Prestaţie tabulară. Decizia nr. 147/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 147/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 147
Ședința publică din data de 27 Mai 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător I.-A. D.
Judecător D. B.
Grefier L. M. S.
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii-recurenți I. I. și T. A. împotriva deciziei civile nr. 844/04.12.2014, pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr._ *, având ca obiect prestație tabulară, în contradictoriu cu intimații T. L. și K. R..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns contestatorii-recurenți, prin avocat S. E., în substituirea avocatului titular C. P., în baza delegației de reprezentare pe care a depus-o la dosar, și s-a constatat lipsa intimaților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin fax și email, la data de 27.05.2015, contestatorii au depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Tribunalul a pus în discuție excepția de tardivitate a contestației în anulare invocată de intimați, prin întâmpinare și a acordat, totodată, cuvântul și pe fondul cauzei.
Contestatorii-recurenți, prin reprezentant, au solicitat respingerea excepției potrivit motivelor expuse pe larg prin întâmpinare și admiterea contestației în anulare.
Tribunalul a declarat închise dezbaterile și a reținut contestația în anulare pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 844/04.12.2014, pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr._ *, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată, inițial pe rolul Judecătoriei Z. sub nr._ din 09.10.2012 reclamanții I. I. și T. A. au chemat în judecata pârâții T. L. și Kellerman R., solicitând instanței să se constate că între reclamanți, în calitate de cumpărători și T. F., antecesorul pârâților, în calitate de vânzător, s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare, prin care vânzătorul se obliga să le transmită dreptul de proprietate asupra terenului înscris în C.F. nr. 4164, nr. top 2950, în suprafață de 25.886 mp, în întregime arabil în Tog și schițe anexe la respectivul contract, din aceeași dată, în cotă de ¼ parte din întreaga suprafață, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru terenul din C.F. nr._ și C.F. nr._ Z. în suprafață 908 mp și în completare pentru diferența până la 14,5 arii din C.F._ și_ Z., în valoare de 856 lei, val. obținută prin reevaluarea prețului de vânzare.
Prin încheierea din data de 20.05.2013 instanța a dispus scoaterea de pe rol a prezentei cauze și înaintarea dosarului către Judecătoria Timișoara în vederea soluționării acesteia, având în vedere că prin încheierea civilă nr. 2693 din 16.05.2013 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr._ s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Timișoara, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2013.
Prin sentința civilă nr. 8049 din 25.06.2013 instanța a admis excepția insuficientei timbrări și a anulat acțiunea formulată de avocat Cobzas V. din Baroul Salaj în numele reclamanților ca insuficient timbrată.
Împotriva sentinței civile nr. 8049 din 25.06.2013 a Judecătoriei Timișoara reclamanții au formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 1117/R din 04.11.2013 a Tribunalului T. a fost admis recursul, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, unde a fost înregistrată la data de 23.12.2013 sub nr._ *.
Prin sentința civilă nr._/09.09.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ *, s-a respins actiunea formulata și precizata reclamanții I. I. și T. A. în contradictoriu cu pârâții T. Lajoș și Kellerman R..
Au fost obligați reclamanții în solidar plata către pârât a sumei de 1.660 lei cheltuieli de judecata și către pârâtă a sumei de 1660 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/09.09.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ *, în termen legal, reclamanții I. I. și T. A. au declarat recurs.
Prin decizia civilă nr. 844/04.12.2014, instanța de recurs a anulat ca netimbrat recursul declanșat de către recurenții-reclamanți I. I. și T. A., contra sentinței civile nr._/9.09.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. Lajoș și K. R. și i-a obligat pe recurenți, în mod egal, la plata sumei de 800 de lei către intimați cu titlu de cheltuieli de judecată aferente căii de atac a recursului.
Împotriva deciziei civile nr. 844/04.12.2014, pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr._ *, prin serviciul poștal la data de 15.04.2015, și înregistrată la instanță la data de 20.04.2015, recurenții-reclamanți I. I. și T. A. au formulat contestație în anulare, prin care au solicitat anularea acesteia motivat de neluarea în considerare a cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru expediată prin email și judecarea pe fond a recursului, după soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
În drept, contestatorii-recurenți-reclamanți și-au întemeiat contestația pe dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă.
La data de 06.03.2015, intimații T. L. și K. R., prin avocat, au formulat întâmpinare, prin care, în principal, au invocat excepția tardivității contestației în anulare, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În ceea ce privește excepția tardivității au solicitat instanței să observe faptul că potrivit art. 319 alin. 2 teza a II-a din codul de procedură civilă împotriva hotărârilor irevocabile se poate face contestație în anulare în termen de 15 zile de la momentul luării la cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile.
Cu privire la acest moment de la care începe să curgă termenul de 15 zile au arătat că articolul precedent nu distinge între modalitățile de luare la cunoștință, astfel că esențial este ca partea în cauză să fi cunoscut sau să fi avut posibilitatea, cu minime diligente, să cunoască această decizie pe orice cale.
Tocmai în acest sens a precizat faptul că pe perioada desfășurării procesului în recurs recurenții au fost legal citați astfel că aceștia aveau cunoștință de termenele de judecată și în același timp o obligație de a urmării soluția dispusă. Din acest considerent practic prin simpla consultare a o portalului se putea observa faptul că cererea lor a fost anulată.
Mai mult decât atât împotriva lor a fost pornită o executare silită, pentru cheltuieli de judecată, sub dosar execuțional nr. 27/2015 a Biroului executor Judecătorești Oszoczki -Turcaș. În cadrul acestui dosar la data de 30 martie 2015 a fost achitată suma datorată de către contestatori cu titlu de cheltuieli de judecată decurgând din dosarul_ al Judecătoriei Timișoara. Deci s-au executat inclusiv cheltuielile efectuate în recurs, și dispuse prin decizia civilă nr. 844/R/2014 Tribunalul T., care este contestată în prezenta cauză.
Cu alte cuvinte, chiar dacă se consideră că contestatorii nu au luat la cunoștință de soluția din recurs, de pe portalul instanțelor, la acest moment, respectiv data de 30 martie 2015 cu siguranță că aveau cunoștință de conținutul deciziei din recurs, din moment ce au executat cheltuielile de judecată.
Calculând termenul de contestați cu începere de la această dată, respectiv 30 martie 2015 rezultă că, față de momentul depunerii cererii de contestație în anulare, 20 aprilie 2015 termenul de 15 zile este depășit.
În drept, intimații-pârâți și-au întemeiat contestația pe dispozițiile art. 318 și art. 319 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă.
La data de 27.05.2015, contestatorii-recurenți-reclamanți I. I. și T. A. au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției tardivității contestației în anulare invocată de intimați prin întâmpinarea lor, pentru următoarele motive:
Art.319 alin.2 teza a II-a din Codul de procedură civilă prevede că: „împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Acest text de lege prevede posibilitatea formulării contestației în anulare în intervalul de 15 zile de la luarea la cunoștință a hotărârii până la 1 (un) an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Legiuitorul a adoptat sistemul unui termen dublu, un termen subiectiv de 15 zile, calculat cu începere de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre și un termen obiectiv de 1 (un) an, socotit de la data când hotărârea ce se atacă a rămas irevocabilă. Acesta din urmă este un termen limită, înlăuntrul căruia partea interesată trebuie să cunoască hotărârea și să exercite contestația în anulare împotriva acesteia (deci un termen prevăzut pentru exercițiul căii de atac, iar nu numai pentru cunoașterea hotărârii, nefiind un termen limită la expirarea căruia, dacă nu s-a luat cunoștință de hotărâre, să înceapă automat a curge termenul de 15 zile).
Momentul la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, chiar dacă s-ar considera că ar fi momentul plății cheltuielilor de judecată din dosarul cu nr._ * al Judecătoriei Timișoara către intimați – 30 martie 2015 – termenul de un an prevăzut de legiuitor este termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac și nu pentru cunoașterea hotărârii.
Pe de altă parte, față de momentul plății cheltuielile de judecă către intimați – 30.03.2015 – și data expedierii contestației în anulare – 15.04.2015 – termenul de 15 zile este respectat, în calculul acestuia neintrând, conform art. 101 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ziua când începe și când se sfârșește termenul.
Cu privire la motivele invocate prin întâmpinare cum că la momentul soluționării recursului, la dosar nu a existat" înregistrată nicio cerere de reexaminare, instanța pronunțându-se exclusiv în baza documentelor existente, acestea sunt neîntemeiate.
Faptul că la dosar nu s-a ajuns cererea noastră de reexaminare a taxei de timbru deși am înaintat-o în termen, nu este vina noastră, noi am trimis-o Tribunalului T., iar greșeala personalului auxiliar al instanței din vina căreia actul nu a ajuns la dosar nu ne poate fi imputată.
Apărarea că cererea de reexaminare a fost expediată de altă persoană decât cei care au formulat-o nu constituie motiv de neprimire al acesteia, dovada că a fost trimisă existând asupra cererii formulate și semnate de către contestatori, făcându-se referire în titlull e-mail-ului la ce dosar se referă precum și termenul de judecată în acel dosar având astfel toate elementele de identificare pentru a ajunge la dosarul din litigiu ca și oricare act trimis prin fax, poștă sau depus la registratura instanței.
Apărarea cu privire la data formulării cererii de reexaminare față de prevederile O.U.G. nr.80/2013 invocată de către intimați este o chestiune ce ține nu de completul care soluționează prezenta contestație în anulare ci de cel competent să soluționeze cererea de reexaminare.
Invocarea faptului că nu ar fi o eroare materială în sensul dispozițiilor art.318 alin. l Cod de procedură civilă din punct de vedere al doctrinei juridice întrucât soluția ar fi aceeași, nu poate fi admisă în cauză, întrucât doar în urma analizei cererii de reexaminare se va vedea care este cuantumul corect al taxei de timbru și doar dacă în urma acesteia reclamanții nu înțeleg să achite taxa de timbru stabilită, soluția în cauză ar fi aceeași de anulare ca netimbrată a recursului.
Toate aceste considerente fac, în opinia contestatorilor, ca cele invocate prin întâmpinare să fie nefondate, iar contestația în anulare să fie întemeiată.
Deliberând cu precădere asupra excepției de tardivitate, potrivit exigențelor art.137 alin.1 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.319 alin.1 ipoteza I din Codul de procedură civilă de la 1865, contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c), respectiv în termen de 15 zile de la data când: b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Constatând că, în speță, decizia civilă contestată a fost pusă în executare silită în privința cheltuielilor de judecată acordate în recurs la data de 30.03.2015, potrivit dovezilor exhibate de către intimate și necontestate de către contestatori, tribunalul apreciază că prin introducerea contestației în anulare la data de 20.04.2015 termenul de 15 zile mai sus analizat a fost depășit, limita maximală de 1 an prevăzută de art.319 în ipoteza finală ca moment de începere a curgerii termenului fiind aplicabilă numai în ipoteza în care nu se aplică celelalte date de declanșare a curgerii termenului.
În speță, termenul procedural de 15 zile nu curge de la data executării prin plată a cheltuielilor de judecată, după cum argumentează contestatorii, ci de la data înștiințării/somației în dosarul execuțional, date ce sunt prin definiție anterioare plății efectuate în faza executării silite.
Nerespectarea termenului imperativ pentru exercitarea unui drept procesual determină decăderea părții din dreptul de a exercita, în speță, calea de atac, în condițiile prevăzute de art.103 alin.1 din Codul de procedură civilă (cu excepția situațiilor prevăzute de art.103 alin.2 din Codul de procedură civilă ce nu se regăsesc în speța de față).
Context în care, prin constatarea decăderii, dispare cadrul procesual pentru cercetarea caii extraordinare de atac, fapt pentru care instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 din Codul de procedură civilă, asupra excepției de tardivitate a contestației, admiterea acesteia excluzând analiza altor excepții, chiar dacă și acestea sunt de ordine publică, dată fiind consecința imediată, mai sus arătată, a admiterii excepției de tardivitate, respectiv a dispariției cadrului procesual ce echivalează cu nepromovarea, practic, a căii de atac.
Sens în care, instanța urmează a conchide că-și găsește pe deplin incidența în cauză art. 319 din Codul de procedură civilă raportat la art. 401 din Codul de procedură civilă în temeiul căruia va fi admisă excepția tardivității contestației invocată prin întâmpinare, iar calea de atac va fi respinsă ca atare, fără a se mai proceda la cercetarea sa în fond.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge cererea intimaților cu obiect cheltuieli de judecată, întrucât chitanța prin care se tinde a se dovedi plata onorariului avocațial este depusă în fotocopie și nu cuprinde mențiunea că onorariul a fost achitat în prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate.
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorii-recurenți I. I. și T. A. împotriva deciziei civile nr. 844/04.12.2014, pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr._ *, având ca obiect prestație tabulară, în contradictoriu cu intimații T. L. și K. R..
Respinge cererea cu obiect cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 Mai 2015.
Președinte, L. D. | Judecător, I.-A. D. | Judecător, D. B. |
Grefier, L. M. S. |
Red. L.D./ Tehnored. L.S. 09.06.2015/ 2 ex.
Instanța de recurs: Tribunalul T. (A. A., C. B., I. A. D.)
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 09/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1079/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
