Acţiune în constatare. Hotărâre din 27-05-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 566/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 566
Ședința publică din data de 27 Mai 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător I.-A. D.
Grefier L. M. S.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul C. I. împotriva sentinței civile nr._/27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații ȚĂLAN A. O., A. A. și ȚĂLAN M. I., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul, prin avocat I. I., și s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, la data de 10.04.2015, prin serviciul Registratură, apelantul a depus la dosar note scrise, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, tribunalul, constatând apelul în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apelantul, prin reprezentant, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei prin evocarea fondului. Pe scurt, a arătat că sintagma cuprinsă în sentința a carei anulare o solicita, „autorizează să-și intabuleze”, nu intră sub incidența codului de procedură civilă, instanța încălcând principiul constituțional al separării puterilor în stat. Prin urmare, instanțele neavând competența de a autoriza intabularea, nicio hotărâre pronunțată care ar condamna la un lucru ilicit nu poate avea autoritate de lucru judecat.
Tribunalul a declarat închise dezbaterile și a reținut apelul pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului, declarat împotriva sentinței civile nr._/27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea din 09.10.2012, reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâții Tălan A. O., A. A. și intervenientul Tălan M. I., a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a încheierii nr._/22.06.2011 prin care s-a dispus în CF nr._-C1-U1 nr. top_-_/IX Timișoara, la B3, în baza ,,Act hotărâre judecătorească,_, 03.05.2011, emis de Judecătoria Timișoara în dosar nr._.325.2010 Intabulare, drept de proprietate, dobândit prin Hotărâre Judecătorească, cota inițială 1/1, cotă actuală 1/1. 1 Tălan A. O.”; nevaliditatea dreptului și actelor admise la publicitate; admiterea acțiunii în rectificare prin radierea înscrierii de la B3 în CF nr._-C1-U1 nr. top_-_/IX Timișoara, prin repunerea în situația anterioară de carte funciară, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr._/27.11.2013, prima instanță a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. I. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâții Tălan A. O., A. A. și intervenientul Tălan M. I.. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 09.10.2012, reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâții Tălan A. O., A. A. și intervenientul Tălan M. I. a solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierii nr._/22.06.2011 prin care s-a dispus în CF nr._-C1-U1 nr. top_-_/IX Timișoara, la B,3, în baza ,,Act hotărâre judecătorească,_, 03.05.2011, emis de Judecătoria Timișoara în dosar nr._.325.2010 Intabulare, drept de proprietate, dobândit prin Hotărâre Judecătorească, cota inițială 1/1, cota actuală 1/1. 1 Tălan A. O.”; nevaliditatea dreptului și actelor admise la publicitate; admiterea acțiunii în rectificare prin radierea înscrierii de la B3 în CF nr._-C1-U1 nr.top_-_/IX Timișoara, prin repunerea în situația anterioară CF, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr._/03.05.2011 pronunțată în dosar nr._/325/2010 Judecătoria Timișoara: „Admite cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei. Admite acțiunea civilă având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, formulată de reclamanta Tălan A. O.… Constată că prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 10.03.2009… reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului… urmând ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru cota de 1/1 din imobilul mai sus menționat. Autorizează reclamanta să își intabuleze în CF dreptul de proprietate în asupra cotei de 1/1 din imobil, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, cu titlu de vânzare-cumpărare. Obligă pârâtul A. A., … la plata către stat a sumei de 4211 lei taxă judiciară de timbru, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărârii…”.
Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2010 prin sentința civilă nr._/03.05.2011 nu putea să hotărască: „Autorizează reclamanta să își intabuleze în CF dreptul de proprietate în asupra cotei de 1/1 din imobil, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, cu titlu de vânzare-cumpărare” prin aceasta instanța și-a depășit atributele.
Prin încheierea nr._/22.06.2011 s-a dispus în CF nr._-C1-U1 nr. top_-_/IX Timișoara la B3 în baza Act hotărâre judecătorească nr._/03.05.2011 emis de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2010 Intabulare, D. de proprietate, dobândit prin Hotărâre Judecătorească cota inițială 1/1, cota actuală 1/1.1 Tălan A. O..
Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr._/04.06.2010 pronunțată în dosar nr._ a hotărât: „Admite cererea formulată de reclamantul C. I. ... în contradictoriu cu pârâtul A. A., ... Constată că prin actul sub semnătură privată intitulat antecontract (precontract) de vânzare cumpărare încheiat la data de 13.03.2009 pârâtul în calitate de vânzător, a promis să vândă iar reclamantul în calitate de cumpărător, a promis să cumpere apartamentul nr. 9 situat în Timișoara, ., . . de_ Euro, care a fost achitat integral. Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Dispune înscrierea în CF nr._-C1-U1, nr.top_-_/IX a dreptului de proprietate al reclamantului, cu titlu de cumpărare…”.
În principal, instanța a respins acțiunea pe cale de excepție, respectiv pentru lipsa calității procesuale active în sensul dispozițiilor art. 112 Cod procedură civilă, reclamantul nefiind parte în sentința civilă nr._/03 mai 2011, cu privire la care s-a pronunțat încheierea nr._/22.06.2011.
Nici pe fond acțiunea reclamantului nu este întemeiată, pârâta fiind proprietara tabulară a imobilului în litigiu, înscriindu-și prima dreptul în cartea funciară, în sensul prevederilor art. 891 Cod civil.
A mai reținut instanța că pârâta Tălan A. O. nu a fost parte în sentința civilă nr._/04.06.2010 pronunțată în dosar nr._, sentința opozabilă fostului proprietar, cu care reclamantul s-a judecat.
Respingând acțiunea principală, pe cale de consecință, instanța a respins cererile accesorii și cererea de intervenție formulată de P. M..
În temeiul art. 274 C.pr.civ., a fost obligat reclamantul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta Tălan A. O..
Împotriva sentinței civile nr._/27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, la data de 17.01.2014, a declarat apel reclamantul C. I., prin care a solicitat desființarea hotărârii atacate, ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
A arătat că este proprietar al apartamentului cumpărat de la A. A. care a dobândit acesta de la fostul proprietar prin licitație, el fiind creditorul care l-a stăruința lui, după decesul fostului proprietar N. P. în data de 18.09.2007 l-a adjudecat în urma unui împrumut ipotecar care de altfel a fost achitat în întregime la notar, el ocupându-se cu cămătăria. Sunt probe concludente în acest sens, de înșelăciune, probe care arată clar că sub conducerea domnului avocat Tălan M. I., acest bătrânel a rămas și el fără apartamentul din ., fiind mutat abuziv de către cel din urmă în diferite locații pentru a obține prin fraudă la lege diferite imobile din Timișoara.
Alt motiv ar fi că în acest dosar fiind amânată pronunțarea aproximativ de 5 ori s-a menționat că reclamantul nu este parte activă în cauză, ocolindu-se fondul.
Apelantul a precizat că prima instanță din eroare nu a analizat cu rigurozitate și în detaliu sentința civilă nr._/04.06.2010 a Judecătoriei Timișoara prin care a obținut dreptul definitiv și irevocabil, proprietatea în sine asupra apartamentului în litigiu, caz în care procedural are calitate activă, are calitate de proprietar cu titlul executoriu conform Deciziei care nu a fost desființată până la data promovării acțiunii, reclamanta Țălan A. O., față de A. A., care a obținut ulterior o hotărâre identică pe același apartament.
Apelantul și-a pus întrebarea dacă în calitate de proprietar al apartamentului dobândit definitiv și irevocabil în instanță are calitate procesuală activă în cauză, întrucât excepția promovează de avocat Țălan M. cât și de fiica sa Țălan A. O. i-a fost admisă nejustificat tocmai cu scopul de a-i crea prejudiciu reprezentând valoarea apartamentului pe care l-a cumpărat din banii proprii plus credite bancare, iar familia Țălan și-a însușit apartamentul reclamantului, proprietate, doar în baza unui contract de închiriere fără să plătească autentificările și taxele aferente la notar.
A mai arătat apelantul că motivul acțiunii sale în această cauză este să-i fie lăsat și neatins dreptul de proprietate al apartamentului dobândit de el prin sentința civilă nr._ din 04.06.2010 al Judecătoriei Timișoara și totodată, solicită nulitatea absolută a sentinței civile nr._ din 03.05.2011 a Judecătoriei Timișoara ca fiind obținută prin fraudă la lege de către clanul Țălan și complicii săi în materie de imobiliare.
Apelantul a reitereat și concluziile scrise depuse la 05.11.2013 și suplimentul la concluziile scrise depuse la data de 12.11.2011 în această cauză, înregistrate la Judecătoria Timișoara .
Apelantul a solicitat pe fond respingerea excepției lipsei calității procesuale active invocate de Țălan A. Olivian, Țălan M. I. și A. A..
Cererea de apel nu a fost motivată în drept.
La data de 15.01.2014 reclamantul C. I. a depus cerere apel împotriva încheierii din data de 13.11.2013.
În motivare, reclamantul arată că în mod greșit instanța de fond fără calitate și competență a soluționat procesul fără a intra în judecarea fondului.
Pretinsa motivare a sentinței se limitează la 4 fraze reluate, iar a 5-a frază se raportează la pretinsa culpă a reclamantului.
În drept, au fost invocate disp. art. 282 – 294, art. 295 din Codul de procedură civilă.
La data de 13.02.2014, pârâta intimată Țălan A. O. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat că apelantul nu a fost parte în procesul dintre A. A. și T. A. O. în dosar nr._/325/2010 în care s-a pronunțat sentința civilă nr._/03.05.2011.
În baza acestei sentințe, prin încheierea nr._/22.06.2011 s-a dispus în mod legal intabularea în CF nr._-C1-U1 Timișoara a dreptului de proprietate a intimatei T. A. O. asupra apartamentului situat în Timișoara, ., ..
Încheierea nr._/22.06.2011 nu a fost atacată în termen legal de către cei care aveau dreptul sa o facă, astfel ca nici în prezent nu poate veni un terț sa ceara printr-o acțiune în constatare, pronunțarea nulității absolute a acestei încheieri și rectificarea CF prin radierea înscrierii făcute.
Chiar daca apelantul-reclamant ar fi avut calitate procesuala activa, acțiunea ar fi trebuit sa fie respinsa întrucât nu este îndeplinită niciuna dintre prevederile art.34 din Legea nr.7/1996, pe care reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea
Potrivit art. 34: „Orice persoana interesata poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva și irevocabila s-a constatat ca:
- înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
- dreptul înscris a fost greșit calificat;
- nu mai sunt întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut.
Cum nu exista nicio hotărâre judecătoreasca, care să constate cele cerute de prevederile art.34, acțiunea în rectificare trebuie respinsă.
Referitor la sentința civila nr._/04.06.2011, pronunțata în dosar nr._, invocata de către reclamant, intimata a arătat că aceasta a fost obținută prin înșelăciune, fals și uz de fals, . care paratul A. A. nu s-a prezentat niciodată, întrucât toate citațiile au fost trimise la domiciliul reclamantului care le-a sustras și distrus.
La data de 27.04.2009 reclamantul a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr._, o cerere de chemare în judecata a numitului A. A., solicitând pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de contract de vânzare cumpărare a apartamentului proprietatea acestuia, depunând la dosar mai multe înscrisuri falsificate:
- un antecontract (copie xerox ) pe care semnătura numitului A. A. era falsificata.
- o întâmpinare (copie xerox) falsificata, în numele lui A. A..
- un extras C.F. falsificat prin înlăturarea părții în care era notata o interdicție de înstrăinare.
În urma acestor activități, în opinia sa infracționale, reclamantul (reprezentat în proces de soția sa C. E.), a reușit sa obțină o hotărâre care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare, a apartamentului proprietatea lui A. A.
Deși prin sentința nr._/04.06.2010, s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate a numitului C. I. (în contradictoriu cu fostul proprietar A. A.), intabularea nu s-a făcut întrucât s-a descoperit faptul ca în CF era notata o interdicție de înstrăinare, încă din anul 2009, fiind imposibil sa se obțină legal în aceste condiții o hotărâre care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare, astfel ca Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliara a respins cererea de intabulare.
După ce a aflat de existenta sentinței nr._/04.06.2011 (care devenise irevocabila prin neapelare), A. A. a făcut plângere penala împotriva soților C. I. și C. E., precum și cerere de revizuire.
La data de 21.06.2011 s-a încuviințat în principiu cererea de revizuire, dar judecata a fost suspendata, întrucât a fost începută urmărirea penala împotriva numitei C. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, constând în aceea ca a depus la Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, o copie a extrasului CF falsificat în sensul ca avea înlăturata partea referitoare la interdicția de înstrăinare, grevare și închiriere(dovada admiterii în principiu a revizuirii și dovada începerii urmăririi penale de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, sunt depuse la dosarul de fond).
Chiar daca sentința civila nr._/04.06.2011 ar fi fost obținută legal nu poate fi primita susținerea ca ar exista doua titluri de proprietate care emana de la același proprietar și ca din acest motiv proprietarul actual nu este determinat, întrucât prevederile art.891 Cod civil, tranșează clar aceasta aparenta dilema.
În temeiul art.891 Cod civil: "Conflictul dintre terții dobânditori de la un autor comun - în cazul în care doua sau mai multe persoane au fost îndreptățite sa dobândească, prin acte încheiate cu același autor, drepturi asupra aceluiași imobil care se exclud reciproc, cel care și-a înscris primul dreptul va fi socotit titularul dreptului tabular, indiferent de data titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea în cartea funciara."
Întrucât dreptul de proprietate al intimatei este înscris în CF, rezulta fără niciun dubiu ca este proprietara tabulara a imobilului, iar sentința (hotărâre care tine loc de contract de vânzare-cumpărare) deținuta de reclamantul C. I. nu îi este opozabila, fiind opozabila doar fostului proprietar cu care s-a judecat.
Deși a obținut în condițiile arătate, sentința nr._/04.06.201, reclamantul C. I., cu un tupeu incredibil continua sa uzeze de aceasta sentința, încercând în zecile de procese intentate, sa dezinformeze instanțele de judecata, în speranța ca va reuși sa-și legalizeze acțiunea de acaparare (furt) a apartamentului în discuție, fără a plăti nimic.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Legal citați, intimatul pârât A. A. și intimatul intervenient Țălan M. I. nu au depus întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 739/16.09.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul C. I. împotriva sentinței și a încheierii din 13.11.2013 dată în același dosar în contradictoriu cu intimații pârâți Țălan A. O., A. A. și intimatul intervenient Țălan M. I.; a fost obligat apelantul la plata sumei de 500 lei către intimata pârâtă Țălan A. O. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a dispune astfel, instanța a constatat următoarele:
Prin încheierea contestată (depusă la fila 35 dosar de fond) a fost admisă cererea formulată de intimata pârâtă Țălan A. O. în sensul radierii dreptului de proprietate al intimatului A. A., a interdicției de înstrăinare și intabulării dreptului de proprietate dobândit prin hotărâre judecătorească în cota de ½ în favoarea intimatei.
Titlul intabulat este reprezentat de sentința civilă nr._/03.05.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2010 prin care s-a pronunțat o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilul constând în apartamentul nr. 9 situat în Timișoara, ., ., înscris în CF nr._ Timișoara.
Apelantul reclamant a susținut că această încheiere este lovită de nulitate absolută, întrucât la data de 04.06.2010 a obținut o hotărâre similară privind același bun imobil, astfel că este proprietar asupra acestuia.
Tribunalul a apreciat ca eronată motivarea instanței de fond în sensul că acțiunea trebuie respinsă pentru lipsa calității procesuale active: chiar dacă reclamantul nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat sentința ce a stat la baza intabulării contestate, nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte interesată, iar reclamantul îndeplinește această condiție, având în vedere că la rândul său beneficiază de o hotărâre care ar putea fi intabulată cu privire la același imobil.
În plus, nici un text de lege nu prevede în mod limitativ care sunt persoanele care pot contesta valabilitatea unei încheiere de carte funciară.
Acțiunea este nefondată, întrucât faptul că reclamantul se pretinde proprietar asupra aceluiași imobil nu determină nulitatea încheierii de intabulare în cartea funciară a intimatei Țălan A. O.. Această sancțiune presupune nerespectarea unor reguli de formă sau de fond la întocmirea actului contestat, ceea ce apelantul nu a invocat și nici tribunalul nu a identificat vreo încălcare a legii cu ocazia emiterii încheierii de către registratorul de carte funciară.
Cererea de rectificare a cărții funciare trebuie respinsă atât prin prisma faptului că este accesorie cererii de anulare a încheierii de carte funciară, dar și pentru că reclamantul C. I. nu a dovedit incidența vreuneia dintre situațiile prevăzute în mod limitativ de art. 34 din Legea nr. 7/1996 care reglementează cazurile de rectificare a cărții funciare (înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut.)
În ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii din data de 13.11.2013, tribunalul a constatat că reclamantul nu a invocat motive de nelegalitate sau netemeinicie a acestei hotărâri (care constă, de altfel, într-o încheiere de amânare a pronunțării). Verificând conținutul său în condițiile art. 292 C.pr.civ. nu au fost identificate erori de judecată din punct de vedere procedural sau material.
Prin urmare, în baza art. 296 C.pr.civ. tribunalul a dispus conform celor mai sus-arătate.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii „în tandem cu încheierile din 30.10.2013, 06.11.2013, 13.11.2013, 20.11.2013 și sentința nr._/27.11.2013” pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, solicitând fie casarea hotărârii cu trimitere la Tribunalul T., fie modificarea ei și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 977/17.12.2014, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva deciziei civile nr. 739/16.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ și a casat decizia recurată cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, Tribunalul T., reținând următoarele:
Corespunde realității că, prin decizia recurată, după ce a constatat că prima instanță a reținut în mod greșit lipsa calității procesual active a reclamantului, tribunalul a examinat fondul pricinii și a respins apelurile declarate de reclamant.
Contrar susținerilor recurentului, procedând astfel, tribunalul nu a încălcat dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Astfel, din examinarea considerentelor sentinței, rezultă că prima instanță, deși a reținut lipsa calității procesuale a reclamantului, a examinat cauza și pe fond, reținând că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, câtă vreme pârâta este proprietara tabulară a imobilului, înscriindu-și prima dreptul în cartea funciară, sentința civilă nr._/04.06.2010 fiindu-i opozabilă reclamantului.
Rezultă, astfel, că prima instanță a intrat în cercetarea fondului în sensul art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel că examinând, la rândul său, fondul susținerilor apelantului, tribunalul a procedat cu respectarea acestei norme, contrar celor invocate de recurent inclusiv cu referire la nerespectarea principiului contradictorialității.
Pe cale de consecință, sunt nefondate și susținerile recurentului vizând afirmata contestare de către tribunal a competenței materiale a primei instanțe și asumarea acestei competențe de instanța de apel, dispozițiile art. 304 pct. 1, 3 din codul de procedură civilă nefiind incidente.
În continuare, instanța a reținut că, deși recurentul arată că tribunalul ar fi anulat sentința și ar fi rejudecat pricina cu reținerea calității sale procesuale (măsură procesuală care, oricum, nu se impunea, conform celor mai sus-arătate), apărarea sa ar fi fost alta, nu indică în mod concret în ce ar fi constat această altă apărare.
Din această perspectivă, instanța de recurs a observat că, potrivit dispozițiilor art. 302 alin. 1 lit. c, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Or, susținerile recurentului potrivit cărora reiterează ca motive de recurs distincte cererile, apărările, concluziile sale scrise și orale din primă instanță și din apel nu se constituie în motive de recurs și în dezvoltarea acestora în sensul sus-menționatei norme, astfel că nu pot fi calificate ca critici în sensul art. 304 C.pr.civ. raportat la art. 3021 C.pr.civ.
Sunt nefondate susținerile recurentului potrivit cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor celor patru încheieri date în primă instanță ci doar asupra uneia dintre ele, fără temei de drept câtă vreme, pe calea apelului, reclamantul nu a atacat decât încheierea de amânare a pronunțării din 13.11.2013, nu și pe celelalte, iar instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește această încheiere, nu au fost invocate motive de nelegalitate sau netemeinicie și, urmare a verificării ei în condițiile art. 292 C.pr.civ., nu au fost identificate erori de judecată din punct de vedere procedural sau material.
Nici susținerile recurentului vizând nerespectarea principiului contradictorialității întrucât nu ar fi fost citat nu sunt întemeiate, câtă vreme pentru termenul de judecată din 16.09.2014 procedura de citare la domiciliul indicat de reclamantul apelant a fost legal îndeplinită (fila 84 dosar apel).
Nu rezultă, din examinarea deciziei recurate, existența vreunei contradicții între considerente și dispozitiv, contrar susținerilor recurentului.
Chiar dacă în dispozitivul deciziei nu este menționată calea de atac și termenul în care poate fi exercitată, această nerespectare a dispozițiilor art.261 alin. 1 pct. 7 C.pr.civ. nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii.
Astfel, această omisiune ar fi cauzat reclamantului o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea (casarea) deciziei doar în situația în care acesta nu ar fi putut ataca hotărârea.
Or, reclamantul a declarat prezentul recurs pe care instanța de control judiciar îl examinează conform prezentelor considerente.
Sunt întemeiate, însă, criticile recurentului vizând nepronunțarea în apel asupra susținerilor sale vizând nulitatea absolută a sentinței civile nr._/03.05.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2010.
Sub acest aspect este de reținut, în prealabil că, față de dispozițiile art.305 alin. 1 C.pr.civ., art. 316 C.pr.civ. raportat la art.292 C.pr.civ., nu putut fi primită cererea recurentului de trimitere a menționatei sentințe la P. pentru verificarea afirmatelor falsuri din conținutul ei.
În continuare, instanța de recurs a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a făcut referire la nulitatea sentinței (prin care judecătoria a validat o promisiune de vânzare-cumpărare și a autorizat reclamanta să își înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate în baza hotărârii care ține loc de act autentic) invocată de pârâta Țălan A. O. ca titlu pentru intabularea dreptului său, reclamantul reiterând această cerere pe calea apelului (fila 8 dosar apel) în condițiile în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra ei.
Tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii astfel formulate, cerere prin care reclamantul urmărește schimbarea sentinței în sensul reținerii nevalabilității titlului ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei.
Or, reținând că nu este incidentă nici una dintre situațiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996 fără a examina susținerile reclamantului vizând nevalabilitatea actului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, tribunalul a cauzat acestuia o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei astfel pronunțate.
Față de dispozițiile art. 299 alin. 1 C.pr.civ., obiect al prezentului recurs îl constituie hotărârea dată în apel, susținerile recurentului potrivit cărora atacă decizia tribunalului „în tandem” cu încheierile și hotărârea date în primă instanță neputând fi primite.
Cererea de îndreptare, lămurire și completare a deciziei este de competența instanței care a pronunțat-o, respectiv a Tribunalului T. și va fi examinată în rejudecare.
Având în vedere soluția dată de tribunal apelurilor reclamantului și dovada existentă la dosar (fila 38), instanța de recurs a reținut că în apel s-a făcut corecta aplicare a dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., însă în rejudecare instanța de trimitere urmând să dispună asupra cheltuielilor de judecată efectuate de părți în măsura în care vor fi solicitate și în funcție de soluția ce va fi pronunțată.
În consecință, în baza dispozițiilor art.312 alin. 1, 2, 3, 5 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.5, 9 C.pr.civ., instanța va admite recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva deciziei civile nr. 739/16.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a dispus casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamant la aceeași instanță, Tribunalul T..
La data de 06.03.2015, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ .
Procedând la analiza motivelor de apel, a dispozițiilor legale incidente, ca și a susținerilor părților, a sentinței civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte și a dispozițiilor deciziei de casare, instanța constată următoarele:
Apelantul a promovat prezentul demers judiciar în rectificare de carte funciară întemeindu-se pe cazul prevăzut de art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996, potrivit căruia orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Intimata și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară în baza sentinței civile nr._/03.05.2011 a Judecătoriei Timișoara, hotărâre judecătorească ce ține loc de contract de vânzare-cumpărare față de neexecutarea de către intimatul A. A. a obligației de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, obligație asumată prin promisiune de vânzare-cumpărare la data de 10.03.2009.
Apelantul a susținut cauza falsă a demersului judiciar al intimatei, din perspectiva faptului că bunul nu se mai afla în patrimoniul promitentului, că și fraudarea legii la pronunțarea menționatei hotărâri judecătorești și a invocat nulitatea acesteia, spre analiza acestei susțineri fiind trimisă cauza spre rejudecare, după cum reiese din considerentele deciziei de casare.
Nulitatea unei hotărâri judecătorești poate fi invocată, cu titlu de principiu, de către părți pe calea căilor de atac prevăzute de lege împotriva acesteia, terții putând proceda la înlăturarea prezumției puterii de lucru judecat, față de care aceasta are un efect relativ.
Cu titlu de excepție, se poate susține de către terți nulitatea unui act jurisdicțional în ipoteza în care acesta are valoarea unui act juridic (a unei convenții autentice în speță, întrucât hotărârea are valoarea juridică a unui contract de vânzare-cumpărare autentic), pentru motivele de nulitate prevăzute de art.948 C.civ. de la 1864.
Apelantul a susținut fraudarea legii, altfel spus cauza ilicită, potrivit art.948 pct.4 raportat la art.966-968 C.civ., fără a explicita în ce constă această cauză de nulitate absolută, cu excepția unor trimiteri la anumite fapte de cămătărie, fals, uz de fals, înșelăciune, trafic de influenta, fără însă a le proba și fără a demonstra că acestea au fost cauza actului juridic.
În ședința publică, prin reprezentant ales, potrivit celor consemnate în practicaua încheierii de amânare de pronunțare, s-a învederat că fraudarea legii rezidă în încălcarea regulilor de competență materială, întrucât sintagma cuprinsă în sentința a cărei anulare o solicită, „autorizează să-și intabuleze”, nu intră sub incidența codului de procedură civilă, instanța încălcând principiul constituțional al separării puterilor în stat. Prin urmare, instanțele neavând competența de a autoriza intabularea, nicio hotărâre pronunțată care ar condamna la un lucru ilicit nu poate avea autoritate de lucru judecat.
Tribunalul apreciază că menționata sintagmă nu este de natură a conferi caracter ilicit hotărârii judecătorești în privința valorii acesteia de titlu de proprietate în favoarea intimatei, susceptibil de înscriere în cartea funciară și în absența menționatei dispoziții, în temeiul prevederilor art.20 din Legea nr.7/1996, potrivit cărora dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative înlocuind acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
Apelantul este, la rândul său, beneficiarul unei alte hotărâri judecătorești ce ține loc de contract de vânzare-cumpărare, sentința civilă nr._/04.06.2010 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în baza unei promisiuni de vânzare-cumpărare din partea aceluiași intimat, promisiune ce însă poartă o dată ulterioară celei încheiate în favoarea intimatei, astfel încât domnia sa nu poate susține fraudarea legii câtă vreme la încheierea propriei promisiuni (13.03.2009), bunul fusese deja promis spre vânzare intimatei (10.03.2009).
În plus, anterioritatea promisiunii este întărită și de înscrierea cu prioritate a dreptului de proprietate în cartea funciară, acestea fiind criteriile după care se rezolva conflictul dintre achizitorii succesivi ai aceluiași bun de la un înstrăinător comun (Codul civil din 2009 consacra în mod expres acest principiu de drept prin dispozițiile art. 891), susținerile reclamantului cu privire la cauza falsă a acțiunii pârâtei urmând a fi înlăturate.
Cum în speță nu se verifică nicio cauză de nevalabilitate a actului jurisdicțional în baza căruia intimata și-a înscris dreptul în cartea funciară, anterioritatea hotararii judecatoresti a apelantului fata de cea a intimatei neconstituindu-se . cauză, demersul judiciar al apelantului se privește ca neîntemeiat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, potrivit art.296 C.proc.civ., față de caracterul neîntemeiat al demersului reclamantului, apelurile vor fi respinse ca nefondate (reținerea legitimării procesuale active nu justifică o soluție de admitere a căii de atac, câtă vreme, cercetând pe fond cauza, tribunalul a concluzionat caracterul neîntemeiat al acesteia; omisiunea unor motive de apel a fost acoperită în rejudecare și, în orice caz, aceasta, ca și omisiunea neindicării căii de atac și a termenului de exercitare, nu poate face obiectul procedurii completatoare).
În temeiul art.274 C.proc.civ., în raport de culpa procesuală a apelantului, tribunalul îl va obliga la cheltuieli de judecată către intimată în sumă de 500 lei, onorariul avocațial, potrivit chitanței de la dosarul de apel din primul ciclu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul C. I., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, .. 26, ., împotriva sentinței civile nr._/27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații ȚĂLAN A. O., cu domiciliul ales în Timișoara, Bvd. L. R. nr. 8, județ T., A. A. și intimatul-intervenient ȚĂLAN M. I., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, Bvd. Sudului nr. 39, ..
Obligă pe apelantul-reclamant la cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei către intimata pârâtă Țălan A. O..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 Mai 2015.
Președinte, L. D. | Judecător, I.-A. D. | |||
Grefier, L. M. S. | ||||
Red. L.D./ Tehnored. L.S. 09.06.2015/ 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara (președinte – A. L.)
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 1599/2015.... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 09/2015. Tribunalul... → |
|---|
