Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 09/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 567/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 567
Ședința publică din data de 27 Mai 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător I.-A. D.
Grefier L. M. S.
Pe rol se află judecarea apelurilor civile declarate împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, având ca obiect evacuare (art. 1033 C.P.C.), de către apelanții-pârâți P. F. și P. D., apelanții-pârâți P. E. S. și P. M., apelanta-pârâtă B. M. F., în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. P. F. și N. S. P., și pârâții P. C. M. și C. S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul-pârât P. D., personal și asistat de avocat C. C., în baza împuternicirii avocațiale pe care a depus-o la dosar, apelanta-pârâtă P. F., prin același avocat, precum și intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat M. G., și intimatul-reclamant, prin același avocat, și s-a constatat lipsa celorlalți apelanți-pârâți și intimați-pârâți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că la data de 24.04.2015, apelanții-pârâți P. F. și P. D., prin avocat, au depus la dosar lista cu numele și ultima adresă cunoscută a martorului propus, iar la data de 26.05.2015, Serviciul de evidență a persoanelor Timișoara a comunicat instanței ultimul domiciliu cunoscut al martorului propus de apelanții-pârâți, după care:
Intimații-reclamanți, prin reprezentant, au solicitat decăderea apelanților pârâți P. F. și P. D. din proba testimonială raportat la faptul că aceștia nu au depus în lista cu numele și domiciliul martorului în termen de 5 zile de la încuviințare.
Apelanții-pârâți P. F. și P. D., prin reprezentant, au solicitat respingerea excepției întrucât adresa indicată exista deja la dosar, iar din demersurile efectuate în vederea aflării domiciliului actual rezultă că martora încuviințată are același domiciliu.
Apelanții-pârâți P. F. și P. D., la întrebarea instanței referitoare la posibilitatea pe care o au de a solicita obligația terțului de a prezenta înscrisul a cărei existență doresc să o dovedească prin administrarea probei testimoniale în baza art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, au arătat că nu solicită acest lucru.
Tribunalul a aplicat sancțiunea decăderii din proba încuviințată, față de nedepunerea adresei martorului și termen de 5 zile de la încuviințare.
Intimații-reclamanți, prin reprezentant, au precizat că nu există un astfel de înscris.
Tribunalul a invocat, din oficiu excepția de netimbrare a apelurilor declarate de apelanții-pârâți P. E. S., P. M. și B. F. M. și nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul, constatând apelul pârâților P. F. și P. D. în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbaterea atât cu privire la excepție cât și asupra fondului apelului.
Apelanții-pârâți P. F. și P. D., prin reprezentant, au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condițiile speciale cerute de lege, și anume: nu se poate afirma că locuiesc în imobil fără nici un titlu, nu există elemente care să indice faptul că au calitate de tolerați. Au precizat că locuiesc în imobil în baza mai multor acte succesive emise de autoritățile publice locale de mai bine de 40 de ani. De asemenea, la întrebarea instanței au precizat că nu au solicitat desființarea partajului imobilului în discuție. În ceea ce privește apelurile declarate de P. E. S., P. M. și B. F. M. nu s-au opus admiterii excepției de netimbrare.
Intimații-reclamanți, prin reprezentant, au solicitat respingerea apelurilor raportat la faptul că apelanții nu au făcut dovada existenței vreunui contract/antecontract de vânzare-cumpărare iar, potrivit înscrierilor din cartea funciară reclamanții apar ca fiind proprietari tabulari. De asemenea, au precizat că nu au primit nicio sumă de bani, echivalent al unui contract/antecontract de vânzare cumpărare iar orice altă înțelegere pe care apelanții au încheiat-o cu apelanții nu are efect, eventualele efecte ale acesteia au încetat. În ceea ce privește apelurile declarate de pârâții P. E. S., P. M. și B. F. M. au solicitat admiterea excepției de netimbrare și anularea acestora ca netimbrate. Au solicitat cheltuieli de judecată.
Tribunalul a declarat închise dezbaterile și a reținut apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului, declarat împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.12.2013 sub dosar nr._, reclamanții N. P. F. și N. S. P. minor prin reprezentant legal N. P. F. au chemat în judecată pe pârâții P. F., P. D., P. E. S., B. M. F., C. S., P. M. și P. C. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților și a membrilor familiilor acestora din imobilul situat în loc. Sanmartinu Sarbesc, nr.352, jud. Timis, înscris în CF nr._ P. Nou, CF vechi 237 Sanmartinu Sarbesc, nr. top 368-369/b, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr._/09.12.2014, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții N. P. F. și N. S. P. în contradictoriu cu P. F., P. D., P. E. S., B. M. F., C. S., P. M. și P. COMIN M., a dispus evacuarea pârâților P. F., P. D., P. E. S., B. M. F., C. S., P. M. și P. Comin M. din imobilul înscris în CF nr._ P. Nou (provenită din conversia de pe hârtie a CF Sanmartinu Sarbesc, nr. 352), nr. top 368-369/b și a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a sumei de 724 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Conform CF nr._ P. Nou (provenită din conversia de pe hârtie a CF Sanmartinu Sarbesc, nr. 352), nr. top 368-369/b, reclamanții sunt coproprietari ai imobilului înscris în aceasta carte funciară în suprafață de 1439 mp.
A constatat că pârâții locuiesc în imobilul în litigiu înscris în CF mai sus menționat, fără titlu valabil, în sensul că nu au putut prezenta pe parcursul procesului existența vreunui contract de închiriere sau de comodat cu privire la spațiul locuit.
Deși pârâții au invocat un drept de proprietate asupra imobilului arătând că au cumpărat această casă acum 40 de ani de la antecesoarea reclamanților, au solicitat și un drept de retenție pentru suma de 20.000 euro, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din ședința publică din data de 28.05.2014 raportat la art. 1042 al.1 NCPC.
Conform dispozițiilor art. 555 Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. Ori de câte ori sunt încălcate unele din atributele dreptului de proprietate, titularul dreptului are posibilitatea de a recurge la mijloace juridice indirecte de apărare a acestui drept real. Astfel, atributul folosinței din conținutul dreptului de proprietate asupra imobilului poate fi valorificat de titularul dreptului pe calea acțiunii în evacuare a persoanelor care ocupă fără titlu bunul.
În cauză, pârâții chemați în judecată nu au făcut dovada vreunui titlu valabil, opozabil proprietarului, titlu care să justifice ocuparea imobilului din care se cere evacuarea.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor legale invocate, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți și, în consecință, va dispune evacuarea pârâților P. F., P. D., P. E. S., B. M. F., C. S., P. M. și P. Comin M. din imobilul înscris în CF nr._ P. Nou (provenită din conversia de pe hârtie a CF Sanmartinu Sarbesc, nr. 352), nr. top 368-369/b.
În baza art.451 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 724 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa timbru (100 lei, conform chitanței TMXWM 7431765PJ/17.12.2013-fila 5 dosar) și onorariu avocat (624 lei, conform chitanței nr.431/12.06.2014 emisă de cabinet de avocat G. M. - fila 118 dosar și suma de 124 lei conform chitanței nr.5556/28.03.2014 emisa de cabinet de avocat G. M.- fila 119 dosar).
Pârâții P. F. și P. D., P. E. S. și P. M., precum și B. M. F. au declarat apel împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
Prin apelul declarat la data de 17.12.2014, pârâta B. F. M. a declarat apel împotriva sentinței sus menționată pe care apreciază ca fiind netemeinică și nelegală întrucât a cumpărat casa în urmă cu 40 de ani, și a folosit-o până în prezent.
Cererea de apel nu a fost motivată.
Prin apelul declarat la data de 17.12.2014, pârâții P. E. S. și P. M. au declarat apel împotriva sentinței sus menționată pe care apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Cererea de apel nu a fost motivată.
Prin apelul declarat la data de 17.12.2014, pârâții P. D. și P. F., au solicitat admiterea apelului în sensul respingerii acțiunii, pentru următoarele motive:
În motivare, pârâta P. F. a arătat, prin probatoriul administrat, faptul că a cumpărat imobilul din corn. P. Nou, .. 352, jud. T., înscris în CF nr._ P. Nou, de la proprietara imobilului (astfel cum aceasta s-a prezentat) P. Giurgevca, acum aproximativ 40 de ani.
Apelanții au arătat că au plătit această casă, drept pentru care au fost considerați în localitate ca și adevărații proprietari ai imobilului. Au achitat, inclusiv, la primăria din . imobil (conform înscrisurilor depuse la dosar).
În virtutea faptului că au fost de buna credința și ca au crezut că sunt proprietari, au investit toate resursele financiare în acel imobil, care la momentul cumpărării nu era extins și dotat ca în ziua de azi.
După aproximativ 40 de ani, timp în care au fost singurii care s-au ocupat de imobil și de tot ceea ce ține de acesta, au fost chemați la o ședință de mediere de reclamanții-intimați, moment în care au aflat faptul că P. Giurgevca era doar una dintre coproprietarele imobilului, și că aceasta a tranzacționat cu reclamanții-intimați N., în dauna intereselor domniilor lor, încredințarea imobilului numiților N., deși ea vânduse le imobilul în cauză.
Prin urmare, apelanții, de-a lungul anilor consideră că au fost de bună-credință, și prin urmare se consideră victimele atât a numitei P. Giurgevca, cât și a reclamanților-intimați, care cunoșteau faptul că locuiesc în imobil de atâta vreme.
Faptele expuse mai sus au reieșit și din probatoriul administrat în prezenta cauză. Mai mult decât atât, au solicitat audierea fostei proprietare P. Giurgevca, însă aceasta a decedat între timp, motiv pentru care au solicitat înlocuirea acesteia cu fiica ei, V. I. și citarea acesteia.
Martora V. I. a fost încuviințată de către instanța, însă nu s-a putut realiza procedura de citare cu aceasta, datorită faptului ca s-a mutat de la adresa cunoscută și indicată, conform dovezii de pe actul de comunicare.
Raportat la acest aspect, apelanții au arătată că au solicitat efectuarea demersurilor necesare în vederea aflării noi adrese a acesteia, însă acest aspect le-a fost respins de către instanța, pe motivul ca li s-ar indica aceeași adresă ca cea precizata de domniile lor.
În opinia apelanților, motivarea instanței de fond este nelegala, întrucât trebuiau continuate demersurile în vederea aflării domiciliului martorei V. I., fiind un martor încuviințat de către instanță, și față de care aceștia au insistat în audiere, nerenunțând la aceasta.
Martora cunoaște în mod direct faptul că între domniile lor și mama acesteia P. Giurgevca a existat un contract de vânzare-cumpărare al imobilului, contract care există și care se afla în posesia acesteia.
În susținerea existentei vânzării, în opinia apelanților, ar sta dovada faptul că de aproximativ 40 de ani de când locuiesc în imobil, împotriva domniilor lor nu a fost promovată o acțiune în evacuare de fosta proprietară P. Giurgevca, deși dacă ar fi existat o folosire ilegală a imobilului, cum pretind la momentul actual reclamanții-intimați, aceasta ar fi fost în drept să promoveze o astfel de acțiune.
Apelanții au susținut că reclamanții-intimați cunosc adevărata stare de fapt, fiind rude cu P. Giurgevca și V. I., însă apreciază drept legală evacuarea domniilor lor din imobil, în condițiile în care acesta este casa lor, pentru care au muncit o viață.
În drept, apelanții-pârâți și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 și urm. din Noul Cod Civil, art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
La data de 17.02.2014, intimații-reclamanți N. P. F. și N. S. P., prin avocat, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului declarat de pârâți ca nefondat și pe cale de consecința menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată din apel, având în vedere următoarele motive:
Apelurile au fost tardiv formulate, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1041 alin.5 din Codul de procedură civilă, hotărârea de evacuare este executorie și poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, sau de la comunicare, când s-a dat fără citarea lor.
Sentința civilă atacată a fost pronunțată la data de 09.12.2014, aceasta fiind pronunțată cu citarea părților.
Pârâții P. E. S., P. M. și B. F. M. au formulat apel la data de 17.12.2014, iar pârâții P. F. și P. D. au formulat apel la data de 18.12.2014.
Prin urmare intimații au solicitat admiterea excepției tardivității întrucât pârâții nu au exercitat calea de atac a apelului în termenul stabilit de lege și astfel, cererea de apel făcută peste termen este lovită de nulitate, potrivit art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, în situația respingerii excepției invocate, intimații-reclamanți au solicitat respingerea apelului, cu consecința menținerii hotărârii atacate, având în vedere următoarele motive:
Instanța de fond, în urma analizării acțiunii domniilor lor, a considerat că este întemeiată, având în vedere că sunt proprietarii imobilului, iar pârâții nu au făcut dovada vreunui titlu valabil, titlu care să justifice ocuparea imobilului din care se cerere evacuarea, și astfel locuiesc în acest imobil fără vreun drept.
În mod corect, instanța de fond a considerat că, în conformitate cu prevederile art. 555 din Codul de procedură civilă, proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. Ori de cate ori sunt încălcate unele din atributele dreptului de proprietate, titularul dreptului are posibilitatea de a recurge la mijloace juridice indirecte de apărare a acestui drept real. Astfel, atributul folosinței poate fi valorificat de titularul dreptului pe calea acțiunii în evacuare a persoanelor care ocupa fără titlu bunul.
În opinia intimaților, nu poate fi reținută critica pârâților precum că aceștia sunt de buna-credință și ocupă imobilul în virtutea faptului că l-au „cumpărat" de la una dintre coproprietarele anterioare, deoarece nu există vreun contract de vânzare-cumpărare în acest sens și nu au putut face dovada folosirii imobilului în baza unui titlu valabil, care să justifice ocuparea imobilului din care se cerere evacuarea.
Totodată, așa cum au susținut și în fața instanței de fond, intimații-reclamanți au precizat că pârâții nu puteau să cumpere acest imobil doar de la una dintre coproprietare deoarece aceasta nu a fost împuternicită de cealaltă coproprietară să-i vândă cota de proprietate pe care o deținea.
Cât privește solicitarea acestora, de încuviințare a probei testimoniale, intimații au apreciat că este inadmisibilă în raport de prevederile art. 309 alin. 2 și 5 din codul de procedură civilă deoarece:
(2) Nici un act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este
mai mare de 250 lei....
(5) Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris și nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4).
Față de această situație, intimații-reclamanți au solicitat instanței să rețină că sunt proprietarii imobilului în care pârâții locuiesc fără vreun drept și fără a avea acceptul domniilor lor, drept pentru care se impune respingerea apelurilor formulate cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată din aceasta etapă procesuală.
În drept, intimații-reclamanți art. 205, art. 309 alin.2 și 5, art. 453, art.555 art. 1041 alin.5 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, au arătat că se folosesc de înscrisurile depuse la dosarul de fond.
La data de 09.03.2015, apelanții-pârâți P. D. și P. F. au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea susținerilor acestora.
În ceea ce privește excepția tardivității apelului, invocată de către intimații-reclamanți, au solicitat să aibă în vedere faptul că au formulat apel în termenul legal de 5 zile de la pronunțarea sentinței civile, fiind remis prin poștă, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, au solicitat admiterea apelului, și în judecarea acestuia, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în evacuare, formulată de intimații-reclamanți.
Și apel, a fost încuviințată proba testimonială și favoarea apelanților, ulterior fiind însă aplicată sancțiunea decăderii din proba încuviințată, față de nedepunerea adresei martorului și termen de 5 zile de la încuviințare.
În ceea ce privește cererile de apel formulate de apelanții-pârâți P. E. S. și P. M. și de apelanta-pârâtă B. M. F., constatând că până la acest termen de judecată nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei, pentru fiecare cerere de apel, instanța, cu respectarea exigentelor prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, și în temeiul art. 470 alin 2 din Noul Cod de procedură civilă, a pus în discuție excepția de netimbrare a apelurilor declarate de aceștia, invocata de către intimați.
Deliberând asupra excepției de netimbrare invocate, instanța reține următoarele:
În condițiile art. 33 alin.1 din OUG nr. 80/2013„Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.”, iar, potrivit art. 33 alin. 2, din același act normativ, „Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței”, sancțiunea procedurală aplicabilă în cazul neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit, este anularea cererii.
Potrivit exigentelor art. 470 alin 2 din Noul Cod de procedură civilă, stipulate în materie de apel, la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru; cerința de la alin. 2 este prevăzută sub sancțiunea nulității, lipsa dovezii achitării taxei de timbru putând fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel, norma procedurală nerespectată de apelanții-pârâți în prezenta cauză.
Așa fiind, instanța, potrivit art. 470 alin 2 din Noul Cod de procedură civilă, și în temeiul art. 33 alin.1 din OUG nr. 80/2013, va anula apelurile pârâților E. S. și P. M., și al pârâtei B. M. F. ca netimbrate.
Apelul pârâților P. F. și P. D. este fondat.
Procedând la analiza motivelor de apel, a dispozițiilor legale incidente, ca și a susținerilor părților și a sentinței civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanța urmează a admite apelul formulat în cauză, pentru considerentele ce succed:
Tribunalul constată că deși a reținut în mod corect situația de fapt existentă în cauza, judecătoria a admis cererea în baza unui raționament juridic care excede cadrului limitativ prevăzut de art.1033 și următoarele C.proc.civ.
Astfel, reglementând domeniul de aplicare al procedurii speciale a Evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept art.1033 alin 1 C.proc.civ., dispune în sensul că dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane, ocupantul fiind definit ca oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului (alin.2 lit. f).
Corect a reținut judecătoria că din înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamanții au calitatea de proprietari ai imobilului, însă în mod eronat a analizat valabilitatea și opozabilitatea față de reclamanți a titlului în baza căruia pârâții au folosit pe o perioada îndelungată imobilul, întrucât o astfel de analiză se circumscrie unei acțiuni în revendicare sau unei acțiuni în evacuare de drept comun.
Astfel, potrivit celor învederate de părți prin răspunsurile la interogatoriile administrate în primă instanță (pârâții au susținut în mod concordant, iar reclamanții nu au negat încheierea promisiunii, ci doar plata prețului - răspunsul la întrebarea 2, fila 70 dosar judecătorie) și potrivit celor învederate în apel în ședința publică, prin reprezentanții lor, pârâții au încheiat promisiune de vânzare-cumpărare cu una dintre coproprietarele imobilului, promisiune în baza căreia li s-a predat folosința bunului; după decesul celeilalte coproprietare, fără notificarea pârâților, s-a procedat la partajarea imobilului în baza unei tranzacții prin care acesta a ieșit din patrimoniul promitentei, în frauda pârâților, ca titulari ai unei creanțe reprezentată de obligația de a face (obligația promitentei de a transmite proprietatea asupra bunului), știut fiind că sub imperiul Codului civil de la 1864 promisiunea încheiată de un singur coproprietar este valabilă, depinzând însă de soarta partajului, cu privire la a cărui efectuare creditorul este îndreptățit să fie notificat, în caz contrar, putând solicita desființarea partajului astfel efectuat (art.785 C.civ.).
Cert este că pârâții nu se afla în ipotezele vizate de legiuitor, de foști locatari sau de ocupanți în fapt ai imobilului câtă vreme aceștia se prevalează de un act juridic, iar analiza valabilității sau a opozabilității acestuia excede cadrului procedurii speciale de față, cadru ce presupune, în mod necesar și cumulativ calitatea de proprietar necontestată a reclamanților în paralel cu întrunirea calității de ocupant (tolerat) sau de fost locatar în persoana pârâților.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, potrivit art.480 din Noul Cod de procedură civilă, apelul va fi admis, cu consecința schimbării hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de acești pârâți.
În temeiul art.453 din Codul de procedură civilă, în raport de culpa procesuală a intimaților, tribunalul va respinge cererea acestora cu obiect cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, având ca obiect evacuare (art. 1033 C.P.C.), de către apelanții-pârâți P. F., având CNP_, domiciliată în .. P. Nou, nr.352, jud. T., și P. D., având CNP_, domiciliat în ..352, jud. T., în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. P. F., având CNP_, și N. S. P., având CNP_, minor prin reprezentant legal N. P. F., ambii domiciliați în Timișoara, ., ., jud. T., și cu intimații-pârâți P. C. M., domiciliat în ..352, jud. T., și C. S., având CNP_ domiciliat în . forme legale în loc. Jimbolia, ..38, jud. T..
Admite excepția de netimbrare și anulează ca netimbrate apelurile declarate de apelanții-pârâți P. E. S., domiciliat în .. P. Nou, nr.352, jud. T., P. M., având CNP_ domiciliata în .. P. Nou, nr. 309, locuind efectiv la nr. 352, în Sanmartinul Sarbesc, jud. T., și de apelanta-pârâtă B. M. F., având CNP_, domiciliată în oraș Jimbolia, ..38, jud. T., în contradictoriu cu intimații-reclamanți.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții P. F. și P. D..
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Obligă pe apelanții-pârâți P. E. S., P. M. și B. M. F. la cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți, în suma de 100 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2015.
Președinte, L. D. | Judecător, I. A. D. | |
Grefier, L. M. S. |
Red. L.D./ Tehnored. L.S. 10.06.2015/ 11 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara (președinte – M. B.)
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 27-05-2015, Tribunalul TIMIŞ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 147/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
