Revendicare imobiliară. Decizia nr. 559/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 559/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 559/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 559
APEL
Ședința publică de la 13 mai 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-pârât I. O. I., cu domiciliul în . Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2427 din 17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatele-reclamante I. A., I. L. B., I. A.-R. toate cu domiciliul în . Teleorman, și P. I. cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., ., ., moștenitoare ale defunctului I. N., având ca obiect – revendicare imobiliară, lipsă de folosință.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât I. O. I., reprezentat de avocat C. A., și intimatele-reclamante I. A. și P. I. reprezentate de avocat T. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 12.05.2015, pe care depune în ședință publică, lipsă fiind intimatele-reclamantele I. L. B. și I. A. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 250 lei achitată cu chitanța nr._ din 16.02.2015 emisă de Primăria Siliștea Gumești.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este al doilea termen de judecată, după care:
Tribunalul, pune în discuția părților competența instanței.
Avocat C. A. pentru apelantul-pârât I. O. I. și avocat T. M. pentru intimatele-reclamante I. A. și P. I., având cuvântul, pe rând, arată că instanța este competentă să soluționeze cauza.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Avocat C. A. pentru apelantul-pârât I. O. I., solicită încuviințarea probei cu doi martori și anume D. M. și D. M., ambii domiciliați în . probei cu interogatoriul intimatelor-pârâte și a probei cu expertiza tehnică, toate în dovedirea faptului că suprafața de teren îi aparține apelantului, iar suprafața care îi revine lui I. N. de la I. A. este cu totul alta. Precizează că există raport de expertiză efectuat cu ocazia judecării acțiunii în revendicare și un altul efectuat când s-au împărțit cele trei loturi însă din forma și amplasarea terenului reiese că nu este vorba despre aceeași suprafață de teren. Precizează că din motive financiare la fond apelantul nu a avut avocat și nu a știut să administreze probe.
Avocat T. M. pentru intimatele-reclamante I. A. și P. I., referitor la probele solicitate de apelant, arată că, pârâtul, la instanța de fond nu a formulat nici măcar întâmpinare și nu a făcut probe în apărare astfel încât a fost decăzut din acest drept și apreciază că această decădere operează și în acest stadiu procesual. Mai precizează că apelantul a fost de acord cu cedarea suprafeței de teren și a dat o declarație în acest sens, când s-a prezentat la conciliere, însă ulterior nu a mai fost de acord. Susține că probele solicitate nu sunt concludente față de motivele invocate în apel, și administrarea acestora încalcă drepturile procedurale ale intimaților care nu avut posibilitatea să facă contraprobe față de acestea.
Avocat T. M., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosarul cauzei Anexa nr. 24 emisă de pe urma defunctului I. N. și încheierea nr. 201 din 24.03.2014, de îndreptarea eroare materială, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede prin care au fost corectate vecinătățile terenului.
Avocat C. A. pentru apelantul-pârât depune la dosarul cauzei rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede prin care s-a dispus neînceperea urmării penale a apelantului privind tulburarea de posesie și copie de pe raportul de expertiză întocmit de expertul I. A..
Tribunalul, respinge proba cu doi martori, proba cu interogatoriul intimatelor-pârâte și proba cu expertiza tehnică, solicitate de apelantul-pârât, față de dispozițiile art. 478 Cod procedură civilă și având în vedere că proba cu expertiza a fost administrată la instanța de fond și încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de apelantul-pârât I. O. I., prin avocat și de avocatul intimatelor-reclamante I. A. și P. I..
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat C. A. pentru apelantul-pârât I. O. I., având cuvântul, arată că din planul de situație întocmit de expert cu ocazia împărțirii suprafeței de teren de 707 m.p., care se revendică, reiese că terenul este amplasat între I. A. și N. S. și că terenul primit de I. N. are formă dreptunghiulară iar din raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, reiese că are forma pătrată. S-a făcut ulterior cerere îndreptare eroare materială și s-a spus că terenul este situat între I. A. și Albuleasa I., însă acesta din urmă nu era consemnat în hotărârea inițială, vecinii fiind I. A. și N. S..
Totodată, avocat C. A., învederează că numărul parcelei nu este consemnat ci numai numărul de . dată de instanța de fond vecinătățile terenului care sunt cu totul altele față de cele din planul de situație întocmit cu ocazia împărțirii terenului între cei trei. Susține astfel că, este vorba despre o altă suprafață de teren aceasta este deținută de apelant de 40 de ani și nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate fiind vorba de un teren care a aparținut fostului C.A.P. și pe care apelantul a plantat viță de vie.
Apelantul-pârât, prin avocat mai arată că, în urma măsurătorilor făcute cu ocazia întocmirii primului plan de situație a rezultat că terenul este în suprafață de 707 m.p. iar terenul care se presupune că este a lui I. N. are 681 m.p. fiind deci o diferență între cele două, și susține că aceste dubii duc la concluzia că sunt două suprafețe de teren diferite, motive pentru solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și acordarea cheltuielilor de judecată sens în care depune chitanță reprezentând onorariu de avocat.
Avocat T. M. pentru intimatele-reclamante I. A. și P. I., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede. Susține că, apărarea apelantului pleacă de la o eroare și anume avocatul acestuia nu are cunoștință de expertul care a făcut expertiza la momentul partajării și arată că nu este expertul G., acesta efectuând o expertiză extrajudiciară, ci expertul P. care este menționat în încheiere, și care a întocmit schița din care rezultă că I. A. a primit suprafața de teren de 707 m.p. situată între I. A. și Albuleasa I.. În hotărârea judecătorească se menționează greșit că vecini sunt I. A. și N. S., însă acest lucru a fost rectificat prin admiterea cererii de îndreptarea eroare materială, încheierea definitivă fiind depusă la dosarul cauzei, terenul a fost individualizat cu vecinătățile corect iar expertul P. a indicat punctele H-M-N-K-J.
Avocat T. M., susține că dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 707 m.p. a fost stabilit prin cele două hotărâri judecătorești și raportul de expertiză întocmit de expertul P. iar apelantul este cel care în ocupă abuziv terenul. Acest lucru reiese și din probele administrate, respectiv declarația apelantului I. O. I. conform cu care deține terenul și vrea să îl dea fratelui său, mențiunea din cele două hotărâri judecătorești din care rezultă că apelantul nu a primit vie, ci numai construcții și un teren cultivat cu lucernă și cele două declarații de martori din care reiese că lui I. N. i se cuvine terenul de lângă Albuleasa, dar fratele său îl folosește abuziv.
Referitor la susținerea apelantului că nu a fost menționată . avocat, arată că acesta nu este un motiv de anulare a hotărârii judecătorești pentru că, conform titlului de proprietate al autorului părților, I. G., toate cele trei loturi de viță de vie sunt în aceeași . parcelele nu mai sunt menționate pentru că s-au format loturi din aceeași parcelă.
Avocat T. M. pentru intimatele-reclamante I. A. și P. I., concluzionând, precizează că, probele administrate, respectiv: cele două declarații de martori, declarația de recunoaștere a apelantului, rectificarea vecinătăților, rapoartele de expertiză efectuate, toate sunt în sensul că dreptul de proprietate este justificat iar posesia se află abuziv la apelant. Față de aceste considerente solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 sens în care depune chitanță reprezentând onorariu de avocat
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede sub nr._ din 07.03.2014, reclamantul I. N. l-a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul I. O.-I., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului să îi lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 707 m.p., viță de vie, amplasată în tarlaua CV 32, pe care pârâtul o muncește în mod abuziv, precum și profitul nerealizat în ultimii 3 ani, adică suma de 7500 lei (câte 2500 lei/an, contravaloarea a 50 vedre vin/an, la un preț de 5 lei/litru); cu cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu de expert, onorariu de avocat).
În fapt, reclamantul a arătat pârâtul îi este frate, iar în urma unui partaj au împărțit bunurile ce au aparținut părinților lor, printre care și o suprafață de 2121 m.p. teren plantat cu vie, în tarlaua CV 32, parcelele 1185/1186, având ca vecini: N – Albuleasa I., I. și I. A., E – Drum comunal, S – D. F., V – Anghelachea B..
Această suprafață a fost împărțită de către experta P. în 3 loturi egale de câte 707 m.p. (707x 3 = 2121 m.p.), în cadrul dosarului civil nr. 1210/1998, iar prin sentința civilă nr. 2185/15.09.1998 cele trei loturi au revenit lui I. A., N. S. și P. C., pârâtul neprimind nici un fel de teren plantat cu vie, din tarlaua CV 32, parcelele 1185/1186.
Prin sentința civilă nr. 1608/12.06.2001, lotul lui I. A. i-a revenit lui, ca efect al unei înțelegeri între ei, astfel încât cei 707 m.p. de vie au trecut din lotul lui I. A. în lotul său.
Din cauza tensiunilor dintre el și pârâtul I. O. – I., acesta a ocupat această suprafață de viță de vie și refuză să i-o lase în deplină proprietate și pașnică folosință, deși, prin hotărârile menționate, pârâtul nu are în lot nici o suprafață de viță de vie, care să provină de la părinți.
În cadrul procedurii medierii, deși pârâtul nu s-a prezentat la data și ora stabilite, a venit pe data de 12 decembrie 2013 și a solicitat să dea o declarație scrisă pentru a evita un litigiu, a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului și a fost de acord să lase terenul care nu îi aparține. Deși părea că părțile vor evita un litigiu, la puțin timp după darea declarației, anexate cererii de chemare în judecată, pârâtul a refuzat să predea terenul, deși părțile au mers și la poliție.
Reclamantul a mai arătat că terenul în litigiu este cel dintre punctele HMNKJ, care a format lotul de 707 m.p., vecin cu I. A. și Albuleasa I., atribuit de instanță lui I. A. și ulterior transmis lui.
S-a susținut că reclamantul folosește terenul în litigiu cu rea voință, știind că nu îi aparține, de mai mult de 3 ani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 194 Cod procedură civilă, art. 563 și următ. Cod civil.
În dovedire, au fost anexate înscrisuri, s-a solicitat citarea pârâtului cu mențiunea prezentării la interogatoriu, au fost audiați martorii: C. Ș. și D. I., s-a efectuat expertiză de specialitate.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză iar la termenul din 14 mai 2014, la care au fost încuviințate probele ,nu a fost prezent.
La termenul de judecată din 2 iulie 2014, pârâtul a solicitat proba cu martori, instanța constatând însă că pârâtul este decăzut din dreptul de a mai propune probe în baza art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă.
Legal citat cu mențiunea prezentării la interogatoriu, pârâtul s-a prezentat la termenul de judecată din 11 iunie 2014, termen la care a fost luat interogatoriu acestuia.
Prin sentința civilă nr 2427 din 17 12 2014 instanța a admis acțiunea așa cum a fost precizată și a obligat pe pârât să-i lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 681 m.p. teren intravilan (cultivat cu viță de vie), cuprins între punctele A-B-C-D, conform planului de situație, anexă la completarea raportului de expertiză, întocmit de expert I. A. C., teren situat în . Teleorman, în T 32, având următoarele vecinătăți: N – Albuleasa I., E – C. A., S – I. N., V – I. Ovidus I..
A mai obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 7500 lei reprezentând profit nerealizat în ultimii 3 ani și suma de 2200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamantul este proprietar asupra terenului intravilan în suprafață de 707 mp vie, situat pe raza comunei Siliștea Gumești, județul Teleorman, în tarlaua CV 32, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1608/12.06.2001 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă și irevocabilă, teren pe care îl revendică de la pârât întrucât acesta nu îi permite pașnica folosință.
Anterior cererii de chemare în judecată, la data de 12 decembrie 2013, pârâtul printr-un înscris sub semnătură privată a declarat că înțelege să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantului, suprafața de 707 m.p., amplasată în tarlaua 32, parcele 1185, 1186, pe care o muncește. Înscrisul a fost întocmit în fața apărătorului reclamantului, avocat T. M. în vederea evitării unui litigiu între părți.
Interpelat de instanță, pârâtul a recunoscut înscrisul, arătând însă că a fost constrâns de către avocatul reclamantului, aspect ce nu a fost reținut de către instanță.
Prin răspunsurile date la interogatoriu, pârâtul a recunoscut că terenul ce face obiectul litigiului a revenit reclamantului prin sentința civilă nr. 1608/2001, negând însă faptul că muncește abuziv această suprafață de teren, obținând profit din exploatare viței de vie plantate pe teren.
Din declarațiile martorilor C. Ș. și D. I. a reieșit că pârâtul este cel care lucrează de mai mulți ani terenul în suprafață de 707 m.p., culegând recolta viței de vie și obținând între 600 și 700 litri de vin anual, prețul unui litru de vin fiind de 6 - 7 lei. Au mai declarat martorii că în primăvara anului 2014 au existat discuiții între părți cu privire la teren, pârâtul fiind inițial de acord să cedeze folosința terenului către reclamantul proprietar.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză specialitatea topo de către expert I. A. C. și a fost identificat terenul în litigiu, cuprins între punctele A-B-C-D pe planul de situație anexat, în suprafață de 681 m.p. rezultată în urma măsurătorilor efectuate.
La termenul de judecată din 17 decembrie 2014, apărătorul reclamantului și-a precizat cererea, conform concluziilor expertului, în sensul că revendică suprafața de 681 m.p.
Instanța a mai reținut că reclamantul, în calitatea sa de proprietar al terenului, este împiedicat de către pârât să își exercite toate prerogativele ce decurg din această calitate ,pârâtul exploatând în mod abuziv terenul și plantațiile de viță de vie aflate pe acesta.
Conform art. 563 cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri dacă este cazul.
Cu declarațiilor martorilor audiați, reclamantul a făcut dovada cuantumului pretențiilor în sumă de 7500 lei, constând în profitul nerealizat în ultimii 3 ani, respectiv contravaloarea a 500 de litri de vin/an, la un preț de 5 lei/litru.
În temeiul art. 453 Cod procedura civila, instanța l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 2200 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru, onorariu avocat și onorariu expert).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul I. O. I. care a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului se arată că prin sentința civilă nr. 1608/2001 s-a modificat dispozitivul sentinței 2185/1998 în sensul că I. N. primește suprafața de 707 mp situată în tarlaua 32 . ce se afla în posesia acestuia.
Apelantul arată că ulterior nu a ocupat nici o suprafață de teren a reclamantului, suprafața de 681 fiind deținută de el de peste 40 de ani.
Prin sentința apelată fiind obligat să-i lase reclamantului o suprafață de vie ce i-a aparținut întotdeauna.
Suprafața de vie a reclamantului are alte vecinătăți, în sentința prin care i-a fost atribuită decât cea pe care apelantul a fost obligat să i-o restituie.
Prin întâmpinarea depusă la 17 03 2015 intimatul I. N. a solicitat respingerea apelului arătând că apelantul muncește suprafața de vie aparținând intimatului iar în privința vecinătăților nu există neclarități.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat apelantul a arătat că a fost obligat să-i lase o suprafață de teren intimatului fără a fi indicat numărul de parcelă, el neocupând nici o suprafață din terenul intimatului.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a admis acțiunea ținând seama de întreg materialul probator administrat în cauză.
Astfel, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1608/12.06.2001 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă și irevocabilă, reclamantul este proprietar asupra terenului intravilan în suprafață de 707 mp vie, situat pe raza comunei Siliștea Gumești, județul Teleorman, în tarlaua CV 32.
Din declarațiile martorilor C. Ș. și D. I. a reieșit că pârâtul este cel care lucrează de mai mulți ani terenul în suprafață de 707 m.p., culegând recolta viței de vie.
Din raportul de expertiză specialitatea topo întocmit în cauză a fost identificat terenul în litigiu, cuprins între punctele A-B-C-D pe planul de situație anexat, în suprafață de 681 m.p. rezultată în urma măsurătorilor efectuate.
Față de evidența acestor probe apelantul a avut o atitudine de rea credință negând că ar ocupa terenul și ar munci o altă suprafață de vie, însă acesta nu aduce nici o probă în acest sens, deși îi revenea sarcina probei conform art. 249 C. pr. civ.
Cât privește numerotarea parcelei suprafața revendicată nu are număr propriu de parcelă întrucât provine din . ce a fost împărțită în procesul de partaj, cea ce explică și diferența de vecinătăți.
Față de cele ce preced tribunalul în temeiul art. 480 C. pr. civ. va respinge apelul.
Conform art. 453 C. pr. civ. apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-pârât I. O. I., cu domiciliul în . Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2427 din 17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatele-reclamante I. A., I. L. B., I. A.-R. toate cu domiciliul în . Teleorman, și P. I. cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., ., ., moștenitoare ale defunctului I. N., ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier, R. G. G. P. I. M.
Red. G.P.- 12.06.2015
Thred D.M.- 17.07.2015 – 7 ex
Df.- _,
Jf.- M. M. P.
.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 573/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
