Obligaţie de a face. Sentința nr. 1085/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1085/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 1085/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1085/PI
Ședința publică din data de 07.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. M.
Asistent judiciar C. O. A.
Asistent judiciar N. G.
Grefier A. B.
Pe rol se află soluționarea litigiului de muncă privind pe formulată de SINDICATUL INDEPENDENT AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T. în reprezentarea membrei de sindicat D. A. în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA GIMNAZIALĂ Ș. și C. L. Ș., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru pârâtul CL Ș. av. B. P., lipsa restul partilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat încheiată cercetarea judecătorească și a acordat cuvantul asupra excepțiilor invocate in cauza si asupra fondului.
Reprezentantul pârâtului CL Ș. solicita admiterea excepțiilor lipsei calitatii procesuale pasive a sale, cat si a prescriptiei extinctive a dreptului la actiune. Pe fond, admiterea in parte a cererii, fără cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr. dosar_, disjunsă din dosar nr._ înregistrat la data de 16.09.2014, SINDICATUL INDEPENDENT AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T. în numele membrei de sindicat D. A. a chemat în judecată pârâții ȘCOALA GIMNAZIALĂ Ș. și C. L. Ș. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 1961/PI/31.08.2010 pronunțata de Tribunalul T. - Secția Civilă în dosarul nr._, nr. 5362/PI/11.11.2011 pronunțata de Tribunalul T. - Secția Civilă în dosarul nr._ și 1533/PI/17.05.2012 pronunțata de Tribunalul T. - Secția Civilă în dosarul nr._, până la data plății efective.
În fapt, reclamantul a arătat că prin sentințele civile mentionate, pârâții au fost obligați la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrei de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, în perioada 1 octombrie 2008 — 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății. De asemenea, reclamantul a arătat că deși sentințele mai sus menționate au fost irevocabile, nici până în prezent membra de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, arătând că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul membrilor de sindicat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
Reclamantul a învederat instanței de judecată faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art. 161 alin. (4)], „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului:, în condițiile în care, potrivit art. 161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevede, la art. 278 alin. (1) [fost art. 295 alin. (1)], următoarele: ,Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile"
Reclamantul a apreciat că în privința daunelor interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariate sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicata), și anume:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plăți, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăți ar fi mai mic.
(2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3)Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.
Totodată, reclamantul a învederat instanței că în prezenta cauză au incidență și dispozițiile art. art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar- fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părții, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea".Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligați bănești - art. 1 - și că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2].
Reclamantul a mai arătat că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariate prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. În acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care, prin sentința nr. 1946/03.05.2012 (dosar nr._, a constatat că „dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 (1523NCC): Cod civil și 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective". In același sens, prin sentința nr. 1515/13.02.2013, Tribunalul D. a reținut că daunele-interese datorate de angajator conform art. 166 alin. (4) din Codul muncii „pot consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu"; în consecință, în raport de dispozițiile art. 1531 din Noul Cod civil, a constatat că dobânda legală „este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței..." (titlului executoriu).
Reclamantul a arătat că acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai sentinței menționate) fiind privați de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse - în cazul de față - de instanța de judecată în sarcina angajatorului.
Concluzionând, reclamantul a arătat că în raport de dispozițiile legale aplicabile și practica judiciară anexată, reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse membrilor noștri de sindicat prin plata diminuată a salariului și prin neplata sumelor dispuse de instanța de judecată, totodată, a solicitat admitere acțiunii astfel cum a fost formulată și, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 1976/PI/31.08.2010 pronunțata de Tribunalul T. - Secția Civilă în dosarul nr._ până la data plății efective.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 148 și urm. și art. 194 Cod procedură civilă, art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268 și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, al art. 2 din OG nr. 13/2011 și al art. 1530 și urm. Cod civil, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Pârâtul C. L. Ș. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În drept, art. 8 din HG nr. 538/2001.
Potrivit art. 248 NCPC, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate in cauză, respectiv asupra asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Ș., aceasta va fi admisa intrucat raporturile juridice dintre CL Ș. și reclamanti nu vizeaza dreptul muncii, acestea existand intre reclamante si S. G. Ș. urmare a incheierii contractului individual de muncă. Având în vedere admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Ș., pe cale de consecință, va respinge acțiunea formulată față de acest pârât.
În ceea ce priveste excepția prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune invocata din oficiu, tribunalul constată obiectul cererii de chemare in judecata raportat de data introducerii actiunii, respectiv 16.09.2014 (fila 2 dosar).
Reclamanta a solicitat prin actiunea introductiva obligarea paratilor la plata dobanzii legale aferente titlului executor reprezentat de sentințele civile nr. 1961/PI/31.08.2010 pronunțata de Tribunalul T. - Secția Civilă în dosarul nr._, nr. 5362/PI/11.11.2011 pronunțata de Tribunalul T. - Secția Civilă în dosarul nr._ și 1533/PI/17.05.2012 pronunțata de Tribunalul T. - Secția Civilă în dosarul nr._ până la data plății efective. In acest context, instanta va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește obligarea pârâtului S. G. Ș. la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de aceste sentinte civile pentru perioada anterioara datei de 16.09.2011, în soluționarea acesteia instanța reținând aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani.
Fiind vorba de o dobândă care se datorează pentru fiecare lună în parte, până la executarea debitului principal, ea poate fi cerută de la o dată ce nu depășește 3 ani înainte de formularea acțiunii prin care se pretinde plata dobânzii legale.
Potrivit dispozițiilor art.1088 al.1 din Vechiul Cod civil, în cazul obligațiilor care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, pentru ca, la alin.2 al aceluiași articol 1088 C.civ., să se prevadă că aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, ele fiind debite din ziua cererii în judecată. Ca urmare, de la data introducerii acțiunii ce a fost soluționata prin sentința civila în discuție, reclamantii erau îndreptățiti să pretindă plata dobânzii legale, însă reclamantii nu a uzat de dreptul ce își are sorgintea în dispozițiile art.1088 C.civ. în cadrul litigiului soluționat prin sentința menționata.
În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri din coroborarea cărora instanța reține că acțiunea promovată de reclamantă este întemeiată urmând a fi admisă pentru considerentele ce succed:
Instanța reține că prin sentința civila nr. 1961/PI/31.08.2010 pronunțata de Tribunalul T. - Secția Civilă în dosarul nr._, pârâta S. G. Ș. a fost obliga la plata către reclamanta a unor sume de bani cu titlu de drepturi bănești cuvenite și neachitate.
Raporturile de dreptul muncii se circumscriu raporturilor de drept civil. Pe cale de consecință, dincolo de particularitățile raporturilor juridice specifice dreptului muncii, în măsura în care nu se abrogă în mod expres, sunt și rămân aplicabile regulile de drept comun ale dreptului civil.
De altfel, chiar în dispozițiile art.166 alin.4 din codul muncii legiuitorul a stabilit că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului salariatului.
Definiția daunelor interese nu este precizată în dispozițiile codului muncii, ceea ce îndreptățește coroborarea acestui text legal cu textele legale civile care lămuresc sau conturează sfera noțiunii de daune – interese.
Reținând că salariul reprezintă o obligație de plată a unei sume de bani, că există posibilitatea legală de acordare a unor daune-interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neplata drepturilor salariale, conform dispozițiilor art.166 alin.4 din codul muncii, retinand dispozitiile art.1088 Cod Civil, nu există nici un impediment legal pentru acordarea dobânzii legale civile în cuantumul reglementat de dispozițiile Ordonanței nr.13/2011.
Pentru titlurile executorii, neachitate pana in prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, reglementate de art.I din O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificata prin O.U.G. nr.18/2010, prin O.U.G. nr.45/2010 si prin Legea nr.230/2011.
Câtă vreme obligațiile de plată stabilite prin sentințele în cauză nu au fost executate integral, reclamantii au posibilitatea de a solicita plata de dobânzii legale. Și aceasta deoarece este consacrat argumentul a fortiori, de interpretare logică a unei norme juridice, astfel încât cine poate mai mult, poate și mai puțin - quipotest plus, potest minus. Așadar, dacă reclamantii erau îndreptățiti să pretindă plata dobânzii legale chiar cu începere de la data promovării acțiunilor soluționate prin sentințele în discuție, nu există un impediment în a pretinde plata dobânzii legale de la o dată ulterioară, atâta timp cât drepturile bănești, în legătură cu care se solicită plata dobânzii, nu au fost plătite integral.
Instanța reține că este posibilă cumularea dobânzii legale cu actualizarea creanței potrivit inflației. Actualizarea are caracter compensatoriu ce rezidă în faptul că, prin aceasta, se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, (daune compensatorii), se desprinde concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație.
În sprijinul admisibilității cumulului dobânzii legale cu actualizarea creanței conduc și dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată care prevăd în mod expres posibilitatea actualizării creanței, dobânzilor, majorărilor sau penalităților datorate la data plății efective.
Așadar, pe lângă dobânda legala, ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești. Așadar, despăgubirile pentru fluctuațiile monetare (actualizarea sumei) se pot cumula cu dobânzile, întrucât nu se poate pune semnul egalității între indexare, ca modalitate de reparare a prejudiciului, având ca obiect păstrarea valorii reale a obligației evaluării în bani prin modificarea valorii normale a acesteia, pe de o parte, și dobânda, ca modalitate de reparare a prejudiciului, având ca obiect majorarea valorii reale a obligației evaluabile în bani proporțional cu perioada lipsei de folosință a sumei de bani corespunzătoare acestei obligații. Cu alte cuvinte, dacă cele două laturi ale prejudiciului sunt prejudiciul efectiv (damnum emergens) și beneficiul nerealizat (lucrum cessans), indexarea reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv, în vreme ce dobânda reprezintă beneficiul nerealizat. Cuantumul daunelor interese pentru prejudicii cauzate de neexecutarea obligațiilor trebuie să fie stabilit în așa fel încât să permită creditorului pe cât posibil să se găsească în situația în care obligația ar fi fost executată, ținând seama atât de pierderea suferită, cât și de câștigul nerealizat.
Hotărârea judecătoreasca menționata prin cererea introductivă de instanță este executorie de drept. Dacă obligația de plată a drepturilor bănești în discuție nu ar fi fost scadentă, nu ar fi fost necesară adoptarea OUG nr.71/2009, a OUG nr.45/2010 si a Legii 230/2011. Faptul că, prin actele normative menționate, s-a eșalonat plata drepturilor bănești, stabilite prin titluri executorii, nu afectează dreptul de a pretinde plata dobânzii legale, plată pretinsă tocmai pentru acoperirea integrală a prejudiciului care se produce prin lipsa de folosință a sumelor de bani datorate.
Pentru toate argumentele prezentate mai sus, instanta va admite în parte cererea reclamantei, prin reprezentant Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T., va dispune obligarea pârâtei S. G. Ș. la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de sentința civila nr. 1961/PI/31.08.2010 pronunțata de Tribunalul T. - Secția Civilă în dosarul nr._, începând cu data de 16.09.2011 si până la data plății efective.
Va lua act ca paratii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Ș., cu sediul in Ș., ., jud. T. iar, pe cale de consecinta, respinge actiunea formulata in contradictoriu cu acesta.
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 16.09.2011.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta D. A., prin reprezentant Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T., cu sediul în Timișoara, . nr. 4, jud. T., în contradictoriu cu pârâta S. G. Ș., cu sediul in Ș., ., jud. Timis.
Obligă pârâta S. G. Ș. la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de sentința civila nr. 1961/PI/31.08.2010 pronunțata de Tribunalul T. - Secția Civilă în dosarul nr._, începând cu data de 16.09.2011 si până la data plății efective.
Respinge in rest cererea.
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel depus la Tribunalul Timis în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE,
O.-M. M.
Cu opinie în același sens,
ASISTENTI JUDICIARI,
N. G. C.-O. A.
Grefier,
A. B.
Red.M.O.M.
Tehnored.A.B. 11.05.2015/5 ex. /3 ex. .>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1079/2015. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1091/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
