Revendicare imobiliară. Decizia nr. 907/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 907/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 907/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 907
-APEL-
Ședința publică de la 4 septembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. B.
Judecător - E. E. E.
Grefier - E. Bînciu
Pe rol, judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 606 din 28 mai 2015 pronunțată de Tribunalului Teleorman, în dosarul nr._ , formulată de revizuentul-reclamant D. G., cu domiciliul în Roșiori de Vede, . județ Teleorman și domiciliul procesual ales la C.. Av. N. C. M. în Roșiori de Vede, ., ., în contradictoriu cu intimatul-pârât D. Ș. A., cu domiciliul în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman, având ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat G. B. G. pentru intimatul-pârât cf. împuternicirii avocațiale aflată la dosar (f. 22), lipsind revizuientul D. G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-dosarul se află la primul termen de judecată, în apel;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de revizuire având ca obiect revendicare imobiliară este motivată, semnată, timbrată cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru, cf. chitanței ., nr._/25.08.2015 (f. 25).
- la data de 27.08.2015 intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare .
- revizuientul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La interpelarea instanței, în sensul că întâmpinarea a fost comunicată și revizuientului avocat G. B. G. arată că, potrivit C. pr. Civ. revizuientul ia cunoștință de aceasta de la dosarul cauzei, intimatul are obligația de a o depune cu 5 zile înaintea termenului de judecată. Apreciază că intimatul nu avea obligația de a comunica întâmpinarea revizuientului.
Tribunalul ia act că, în speță sunt incidente dispozițiile Noului C.pr. civ. În temeiul art. 3 alin. 1 din Legea 76/2012 sunt aplicabile dispizițiile Noului C.pr. civ. având în vedere că procesul în fond a început la data de 16.05.2014, precizare necesară având în vedere că revizuientul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 322 pct. 2 din Vechiul C.pr. civ. Acestui motiv invocat de către revizuient îi corespunde motivul 509 alin.1 pct. 1 din Noul C.pr.civ.
Tribunalul pune în discuție excepțiile invocate de intimat prin întâmpinare, respectiv excepția tardivității cererii și excepția nulității căii de atac.
Avocat G. B. cu privire la excepția tardivității cererii arată că revizuientului i-a fost comunicată hotărârea la data de 10.07.2015, iar cererea de revizuire a fost depusă la data de 05.08.2015, astfel încât solicită să se ia act că renunță la acest capăt de cerere.
Tribunalul ia act că renunță la acest capăt de cerere.
Avocat G. B., conform art. 511 alin. 4 C.pr.cov. consideră că această cale de atac este lovită de nulitate întrucât nu este motivată pe disp. art. 509 alin. 1 pct. 1, care prevăd trei ipoteze, respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. În cererea de revizuire se arată că cererea a fost respinsă pentru că nu a fost admisă o probă solicitată, neîncadrându-se în niciuna din cele trei ipoteze.
Tribunalul respinge ca neîntemeiată excepția nulității invocată de intimat cu argumentele că pe de o parte trimiterea la disp. art. 511 alin. 4 nu relevă un motiv de nulitate atâta vreme cât cererea a fost motivată în termenul de declarare a căii de atac, iar pe de altă parte, argumentele invocate de către intimat privitoare la faptul că motivele de revizuire nu s-ar încadra în disp. art. 509 alin. 1 pct. 1 nu privesc nulitatea cererii de revizuire, ci vizează motive ce țin de însăși temeinicia cererii.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat tribunalul acordă cuvântul pe enunțarea probatoriului.
Avocat G. B. depune chitanța reprezentând onorariu avocat și arată că nu are alte înscrisuri de depus decât cele aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 258 rap. la disp. art. 255 C. pr. civ. încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar .
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată, conform art. 392 C.pr.civ., terminată cercetarea procesului, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părții prezente pe fondul cererii de revizuire.
Avocat G. B., pentru intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind nelegală și păstrarea ca temeinică și legală a deciziei civile nr. 606/28.05.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman întrucât motivele pe care revizuientul și-a întemeiat cererea nu se încadrează în dispozițiile art. 509 alin.1 pct. 1 C.pr.civ, în cele trei ipoteze enumerate anterior. Tribunalul Teleorman nu a respins proba solicitată întrucât nu s-a pronunțat asupra acesteia, ci pentru că a considerat-o inutilă soluționării cauzei, mai mult de atât nu a fost formulată prin cererea de apel. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat .
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.606/28.05.2015 Tribunalul Teleorman a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant D. G. cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 12 din 14 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în contradictoriu cu intimatul-pârât D. Ș. A., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județ Teleorman.
A obligat apelantul la plata către intimat a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Roșiori de Vede și înregistrată la nr._ din data de 16.05.2014 reclamantul D. G. ,în contradictoriu cu pârâtul D. Ș.- A., a solicitat instanței ca, prin sentința civilă ce se va pronunța să se dispună stabilirea hotarului ce desparte proprietățile acestora pe latura de vest pe lungimea de 19 m și lățimea de 1m, precum și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietatea suprafața de teren de 19 m.
În motivarea cererii, în fapt, reclamantul arată că este proprietarul suprafeței de teren de 630 m.p și a casei de locuit, situate în intravilanul municipiului Roșiorii de Vede, str.., județul Teleorman, conform actului de proprietate, teren și imobil ce se învecinează cu pârâtul pe latura de vest.
Arată că deși între părți a mai existat un proces privind acest obiect ,nici în urma sentinței pronunțate, pârâtul nu a respectat schițele și a mutat gardul pe o porțiune de 19 m lungime și 1m lățime în interiorul proprietății sale, astfel încât a fost necesar chemarea în judecată a acestuia.
Pe latura de vest unde se învecinează cu pârâtul ,reclamantul arată că exista un gard vechi care pornește din stradă și până în spatele proprietății acestuia, gard ce a fost mutat inițial de către executorul judecătoresc,pârâtul mutând acele semne mai în interiorul proprietății sale, acaparându-i astfel suprafața de 19 m.
Deși deține acte de proprietate în acest sens, reclamantul arată că pârâtul îi acaparează din teren nu îi permite să înlocuiască gardul cel vechi și nu vrea să respecte nici distanța stabilită de executorul judecătoresc.
În drept, invocă dispozițiile art. 584 Cod civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri ( f.5-8) și a solicitat încuviințarea probei cu martori și expertiză tehnică de specialitate.
La data de 23.06.2014, pârâtul a depus întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare, pârâtul arată că domiciliază în municipiul Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman, iar pe una dintre laturile proprietății sale, respectiv pe latura de est se învecinează cu reclamantul,care este unchiul său.
Imobilele ce îi aparțin, respectiv o locuință din paiantă, acoperită cu țiglă, compusă din două camere, antreu, bucătărie, verandă în suprafață de 57,75 m.p ; o locuință din cărămidă, acoperită cu tablă și o magazie din cărămidă, acoperită cu plăci de azbociment, în suprafață totală construită de 127 m.p. și teren aferent curte în suprafață totală de 416 m.p., au intrat în proprietatea sa, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numiții D. R.,D. M. și D. E.,autentificat sub nr.2865/04.11.1997 la BNP „T. M.” Roșiorii de Vede.
Prin cererea formulată reclamantul solicită grănițuirea proprietăților ce le aparțin și revendicarea suprafeței de 19 m teren intravilan, situat în municipiul Roșiorii de Vede; prin aceeași cerere acesta arată instanței că între ei a mai existat un litigiu ,ce a format obiectul dosarului civil nr._ al cărui obiect a fost grănițuire, soluționat prin sentința civilă nr.398/15.03.2010, în urma căruia s-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile lor, instanța având în vedere la stabilirea liniei de hotar planul de situație întocmit de expert tehnic D. D..
Față de această situație, pârâtul solicită instanței să constate că, în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor, aceasta s-a făcut prin sentința civilă nr. 398/15.03.2010, astfel încât înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților lor.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere privind revendicarea suprafeței de 19 m teren intravilan, pârâtul îl consideră nefondat pentru următoarele: prin sentința civilă nr. 398/15.03.2010 s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile ce le aparțin, iar în anul 2010 executorul judecătoresc a pus în executare această sentință, montând în acest sens între proprietățile lor, un gard de plasă de sârmă care este pe țeavă îngropată în ciment; situația de fapt se menține și în prezent deoarece nici el și nici pârâtul nu pot muta acest gard decât în mod abuziv, din moment ce acesta este pe țeavă îngropată în ciment.
În urma litigiului anterior reclamantul mai arată că nici el și nici pârâtul nu mai au suprafețele de teren ce rezultă din acte, în prezent el având în posesie suprafața de 408 m.p. teren intravilan, deși din acte rezultă că are în proprietate suprafața de 416 m.p., iar reclamantul 527 m.p. teren intravilan, situație cu care amândoi au fost de acord din moment ce sentința civilă cu nr. 398/15.03.2010 a rămas definitivă prin neapelare.
Față de situația prezentată pârâtul arată că nu are cum să acapareze suprafața de teren revendicată de către reclamant, din moment ce el are în posesie, în prezent, suprafața de 408 m.p .teren intravilan, deși din acte rezultă că are în proprietate suprafața de 416 m.p.teren intravilan, astfel încânt solicită respingerea cererii formulată de către reclamant, ca fiind nefondată.
În susținerea celor arătate pârâtul depune la dosarul cauzei înscrisuri (f.20-22), și solicită instanței încuviințarea probei cu martori și interogatoriului reclamantului.
În drept invocă dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 12/_ Judecătoria Roșiori de Vede a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea formulată de reclamantul D. G., având ca obiect grănițuire, excepție invocată de către pârâtul D. Ș. – A.,; a respins cererea formulată de reclamant având ca obiect grănițuire, pentru autoritate de lucru judecat.; a respinge cererea formulată de reclamantul D. G., în contradictroiu cu pârâtul D. Ș. – A., având ca obiect revendicare imobiliară.; a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 398/15.03.2010 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ , părțile s-au mai judecat pentru grănițuire ,iar prin hotărârea judecătorească menționată s-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul propus de către expertul tehnic judiciar care, la momentul respectiv a efectuat măsurătorile de specialitate topografică, părțile fiind obligate să suporte în cote egale cheltuielile cu amplasarea gardului pe hotarul despărțitor.
Din motivarea sentinței civile respective instanța a reținut că procesul s-a desfășurat între aceleași părți a avut ca obiect grănițuire și au fost analizate actele de proprietate ale acestora.
În cauza de față reclamantul a solicitat din nou stabilirea hotarului despărțitor dintre el și pârât în baza acelorași acte de proprietate susținând în plus împrejurarea că pârâtul i-ar fi acaparat o suprafață de teren.
Având de analizat cu propritate excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea formulată de reclamant având ca obiect grănițuire, excepție invocată de către pârât instanța a apreciat - o ca fiind admisibilă față de situația prezentată considerând că în ceea ce privește grănițuire instanța s-a pronunțat definitiv și a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 560 și următoarele Cod civil, art. 432 Cod procedură civilă.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară instanța la solicitarea reclamantului a administrat proba cu acte și cu expertiză tehnică topografică, de asemenea proba cu interogatoriu și martori.
Din declarațiile martorilor audiați a reținut că, în urma procesului anterior derulat între părți executorul judecătoresc a procedat la montarea gardului despărțitor, că reclamantul consideră că acest hotar este stabilit în mod abuziv și că în fapt, pârâtul i-a ocupat o parte din terenul său. Ca obiective pentru noua expertiză topografică instanța a stabilit ca expertul să individualizeze proprietățile părților și să stabilească dacă, față de actele de proprietate gardul este montat corespunzător prin raportare și la hotărârea judecătorească anterioară ce a stabilit hotarul despărțitor.
Din concluziile raportului de expertiză instanța a reținut că în urma măsurătorilor efectuate ,expertul a găsit o diferență de suprafață față de măsurătorile care s-au făcut la pronunțarea hotărârii de grănițuire; că suprafața folosită în prezent de către reclamant este mai mare decât cea înscrisă în dispozitivul sentinței civile anterioare cu 67 m.p. și mai mică decât suprafața înscrisă în actul de proprietate al reclamantului cu 52 m.p .
Referitor la imobilul pârâtului expertul a găsit o diferență de 2 m.p. față de măsurătoarea anterioară, diferență care se încadrează în limitele de toleranță admise la măsurători potrivit normelor metodologice în materie.
Din analiza aspectelor rezultate din măsurătorile la fața locului expertul a arătat însă, în mod clar, că diferența in minus de 52 m.p. pentru reclamant față de actul său de proprietate în nici un caz nu se regăsește în interiorul imobilului folosit de către pârât, deci că pârâtul nu a ocupat din terenul reclamantului și că hotarul despărțitor cu pârâtul este montat corespunzător.
În consecință, conform dispozițiilor art. 563 și următoarele Cod civil, în baza considerentelor expuse instanța a apreciat că se impune o soluție de respingere a cererii formulate de către reclamant având ca obiect revendicare imobiliară împotriva pârâtului D. Ș., aspectele evidențiate de către expert conducând la concluzia că lipsa din terenul reclamantului se poate regăsi în proprietatea celorlalți vecini.
În baza art. 453 Cod procedură civilă a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal prevăzut de art. 468 C., apelantul reclamant D. G. solicitând, admiterea apelului, anularea sentinței apelate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că în mod greșit prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat, deși a arătat că dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 398/_ nu s-a judecat între aceleași părți și nu a avut același obiect.
Cu referire la fondul cauzei a arătat că expertul tehnic desemnat de instanță să efectueze raportul de expertiză nu a analizat actele de proprietate ale părților, iar instanța de fond nu a făcut o interpretare corectă a materialului probator administrat în cauză.
În drept cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282 C..
Prin întâmpinarea formulată intimatul pârât a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul a constatat apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente.
Motivul de apel prin care se critică soluția instanței de fond pe considerentul că, prima instanță, în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, s-a constatat ca nefondat.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârilor judecătorești și este reglementată de art. 430 C. ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul – res judicata pro veritate habetur – și de art. 432 C. drept o excepție de fond, peremtorie și absolută.
Principiul autorității de lucru judecat presupune că ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate, fără însă a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO, întrucât dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el putând cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii .
În ceea ce privește, întinderea autorității de lucrul judecat, art. 430 alin. (2) C. lămurește prin norma impusă, o veche dispută doctrinară cu privire la partea din hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat, anume, numai dispozitivul hotărârii pentru motivul că acesta este cel susceptibil de executare ori, alături de acesta, și considerentele pe care dispozitivul se sprijină și care îl explică -, iar în ce privește considerentele - numai cele decisive ori și cele decizorii.
Astfel, dispozițiile art. 430 alin. 2 C. au recunoscut în mod explicit autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, atât considerentelor decisive cât și celor decizorii, așa încât acestea pot fi atacate, chiar separat de dispozitiv, prin formularea căilor de atac.
Din perspectiva considerațiilor teoretice prezentate, Tribunalul a reținut că, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 430 alin. 2 C..
Atât în prezenta cauză cât și în cauza care a făcut obiectul dosarului nr._ au existat aceleași părți, prima instanță constatând că întemeiat s-au invocat efectele lucrului irevocabil judecat prin sentința civilă nr. 398/_ .
Astfel, raportat la cele statuate prin sentința civilă nr. 398/_ a Judecătoriei Roșiori de Vede se constată că instanța s-a pronunțat definitiv și a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 560 și următoarele CC.
Aceste considerente se impun cu efect pozitiv de lucru judecat în orice prezent sau viitor litigiu între părți privind stabilirea hotarului despărțitor, autoritatea de lucru judecat privind atât considerentele asupra unor aspecte de natură factuală cât și cele ce statuează asupra unor probleme de drept aplicabile cauzei.
Cu privire la motivul de apel prin care se critică soluția instanței de fond pe considerentul că prima instanță a făcut o interpretare greșită a materialului probator administrat în cauză procedând astfel la respingerea capătului de cerere privind revendicarea s-a constatat de asemenea nefondat.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în mod corect a reținut prima instanță că, diferența in minus de 52 m.p. pentru reclamant față de actul său de proprietate în nici un caz nu se regăsește în interiorul imobilului folosit de către pârât, deci că pârâtul nu a ocupat din terenul reclamantului și că hotarul despărțitor cu pârâtul este montat corespunzător.
În urma măsurătorilor efectuate, suprafața folosită în prezent de către apelantul reclamant este mai mare decât cea înscrisă în dispozitivul sentinței civile anterioare cu 67 m.p. și mai mică decât suprafața înscrisă în actul de proprietate cu 52 m.p .Pentru imobilul aparținând intimatului pârât expertul a găsit o diferență de 2 m.p. față de măsurătoarea anterioară, diferență care se încadrează în limitele de toleranță admise la măsurători potrivit normelor metodologice în materie.
Față de considerentele expuse Tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C., a respins ca nefondat apelul declarat, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică.
În temeiul prevederilor art. 453 Cod procedură civilă a obligat apelantul, care se află în culpă procesuală, la plata către intimat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile sus menționate ,a formulat cerere de revizuire ,revizuientul D. –G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,apreciind că instanța a respins apelul fără a încuviința probe noi ,astfel încât i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Totodată arată revizuientul că instanța de fond a deși instanța de fond a încuviințat măsurătorile ,expertul nu a avut în vedere faptul că la pârât a fost găsit teren în plus iar la el în minus.
Analizând cererea de revizuire din perspectiva dispozițiilor art.509 c.p.c tribunalul o apreciază ca fiind nefondată pentru considerentele ce se vor expune:
Potrivit textului de lege sus menționat revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se află în ființă;
3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
9. partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
Observă tribunalul că cererea de revizuire a fost cerută pentru primul motiv prevăzut de art.509 c.p.c care însă se privește ca fiind nefondat.
Astfel,instanța de apel a arătat în considerentele hotărârii că în mod corect a reținut prima instanță că, diferența in minus de 52 m.p. pentru reclamant față de actul său de proprietate în nici un caz nu se regăsește în interiorul imobilului folosit de către pârât, deci că pârâtul nu a ocupat din terenul reclamantului și că hotarul despărțitor cu pârâtul este montat corespunzător. Totodată a arătat instanța de apel că în urma măsurătorilor efectuate, suprafața folosită în prezent de către apelantul reclamant este mai mare decât cea înscrisă în dispozitivul sentinței civile anterioare cu 67 m.p. și mai mică decât suprafața înscrisă în actul de proprietate cu 52 m.p .Pentru imobilul aparținând intimatului pârât expertul a găsit o diferență de 2 m.p. față de măsurătoarea anterioară, diferență care se încadrează în limitele de toleranță admise la măsurători potrivit normelor metodologice în materie. Adaugă tribunalul și argumentul că ,în situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra vreunui lucru cerut ,părțile mai au la îndemână și procedura completării hotărârii prevăzută de art.444 c.p.c .
Pentru cele expuse tribunalul urmează ca în temeiul art.513 c.p.c să respingă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 606 din 28 mai 2015 pronunțată de Tribunalului Teleorman, în dosarul nr._ , formulată de revizuentul-reclamant D. G., cu domiciliul în Roșiori de Vede, . județ Teleorman și domiciliul procesual ales la C.. Av. N. C. M. în Roșiori de Vede, ., ., în contradictoriu cu intimatul-pârât D. Ș. A., cu domiciliul în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman, ca neîntemeiată.
Totodată, tribunalul va obliga revizuientul-reclamant la plata către intimatul-pârât a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în temeiul art.453 c.p.c
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 606 din 28 mai 2015 pronunțată de Tribunalului Teleorman, în dosarul nr._ , formulată de revizuentul-reclamant D. G., cu domiciliul în Roșiori de Vede, . județ Teleorman și domiciliul procesual ales la C.. Av. N. C. M. în Roșiori de Vede, ., ., în contradictoriu cu intimatul-pârât D. Ș. A., cu domiciliul în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman, ca neîntemeiată.
Obligă revizuientul-reclamant la plata către intimatul-pârât a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. B. E. E. E. E. Bînciu
Red. th red. E.E./ 22.09.2015/4 ex.
. ./2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 894/2015. Tribunalul... | Suspendare provizorie. Sentința nr. 379/2015. Tribunalul... → |
|---|
