Pretenţii. Decizia nr. 908/2015. Tribunalul TELEORMAN

Tribunalul TELEORMAN - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 908/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 2320/740/2014

ROMANIA

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECTIA CIVILA

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 908

-APEL-

Ședința publică de la 4 septembrie 2015

Tribunalul compus din:

Președinte – E. E. E.

Judecător - M.-Nuți D.

Grefier - E. Bînciu

Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de apelanta-reclamantă S.C. „A. S.” S.A. cu sediul social în A., ., județ Teleorman și apelantul-pârât Ș. N., cu domiciliul în A., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1592 din 03 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. E. , cu domiciliul în A., ., având ca obiect – pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat R. D. prin reprezentare pentru intimatul-pârât Ș. N. cf. împuternicirii avocațiale nr. 11 pe care o depune la dosarul cauzei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

-dosarul se află la primul termen de judecată, în apel;

-procedura de citare este legal îndeplinită;

- apelul declarat de apelanta-reclamantă . este motivat, semnat, timbrat cu suma de 109 lei taxă judiciară de timbru, achitată cf. chitanței ., nr._ din 30.04.2015 (f. 6);

- apelul declarat de apelantul-pârât Ș. N. este motivat, semnat, timbrat cu suma de 28,5 lei taxă judiciară de timbru, achitată cf. chitanței ., nr._ din 06.07.2015 (f. 21);

- în procedura prealabilă s-a depus întâmpinare de către apelantul-pârât Ș. N.;

Tribunalul, față de disp. art. 131 C. proc. civ. pune în discuție competența tribunalului în soluționarea cauzei.

Avocat R. D., având cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.

Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, potrivit art. art. 95 pct. 2 C.pr. civ. stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.

Tribunalul pune în discuție excepția netimbrării cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă invocată prin întâmpinare de către apelantul-pârât Ș. N..

Avocat R. D., pentru apelantul-pârât Ș. N. solicită să se ia act că renunță la aceasta excepție.

Tribunalul ia act că apelantul-pârât Ș. N. renunță la excepția netimbrării cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă și nemaifiind alte excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată, conform art. 392 C.pr.civ., terminată cercetarea procesului, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părții prezente pe apelul declarat de apelantul-pârât Ș. N. și apoi pe apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. „A. S.” S.A..

Avocat R. D., pentru apelantului-pârât Ș. N., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de apelantul-pârât, schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a cererii formulată de apelanta-reclamantă.

La fond apelanta-reclamantă a solicitat obligarea apelantului-pârât la plata unei sume de bani reprezentând contravaloare servicii apă canal în perioada martie 2008-aprilie 2014. Instanța de fond a admis în parte cererea, pentru perioada martie 2008 – aprilie 2011 i-a obligat la plata unei sume de bani în baza unui angajament de plată, pentru cealaltă perioadă a considerat că angajamentul nu este semnat de pârât și în consecință l-a exonerat de la plata acelei sume de bani.

Arată că în speța de față chintesența o reprezintă angajamentul de plată, care se presupune că ar fi semnat de către apelantul-pârât, angajament care încalcă prevederile art. 1180 C. civ. și art. 275 C.pr.cic., în sensul că atunci când este de achitat o sumă de bani, acel înscris trebuie scris în întregime de partea care se obligă. Lecturând angajamentul de plată se observă că acesta nu a fost scris de partea care se obligă ci scris în întregime către apelanta . și nici înainte de semnătură nu este adăugat la finele actului formula „bun și aprobat” . De asemenea, semnătura de pe angajamentul de plată nu le aparține, la ultimul termen de judecată Ș. N. a prezentat instanței un înscris și a specificat că nu este de acord cu semnătura de pe angajament, a arătat că nu-i aparține, judecătorul fondului a analizat această situație iar în considerentele hotărârii impută apelantului-pârât că nu a făcut procedura falsului ca probă pentru a se vedea dacă este sau nu acea semnătură. În speță este vorba despre un înscris sub semnătură privată, este un înscris care emană de la . este un înscris oficial procedura falsului se face atunci când este vorba de înscrisuri autentice, de înscrisuri oficiale. Pentru înscrisuri sub semnătură privată, cum este cazul de față se aplică procedura de verificare de scripte, situație în care judecătorul fondului dacă sesiza că semnăturile prezentate în instanță nu corespund cu cele de pe angajament trebuia să-l pună să semneze în fața instanței, iar în cazul în care nu era lămurită instanța să dispună efectuarea unei expertize.

În mod eronat instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante pe motivul că furnizorul de servicii poate acționa direct împotriva locatarilor conform legii. Instanța a apreciat că contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nu este opozabil apelantului-pârât și nu poate constitui temei al pretențiilor, iar faptul că există un angajament de plată lovit de nulitate, nu justifică respingerea excepției.

În mod incorect instanța de fond a respins excepția calității procesuale a apelantului-pârât acel imobil unde se presupune că s-ar fi consumat apa nu se știe dacă aparține mamei sau tatălui apelantului, însă se știe cu certitudine că acesta a renunțat expres la succesiunea după mama sa și nu există probe că a acceptat expres sau tacit succesiunea după tatăl său. Într-adevăr certificatele de moștenitor nu dezbat moștenirea apartamentului, însă acest lucru nu înseamnă că imobilul nu aparține mamei apelantului, deoarece în cazul primului certificat de moștenitor nu au fost declarate bunuri imobile, pentru ca ulterior, să fie dezbătute bunuri imobile cu prilejul încheierii suplimentului la certificatul de moștenitor.

Cu privire la excepția prescripției extinctive, arată că s-a solicitat și a fost obligat apelantul-pârât la plata unei sume de bani pentru perioada martie 2008-apeilie 2011. Suma de bani pretinsă pentru anul 2008 este prescrisă din martie 2011. De asemenea, suma este prescrisă și față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 30.03.2014.

Solicită cheltuieli de judecată.

Având cuvântul cu privire la apelul declarat de apelanta-reclamantă ., solicită respingerea acestuia, ca nefondat. Singura critică pe care o aduc sentinței recurate este aceea referitoare la Ș. E. fratele lui Ș. N., în sensul că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, însă nu poate face apărări pentru că nu-l reprezintă în acest proces.

Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 C.pr.civ., închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1592/03.04.2015 Judecătoria A. a respins acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. A. S. S.A, CUI: RO22224874, ORC: J_ cu sediul în A., ., jud. Teleorman împotriva pârâtului Ș. E. domiciliat în A., ., ., jud. Teleorman, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. A. S. S.A, CUI: RO22224874, ORC: J_ cu sediul în A., ., jud. Teleorman formulată împotriva pârâtului Ș. N.,CNP:_, domiciliat în ., nr.2, județul Teleorman.

A obligat pârâtul Ș. N. la plata către reclamantă a sumei de 4151,18 lei, reprezentând contravaloare servicii de alimentare cu apă și canalizare precum și penalități de întârziere, calculate până în luna aprilie 2011.

A admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul Ș. N. la plata către reclamantă a sumei de 295,58 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru

Pentru a hotărî astfel,instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 30.05.2014, reclamanta S.C. A. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ș. N., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 9653,40 lei, reprezentând debit neachitat aferent perioadei martie 2008 – aprilie 2014 ; cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 17.10.2014, s-a dispus, la solicitarea reclamantei, introducerea în cauză a numitului Ș. E., în calitate de pârât.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului nr.43 din 11.12.2007 intervenit între reclamantă și Asociația de proprietari Condominiul nr.43 din care fac parte pârâții, a furnizat acestora apă potabilă și a preluat apa uzată și meteorică, iar pentru plata serviciilor prestate a emis mai multe facturi fiscale. A mai învederat reclamanta că, potrivit contractului, pârâții aveau obligația de a achita facturile emise de reclamantă în termen de 15 zile de la emitere, întârzierea la plată atrăgând penalități de întârziere, iar aceștia nu și-au executat obligațiile contractuale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și art. 194 N.C.pr.civ, art. 1169, art.1165, art. 1516 și art. 1522 din C.civ.

Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsa părților în conformitate cu dispozițiile art. 223 NCPC.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces-verbal mediere, fișă debit abonat, factură fiscală, angajament de plată din 31.01.2012, contractul nr. 43/11.12.2007 Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare la data de 14.07.2014, solicitând respingerea cererii iar în subsidiar a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. În dovedirea întâmpinării a depus la dosar, în copie: certificat de moștenitor nr.28 din 07.03.2014, certificat de moștenitor nr.182 din 29.01.1999 și certificat de deces Ș. Ș..

La data de 25.07.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare și cerere modificatoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin contractul nr.43 din 11.02.2007 încheiat între reclamanta S.C. ”A. S.” S.A. și Asociația de Proprietari condominiul nr.43, din care face parte și proprietarul apartamentului, ., ., conform anexei la contract, reclamanta a furnizat acesteia apă potabilă și a preluat apa uzată și meteorică, iar pentru plata serviciilor prestate a emis mai multe facturi fiscale.

Conform dispozițiilor contractuale, pârâții urmau să plătească facturile fiscale emise lunar de către reclamantă, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii (art. 15 alin. 1 teza finală din contract,), iar, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, potrivit alin. 2 al art. 15 din contractul încheiat între părți.

În drept, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 30 alin (1) din Legea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr.241/2006, potrivit cu care: ”furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv”.

Totodată, conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 230/_ asociația de proprietari poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori, în acest caz, drepturile și obligațiile cu privire la serviciul furnizat aparțin, pe de o parte, furnizorului și de cealaltă parte, proprietarului.

În raport de principiile de drept privitoare la succesiunea de legi civile în timp instanța a constatat că potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 raportului juridic dintre părți îi sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864 întrucât contractul de furnizare a apei a fost încheiat sub imperiul vechii legi civile, lege care este aplicabilă contractului sub toate aspectele sale.

În ceea ce privește pe pârâtul Ș. E., instanța prin Încheierea de ședință din data de 12.12.2014 (fila 77) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată din oficiu.

Ca efect al admiterii acestei excepții instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Ș. E. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește pe pârâtul Ș. N., instanța, prin Încheierea de ședință din data de 12.12.2014 (fila 77) a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, întemeiat pe existența angajamentului de plată existent la dosar.

Analizând temeinicia acțiunii reclamantei cu privire la suma de 9653,40 lei instanța a constatat că pe de o parte reclamanta se prevalează de Contractul nr.43 din 11.02.2007 încheiat între reclamanta S.C. ”A. S.” S.A. și Asociația de Proprietari condominiul nr.43 iar pe de altă parte de Angajamentul de plată din aprilie 2011 semnat de către pârât.

a)Raportat la Contractul nr.43 din 11.02.2007 (fila 16) instanța a apreciat că acesta nu este opozabil pârâtului Ș. N. și nu poate constitui temei al pretențiilor reclamantei.

Astfel, așa cum rezultă din Adresa nr._/04.11.2014 a Primăriei A.(fila 71) apartamentul situat în A., ., . în patrimoniul numitului Ș. Ș. care însă este decedat din 12.05.2009 (fila 38), în cauză nefiind probată calitatea de autor al acestuia în persoana pârâtului Ș. N.. Cu alte cuvinte, nu s-a făcut proba că a fost deschisă succesiunea defunctului Ș. Ș. și că pârâtul Ș. N. ar fi acceptat succesiunea acestuia preluând în patrimoniul său imobilul apartament.

În acest context instanța a reitereat că a respins lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ș. N. (fila 77) pe considerentul existenței unui angajament de plată ce emană-potrivit susținerilor reclamantei- de la acest pârât și nicidecum pe argumente derivând din contractul invocat de reclamantă.

Cu alte cuvinte, s-ar putea susține că- raportat la calitatea de debitor al pârâtului derivând din calitatea sa alegată de proprietar actual al imobilului căruia să-i fie opozabil contractul încheiat prin intermediul Asociației de proprietar- pârâtul Ș. N. ar fi lipsit chiar de calitate procesuală pasivă, asemenea celuilalt pârât Ș. E. (față de care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive). Menținerea sa în proces de către instanță a fost argumentată doar pe existența angajamentului de plată a cărui analiză va succede.

Chiar dacă aceste argumente ar fi suficiente pentru a lipsi de efecte-în raport cu pârâtul Ș. N.- contractul invocat de reclamantă, totuși, în completare, instanța a învederat că apărătorul pârâtului a relevat aspecte pertinente privind nevalabilitatea/inopozabilitatea contractului și a sumelor stabilite în baza acestuia.

Astfel, se observă că respectivul contract nu este semnat de către Asociația de proprietari (fila 18 verso) ci doar anexele la contract cuprind în finalul acestora semnătura asociației. Tot astfel, potrivit art.15 alin.2 lit. c din contract, penalitățile nu pot fi mai mari decât debitul principal, însă din fișa de abonat (fila 6) rezultă cu evidență că s-au încălcat prevederile contractuale încât în perioada aprilie 2008-septembrie 2009 majorările de întârziere depășesc debitul principal.

Dincolo de aceste neregularități ale contractului și ale modului de calcul al debitului și penalităților, instanța a concluzionat că pârâtul Ș. N. nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate de reclamantă în temeiul contractului de furnizare a apei invocat având în vedere că în prezent apartamentul constituie încă un bun al patrimoniului succesoral al defunctului Ș. Ș. față de care nu este probat că pârâtul Ș. N. ar fi un moștenitor acceptant.

b) Raportat la Angajamentul de plată din aprilie 2011 (fila 12) semnat de către reprezentantul reclamantei și pârâtul Ș. N., instanța a apreciat că acesta, indiferent de lipsa calității acestuia de moștenitor acceptant al succesiunii lui Ș. Ș., constituie temei al pretențiilor reclamantei cu privire la suma menționată în angajamentul de plată.

Astfel, semnând Angajamentul de plată din aprilie 2014, pârâtul Ș. N., succesibil al defunctului Ș. N., și-a asumat obligația de plată a sumei de 4151,18 lei.

Angajamentul a privit plata acestei sume începând cu luna mai 2011, astfel încât până la sfârșitul lunii mai 2011 pârâtul a beneficiat de un termen de plată, prescripția începând să curgă doar de la 01.04.2011- ceea ce, chiar în lipsa acordării de efecte plăților subsecvente pe numele lui Ș. Ș. - a justificat respingerea excepției prescripției de că instanță (fila 77), acțiunea fiind formulată la data de 30.05.2014 (prescripția urmând a se împlini la 01.04.2014)

Cu toate că pârâtul Ș. N. a negat semnarea unui asemenea angajament și a furnizat înscrisuri cuprinzând semnături ale acestuia (care nu relevă discrepanțe inconciliabile cu semnătura de pe angajament), instanța nu poate reține apărarea pârâtului având în vedere că, pe de o parte, acesta nu a înțeles să se înscrie în fals cu privire la acest înscris-Angajament de plată- iar pe de altă parte, la data Angajamentului de plată (aprilie 2011) acesta avea domiciliul valabil la adresa apartamentului respectiv (fila 44).

În acest registru se plasează și plata sumei de 300 lei achitată la data de 20.04.2011către reclamantă, în numele lui Ș. Ș., conform chitanței atașate la dosar(fila 13). Tot astfel, credibilitatea pârâtului este serios fragilizată în condițiile în care, la interpelarea instanței,a declarat că nu cunoaște situația juridică a imobilului-apartament ce a aparținut tatălui său și a cărui succesiune nu a fost încă dezbătută.

De altfel, calitatea pârâtului Ș. N. de simplu succesibil (fiu) al defunctului Ș. Ș. și existența domiciliului acestuia la apartamentul unde s-au prestat serviciile de apă-canalizare doar susțin suplimentar efectele Angajamentului de plată care, ca act juridic prin care se recunoaște o creanță și se asumă obligația de plată, poate fi valabil chiar în lipsa oricărei legături dintre autorul recunoașterii și contractul de furnizare a serviciilor invocat de creditoare.

Pentru aceste argumente instanța aa admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Ș. N. la plata către reclamantă a sumei de 4151,18 lei, reprezentând contravaloare servicii de alimentare cu apă și canalizare precum și penalități de întârziere, calculate până în luna aprilie 2011.

Privitor la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă instanța a avut în vedere dispozițiile art. 453 NCPC potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Însă pârâtul Ș. N. poate fi obligat doar la plata cheltuielilor de judecată aferente părții pretențiilor admise (4151,18 lei).

Pe cale de consecință instanța a admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul Ș. N. la plata către reclamantă a sumei de 295,58 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel, apelantul pârât Ș. N. și apelantul –reclamant criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie . În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul pârât a arătat următoarele:În mod greșit a reținut instanța de fond că acțiunea este întemeiată având în vedere angajamentul de plată, care se presupune că ar fi semnat de către apelantul-pârât, angajament care încalcă prevederile art. 1180 C. civ. și art. 275 C.pr.cic., în sensul că atunci când este de achitat o sumă de bani, acel înscris trebuie scris în întregime de partea care se obligă. Lecturând angajamentul de plată se observă că acesta nu a fost scris de partea care se obligă ci scris în întregime către apelanta . și nici înainte de semnătură nu este adăugat la finele actului formula „bun și aprobat” . De asemenea, semnătura de pe angajamentul de plată nu le aparține, la ultimul termen de judecată Ș. N. a prezentat instanței un înscris și a specificat că nu este de acord cu semnătura de pe angajament, a arătat că nu-i aparține, judecătorul fondului a analizat această situație iar în considerentele hotărârii impută apelantului-pârât că nu a făcut procedura falsului ca probă pentru a se vedea dacă este sau nu acea semnătură. În speță este vorba despre un înscris sub semnătură privată, este un înscris care emană de la . este un înscris oficial iar procedura falsului se face atunci când este vorba de înscrisuri autentice, de înscrisuri oficiale. Pentru înscrisuri sub semnătură privată, cum este cazul de față se aplică procedura de verificare de scripte, situație în care judecătorul fondului dacă sesiza că semnăturile prezentate în instanță nu corespund cu cele de pe angajament trebuia să-l pună să semneze în fața instanței, iar în cazul în care nu era lămurită instanța să dispună efectuarea unei expertize.

În mod eronat instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante pe motivul că furnizorul de servicii poate acționa direct împotriva locatarilor conform legii. Instanța a apreciat că acel contract de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nu este opozabil apelantului-pârât și nu poate constitui temei al pretențiilor, iar faptul că există un angajament de plată lovit de nulitate, nu justifică respingerea excepției.

Consideră că suma înscrisă în angajamentul de plată este incertă și nelegal calculată atâta timp cât instanța a stabilit că contractul de furnizare nu este valabil fiind inopozabil apelantului-pârât, neputându-se astfel calcula penalități de întârziere. Chiar dacă acel contract ar fi fost valabil, la art. 15 (contract) se prevede că penalitățile nu pot depăși cuantumul debitului. Apelantul –reclamant a criticat sentința sub aspectul greșitei admiteri a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ș. E. întrucât în apartament a locuit și încă locuiește și acesta. Analizând apelurile din perspectiva dispozițiilor art.479 c.p.c ,tribunalul le apreciază ca nefondate pentru considerentele ce se vor expune:

Instanța de fond a făcut o justă apreciere a probatoriilor administrate în cauză și a interpretat corect actul dedus judecății .

În mod corect instanța de fond a reținut că angajamentul semnat de către reprezentantul reclamantei și pârâtul Ș. N., indiferent de lipsa calității acestuia de moștenitor acceptant al succesiunii lui Ș. Ș., constituie temei al pretențiilor reclamantei cu privire la suma menționată în angajamentul de plată.

Astfel, semnând Angajamentul de plată din aprilie 2014, pârâtul Ș. N., succesibil al defunctului Ș. N., și-a asumat obligația de plată a sumei de 4151,18 lei.

În acord deplin cu instanța de fond ,tribunalul apreciază că angajamentul a privit plata acestei sume începând cu luna mai 2011, astfel încât până la sfârșitul lunii mai 2011 pârâtul a beneficiat de un termen de plată, prescripția începând să curgă doar de la 01.04.2011- ceea ce, chiar în lipsa acordării de efecte plăților subsecvente pe numele lui Ș. Ș. - a justificat respingerea excepției prescripției, acțiunea fiind formulată la data de 30.05.2014 (prescripția urmând a se împlini la 01.04.2014).

Cu toate că pârâtul Ș. N. a negat semnarea unui asemenea angajament și a furnizat înscrisuri cuprinzând semnături ale acestuia, în mod corect instanța nu a primit apărarea acestuia având în vedere că, pe de o parte, nu a înțeles să se înscrie în fals cu privire la acest înscris-Angajament de plată- iar pe de altă parte, la data Angajamentului de plată (aprilie 2011) acesta avea domiciliul valabil la adresa apartamentului respectiv .

În mod corect instanța, prin Încheierea de ședință din data de 12.12.2014 (fila 77) a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârâului Ș. N., întemeiat pe existența angajamentului de plată existent la dosar.

De asemenea, corect a apreciat instanța că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 30 alin (1) din Legea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr.241/2006, potrivit cu care: ”furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv”.

Prin urmare, între asociația de proprietari și proprietar există un mandat legal cu reprezentare, asociația perfectând contractul de furnizare în numele și pe seama proprietarului, drepturile și obligațiile rezultate din contract născându-se direct în patrimoniul pârâtei. Astfel, instanța a reținut că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe prevederile contractului nr.50 din 25.07.2008 încheiat cu Asociația de Proprietari Condominiul nr.43 și care naște drepturi și obligații direct în patrimoniul pârâtului.Pentru toate argumentele expuse,motivele de apel invocate de către apelantul-pârât apar ca nefondate. În ceea ce privește apelul declarat de către apelantul –reclamant, tribunalul observă că ,în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ș. E. în raport de adresa comunicată de Primăria A.,astfel că se privește tot nefondat.Pentru cele expuse tribunalul urmează ca în temeiul art.480alin.1 c.p.c să respingă ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă S.C. „A. S.” S.A. cu sediul social în A., ., județ Teleorman și apelantul-pârât Ș. N., cu domiciliul în A., ., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1592 din 03 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. E. , cu domiciliul în A., ., ., județ Teleorman .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă S.C. „A. S.” S.A. cu sediul social în A., ., județ Teleorman și apelantul-pârât Ș. N., cu domiciliul în A., ., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1592 din 03 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. E. , cu domiciliul în A., ., ., județ Teleorman .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 septembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

E. E. E. M. Nuți D. E. Bînciu

Red. th.red. E.E./ 25.09.2015/ 5 ex.

D.f._

J.f. V. B.

./2015

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 893/2015. Tribunalul...		Cereri. Decizia nr. 993/2015. Tribunalul TELEORMAN →

Pretenţii. Decizia nr. 908/2015. Tribunalul TELEORMAN

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 908/2015. Tribunalul TELEORMAN