Contestaţie la executare. Decizia nr. 894/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 894/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 894/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 894
-APEL-
Ședința publică de la 4 septembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. B.
Judecător - E. E. E.
Grefier - E. Bînciu
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-contestator M. S., cu domiciliul în A., .. 704FG, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1894 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimat Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman cu sediul social în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-contestator M. S., lipsind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-dosarul se află la al III-lea termen de judecată, în apel;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza a fost amânată la cererea apelantului-contestator pentru imposibilitate de prezentare în instanță.
La interpelarea instanței apelantul-contestator M. S. declară că a luat cunoștință de întâmpinare și nu dorește să-i fie înmânată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat tribunalul acordă cuvântul pe enunțarea probatoriului.
Apelantul-contestator arată că nu are alte înscrisuri de depus decât cele aflate la dosar.
În temeiul art. 255 rap. la disp. art. 258 C. pr. civ. încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse în apel, considerând-o legală, pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată, conform art. 392 C.pr.civ., terminată cercetarea procesului, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părții prezente .
Apelantul contestator, având cuvântul solicită admiterea contestației, anularea titlului executoriu pe drepturi bănești pentru care a fost executat și acordarea sumei de 5000 lei daune materiale.
Tribunalul, din oficiu invocă excepția inadmisibilității cererii privind daunele materiale pretinse de apelant și acordă cuvântul pe această excepție.
Apelantul-contestator M. S., arată că renunță la cererea privind daunele materiale.
Tribunalul, respinge excepția inadmisibilității cererii privind daunele materiale pretinse de apelant ca rămasă fără obiect, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 C.pr. civ., închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ la data de 11.12. 2014, contestatorul M. S. a formulat în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. Teleorman ( Administrația Județeană a Finanțelor Publice ), contestație la executarea silită a disponibilităților bănești în dosarul de executare nr._.
În motivare, contestatorul a arătat că din verificările efectuate pentru a depista de unde provine debitul de 26.161 lei și de ce nu a fost înștiințat înainte de a se trece la poprire, i s-a adus la cunoștință că adresa de poprire a fost returnată și ca atare este clar că nu a avut cunoștință de existența unei executări silite . A revenit la Raiffeisen Bank și, după insistențe în mai multe rânduri a reușit să intre în posesia adresei de înființare a popririi emisă de A.N.A.F., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman către Raiffeisen Bank S.A. București din care recunoaște debitele cheltuieli judiciare în cuantum de 1.000 lei și venituri din amenzi în cuantum de 1.000 lei, recunoscând debitul total de 2.000 lei dar nu știe ce reprezintă creanțe recuperate în urma atragerii răspunderii în solidar în cuantum de 24.161 lei.
La data de 01.10. 2014, contestatorul a depus la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman o cerere cu nr._, prin care a solicitat să i se comunice ce reprezintă „ creanțe recuperate în urma atragerii răspunderii în solidar, în cuantum de 24. 161 lei „, răspunsul fiind că pentru a afla de unde provin aceste datorii trebuie să se adreseze A.N.A.F. Câmpulung, chiar dacă adresa de poprire către bancă a fost emisă de A.N.A.F. Teleorman.
A mai arătat contestatorul că s-a adresat A.N.A.F. Câmpulung cu rugămintea de a-i comunica documente referitoare la declararea insolvabilității debitorului și cum s-a declarat dacă datoria acumulată a societății este sub pragul de 45.000 lei (conform Legii 85/2006; acte și fapte din care să rezulte reaua – credință a persoanelor fizice sau juridice a căror răspundere a fost angajată ; documente referitoare la istoricul persoanei juridice debitoare și documente referitoare la istoricul codebitorilor ; documente privind originea debitelor ; ce activități a desfășurat societatea începând cu data de 01.11.2011, cine era administrator și asociații iar prin adresa nr. 7/16/_ i s-a comunicat, creanța de 24.161 lei reprezintă datoria cumulată a S.C. „ TIRU Total G.” S.R.L. la care contestatorul este acționar cu 2 procente însă toate documentele emise nu le-a primit pe adresa de domiciliu.
După cum s-a precizat în adresa nr. 7/16/_ emisă de A.N.A.F. Câmpulung, prin decizia_/ 13.03. 2013, s-a angajat atragerea răspunderii solidare a contestatorului cu debitorul S.C. „ TIRU Total G.” S.R.L., declarată insolvabilă și conform adresei nr._/2014 emisă de O.N.R.C. procentul său la profit și la pierdere este de 2 %, astfel încât nu poate fi obligat conform acestui procent la plata întregii creanțe de 24.161 lei.
În susținere, au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: adresă de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ( fila 5 ), adresa nr._/2014 ( fila 6 ), adresa nr. 7/16/_ ( filele 7,8 ), adresa nr._/2014 ( filele 9,10 ), factura – chitanța nr. A1009348/2014 ( fila 11 ) .
La data de 13.02. 2015, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
În motivare, s-a arătat că față de contestator s-a început executarea silită potrivit art. 149 alin. 5 din O.G. 92/2003, care prevede :” Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridica se înființează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terțului poprit, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi”.
Contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172 și art. 173 Cod procedură fiscală, temeiuri de lege față de care apreciază că acțiunea este neîntemeiată, având în vedere că în sarcina contestatorului s-a stabilit un anumit debit, care nu a fost achitat în termenul prevăzut de lege, impunându-se aplicarea art. 149 alin. 5 din O.G. 92/2003 fiind emise mai multe somații și titluri executorii pe care acesta nu le-a contestat, acte ce au dus la luarea măsurii de executare silită.
De asemenea, intimata a considerat că pe calea contestației la executare nu se pot face critici cu privire la acte administrativ fiscale, Decizia nr._/ 13.03. 2013, aceasta putând fi atacată la instanța de contencios. Totodată, contestatorul nu a dovedit că a contestat decizia emisă de A.N.A.F. – Serviciul Fiscal Câmpulung, în vederea declanșării procedurii prealabile potrivit art. 205 – 207 Cod procedură fiscală coroborat cu art. 7 din Legea 554/2004 și nici faptul că a solicitat suspendarea actului administrativ fiscal potrivit art. 14 și art. 15 din același act normativ.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
În susținere, au fost depuse în copie o . înscrisuri ( filele 46 – 63 ) și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 02.03. 2015, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că din toate documentele ce sunt enumerate la pagina 3 și copiile confirmărilor de primire din întâmpinare, doar 2 sunt semnate de el la primitor iar datoriile în cuantum de 2.000 lei nici nu le-a contestat . Alte 4 confirmări apar cu semnătură dar nu este semnătura sa și nici a unui membru din familia cu care locuiește, blocul în care locuiește are 2 scări dar numerotarea apartamentelor este pe fiecare scară de la 1 la 19, de multe ori corespondența ducându-se greșit la . scară.
Referitor la decizia nr._/ 13.03. 2013, contestatorul a arătat că a fost prima dată când a luat cunoștință despre existența ei la data de 19.02. 2015, când a primit-o odată cu întâmpinarea ;în prezent, fiind în posesia deciziei nr._/ 13.03. 2013 a transmis A.N.A.F. Câmpulung contestație la această decizie și se va adresa Tribunalului Teleorman chiar în condițiile în care A.N.A.F. Câmpulung nu-i va transmite răspuns la contestație în termen, deoarece a remarcat reaua credință și nu dorește să depășească termenul de contestație .
Prin sentința civilă nr.1894 din 30.04.2015 Judecătoria A. a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî aceasta prima instanță a reținut că prin cererea formulată, contestatorul M. S. a contestat executarea silită declanșată prin titlurile executorii nr._/27.06.2013, nr._/24.07.2013 și nr._/27.0.2014 (filele 50-58), sub aspectul plății debitului total de 24 161 lei, reprezentând creanțe recuperate în urma atragerii răspunderii solidare .
Totodată s-a reținut că prin adresa de înființare a popririi nr._/25.07.2014 (fila 48), contestatorul a fost înștiințat despre măsura înființării popririi asupra sumelor de bani datorate de terții popriți-instituții bancare- contestatorului, în condițiile în care, anterior măsurii popririi, contestatorul a fost înștiințat că datorează sume de bani intimatei, potrivit titlurilor executorii indicate mai sus, prin somațiile de executare emise la datele de 27.06.2013 (fila 51), 24.07.2013 (fila 52, 53), 27.01.2014 (fila 54, 55) și că s-a declanșat procedura de executare silită împotriva sa, în vederea recuperării acestor sume.
Instanța de fond a subliniat că nu va da eficiență juridică apărărilor debitorului în sensul în care contestatorul nu a avut cunoștință despre existența unei executări silite derulate împotriva sa, întrucât potrivit înscrisurilor atașate dosarului (filele 46, 47, 48, 49), rezultă că plicurile poștale au fost returnate organului fiscal ca urmare a neridicării de către debitor a corespondenței în baza avizelor, iar de somațiile emise la datele de 27.06.2013 (fila 51), 24.07.2013 (fila 52, 53), 27.01.2014 (fila 54, 55) coroborat cu titlurile executorii anexate acestora și contestate în cauză, debitorul a luat cunoștință potrivit confirmărilor de primire atașate la filele 58, 61 dosar. În plus, același contestator a luat cunoștință și de titlul de creanță ce a stat la baza titlului executoriu, respectiv de Decizia nr._/13.03.2013 emisă de ANAF-Serviciul Fiscal Câmpulung, potrivit anunțului colectiv publicat pe site-ul intimatei-poz. nr. 16 și nr. 29 (vezi fila 63 dosar), având în vedere disp. art. 44 alin. 3 C. proc. fiscală.
Pe fondul cauzei, instanța de executare a reținut că în cuprinsul somațiilor emise coroborat cu mențiunile din adresa de înființare a popririi nr._/25.07.2014 (fila 48), au fost menționate natura obligațiilor fiscale ce incumbă contestatorului, respectiv documentele prin care s-a individualizat suma de plată- titlurile executorii nr._/27.06.2013, nr._/24.07.2013 și nr._/27.0.2014 (filele 50-58), cu referire, în esență, la sumele ce reprezintă creanțe de recuperat în urma atragerii răspunderii solidare, stabilite în temeiul Deciziei nr._/13.03.2013 emise de ANAF-Serviciul Fiscal Câmpulung (fila 62), act administrativ fiscal ce reprezintă titlul de creanță.
În concluzie instanța de fond, prin acțiunea formulată, contestatorul a invocat, în esență, motive de nelegalitate a deciziei de impunere/titlului de creanță sus menționat, or instanța reține că, în acord cu prev. art. 712 alin. 2 N.C. proc. civ., respectiv art. 172 alin. 3 C. proc. fiscală, apărările de fond (motive de fapt ori de drept) împotriva unui titlu executoriu-care nu este emis de o instanță judecătorească-pot fi formulate în procedura contestației la executare, dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Instanța a subliniat că potrivit prev. art. 205-207 O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală, contestatorul avea și a uzat de posibilitatea formulării contestației la organul fiscal emitent- cu scopul contestării legalității și temeiniciei deciziei referitoare la stabilirea creanțelor de recuperat în urma atragerii răspunderii solidare (vezi decizia nr. 250/24.03.2015-filele 83-85, decizie prin care contestația i-a fost respinsă ca nedepusă în termenul legal) care a stat la baza emiterii titlurilor executorii, de asemenea, contestate prin prezenta acțiune având ca obiect contestație la executare, cele două proceduri neputând a fi suprapuse ori confundate, întrucât sunt reglementate în mod distinct, aspect ce nu permite, în cadrul procesual al litigiului dedus judecății, analiza apărărilor contestatorului raportat la viciile de legalitate a titlului de creanță/deciziei de angajare a răspunderii solidare indicate în petitul acțiunii.
Totodată instanța de fond a constatat că debitorul are posibilitatea de a formula cale de atac împotriva deciziei nr. 250/24.03.2015-filele 83-85- sus amintite la instanța de contencios administrativ competentă în vederea verificării legalității și temeiniciei deciziei de angajare a răspunderii solidare nr._/13.03.2013 emise de ANAF-Serviciul Fiscal Câmpulung (fila 62) .
Cât privește legalitatea titlurilor executorii nr.:_/27.06.2013, nr._/24.07.2013 și nr._/27.0.2014 (filele 50-58) și a adresei de înființare a popririi nr._/25.07.2014 (fila 48), instanța a apreciat că actele de executare contestate sunt în acord cu disp. art. 145 C. pr.fisc., fiind comunicate contestatorului.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat apel prin care a solicitat admiterea apelului cu consecința admiterii contestației la executare, anularea titlurilor executorii, restituirea cheltuielilor de judecată, restituirea de către ANAF a sumelor încasate în plus.
În motivarea apelului, apelantul contestator a arătat că recunoaște doar un debit de 2000 lei reprezentând amendă administrativă și cheltuieli judiciare, însă pentru restul sumelor executarea silită este nelegală având în vedere că nu a avut niciodată calitatea de administrator al firmei . de la data cesionării și până în prezent societatea menționată nu a executat nici o activitate comercială astfel că nu avea cum să producă datorii și că Decizia nr._/13.03.2013 conține alte nereguli. Totodată a solicitat și daune în cuantum de 5000 lei reprezentând daune derivând din reținerile efectuate prin poprire.
Motivele de apel au fost însoțite, în copie de sentința civilă nr.257/02.06.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, extras de cont, certificat de încadrare în grad de handicap a minorului, sentința civilă apelată.
La data de 12.08.2015 intimata-intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat întrucât apelantul-contestator a invocat motive de nelegalitate a deciziei de impunere în procedura contestației la executare.
Pe de altă parte sentința civilă nr.257/02.06.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ este în prezent recurată, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerații:
Așa cum rezultă din motivele de apel (fila 43) apelantul-contestator formulează doar critici privitoare la titlul de creanță reprezentat de Decizia nr._/13.03.2013 contituite în 3 motive și anume: că nu a avut niciodată calitatea de administrator al firmei . de la data cesionării și până în prezent societatea menționată nu a executat nici o activitate comercială astfel că nu avea cum să producă datorii și că Decizia nr._/13.03.2013 conține alte nereguli în sensul că I. C. nu are calitate de asociat în societatea respectivă lși P. C. este administrator cu o participare de 98% și M. S. cu 2%.
Totodată a mai invocat că se impune admiterea contestației pe considerentul că prin sentința civilă nr.257/02.06.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ s-a anulat Decizia_/13.03.2013 de angajare a răspunderii solidare.
Analizând apelul prin prisma și în limitele criticilor formulate, respectând principiul tantum devolutum quantum apelatum (judecarea apelului în limitele a aceea ce s-a apelat) Tribunalul reține că aceste critici privitoare la însăși legalitatea deciziei de impunere (de angajare a răspunderii) nu pot fi analizate în contextul procedural al contestației la executare întrucât nu sunt întrunite condițiile art.713 alin.2 C.pr.civ pentru apărări de fond.
Apărările de fond privind însuți titlul de creanță au fost realizate de contestator în procedura contestației administrative în fața instanței de contencios care a condus la pronunțarea sentinței civilă nr.257/02.06.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ s-a anulat Decizia_/13.03.2013 de angajare a răspunderii solidare.
Însă, deși poartă mențiunea definitivă și irevocabilă, această sentință a fost recurată, recursul fiind, așa cum rezultă din informațiile existente pe portal, înregistrat pe rolul Secției a VIII –a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, neavând încă fixat termen de judecată.
De asemenea, solicitările apelantului –contestator se circumscriu unei întoarceri a executării care, însă, poate interveni doar în cazul în care este desființat, în mod definitiv, titlul. Prin urmare, doar în măsura în care recursul intimatei-intimate împotriva sentinței civilă nr.257/02.06.2015 va fi respins, contestatorul va putea recurge la instituția întoarcerii executării, la acest moment fiind incertă desființarea titlului.
Ca atare, în condițiile în care pe de o parte, prin apelul formulat apelantul-contestator formulează doar critici privitoare la legalitatea deciziei de angajare a răspunderii solidare și nu aspecte de nelegalitate a executării silite iar pe de altă parte sentința de anulare a deciziei ce a stat la baza executării silite este atacată în prezent cu recurs, Tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelantul-contestator M. S., cu domiciliul în A., .. 704FG, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1894 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimat Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman cu sediul social în A., ., județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. B. E. E. E. E. Bînciu
Red. th.red. V.B.. 02.10.2015/ 4 ex.
D.f._
J.f. D. A. P.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 204/2015. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 907/2015. Tribunalul... → |
|---|
