Pretenţii. Decizia nr. 144/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 144/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.144
Ședința publică de la 23 octombrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – B. V.
Judecător - V. M.
Judecător – R. G.
Grefier – D. D.
Pe rol, recursului declarat de recurentul-pârât ., cu sediul în A., ..62, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.3724 din 25 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant . prin mandatar Coface România Credit Management Services SRL, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.39, ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul pârât prin avocat C. C. cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza este la al doilea termen de judecată.
Instanța pune în discuție excepția netimbrării recursului invocată de intimatul reclamant în întâmpinarea depusă la dosar.
Recurentul pârât, prin avocat, arată că la termenul anterior s-a achitat taxa de timbru, fila 22 din dosar.
Tribunalul, având în vedere că la termenul anterior recurentul pârât a achitat taxa de timbru, respinge ca nefondată excepția netimbrării.
Tribunalul pune în discuție excepția tardivității invocată de intimatul reclamant în întâmpinarea depusă la dosar.
Recurentul pârât, prin avocat, având cuvântul, arată că sentința a fost comunicată la data de 28.04.2015, iar cererea a fost depusă și înregistrată la data de 13.05.2015, solicită respingerea excepției tardivității.
Tribunalul respinge ca neîntemeiată excepția tardivității invocată de intimatul reclamant în întâmpinare,întrucât sentința a fost comunicată la data de 28.04.2015, iar cererea a fost depusă și înregistrată la data de 13.05.2015, în termenul prevăzut de lege.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Recurentul pârât, prin avocat nu solicită probe noi.
Tribunalul acordă cuvântul pe fond.
Recurentul pârât, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii intimatei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată atât de la fond, cât și de la recurs.
Recurentul pârât, prin avocat, arată că soluția instanței de fond, pe lângă faptul că este superficial motivată, face vorbire numai de probele pro cauza, evitând să se pronunțe și asupra celorlalte probe administrate în cauză. Instanța de fond în loc să trimită contorul la Biroul Român de Metrologie Legală,singura autoritate la nivel național competentă să verifice integritatea sigiliilor, l-a trimis la AEM Timișoara, care este de fapt producătorul contorului. Această societate consideră vinovat consumatorul ., în sensul că se constată intervenție frauduloasă, deoarece sigiliul nu îi aparține. Prin adresa 4797/14.05.2014, BRML comunică instanței că expertiza metrologică se efectuează asupra mijloacelor de măsurare cu statut de mijloc de măsurare, caz în care nu se regăsește contorul electric în cauză, deoarece valabilitatea verificării metrologice a expirat. Mai arată BRML în adresă că marcajul ROOOKS3 a fost aplicat în anul 2000, însă nu se poate comunica de către cine, deoarece evidența marcajelor de acest gen există din anul 2001.Singura instituție care putea să folosească acest marcaj de sigiliu este . de un lucrător din cadrul laboratorului județean. Din aceeași adresă 4797/14.05.2014, BRML comunică instanței de fond că a expirat valabilitatea verificării metrologice a marcajului în cauză în anul 2005 sau 2008, motiv pentru care nu mai poate efectua o expertiză metrologică asupra contorului electric în cauză deoarece acesta nu mai are statut de mijloc de măsurare legal. Deci, C. Distribuție la data de 28.04.2010 a făcut constatarea asupra unui sigiliu nelegal, deoarece nu și-a respectat obligația legală de a face verificarea metrologică a sigiliului care expirase fie în 2005, fie în 2008. Prin urmare actul de constatare este nul de drept deoarece controlul s-a făcut asupra unui sigiliu expirat din culpa reclamantei.
Recurentul pârât, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii intimatei.
Recurentul pârât, prin avocat, solicită cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocat.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei de față, reține:
Prin sentința civilă nr. 7967/2012 din 27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost declinată competența soluționării cererii privind pe reclamanta S.C.”C. Distribuție „S.A. prin mandatar Coface România Credit Management Services S.R.L. și pârâta S.C.” C.” S.R.L., în favoarea Judecătoriei A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 24.10. 2012.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat exclusiv prin fapta sa, respectiv la plata debitului în cuantum de 1.900,10 lei, sumă compusă din contravaloarea facturilor reprezentând recuperare energie electrică agenți economici/casnici; obligarea la plata dobânzii legale calculate până la data achitării integrale a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma verificării instalației electrice de alimentare și măsurare la locul de consum aparținând pârâtei, inspectorii au întocmit proces verbal de constatare/notă de constatare privind neregulile observate la fața locului, în prezența pârâtei și adus la cunoștință fiind semnat, însă nu s-au formulat obiecțiuni. Ca urmare, s-a constatat că pârâta consuma energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de măsură/contorul electric.
În aceste condiții, s-a procedat cu acordul pârâtei la inventarierea aparatelor de consum energie electrică, urmând a se stabili consumul în conformitate cu art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06. 2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004.
În ce privește expedierea facturilor, s-a arătat că aceasta se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se află în proprietatea statului român. Facturile emise au fost acceptate la plată de pârâtă și nu au fost contestate.
Reclamanta a menționat că are autorizarea de a emite facturile doar într-un singur exemplar pe suport de hârtie, potrivit Ordinului nr. 1077/2001 emis de Ministerul de Finanțe.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 1357 și următoarele Cod civil, art. 1,516, art. 1.521 Cod civil, 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, Legea 13/2007.
În susținere au fost depuse în copie o . înscrisuri ( filele 5-15 dosar ) și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 21.09. 2012, pârâta S.C.”C.„ S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii pentru prematuritate pentru nerespectarea dispozițiilor art. 7201 Cod procedură civilă, respingerea cererii ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 7201 Cod procedură civilă, astfel, în cursul lunii ianuarie 2011 a primit două adrese de la Cabinet de avocat Capităneanu L. N., prin care i se comunica faptul că S.C. Coface România Credit Management Services S.R.L. este mandatat să acționeze în numele și pe seama S.C.”C. Distribuție„ S.A. În aceleași adrese, printre altele, pârâtei i s-a adus la cunoștință că este convocată la data de 07.02. 2012 la sediul împuternicitei pentru conciliere, fără să fie atașat contractul de mandat și împuternicirea avocatului, motiv pentru care pârâta nu a dat curs invitației.
Convingerea că nu este împuternicit legal i-a fost creată pârâtei și de faptul că cele două adrese nu erau însoțite de documentele doveditoare pe care sprijină pretențiile reclamantei. Nefăcând dovada calității de împuternicit S.C. Coface România Credit Management Services S.R.L. și nici avocatul expeditor, pârâta a considerat că nu a fost convocată de o persoană abilitată, motiv pentru care procedura concilierii prealabile nu a fost efectuată și promovarea cererii în instanță este prematură.
A mai arătat pârâta că nu s-a explicat în mod corespunzător în ce constă intervenția unor persoane neautorizate asupra sigiliilor metrologice; după cum se cunoaște, contorul electric ( echipamentul electric așa cum este numit de organul de control ), prezintă la montare sigilii metrologice cu . despre care fac vorbire aceleași organe de control. Acest contor este fixat în cutia BMP-T, care la rândul ei este sigilată cu sigiliu de plumb, așa cum arată organul de control a fost „ găsit sigiliu de plumb cu nr. 102 „ însă acesta fiind intact așa cum rezultă din bonul de mișcare .
Ori, pentru a se putea ajunge la sigiliu metrologic așezat pe contorul electric, era necesar să fie supt sigiliul de plumb 102, atașat pe cutia BMP-T . Atâta timp cât sigiliul de plumb nu a fost violat, se poate trage concluzia rațională că nicio persoană neautorizată nu putea ajunge la sigiliul metrologic existent pe contorul electric deci cauza neînregistrării energiei electrice active - reactive vehiculată prin contor nefiind imputabilă pârâtei în calitate de consumator, fiind o defecțiune de montaj.
Nu sunt adevărate afirmațiile reclamantei că facturile transmise nu au fost contestate, facturile fiscale_/21.12.2010 și_/21.12.2010 au fost trimise către pârâtă la data de 03.01.2011, conform ștampilei S.C.” C. România „S.A. și au ajuns la sediul pârâtei la 05.01.2011 conform ștampilei poștei. La data de 07.01. 2011, prin adresa nr. 3, pârâta a comunicat reclamantei că, contestă factura cu nr._/21.12.2010, respectând în acest mod termenul de 15 zile prevăzut de art. 156 alin. 1 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004.
Cea care nu a respectat dispozițiile imperative ale aceluiași articol a fost reclamanta, în calitate de furnizor care „… este obligat să analizeze corectitudinea contestației și în termen de 10 zile de la primirea contestației să comunice consumatorului rezultatul analizei„.
A mai arătat pârâta că, prin adresele nr. 11/01.04.2011, 18/02.11.2011 și 19/10.12.2011 a insistat și solicitat reclamantei să răspundă contestației, singurele răspunsuri ale acesteia fiind un avertisment de debranșare comunicat prin adresa nr._/22.03.2011, o fișă de evaluare a energiei electrice consumate și neînregistrate, adresa nr._/18.10.2011, prin care a fost avertizată să plătească suma din factura contestată și adresa din 09.02. 2011, comunicată prin fax, din care rezulta că „Aspectele prezentate de dvs. sunt în analiză la departamentul de specialitate S.C. ”C. România„S.A., iar până la finalizarea analizei facturii contestate de dvs. se con sideră corectă conform reglementărilor în vigoare, trebuia achitată în termen.”
În continuarea activității de diligență desfășurată de pârâtă, la data de 12.07. 2012, din proprie inițiativă s-a prezentat la S.C.”C. Distribuție„ S.A. prin mandatar S.C.” C. Romania „S.A.- Departamentul NTL iar cu această ocazie a fost încheiat procesul verbal de conciliere înregistrat sub nr. 8040/_, în care s-a menționat în care s-a menționat punctul de vedere al pârâtei, în care s-a arătat că nu se poate vorbi de un consum fraudulos, deoarece nu au fost violate sigiliile de la blocul de măsură și control (BMP-T), negociere rămasă fără nici un rezultat.
Nici această întâlnire nu poate fi catalogată ca și conciliere directă, deoarece aceasta a avut loc la data de 12.07.2012, cu mult după data înregistrării cererii (25.04. 2012).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă, Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06. 2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, Legea 13/2007.
În susținere, au fost depuse în copie o . înscrisuri (filele 25 – 82).
Prin încheierea din 05.06.2013, în baza art. 167 Cod procedură civilă au fost admise pentru pârâtă probele cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul reclamantei și expertiza energetică.
La data de 03.09. 2013, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prematurității acțiunii.
În motivare, a arătat că dispozițiile art. 7201 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză, litigiul dedus judecății nefiind unul comercial ci unul civil, născut nu din raporturi comerciale ci dintr-o faptă civilă delictuală, mai mult, pârâta a și fost notificată în ceea ce privește obligația plății însă aceasta nu a răspuns în nici un fel.
În ceea ce privește apărările de fond ale pârâtei, reclamanta a arătat că instanța poate constata cu ușurință faptul că debitorul invocă în cererea sa aspecte total neadevărate, afirmând faptul că reprezentanții săi au trecut lucruri neadevărate, lucru nedovedit, mai mult pârâta prin reprezentant a semnat Nota. De regulă, persoanele care semnează NTL sunt cele în prezența cărora se constată existența stării de fapt, lăsând la îndemâna părților să conteste în termenele și formele legale actele întocmite de către autoritatea emitentă.Actele întocmite de către reclamantă ar fi trebuit contestate în termenele legale, fapt care nu s-a întâmplat.
Cu privire la faptul că pârâta a susținut că i s-a calculat fraudulos consumul de energie electrică, respectiv retroactiv pe 1 an, reclamanta a învederat faptul că potrivit legislației în vigoare, la inventarierea aparatelor de consum energie electrică urmează a se stabili consumul în conformitate cu art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 potrivit căruia în cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de 1 an pentru consumatorii casnici și 6 luni pentru ceilalți consumatori .
Prin încheierea din 22.01.2014, au fost încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de părți și s-a dispus revenirea cu adresă la expert pentru a răspunde la obiecțiuni .
Prin încheierea din 20.05.2014 a fost admisă cererea pârâtei de suplimentare a probatoriului cu un martor pe situația de fapt.
Prin sentința civilă nr.3724 din 25.11.2015 Judecătoria A. a admis acțiunea a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 43.485 lei reprezentând contravaloare facturi recuperare energie electrică, precum și dobânda legală aferentă de la data scadenței până la plata integrală a debitului și a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.350,40 reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța acestea, instanța de fond a reținut că la data de 28.04.2010 reprezentanții reclamantei, cu ocazia efectuării verificării instalației electrice de alimentare și măsurare, la imobilul situat în mun. A., .. 61, au constatat, în prezența administratorului societății pârâte, o intervenție neautorizată asupra sigiliilor metrologice aplicate echipamentului electric, care nu înregistra energia electrică activă, motiv pentru care a fost încheiată Nota de constatare nr. 3480/28.04.2010. Nota de constatare a fost semnată de reprezentantul societății pârâte, aceasta menționând faptul că la a fost prezent când reprezentanții C. au măsurat cu un aparat 5,2kw, perioadă în care, timp de 3 secunde contorul nu a măsurat energia.
Din analiza art. 998-999 cod civil 1864, se ajunge la constatarea că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ca de altfel răspunderea delictuală în general, presupune existența sau întrunirea cumulativă a următoarelor elemente constitutive sau condiții de admisibilitate: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Astfel, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză la solicitarea pârâtei – obiectivul nr. 3, în concordanță cu nota de constatare întocmită de reclamantă, contorul a fost identificat cu sigilii metrologice cu urme de intervenție neautorizată. Totodată, experta a menționat faptul că, în urma expertizării metrologice la producător, raportul nr. 7458/02.09.2013, s-a constatat că indicativele de pe sigiliile cu care a fost prezentat contorul nu aparțin producătorului S.C. AEM S.A.
Instanța de fond a reținut că opinia expertului este menținută și prin răspunsul la obiecțiunile încuviințate de către instanța de judecată, precizând „contorul a fost prezentat cu sigilii (la capacul aparatului pe placa de bază și la capacul blocului de borne) al căror indicativ nu aparține AEM, deci care nu sunt montate de producător, ceea ce conduce la concluzia unei intervenții neautorizate asupra acestora”.
Din declarația martorului P. C. – fila 154, audiat la solicitarea pârâtei, rezultă faptul că indicativul sigiliului contorului de energie electrică verificat de către reprezentanții reclamantei, respectiv RO 00 KS3 a existat, fiind o marcă atribuită personalului societății Electrica, dar nu există înscrisuri sau registre care să ateste aceste aspecte. Martorul a relatat și faptul că există posibilitatea ca marca respectivă să fi fost pierdută de către persoana căreia îi fusese atribuită.
Instanța a constatat că declarația martorului audiat nu prezintă relevanță asupra existenței sau inexistenței unei intervenții neautorizate asupra contorului, atâta vreme cât acesta nu a fost prezent la fața locului la momentul efectuării controlului de către reclamantă, nu a vizualizat contorul și nu cunoaște situația de fapt din prezenta cauză, ci doar emite opinii cu privire la eventuale posibilități, ce nu au fost dovedite în cauză.
Însă, raportul de expertiză C. N. C. se coroborează cu raportul de metrologie efectuat asupra aparatului de măsurare a energiei electrice și cu înscrisurile aflate la filele 159-167, în sensul că contorul electronic de energie electrică activă și reactivă tip CEET 15-4211 este fabricat de S.C. AEM S.A., . de fabricație 4020/2000, iar asupra mijlocului de măsurare a avut loc o intervenție neautorizată, având în vedere geamul dezlipit al contorului, constatându-se în urma demontării și faptul că firul de tensiune de pe faza T este rupt. Contorul expertizat nu a corespuns la expertizarea metrologică, acesta înregistrând mai puțin cu 33,47%.
Instanța reține, din coroborarea notei de constatare cu concluziile rapoartelor de expertiză, existența unei intervenții neautorizate a consumatorului în instalația electrică a furnizorului de energie, constatând că nu era necesar ca în nota de constatare să fie menționate și neregularități privind sigiliile aplicate BMPT, atâta vreme cât sigiliile metrologice prezentau urme vizibile de intervenție neautorizată, iar echipamentul prezenta geamul dezlipit.
În ceea ce privește existența și întinderea prejudiciului, instanța reține că, potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, consumul fraudulos de energie electrică a fost calculat conform dispozițiilor art.142 alin (4) din HG nr.1007/2004, conform cărora, în cazul consumului fraudulos, perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici și de 6 luni pentru ceilalți consumatori.
S-a întocmit, în acest sens, fișa de evaluare a energiei electrice consumată și neînregistrată și au fost emise facturile nr._/21.12.2010 și nr._/21.12.2010 (filele 9-10 dosar inițial), în valoare totală de 43.629,68 lei. Stabilirea consumului de energie electrică în sistem paușal este permisă în cazul consumului fraudulos, urmând a fi avute în vedere puterea nominală a receptoarelor electrice și durata de utilizare a acestora, în cauza de față inventarierea consumatorilor electrici a fost efectuată în prezența administratorului societății și evidențiată în nota de constatare.
La data de 07.01.2011, prin adresa nr. 3 – fila 34 dosar inițial, pârâta a contestat factura nr._/21.12.2010, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 156 alin. 1 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004. Contestația a fost transmisă spre analiză departamentului NTL, iar până la data de 08.02.2011 nu s-a constatat necesitatea recalculării facturii, aceasta din urmă fiind considerată ca exprimând valoarea corectă, aspecte comunicate pârâtei.
Instanța reține faptul că prin adresa comunicată pârâtei prin fax la data de 09.02.2011 – fila 37 ds. inițial, precum și prin adresa nr._/02.03.2011 – fila 40 s-a înștiințat societatea pârâtă despre menținerea facturii contestate, fiind respectate dispozițiile art. 156 alin. 2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, care prevăd: „dacă furnizorul consideră că factura inițială este corectă, comunică această constatare consumatorului, iar factura, precum și termenul de plată inițial rămân valabile.”, în același sens fiind interpretată și nerespectarea termenului standard de răspuns la sesizările consumatorului.
Față de toate aceste aspecte instanța constată că, în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, conform dispozițiilor art. 998-999 C.civ. de la 1865, respectiv că societatea pârâtă, prin persoane interpuse, este autoarea faptei ilicite – intervenția neautorizată, vinovăția acesteia rezultând din probatoriul administrat, precum și raportul de cauzalitate dintre fapta acesteia și prejudiciu.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, instanța constată faptul că, în materie de răspundere civilă delictuală, pârâta este de drept în întârziere și operează principiul reparării integrale a prejudiciului, daunele-interese cuprinzând atât pierderea suferită (damnum emergens), cât și beneficiul de care a fost lipsit (lucrum cessans).
Totodată, potrivit art. 1088 C. Civ. anterior, la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar acestea se acordă fără ca, creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă, din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care dobânda curge de drept.
Astfel, pârâta va fi obligată și la plata dobânzii legale începând cu data scadenței facturilor emise de reclamantă, dată la care creanța datorată cu titlu de debit principal devine cumulativ certă, lichidă și exigibilă, și până la achitarea integrală a debitului, potrivit prevederilor O.G. nr. 9/2000, respectiv O.G. nr. 13/2011.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite acțiunea, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 43.485 lei reprezentând contravaloare facturi recuperare energie electrică, precum și dobânda legală aferentă de la data scadenței până la plata integrală a debitului.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.350,40 reprezentând taxă judiciară de timbru.
Instanța constată că prin încheierea din data de 01.04.2014, instanța de judecată a admis în parte cererea de majorare a onorariului de expert, de la suma de 500 lei la suma de 2000 lei, punând în vedere pârâtei să facă dovada achitării diferenței de onorariu în cuantum de 1500 lei, obligație căreia pârâta nu s-a conformat, neachitând nici suma de 449,12 lei către Biroul Român de Metrologie Legală – Direcția Regională de Metrologie Legală Timișoara, reprezentând costul expertizei metrologice, motive pentru care va obliga pârâta la plata diferenței onorariului definitiv în cuantum de 1.500 lei către exp. C. N. C., precum și la plata sumei de 449,12 lei către Biroul Român de Metrologie Legală – Direcția Regională de Metrologie Legală Timișoara, reprezentând costul expertizei metrologice.
Împotriva acestei sentințe pârâta a formulat recurs prin care a solicitat admiterea recursului,rejudecarea cauzei și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii intimatei, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătata că instanța de fond face vorbire în considerentele sentinței doar de probele procauza evitând să se pronunțe și asupra celorlalte probe administrate în cauză. În opinia recurentei-pârâte expertul a stabilit arbitrar ca verificarea contorului electric să se facă la un laborator de metrologie astfel că în loc să trimită contorul la Biroul de Metrologie Legală singura autoritate la nivel național cu competența de a verifica integritatea sigiliilor cât și a funcționării controlului, contorul a fost trimis la AEM Timișoara. D. la insistențele recurentei-pârâte, potrivit opiniei acesteia, instanța de fond a solicitat BRML verificarea contorului iar acesta din urmă a comunicat instanței rezultatele sale prin adresa nr.4797/14.05.2014 în care se arată că nu se mai poate efectua o expertiză metrologică asupra contorului electric în cauză deoarece acesta nu mai are statut de mijloc de măsurare legal.
Recurenta a mai susținut că Electrica Oltenia SA, societate de la care C. Distribuție SA a preluat activitatea, nu și-a îndeplinit obligațiile legale la momentul montării și sigilării contorului atât la data de 29.10.2003 cât și la data de 23.04.2004, în sensul că nu a fost menționată marca sigiliului montat ci doar se notează „2003” probabil anul notării. Nu în ultimul recurenta a apreciat că reclamanta a cooperat fraudulos în tandem cu expertul desemnat în cauză, recurenta făcând precizări din perspectiva răspunsurilor la obiectivele nr.4, 5 și 13.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile artr.299 și urm., art.304 pct.7, 8 și 9, art.3041 C.pr.civ.
La data de 22.09.2015 intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând totodată excepția netimbrării și excepția tardivității, excepții respinse de către instanță în ședința de judecată.
Pe fondul recursului intimata-reclamantă a învederat că instanța de fond a făcut o apreciere corectă în sensul că din probatoriul administrat s-a dovedit întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civilă delictuală.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs referitor la dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ. în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, Tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat.
În acest sens, se constată că instanța de fond a avut în vedere cele statuate prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză la solicitarea recurentei-pârâtei (obiectivul nr. 3), în concordanță cu nota de constatare întocmită de reclamantă, contorul a fost identificat cu sigilii metrologice cu urme de intervenție neautorizată. Totodată, trebuie reținut că expertul a menționat faptul că, în urma expertizării metrologice la producător, prin raportul nr. 7458/02.09.2013, s-a constatat că indicativele de pe sigiliile cu care a fost prezentat contorul nu aparțin producătorului S.C. AEM S.A.
Instanța de fond a reținut că opinia expertului este menținută și prin răspunsul la obiecțiunile încuviințate de către instanța de judecată, precizând „contorul a fost prezentat cu sigilii (la capacul aparatului pe placa de bază și la capacul blocului de borne) al căror indicativ nu aparține AEM, deci care nu sunt montate de producător, ceea ce conduce la concluzia unei intervenții neautorizate asupra acestora”.
De asemenea Tribunalul constată că din Raportul de expertiză metrologică contorul static de energie electrică activă trifazată expertizat nu a corespuns la expertiza metrologică(fila 175 fond), ceea ce coroborat cu elementele care indică intervenția neautorizată constatată constituie temei al reținerii faptei ilicite a recurentei-pârâte.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ, acesta este de asemenea neîntemeiat instanța de fond interepretând corect actele și înscrisurile administrate în cauză precum și rapoartele de expertiză depuse la dosar. De altfel, se constată că recurenta-pârâtă învederează prin recursul său că, pe de o parte, expertul a conclucrat fraudulos cu intimata-reclamantă făcând mențiuni în contradicție cu metodologia BNML prin răspunsurile la obiectivele nr.4, 5 și 13 iar pe de altă parte învederează că instanța de fond nu a interpretat corect înscrisurile existente, inclusiv rapoartele de expertiză tehnică.
Tot astfel argumentele recurentei-pârâte privitoare la culpa intimatei-reclamante care cu ocazia montării contorului în anul 2003 precum și ulterior în anul 2004 cu ocazia deplasării la eveniment și respectiv la momentul preluării activității de către C. Distribuție SA de la SA Electrica Oltenia SA, nu a efectuat verificări cu privire la sigiliile aplicate contorului montat în anul 2003, sunt neîntemeiate întrucât pe de o parte există bonuri de mișcare care atestă aceste verificări și pe de altă parte, cu importanță majoră pentru soluționarea cauzei, trebuie reținută intervenția neautorizată asupra contorului, aspect care depășește planul strict al elementelor privitoare la indicativele sigiliilor.
Instanța de fond a făcut o apreciere corectă a înscrisurilor și a celorlalte acte administrate, întemeindu-ți corect concluziile pe concluziile rapoartelor de expertiză realizate de expertul tehnic desemnat și respectiv Biroul Național de Metrologie Legală, în care pe de o parte s-a reținut intervenția neautorizată a consumatorului în instalația electrică iar pe de altă parte contorul nu răspundea exigențelor metrologice iar acesta nu mai constituie un mijloc de măsurare legal.
Referitor la motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. invovcat de recurenta-pârâtă Tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat întrucât, soluția instanței de fond are ca temei răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 998-999 Cod civil 1864, aplicabil în cauză, ale cărei condiții au fost verificate distinct, și argumentat, de către instanța de fond.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul, menținând sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât ., cu sediul în A., ..62, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.3724 din 25 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant . prin mandatar Coface România Credit Management Services SRL, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.39, ., ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2015
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
B. V. V. M. R. G. D. D.
Red./ Thred. B.V/4.ex.13.11.2015
D.f. –_
J.f. P. S. E.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 986/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 1173/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
