Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 1058/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1058/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 1058/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 1058/A/2015
Ședința publică din data de 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ț.
Judecător R. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de reclamanta apelantă D. R. M. împotriva sentinței civile nr._/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta intimată EOS KSI ROMÂNIA având ca obiect completare dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se ia act că mersul dezbaterilor si concluziile parților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 07.10.2015, când din lipsa de timp pentru a delibera a fost amânata pronunțarea pentru termenul de judecata de astăzi, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integranta din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului introdusa de către reclamanta D. R. M., în contradictoriu cu parata E. K., ca nefondata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 22.09.2014, Judecatoria Timisoara a admis contestatia la executare in dosarul nr._/325/2014, si astfel a anulat toate actele si masurile de executare silite intreprinse in dosarul executional nr. 106/06.02.2014. Prin cererea de chemare in judecata din acel dosar, reclamanta D. R. M. a solicitat si plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu avocatial.
In ceea ce priveste taxa judiciara de timbru, instanta a constatat ca in privinta acesteia sunt incidente prevederile cuprinse in art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ce arata ca „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, partial sau proportional, la cererea petitionarului, in urmatoarele situatii: f) cand constestia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas definitiva;”
Astfel, instanța a apreciat că in ceea ce priveste taxa judiciara de timbru platita in cadrul unei constestatii la executare, prevederile cuprinse in Codul de procedura civila nu sunt aplicabile, fiind incidente in cauza normele speciale cuprinse in OUG nr. 80/2013, conform principiului specialia generalibus derogant (norma speciala deroga de la norma generala).
In aceste conditii, calea de urmat pentru restituirea taxei de timbru nu este o cerere in completarea dispozitivului, instanța de judecat neomițând sa se pronunte asupra acestui petit, ci neputand a se pronunta in aceasta privinta. Calea de urmat este o cerere principala pentru restituire taxei de timbru doar dupa ramanea definitiva a sentintei aratate mai sus, lucru care trebuie probat evident de reclamant.
In ceea ce priveste taxa judiciara de timbru reprezentand onorariu avocatial, prima instanță a constatat ca reclamanta nu a facut dovada suportarii unor astfel de cheltuieli. Astfel, depunerea la dosarul de fond a unei facturi fiscale pentru o anumita suma de bani nu reprezinta un act doveditor prin care se atesta plata, ci se atesta doar existenta unei obligatii in patrimoniul reclamantei de a plati avocatului suma stabilita de comun acord. In ceea ce priveste chitanta depusa, chitanta care face corp comun cu factura fiscala, instanta nu a tinut cont de aceasta pentru motivele aratate mai jos.
Conform art. 452 C.proc.civ. „Partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa faca, in conditiile legii, dovada existentei si intinderii lor, cel mai tarziu la data incheierii dezbaterilor asupra fondului”. Dovada existentei si intanderii cheltuielilor inseamna dovedirea suportarii de catre reclamant a unor asemenea cheltuieli in conditiile legii. Or, dovada platii trebuie sa fie raportata la conditiile existentei debitului. Din analiza facturii nr. 20 din 12.05.2014 la descrierea naturii prestatiei se mentioneaza „consultanta”, or asa cum se poate observa, prestatia efectuata de catre avocat a fost, in acest dosar, redactarea cererii de chemare in judecata si reprezentarea in fata instantei. Prin urmare, instanta considera ca nu s-a facut dovada ca aceasa plata a fost efectuata pentru prezentul dosar, reclamanta D. R. M. putand avea si alte diferende judiciare pentru care a angajat serviciile unui avocat. Nu se poate obliga o parte la plata unor cheltuieli in situatia in care presupusele cheltuieli nu rezulta fara putinta de tagada ca au fost efectuate in favoarea partii reprezentate in dosarul in care au si fost solicitate. Mai mult, din imputernicerea avocatiala reiese ca activitatea prestata de avocatul P. R. a fost de redactare si reprezentare, imputernicire ce are acelasi continut ca si dosarul de asistenta juridica. Prin urmare, o factura emisa in baza unui contract de asistenta juridica ce presupune a avea ca si obiect prestarea de activitate avocatiala manifestate prin redactarea si reprezentarea in fata instantei, nu poate avea alt continut in cuprinsul acesteia, asa cum este in prezenta cauza. Cu alte cuvinte, continutul facturii fiscale, pentru a face dovada impreuna cu chitanta liberatorie, trebuie sa fie identic cu cel al contractului de asistenta juridica si al imputernici avocatiala, altfel existand unui dubiu in privinta platii unei asemenea sume. Mai mult, din analiza facturii fiscale rezulta ca in cuprinsul acesteia nici nu este trecut numarul contractului de asistenta juridica, fapt ce creaza o intrerupere a lantului probator necesar in temeiul art. 452 C.proc.civ.
In consecinta, instanta a constatat ca cererea de completare a dispozitivului este nefondata, neacordarea cheltuielilor de judecata in prima instanța având ca temei explicațiile de mai sus.
Împotriva sentinței civile nr._/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel reclamanta apelantă D. R. M., solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință schimbarea în parte a sentinței atacată în sensul admiterii parțiale a cererii de completare a dispozitivului, având în vedere următoarele:
Între reclamantă și intimată s-a dezbătut procesul nr._/325/2014, ce a avut ca obiect soluționarea unei contestații la executare. In respectivul proces a formulat o contestație la executare prin care a invocat excepția prescripției extinctive, precum și anularea tuturor formelor de executare cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In soluționarea contestației la executare, la data de 22.09.2014, Judecătoria Timișoara a pronunțat sentința civilă nr._/22.09.2014, prin care a admis în tot contestația la executare, omițând însă să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată care au fost atât solicitate, cât si dovedite.
Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei și onorariu avocațial în cuantum de 1.500 de lei.
Omisiunea instanței a determinat-o să formuleze o cerere de completare a dispozitivului hotărârii amintite, iar pentru soluționarea acestei cereri s-a constituit dosarul nr._ (atașat la_/325/2014).
Cererea de completare a dispozitivului a fost soluționată prin sentința civilă nr._/11.12.2014 (hotărârea atacată prin prezentul apel), hotărâre prin care instanța a dispus respingerea cererii pentru următoarele motive:
1.în ce privește taxa judiciară de timbru, instanța a constatat că în privința acesteia sunt incidente prevederile cuprinse în art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2015 privind taxele judiciare de timbru, motiv pentru care se impune respingerea cererii;
2.în ce privește onorariul avocațial, instanța a constat în mod nelegal faptul că subsemnata nu aș fi făcut dovada suportării unor astfel de cheltuieli.
Apelanta înțelege să atace soluția pronunțată cu privire la neacordarea cheltuielilor efectuate cu onorariul avocațial.
In motivarea soluției de respingere a cheltuielilor ca nedovedite instanța a arătat că: ,, (...) din analiza facturii nr. 20 din 12.05.2014 la descrierea naturii prestației se menționează „consultanță", or așa cum se poate observa, prestația efectuată de avocat a fost, în acest dosar, redactarea cererii de chemare în judecată și reprezentarea în fața primei instanțe. " Instanța trage această concluzie după o analiza a împuternicirii avocațiale din cuprinsul căreia rezulta activitatea de redactare și reprezentare „(...) Mai mult, din împuternicirea avocațială a reieșit ca activitatea prestată de avocatul R. P. a fost de redactare și reprezentare, împuternicire ce are același conținut ca și dosarul de asistență juridică. "
Se consideră nelegală soluția de respingere a cererii de completare a dispozitivului cu privire la acordarea cheltuielilor ce reprezintă onorariul avocațial. Instanța s-a limitat la a prelua activitățile ce figurau în cuprinsul împuternicirii avocațiale, respectiv redactarea cererii și reprezentarea în fața instanței. Se precizează că activitatea de consultanță, în mod evident, nu este inserată în cuprinsul împuternicirii, deoarece consultanța este un serviciu pe care avocatul îl acordă clientului în mod direct, fără concursul vreunei alte persoane. Împuternicirea avocațială este emisă cu scopul de a dovedi existența mandatului dintre client și avocat, ori în acordarea consultanței nu se mai interpun și alte persoane care ar trebui să cunoască existența mandatului. Așadar, împuternicirea avocațială nu are același conținut cu contractul de asistență juridică.
Soluția de respingerea este nelegală, deoarece factura atestă că avocatul a prestat cel puțin activitatea de consultanță. Consultanța a fost acordată pentru intentarea procesului ce a avut ca obiect soluționarea contestației la executare.
Consultanța s-a realizat în cadrul a două întâlniri. La prima întâlnire au fost studiate actele ce i-au fost comunicate de executor și s-a convenit că este necesară studierea dosarului execuțional, urmând ca la a doua întâlnirea să se stabilească dacă se va formula sau nu contestația. In urma celei de-a doua întâlniri s-a convenit intentarea procesului.
Așadar, chiar dacă în cuprinsul facturii nu au fost menționate, în concret, toate activitățile pe care avocatul le-a desfășurat, figura consultanța, deci cel puțin pentru această activitate s-a făcut dovada cheltuielilor efectuate, iar pentru acest motiv soluția este cât se poate de nelegală.
Este evident că suma de 1.500 lei a fost percepută și pentru activitatea de redactare și reprezentare în fața instanței, chiar dacă aceste activități nu se regăsesc în cuprinsul facturii. Motivul real pentru care nu au fost inserate și activitățile de redactare și reprezentare în cuprinsul facturii este că, softul de facturi utilizat permite foarte greu inserarea mențiunilor în cuprinsul facturilor.
Totodată, activitatea de redactarea a cererii și de reprezentare rezultă în mod incontestabil din actele de la dosarul cauzei. Mai mult, împuternicirea avocațială atestă că avocatul a fost împuternicit să desfășoare și activități de redactare a cererii și reprezentare în fața primei instanțe. Astfel, chiar dacă factura nu prevedea aceste activități, instanța putea prezuma având în vedere toate cele afirmate că suma de 1.500 de lei a fost percepută și pentru redactare, cât și pentru reprezentare.
Cu toate că s-a depus la dosarul cauzei un înscris ce atestă plata cheltuielilor efectuate, instanța a înlăturat acest mijloc de probă afirmând că „ (...)Prin urmare, instanța a considerat că nu s-a făcut dovada că această plată a fost efectuată pentru prezentul dosar, reclamanta D. R. M. putut avea și alte diferende judiciare pentru care a angajat serviciile unui avocat. "
Sarcina probei, în ce privește cheltuielile de judecată, i-a aparținut subsemnatei, care a depus la dosarul cauzei dovada efectuării acestora. O soluție de respingere a cheltuielilor pentru motivul că exista posibilitatea ca subsemnata să mai am și alte demersuri judiciare presupune necesitatea dovedirii lor, precum și a faptului că aceste cheltuieli au fost efectuate în procesele respective. Apelanta nu poate fi obligată la dovada faptului negativ, respectiv să probeze că aceste cheltuieli nu au fost efectuate cu alte procese, ci partea adversă sau instanța trebuiau să pună în discuția administrarea unor probe care să ateste cele afirmate de instanță.
Mai mult, se va depune la dosarul cauzei Contractul de asistența juridică, perfectat, din cuprinsul căruia rezultă incontestabil faptul că avocatul a fost împuternicit să ofere consultanță în faza de executare silită precum și să redacteze/reprezinte partea în contestația la executare. Din contract mai rezultă și prețul convenit de părți pentru serviciile mai sus enumerate, respectiv de 1.500 de lei.
S-a anexat totodată, și actul adițional perfectat, la Contractul de asistență juridică, din cuprinsul căruia rezultă de asemenea că avocatul este împuternicit să formuleze o contestație la executare în dosarul de executare silită nr. 106/2014 de pe rolul B. TEREGOVAN F..
Având în vedere toate argumentele expuse, soluția instanței este nelegală și prin faptul nerespectării principiului rolului activ al instanței, consacrat de art. 22 alin. 2 C.pr.civ. Apelanta consideră că s-ar fi impus ca prima instanță să fi solicitat explicații sau probe suplimentare, precum anexarea contractului de asistență etc., în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele și pentru pronunțarea unei hotărâri care să reflecte adevărul în cauză. Instanța având această posibilitate având în vedere repunerea cauzei pe rol pentru lămurirea altor chestiuni.
Totodată, instanța a încălcat dispozițiile art. 452 C.pr.civ, cât și dispozițiile art. 453 C.pr.civ. In drept, textele de lege amintite.
Pentru toate argumentele expuse, s-a solicitat admiterea apelului cu consecința admiterii petitului din cererea de completarea a dispozitivului prin care s-a solicitat completarea hotărârii cu soluția privind cheltuielile efectuate cu onorariul avocațial.
In temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din C.pr.civ, s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă.
Intimata . SRL, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului .
În primul rând, Sentința civila nr._ din data de 11.12.2014 punea la dispoziția reclamantei calea apelului în termen de 10 zile de la comunicare, care se putea depune la judecătoria Timișoara. Aceasta cale nu a fost exercitata de contestator, ci a fost atacată separat pe o alta cale a procedurii cu privire la cererile de valoare redusa, conform art. 1.025 C.proc.civ în dosarul nr._/325/2015 a cărui termen de judecată a fost stabilit pe data de 18.06.2015 la judecătoria Timișoara. Conform art. 1.025 C.proc.civ al.3, spune ca „ prezenta procedura nu se aplica cererilor referitoare la:" lit. g) „încheierea unor imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani". Intimata consideră ca prin anularea onorariului de avocat stabilit de judecătoria Timișoara prin sentința civila nr._ din 11.12.2014 rămasa neatacată cu apel, s-a respins cererea de completare a dispozitivului cu privire la cheltuielile de judecată compuse din taxa judiciara de timbru și onorariu avocat. Altfel spus, este aplicabil art. 634 al.3 C.proc.civ care spune „hotărârea data în prima instanța, care nu au fost atacate cu apel sunt hotărâri definitive”. În concluzie, o hotărâre definitiva prin neatacare cu apel, deține autoritate de lucru judecat conform art. 433 C.proc civ., iar conform art. 431: „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de doua ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect." „ Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătura cu soluționarea acestuia din urma."
În al doilea rând, cât privește lămurirea dispozitivului sentinței civile nr._ pronunțata în ședința publica în data de 11.12.2014, în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara, analizând probatoriul administrat în cauza respectiva, a reținut urmatoarele: a) Prin sentința civila nr._ din 22.09.2014 Judecătoria Timișoara a admis contestația la executare în dosarul nr._/325/2014 și astfel au fost anulate toate actele de executare și măsurile de executare întreprinse în dosarul executional nr. 106/ 06.02.2014. Ulterior reclamanta D. R. M. a solicitat și plata cheltuielilor de judecată care erau formate din taxa judiciara de timbru și onorariu de avocat b) Cât privește taxa judiciara de timbru instanța a arătat cu privire la aceasta, ca sunt incidente prevederile cuprinse în art. 45 alin A, lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ce arata că „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz integral, parțial sau proporțional la cererea petitonarului, în cazul de față în situația: f) când contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitiva."
În al treilea rând, cât privește onorariul avocațial, instanța a constatat ca reclamanta nu a făcut dovada suportării unor astfel de cheltuieli, iar motivul fiind ca simpla depunere la dosarul cauzei a unei facturi fiscale pentru o anumita suma de bani nu reprezintă un act doveditor prin care se atesta plata, ci arata doar existența unei obligații a clientului fata de avocatul sau. Acuma, cât privește chitanța depusa, aceea chitanța care face corp comun cu factura fiscala, instanța din analiza facturii nr. 20, care se afla și la dosarul prezentei cauze, la descrierea naturii prestației se menționează „consultanta", iar instanța observa ca prestația efectuata de avocat pentru clientul sau a cuprins redactare de cererii de chemare în judecată și reprezentarea în fata instanței. Iar ca urmare instanța a considerat ca nu s-a făcut dovada ca aceasta plata a fost efectuata pentru dosarul în care a reprezentat-o pe reclamanta D. R., rațiunea fiind ca aceasta putea avea și alte diferende judiciare pentru care a angajat serviciile unui avocat. Tot instanța a mai evidențiat faptul ca din împuternicirea avocațiala reiese faptul ca activitatea prestata de avocatul P. R. a fost de redactare și reprezentare, împuternicire ce are același obiect ca și dosarul de asistenta judiciara. Astfel, conținutul facturii fiscale, pentru a putea fi identic cu chitanța liberatorie trebuie să fie identic cu cel al contractului de asistenta judiciara și cu împuternicirea avocațiala, căci altfel exista un dubiu în privința plații unui asemenea sume. Ba mai mult tot instanța a observat ca după o analiza a facturii fiscale a rezultat ca în cuprinsul acesteia nu este trecut nici numărul contractului de asistenta judiciara, aspect care generează o ruptura în lanțul firesc și legal probator necesar conform art.452 din C.proc.civ. Chiar și apelantul a recunoscut la pagina nr. 3, ca nu au fost menționate în concret toate activitățile pe care avocatul le-a desfășurat, făcând referire doar la cuvântul consultanta, ca fiind un argument pentru a se putea dovedi cheltuielile efectuate în dosar. Pe lângă aceasta, se mai face referire și la imposibilitatea inserări acestor mențiuni în programul de soft al generări facturilor, fapt care nu poate fi un motiv real, ci cel mult un pretext.
În concluzie, apelul declarat împotriva sentinței nr._ din 11.12.2014 este tardiv introdus si nefondat. Apelantul atacând sentința mai sus menționata și pe calea cererii cu valoare redusa în dosarul nr._/325/2015, intimata înțelege să invoce excepția litispendetei conform art. 138 C.proc.civ:(1) „Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte."
În drept, art. 433 C.proc civ, art. 431 C.proc.civ, art. 138, art. 634 al.3 C.proc.civ., art. 1.025 C.proc.civ., art. 1.025 C.proc.civ. al.3, art.452 din C.proc.civ., art 45 alin.l, lit.f) din OUG nr 80/2013.
Prin completarea la întâmpinare din data de 14.09.2015 intimata a apreciat că înscrisurile noi depuse de contestatoare în apel sunt inadmisibile cât timp nu au fost propuse în dovedire în fața primei instanțe.
La încheierea din data de 16.09.2015, tribunalul a respins excepția tardivității apelului și excepția litispendenței, invocate de intimată prin întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile aduse cât și din perspectiva art. 476-479 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Apelanta a contestat soluția pronunțată de prima instanță doar cu privire la neacordarea cheltuielilor efectuate cu onorariul avocațial.
Din analiza conținutului facturii nr. 20 din 12.05.2014 depusă de contestatoare în susținerea pretențiilor sale cu privire la cheltuielile de judecată reprezentate de onorariu avocat, la descrierea naturii prestației se menționează „consultanță".
Din conținutul împuternicirii avocațiale depusă la dosar rezultă că activitatea desfășurată de avocat în interesul contestatoarei a fost de redactare și reprezentare.
Tribunalul apreciază că în dovedirea pretențiilor contestatoarei cu privire la cheltuielile de judecată reprezentate de onorariu avocat nu este necesar ca în cuprinsul celor două înscrisuri menționate să fie trecut același tip de activitate desfășurată de avocat în favoarea contestatoarei, cât timp împuternicirea avocațială a fost emisă cu scopul de a dovedi existența mandatului dintre client și avocat și, prin urmare, nu este obligatoriu să aibă același conținut cu descrierea naturii prestației din factura depusă în dovedirea pretențiilor contestatoarei cu privire la cheltuielile de judecată reprezentate de onorariu avocat.
Așadar, chiar dacă în cuprinsul facturii nu au fost menționate, în concret, toate activitățile pe care avocatul le-a desfășurat, figurând doar consultanța, activitatea de redactarea a cererii și de reprezentare rezultă din actele de la dosarul cauzei fiind evident că suma de 1.500 lei a fost percepută pentru întreaga activitate desfășurată de avocat în folosul clientei sale, chiar dacă aceste activități nu se regăsesc în cuprinsul facturii.
Susținerea intimatei potrivit căreia atâta timp cât Sentința civila nr._ din data de 11.12.2014 nu a fost atacată de contestatoare pe calea apelului în termen de 10 zile de la comunicare, aceasta se impune cu autoritate de lucru judecat contestatoarei și în privința cheltuielilor de judecată, nu poate fi reținută de către tribunal având în vedere tocmai prezentul apel declarat de contestatoare, prin încheierea din data de 16.09.2015, tribunalul respingând excepția tardivității apelului invocată de intimată prin întâmpinare.
Raportat la considerentele de mai sus, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, tribunalul va admite apelul și va schimba in parte hotărârea atacată în sensul că va admite în parte cererea de completare dispozitiv formulată de contestatoarea D. R. M., în contradictoriu cu intimata E. K. ROMANIA.
Astfel, în temeiul art. 453 NCPC, având în vedere soluția pronunțată prin sentința civilă nr._/22.09.2014 de Judecătoria Timișoara în dosarul civil nr._/325/2014 și reținând culpa procesuală a intimatei EOS KSI ROMÂNIA, o va obliga pe aceasta la plata către contestatoarea D. R. M. a sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat, potrivit chitanței și facturii depuse la dosarul primei instanțe.
Tribunalul va menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelanta contestatoare D. R. M., cu domiciliul cu domiciliul procesual ales la SCPA P. & ASOCIAȚII, în Timișoara, ., ., împotriva Sentinței civile nr._/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dos. nr._, în contradictoriu cu intimata E. K. ROMANIA, cu sediul procesual ales în Timișoara, ., nr. 81, ..
Schimbă în parte sentința apelată.
Admite în parte cererea de completare dispozitiv formulată de contestatoarea D. R. M., în contradictoriu cu intimata E. K. ROMANIA.
Dispune completarea dispozitivului sentinței civile nr._/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul civil nr._/325/2014, cu următoarele:
”Obligă intimata E. K. ROMANIA la plata către contestatoarea D. R. M. a sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat”.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, potrivit art. 396 alin. 2 NCPC, azi, 21.10.2015.
Președinte, C. Ț. | Judecător, R. A. | |
Grefier, R. C. |
Red./Tehnored., C.T., A.R./R.C., 12.11.2015/27.10.2015
4 ex. – 2 . instanță:
Judecător: T. C. S.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1052/2015. Tribunalul TIMIŞ | Cereri. Decizia nr. 1105/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
