Având în vedere că atât autorul reclamanților, cât și reclamanții, au solicitat în mod constat respectarea legii și repunerea în posesie a terenului arabil în suprafață de 45 ha extravilan, iar solicitările au fost în mod nelegal respinse, așa cum s-a hotărât prin sentința civilă nr. 554/2007, apreciază că este necesar acordarea de daune interese pentru lipsa folosinței terenului menționat, de la data la care, potrivit legii, C. L. ar fi trebuit să procedeze la punerea în posesie, apreciind un prejudiciu provocat la aproximativ 65.000 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, art. 12 și următoarele din Legea nr. 1/2000, precum și art. 998-999 din Codul civil.
În dovedirea pretențiilor, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copie, sentința civilă nr. 554 din 28 martie 2007 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La data de 01 iunie 2010, pârâta C. Județeană de Fond Funciar Teleorman a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii față de C. Județeană de Fond Funciar Teleorman, având în vedere că aceasta eliberează titlu de proprietate pe baza documentelor înaintate de comisia L., adică după ce toate operațiunile anterioare, premergătoare, au fost efectuate, anexe validate, planuri parcelare, procese verbale de punere în posesie, schițe terenuri, iar până în prezent nu s-au depus aceste documente la C. Județeană.
La data de 12 noiembrie 2010, pârâta C. L. de Fond Funciar Poroschia a depus la dosar o cerere prin care a precizat că s-a început punerea în posesie a Sentinței civile nr. 554/2007, la care a alăturat copie după toate documentele necesare la dosarul cauzei.
La data de 17 noiembrie 2010, pârâta C. L. de Fond Funciar Poroschia a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că aceasta nu se află în culpă în ceea ce privește imposibilitatea de punere în posesie a reclamanților asupra terenului în privința căreia s-a admis reconstituirea reclamanților, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de Fond Funciar Poroschia în privința daunelor cominatorii. Mai arată că în speță operează și prescripția generală de 3 ani a dreptului material la acțiune.
Prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2012, reclamanții au solicitat suspendarea cauzei, până la punerea în posesie, cerere pe care instanța a admis-o și a dispus suspendarea cauzei.
La data de 30 mai 2013, reclamanții au depus cerere de repunere pe rol și s-a dispus continuarea judecății.
La data de 26 noiembrie 2013, reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare prin care au arătat că, capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri în valoare de 1.000.000 lei, cu titlu de daune materiale, în cazul în care punerea în posesie nu mai este valabilă, având în vedere că la data de 02 iulie 2013, a fost eliberat titlul de proprietate pe numele lor, solicită să se constate că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
Cu privire la obligațiile plății unor sume de bani cu titlu de daune cominatorii, de asemenea având în vedere că au fost puși în posesie și acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
În ceea ce privește al treilea capăt de cerere cu privire la obligarea pârâtelor la plata unor daune materiale pentru lipsa de folosință asupra terenului în cauză, cu determinarea unui prejudiciu apreciat de reclamanți la 100.000 lei, solicită admiterea acestui capăt de cerere, existând în acest sens o legătură directă de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Prin aceeași cerere a solicitat respingerea excepției prescripției invocată de pârâta C. L. de Fond Funciar Poroschia ca neîntemeiată, în raport de data introducerii acțiunii, având în vedere că despăgubirile au fost solicitate pentru perioada 2007 – 2011.
Prin încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2014, instanța, din oficiu, a pus în discuție, efectuarea unei expertize pentru a efectua un calcul defalcat al profitului și să deducă și cheltuielile, expertiză întocmită și depusă la dosar de expertul P. L..
Prin Sentința Civilă nr. 3583 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria A., instanța a lut act de renunțarea reclamanților la primele două capete din cererea introductivă, a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâta C. L. de Fond Funciar Poroschia și a respins acțiunea având ca obiect pretenții formulate de reclamanții B. M. – L., și B. D. C. – R. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Poroschia cu sediul în . și C. Județeană de Fond Funciar Teleorman cu sediul în A., jud. Teleorman, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere cererea de renunțare a reclamanților la judecata primelor două capete din cererea introductivă, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 din vechiul Cod de procedură civilă, potrivit căruia reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, urmând a se lua act de această renunțare.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Fond Funciar Poroschia, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, având în vedere dispozițiile art. 52 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, care prevăd că, prin derogare de la dispozitiile Codului de procedură civilă, C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă. Mai mult, instanța reține că raspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice poate fi angajată ori de cate ori organul acesteia, cu prilejul exercitarii funcției ce le revine, săvârșesc o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Cu privire la excepția prescripției, instanța reține faptul că prin precizările reclamanților față de acțiunea introductivă, având în vedere că despăgubirile au fost solicitate pentru perioada 2007 – 2011, se constată, față de data introducerii acțiunii – 10 mai 2010 –, că termenul general de prescripție de 3 ani nu a fost depășit, motiv pentru care va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin sentința civilă nr. 554/28.03.2007 a Judecătoriei A., definitivă și irevocabilă (fila 6 vol. I), a fost admisă plângerea reclamanților din prezenta cauză, s-a dispus anularea hotărârii nr._ din data de 20 aprilie 2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar Teleorman și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 45,0065 ha teren arabil, pe raza comunei Poroschia, pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament similar. Totodată au fost obligate Comisiile la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
Având în vedere lipsa existenței de teren agricol la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Poroschia, aceasta din urmă s-a adresat comisiilor locale din localitățile A., Țigănești și Ștorobăneasa pentru a se comunica dacă au în rezervă teren agricol, în conformitate cu disp. art. 10 alin. 2 din HGR nr. 890/2005.
Prin adresele 917/10.02.2010 și 2150/17.05.2010, C. L. de Fond Funciar Poroschia a comunicat A.D.S. imposibilitatea de executare a sentinței civile nr. 554/28.03.2007 a Judecătoriei A., cu solicitarea către această instituție de a delimita și stabili amplasamentul suprafeței reconstituite reclamanților, răspunsul acestora fiind comunicat Comisiei Locale prin adresa nr. 206/25.05.2010.
Amplasamentul propus de A.D.S. a fost adus la cunoștința reclamanților prin adresa 2233/26.05.2010 – fila 38. Acest amplasament a fost refuzat de către reclamanți, fiind nemulțumiți de faptul că amplasamentul propus s-ar afla într-o zonă cu exploatație petroliferă, ceea ce afectează potențialul agricol, fiind de o categorie inferioară, astfel cum rezultă din răspunsul reclamanților întocmit la data de 23.08.2010 - fila 40. Ulterior, C. L. a continuat demersurile în vederea identificării unui alt amplasament, atât către O.C.P.I. Teleorman, cât și către A.D.S.
Instanța reține faptul că la data de 02 iulie 2013 a fost eliberat titlul de proprietate pe numele reclamanților, aspect față de care aceștia au și renunțat la judecarea primelor două capete de cerere.
Reclamanții solicită acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, de la rămânerea definitivă a sentinței civile și până la data de 28.09.2011, dată la care pârâta C. L. de fond Funciar Poroschia a transmis către A.D.S., solicitarea de validare a amplasamentului, conform adresei înregistrată sub nr._/05.10.2011.
În drept, instanța reține că potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, „punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile”.
Totodată potrivit art. 34 alin. 1 din Regulament, punerea în posesie cu terenuri agricole a persoanelor îndreptățite, pe baza de măsurători topografice, se va efectua în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general. În situația în care volumul lucrărilor depășește posibilitățile de lucru ale comisiei, acestea se pot executa prin prestări de servicii de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare si cadastru general ai agenților economici. Persoanele care au formulat plângeri la judecătorie vor fi puse de către comisii, în posesie, provizoriu, cu suprafețele stabilite pe baza hotărârii comisiei județene, până la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive, iar după pronunțarea hotărârii judecătorești, punerea in posesie se va face ținându-se seama de dispozițiile acesteia.
Ulterior, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeana emite titlurile de proprietate.
Raportând dispozițiile legale la circumstanțele concrete ale cauzei, instanța constată că titlul executoriu invocat de către reclamanți, respectiv sentința civilă nr. 554/28.03.2007 a Judecătoriei A., nu a stabilit cu exactitate amplasamentul pe care urma să se efectueze punerea în posesie. Astfel, C. locală de Fond Funciar Poroschia s-a aflat în situația de a verifica pe de o parte disponibilitatea vechiului amplasament, astfel cum s-a menționat în hotărârea judecătorească, iar pe de altă parte de a identifica un alt amplasament similar. Or, aceste proceduri presupun operațiuni de delimitare și măsurare, fapt ce atrage implicit o întârziere în executare, cu atât mai mult cu cât suprafața reconstituită este de 45,0065 ha teren arabil, fiind în interesul reclamanților identificarea unui amplasament compact, atât cât este cu putință.
Mai mult, constatând că la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Poroschia nu se regăsește teren agricol în suprafața reconstituită, potrivit disp. art. 10 alin. 2 din HGR nr. 890/2005, pârâta s-a adresat comisiilor locale din localitățile A., Țigănești și Ștorobăneasa pentru a se comunica dacă au în rezervă teren agricol, iar ulterior către Agenției Domeniilor Statului.
Instanța reține că pârâta C. locală a demarat procedurile pentru punerea în posesie a reclamanților cu terenul atribuit, cât și pentru emiterea titlului de proprietate, astfel întârzierea în executarea hotărârii judecătorești apare ca fiind rezonabilă, cu atât mai mult cu cât amplasament inițial propus a fost refuzat de către reclamanți, fiind nemulțumiți de faptul că terenul s-ar afla într-o zonă cu exploatație petroliferă, ceea ce afectează potențialul agricol, fiind de o categorie inferioară, astfel cum rezultă din răspunsul reclamanților întocmit la data de 23.08.2010 - fila 40.
Astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în Decizia nr. 528/2013, publicată în Monitorul oficial nr. 63/2014, caracterul rezonabil al unei proceduri se analizează în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate în jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, în special gradul de complexitate a cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente, precum și al importanței pentru părți a obiectului procedurii. În cauza de față, chiar și întinderea suprafeței reconstituite (45 ha) a îngreunat identificarea unui amplasament liber pentru punerea în posesie a reclamanților și eliberarea titlului de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții M. L. B. și C. R. B. solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii capătului 3 de cerere privind obligarea pârâtei Comisiei Locale de fond funciar Poroschia la plata despăgubirilor civile privind lipsa de folosință în cuantum de 108.015 lei.
În motivarea recursului, recurenții au susținut că prin încheierea de ședință din data de 29.05.2014 au renunțat la pretențiile formulate împotriva pârâtei C. județeană de Fond Funciar, fapt total trecut cu vederea de instanța de fond.
Apelanta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit lipsa culpei în sarcina pârâtei, întrucât C. L. de Fond funciar Poroschia a început demersurile de punere în posesie la 3 ani de la rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 554/2007. Afirmația pârâtei cu privire la necesitatea executării silite este irelevantă atâta vreme cât avea obligația de a efectua demersurile necesare punerii în posesie. Apelanta a susținut că au trecut aproximativ 20 de ani de la prima cerere de punere în posesie iar asemenea termene au fost considerate nerezonabile de către CEDO.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat. În motivare intimata-pârâtă a arătat că instanța a luat act de renunțarea la judecată față de C. Județeană șa data de 18.11.2014.
Intimata a mai susținut că nu se află în culpă cu privire la punerea în posesie a recurenților întrucât din cauza lipsei de teren la dispoziția comisiei locale s-a adresat comisiilor locale A., Țigănești și Ștorobăneasa pentru a comunica dacă au în rezervă teren agricol. Prin adresele 917/10.02.2010 si 17.05.2010 C. locală de fond funciar a comunicat ADS imposibilitatea de executare a sentinței civile nr. 554/28.03.2007, iar răspunsul a fost comunicat prin adresa nr. 206/25.05.2010. Amplasamentul propus de ADS a fost adus la cunoștința recurenților prin adresa nr. 2233/26.05.2010, amplasament care a fost refuzat de către recurenți, însă pârâta a continuat demersurile identificării unui alt amplasament. În prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale deoarece nu există vinovăția – hotărârea este pronunțată în anul 2007 iar intimata-pârâtă a efectuat toate demersurile legale pentru punerea în aplicare a hotărârii respective. Intimata a invocat dispozițiile Deciziei nr. 528/2013 a Curții Constituționale referitoare la caracterul rezonabil al unei proceduri, susținând că însăși întinderea suprafeței de 45,00 ha a îngreunat identificarea unui amplasament liber pentru punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
În drept, intimata-pârâtă a invocat dispozițiile art. 115 și urm Cod procedură civil 1865.
Verificând legalitatea și temeinicia Sentinței apelate, prin prisma motivelor invocate, instanța reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că prin Sentința Civilă definitivă și irevocabilă nr.554/28.03.2007 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe numele recurenților cu privire la suprafața de 45,0065 ha teren arabil situat în extravilanul ., pe vechiul amplasament, sau pe un amplasament similar.
Totodată, prin aceeași sentință C. locală de fond funciar Poroschia împreună cu C. Județeană de fond funciar Teleorman, au fost obligate să procedeze potrivit Legii nr. 18/1991 la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate. (fila 10 dosar fond vol. I)
Tribunalul constată că de la data rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței nr.554/28.03.2007, în temeiul acesteia, recurenții sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu primind protecție sub dispozițiile art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit jurisprudenței relevante a curții. (C.E.D.O, Kopecky c. Slovaciei, Hotărârea din 28.09.2004, cererea nr. 44.912/98, paragr.35)
Cu toate că încă din anul 2007 s-a stabilit definitiv și irevocabil că recurenții sunt proprietarii terenului în litigiu, aceștia au intrat în posesia bunului lor abia după mai bine de 6 ani, la data de 04.06.2013 (f.179,199,200 dosar fond vol.1).
În aceste condiții, tribunalul este nevoit să analizeze dacă executarea cu întârziere a Sentinței nr.554/28.03.2007 de către intimata-pârâtă a reprezentat o ingerință nejustificată în dreptul de proprietate al recurenților și în ce măsură această ingerință dă dreptul la o despăgubire pe temeiul răspunderii civile delictuale.
Din reglementarea dispozițiilor art. 998-999 cod civil 1865 (aplicabil în cauză), reies condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a unei persoane, acestea fiind: existența unei fapte ilicite, a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unui prejudiciu, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
- Fapta ilicită – executarea cu întârziere a hotărârii și ingerința nejustificată în dreptul de proprietate
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane. În cauza de față, tribunalul va cerceta condiția faptei ilicite din partea Comisiei de fond funciar Poroschia prin raportare permanentă la dispozițiile și particularitățile incidente în materia executării hotărârilor judecătorești și jurisprudenței CEDO în domeniul protecției dreptului de proprietate.
În jurisprudența sa constantă, CEDO a stabilit că dreptul de acces la o instanță, garantat de art. 6 din Convenție, ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână ineficientă în detrimentul unei părți. Executarea unei sentințe sau a unei hotărâri, pronunțată de orice instanță, trebuie așadar considerată ca făcând parte integrantă din „proces", în sensul art. 6 din Convenție [Hornsby împotriva Greciei, 19 martie 1997, pct. 40, Culegere de hotărâri și decizii 1997‑II, Okyay și alții împotriva Turciei, nr._/97, pct. 72, CEDO 2005‑VII, Immobiliare Saffi împotriva Italiei (MC), nr._/93, pct. 63, CEDO 1999‑V, și C. împotriva României, nr._/00, pct. 26, 26 mai 2005.
Tribunalul constată că Sentința Civilă nr.554/28.03.2007 a fost pronunțată în contradictoriu cu C. Locale de Fond Funciar Poroschia și C. Județeană de Fond Funciar Teleorman, instituții asimilate statului, administrației acestuia, astfel încât se poate concluziona că recurenții au obținut o hotărâre împotriva statului.
În cauza Fundația Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate și S. împotriva României, hotărârea din 07.04.2014, paragr. 58, Curtea a stabilit că o persoană în favoarea căreia s-a pronunțat o hotărâre împotriva statului nu are obligația de a iniția o procedură distinctă pentru a obține executarea silită: autoritățile statului sunt cele cărora le revine în primul rând sarcina de a garanta executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva statului, începând cu data la care hotărârea devine obligatorie și executorie. O astfel de hotărâre trebuie notificată în bună și cuvenită formă autorității în cauză a statului pârât, care este așadar în măsură să facă toate demersurile necesare pentru a se conforma hotărârii sau pentru a o comunica altei autorități publice competente pentru chestiunile legate de executarea hotărârilor judecătorești.
În cazul în care administrația refuză sau omite să execute o hotărâre, ori o execută tardiv, garanțiile prevăzute la art. 6, de care a beneficiat justițiabilul pe parcursul etapei judiciare a procedurii, își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby, citată anterior, pct. 41, Okyay și alții, citată anterior, pct. 72, N. împotriva României, nr._/03, pct. 32, 24 martie 2009, Iera M. Profitou Iliou Thiras împotriva Greciei, nr._/02, pct. 34, 22 decembrie 2005, și C., citată anterior, pct. 27).
Un termen de executare nerezonabil de lung al unei hotărâri obligatorii poate, de asemenea, să implice încălcarea Convenției [Bourdov (nr. 2), pct. 66]. Caracterul rezonabil al unui astfel de termen trebuie să fie apreciat ținând seama în special de complexitatea procedurii de executare, de comportamentul reclamantului și al autorităților competente, precum și de cuantumul și tipul sumei acordate de instanță (Raïlian împotriva Rusiei, nr._/03, pct. 31, 15 februarie 2007).
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și art. 5 alin. 1lit. c și i din HG 890/2005 și fiind obligată prin Sentința Civilă nr.554/28.03.2007, C. L. de Fond Funciar Poroschia avea obligația de a proceda la efectuarea imediată demersurilor ce se impuneau în scopul punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate, având în vedere principiile reținute mai sus.
Deși a fost parte în procesul ce s-a soluționat prin Sentința Civilă nr.554/28.03.2007 și i-a fost comunicată această sentință (chiar și de către C. județeană prin adresa nr. II/5175/2007), C. L. de Fond Funciar Poroschia nu a efectuat nici un demers în vederea executării hotărârii decât la data 17.05.2010.
De la data rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței civile 554/28.03.2007 și până la data de 17.05.2010, timp de peste 3 ani, intimata-pârâtă C. L. de Fond Funciar Poroschia nu a întreprins niciun demers de punere în executare a hotărârii așa cum fusese obligată în vederea punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate.
Abia la data de 17.05.2010, după data introducerea cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze (10.05.2015), C. L. de Fond Funciar Poroschia a emis o adresă către ADS Teleorman prin care a transmis că nu există teren la dispoziția comisiei locale și a solicitat punerea în posesie pe un teren proprietatea privată a statului (f.36 dosar fond. Vol. 1). Deși în adresă se face referire la o altă adresă anterioară cu nr. 917 din 10.02.2010, tribunalul constată că această adresă nu se regăsește la dosarul cauzei, motiv pentru care va reține ca dată a primului demers efectuat de C. L. de Fond Funciar Poroschia data de 17.05.2010, data emiterii adresei nr. 2150/15.05.2010 (f.36 dosar fond. Vol. 1). De altfel, toate înscrisurile depuse la dosar (filele 35-41, 67,68, 73-76, 94-107, 179, 199,200 dosar fond vol. 1) atestă că toate diligențele efectuate de C. L. de Fond Funciar Poroschia au fost ulterioare date de 17.05.2010. În orice caz, intimata-pârâtă nu a făcut dovada unor alte demersuri anterioare datei de 17.05.2010, nefiind depuse la dosar nici un fel de înscrisuri în acest sens.
În aceste condiții, tribunalul reține că, deși C. L. de Fond Funciar Poroschia era obligată încă din 28.03.2007, a efectuat primele demersuri abia începând cu data de 17.05.2010, documentația întocmită de a fost înregistrată la C. Județeană Teleorman la data de 13.07.2011, iar punerea în posesie s-a făcut la data de 04.06.2013, titlul de proprietate fiind eliberat în sfârșit la data de 02.07.2013.
Termenul de peste 6 ani în care a fost executată hotărârea este un termen nerezonabil tocmai din cauza faptului că din cei 6 ani, peste 3 ani de zile s-au scurs fără ca intimata-pârâtă C. L. de Fond Funciar Poroschia să efectueze vreun demers în vederea executării deși era obligată în acest sens. Chiar dacă are în vedere complexitatea procedurii, faptul inexistenței terenului la dispoziția comisiei, comportamentul recurenților – care au refuzat un amplasament, tribunalul nu poate reține ca fiind rezonabil un termen în care este inclusă o perioadă de peste 3 ani de zile în care intimata-pârâtă nu a depus nici un fel de diligențe pentru executarea hotărârii, așa cum legea prevedea. Omisiunea continuă a intimatei-pârâte timp de peste 3 ani de zile, contrară dispozițiilor legale incidente în materia fondului funciar, a determinat prelugirea nerezonabilă a termenului de punere în posesie a recurenților.
Tribunalul constată că intimata-pârâtă C. L. de Fond Funciar Poroschia nici măcar nu a invocat și nici nu a dovedit vreo situație obiectivă care să justifice pasivitatea sa în perioada 28.03.2007 – 17.05.2010, iar motivul lipsei de teren la dispoziția comisiei nu este întemeiat, întrucât chiar și într-o asemenea situație intimata-pârâtă era obligată să acționeze imediat potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și HG 890/2005, așa cum a procedat ulterior datei de 17.05.2010, tot în condițiile lipsei de teren.
Tribunalul apreciază ca fiind fără suport concluzia reținută de instanța de fond potrivit căreia pasivitatea intimatei-pârâte și întârzierea demersurilor acesteia au fost justificate de ”operațiunile de identificare și măsurare” și de faptul că au fost efectuate unele adrese către comisiile A., Țigănești și Ștorobăneasa în contextul lipsei de teren la dispoziția comisiei . nu există nicio dovadă a demersurilor legate de ”operațiunile de identificare și măsurare” efectuate de intimata-pârâtă anterior datei de 17.05.2010. Pe de altă parte, din adresa nr. 4360 din 12.11.2010 (f.32 dosar apel) reiese că intimata-pârâtă avea cunoștință cel puțin din anul 2001, de inexistența la dispoziția comisiei a unor terenuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, astfel încât presupusele ”operațiunile de identificare și măsurare” și ar fi avut nici un rost. De asemenea, deși se reține că intimata-pârâtă a efectuat anumite adrese către comisiile A., Țigănești și Ștorobăneasa în contextul lipsei de teren la dispoziția comisiei, în întreg dosarul nu se regăsesc aceste adrese sau alte înscrisuri care să ateste efectuarea acestor demersuri.
CEDO a stabilit în multe dintre cauzele soluționate că neexecutarea într-un termen rezonabil de către autorități, fără o justificare valabilă, a unei hotărâri definitive pronunțate împotriva lor constituie o încălcare a dreptului de acces la o instanță, precum și a dreptului la respectarea bunurilor prevăzut de art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție (Metaxas, pct. 26, Bourdov împotriva Rusiei, nr._/00, pct. 37-38, CEDO 2002‑III, Ș. împotriva României, nr._/01, pct. 23-37, 24 martie 2005, O. împotriva României, nr. 1486/02, pct. 23‑38, 12 octombrie 2006, R. Trading împotriva României, nr._/02, pct. 54-75, 12 iulie 2007, Pistireanu,pct. 36-41, N., pct. 39-41, A. P. împotriva României, nr. 1690/05, pct. 24-25, 26 ianuarie 2010, și A. P., pct. 26-28).
Așa cum s-a reținut anterior, dispozițiile art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție sunt aplicabile în cauză, recurenții deținând în temeiul Sentinței nr.554/28.03.2007 un ”bun” în sensul stabilit de jurisprudența relevantă a curții (C.E.D.O, Kopecky c. Slovaciei, Hotărârea din 28.09.2004, cererea nr. 44.912/98, paragr.35) iar neexecutarea într-un termen rezonabil de către autorități, fără o justificare valabilă, a Sentinței nr.554/28.03.2007, a determinat o ingerință nejustificată în dreptul de proprietate al recurenților, întrucât pe o perioadă de peste 6 ani au fost lipsiți, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, de folosința bunului lor.
În aceste condiții, tribunalul apreciază omisiunea continuă și nejustificată obiectiv timp de peste trei ani de zile a Comisiei Locale de Fond Funciar Poroschia de a pune în executare Sentința Civilă nr.554/28.03.2007 și neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 18/1991 și HG 890/2005 în vederea punerii în posesie și emiterea titlului de proprietate au reprezentat o ingerință nejustificată în dreptul la un proces echitabil și în dreptul de proprietate al recurenților, ceea ce se circumscrie noțiunii de faptă ilicită.
2. Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculos.
În prezenta cauză vinovăția Comisiei Locale de Fond Funciar Poroschia este dovedită sub modalitatea culpei, întrucât deși a fost parte în procesul ce s-a soluționat prin Sentința Civilă nr.554/28.03.2007 și i-a fost comunicată această sentință (chiar și de către C. județeană prin adresa nr. II/5175/2007), C. L. de Fond Funciar Poroschia a ignorat timp de 3 ani această hotărâre și nu a efectuat nici un demers în vederea punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate decât la data 17.05.2010.
Tribunalul apreciază ca neîntemeiată apărarea intimatei-pârâte potrivit căreia nu a putut acționa din cauza deficitului de teren, întrucât chiar și într-o asemenea situație avea posibilitatea și chiar obligația să efectueze demersurile prevăzute imediat potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și HG 890/2005. De altfel, terenul pentru care pârâții au fost puși în posesie în anul 2013 (f.179 dosar fond vol. 1) nu este pe raza . dovedește încă o dată în plus că lipsa de teren la dispoziția Comisiei de fond funciar nu reprezenta o justificare pentru lipsa de diligență continuă timp de 3 ani.
3. Prejudiciul
În cazul constatării unei ingerințe nejustificate în dreptul la un proces echitabil și în dreptul la proprietate al unei persoane, jurisprudența constantă a stabilit că se impune indemnizarea victimei unor astfel de încălcări.
Astfel, în cauza James și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Hotărârea din 21.02.1986, cererea nr. 8793/79, paragr. 54, Curtea a stabilit că în absența unui drept la despăgubire, art. 1 al Protocolului nr. 1 nu ar asigura decât o protecție iluzorie și în mare măsură ineficace a dreptului de proprietate, iar această despăgubire trebuie să se facă fără întârziere și să fie efectivă.
De asemenea, în cauza Lithgow și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Hotărârea din 08.07.1986, cererea nr. 9006/80; 9262/81; 9263/81; 9265/81; 9266/81; 9313/81; 9405/81, paragr. 54, Curtea a arătat că măsură privativă de proprietate trebuie să mențină un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, iar pentru a se asigura de aceasta, trebuie avute în vedere condiții de despăgubire.
Cu privire la prejudiciul încercat de recurenți, tribunalul este nevoit ca, în temeiul principiului disponibilității, să țină cont de cererea recurenților cu privire la acest aspect – respectiv contravaloarea lipsei de folosință a terenului de 45 ha pe perioada 2007-2011.
Deși, lipsa de folosință a terenului a durat până la data de 04.06.2013, recurenții au solicitat despăgubiri numai pentru perioada 2007-2011, întrucât abia la data de 13.07.2011 C. L. de Fond Funciar Poroschia a întocmit și depus documentația specifică C. Județeană de fond Funciar Teleorman.
Prejudiciul solicitat a fost dovedit fără dubiu de către recurenți prin expertiza tehnică judiciară administrată în cauză, probă cu privire la care intimata-pârâtă nu a formulat obiecțiuni. (f. 34-38 dosar fond vol. II). Deși concluziile expertizei stabilesc două sume reprezentând prejudiciu, în funcție de posibilitatea exploatării directe, personale a terenului – 218.323 lei și arendarea acestuia – 108.015 lei, recurenții au dat dovadă de bună-credință solicitând suma cea mai mică, respectiv 108.015 lei.
4. Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a intimatei-pârâte și prejudiciu este evidentă, având în vedere că dacă intimata-pârâtă și-ar fi respectat de îndată obligațiile stabilite de instanță dar și de Legea nr. 18/1991 și HG 890/2005 și nu ar fi rămas în pasivitate cu privire la aceste obligații timp de peste 3 ani, prejudiciul nu s-ar fi produs în patrimoniul recurenților.
Cu privire la critica apelanților legată de presupusa omisiune a instanței de fond de a lua act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu C. Județeană de Fond Funciar Teleorman, tribunalul apreciază ca neîntemeiată această susținere întrucât prin încheierile din 15.01.2014 și 29.05.2014 instanța a consemnat cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanți, însă dintr-o evidentă eroare materială în dispozitivul sentinței atacate a figurat și C. Județeană de Fond Funciar Teleorman.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul urmează să admită recursul formulat, și în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă să modifice sentința atacată în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta C. L. de Fond Funciar a . sumei de 108.015 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți B. M. L. ȘI B. C. R., ambii cu domiciliul în București, sector 2, ..4, împotriva sentinței civile nr. 3583 din 18 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de fond funciar Teleorman, cu sediul în A., ., J. Teleorman și C. L. de fond funciar Poroschia, județ Teleorman.
Modifică sentința recurată în sensul că obligă pârâta C. L. de fond funciar Poroschia la plata sumei de 108.015 lei, cu titlu de despăgubiri civile către reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 septembrie 2015.
Președinte, Judecător Judecător, Grefier,
C. Doinița M. C. R. D. M. Nuți T. S.
Red.thred.MCR
La 30.09.2015 - 2 ex.
D.f._
J.f.P. S. E.
Judecătoria A.
| ← Cereri. Decizia nr. 993/2015. Tribunalul TELEORMAN | Fond funciar. Decizia nr. 825/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
