Contestaţie la executare. Decizia nr. 126/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 126/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA CIVILA 126/R
Ședința publică din 7 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V.
JUDECATOR: B. D.
JUDECATOR: R. A.
GREFIER: R. RUȘEȚIU
Pe rol se afla judecarea recursurilor formulate de recurenții M. I. si Girlesteanu D. împotriva sentinței civile 7270/2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimații B. O. B., O. B. si C. Județeana de Pensii T..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale parților au fost luate in ședința publică din 16.04.2015, când, pentru a da posibilitate contestatorului M. I. sa depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din 23.04.2015, apoi, din lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru termenele din 30.04.2015 si 07.05.2015, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunțării, ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor, constata următoarele.
Prin contestația la executare înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatorul M. I., în contradictoriu cu intimații G. D. M., O. B., BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC O. B. și C. JUDEȚEANĂ DE PENSII T., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa dispună anularea tuturor formelor de executare întreprinse in dosarul execuțional nr.105/EX/2012 al BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC O. B. și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
In fapt, contestatorul a arătat că, deși la data de 27.11.2012 a formulat acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva Judecătoriei Timișoara, a Tribunalului T., a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., la data de 28.11.2012 a dispus plata sumei de 2150 lei în contul care i-a fost indicat în notificarea din 22.11.2012. Contestatorul a arătat că la data de 24.01.2013 a primit din partea BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC O. B. o adresă prin care i s-a adus la cunoștință că i s-a solicitat intimatei C. JUDEȚEANĂ DE PENSII T. să îi poprească drepturile bănești până la concurența sumei de 2500 lei.
Contestatorul a arătat că prin sentința penala nr. 2770/2012 a Judecătoriei Timișoara a fost obligat la plata sumei de 2000 lei onorariu de avocat și 250 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a afirmat că aceste cheltuieli au fost în mod nelegal stabilite în sarcina sa, că intimații au abuzat prin solicitarea unui onorariu de avocat mult prea mare și că i-a fost lezată onoarea, demnitatea și libertatea de a se exprima. Contestatorul a mai susținut că i s-a cerut ceva imposibil de făcut, și anume să vireze o sumă în lei într-un cont de valută, iar ca urmarea a acestei împrejurări s-a declanșat în mod necuvenit executarea imobiliară împotriva sa.
In drept, a invocat disp. art. 399,art.400-.403 cod procedura civila, Lg.188/2000, art.17 CEDO, Lg. 71/2011, codul civil
Prin întâmpinarea formulata in cauza, intimatul G. D. M. a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că la data de 22.11.2012 l-a notificat pe contestator să îi plătească cheltuielile judiciare și costul notificării, avertizându-l că în caz contrar va demara executarea silită, oferindu-i totodată posibilitatea de a achita suma datorată de față cu doi martori sau în contul BRD indicat. Intimatul susține că debitorul a făcut actuala contestație cu încălcarea dispozițiilor art. 404 cod procedura civila.
Întâmpinarea nu a fost motivata în drept.
A fost administrată proba cu înscrisurile menționate și în baza art. 129 cod procedura civila instanța a dispus acvirarea în copie certificata a dosarului execuțional nr. 105/2012 al BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC O. B..
În ședința publică din 12.03.2013, prima instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC O. B. si a lui O. B. în considerarea faptului că potrivit art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, executarea silita a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești daca legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 2 din aceeași lege, executorii judecătorești sunt investiți sa îndeplinească un serviciu de interes public. Așadar, principalul organ de executare cu plenitudinea competentei de executare, in materie civila, este executorul judecătoresc, considerent pentru care acesta are calitate de participant la executarea silita si nu de subiect al contestației la executare.
Prin sentința civila 7270/2014 prima instanța a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul M. I., în contradictoriu cu intimații G. D. M. și C. JUDEȚEANĂ DE PENSII T., a desființat toate actele de executare întocmite în dosarului execuțional nr. 105/2012 al BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC O. B. până la concurența sumei de 2150 lei, a înlăturat obligația de plata a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de executare pusă în sarcina contestatorului, a admis în parte cererea de întoarcere a executării silite și anume în ceea ce privește suma de 350 lei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele.
În baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 2770/2012, B. O. B. a emis la cererea creditorului G. D. notificarea nr. 31/2012 înregistrată la 22.11.2012 prin care contestatorul M. I. era invitat să achite în termen de 7 zile suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare datorate conform sentinței +cheltuieli de notificare într-un cont indicat de intimat sau cu chitanță de mână, în fața a doi martori. Alegerea aparținând, evident, debitorului, acesta se conformează și, cu respectarea termenului prevăzut în notificare, respectiv la 28.11.2012 semnează ordinul de plată nr. 1 din 28.11.2012 prin intermediul căruia dispune achitarea sumei totale de 2150 lei în contul indicat de intimatul G. D. M.. Din cuprinsul extrasului de cont emis de BANCA COMERCIALA CARPATICA rezultă că la data de 28.11.2012 s-a încasat comisionul pentru transferul solicitat, însă la data de 03.12.2012 se înregistrează refuzul de încasare pe motiv că în fapt, contul BRD indicat este un cont de valuta. Ca urmare a faptului că, creditorul nu își vede alimentat contul, în termenul prevăzut în notificare executorul judecătoresc trece la executare silita, percepând în plus cheltuieli de executare de 350 lei,conform procesului verbal de executare silită.
Ca urmare a celor constatate mai sus, instanța de fond, văzând dispozițiile art. 399 cod procedura civila, a admis în parte contestația formulată și a desființat toate actele de executare întocmite în cauză până la concurența sumei de 2150 lei, a înlăturat obligația de plata a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de executare pusă în sarcina contestatorului si a dispus întoarcerea executării silite pentru aceasta sumă
Prima instanța a constatat însă că, în privința invocării de către contestator a faptului că cheltuielile de judecată au fost în mod nelegal stabilite în sarcina sa, că intimații au abuzat prin solicitarea unui onorariu de avocat mult prea mare și că i-a fost lezată onoarea, demnitatea și libertatea de a se exprima,aceasta este o problema de fond. Ori, art. 399 alin. 3 cod procedura civila prevede că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva acestuia, dar numai dacă legea nu prevede în acest scop o cale de atac. Cum în speță titlul executoriu este o hotărâre judecătorească în cadrul contestației la executare se poate discuta doar de legalitatea și conformitatea actelor de executare, aspecte fără legătura cu titlul executoriu și cu privire la care nu s-au produs dovezi din care să reiasă că nu ar fi fost corect îndeplinite
Având în vedere dispozițiile legale menționate si cele mai sus reținute, instanța de fond a constatat că actele de executare au fost legal întocmite în ansamblul lor, contestatorul neavând obiecții de altfel asupra modului de întocmire a acestora, astfel că va respinge în rest contestația formulată.
Cât privește cererea de suspendare a executării silite, prima instanța nu a mai analizat-o în contextul soluționării contestației la executare.
Împotriva sentinței civile 7270/2014, precum si a încheierii de ședința din 22.05.2014, ambele pronunțate de Judecătoria Timișoara, a formulat recurs M. I..
In motivare a aratat ca apelul este calea de atac si nu recursul, potrivit deciziei C.J.U.E. pronunțata la 17.07.2014.
Menționează ca se impune redeschiderea dezbaterilor, fiind necesare lămuriri. In continuare, arata ca nu s-a ținut seama ca reprezentantul intimatului a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc si ca in mod greșit a fost respinsa acțiunea fata de executorul judecătoresc O. B. si față de B. O. B..
De asemenea, a arătat ca instanța a anulat încheierea civila 423/2013 a Judecătoriei Timișoara din dosarul_, fără a indica un motiv al acestei anulari; precizează ca toate actele emise de B. O. B. comunicate instanței sunt viciate.
Menționează ca i-a fost reținuta din pensie suma de 2590 lei, cât si cheltuielile de judecata solicitate in cuantum de 250 lei, precizând ca instanța nu i-a acordat cheltuielile de judecata.
In final, menționează ca hotărârea recurata si încheierea din 22.05.2014 conțin inadvertente, inecxactitati, omisiuni, deformări, impunându-se îndreptarea erorii materiale.
Prin recursul propriu G. D. M. a solicitat și modificarea sentinței civile recurată, în sensul respingerii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată în toate gradele de jurisdicție.
A invocat drept motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct.9 cod procedura civila, sentința civilă recurată fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 371 ind.1 și 371 ind. 7 cod procedura civila, precum și cu încălcarea disp. art. 1497 cod civil, iar în temeiul art. 304 ind. 1 cod procedura civila.
Prin sentința civilă atacată instanța de fond a reținut în mod nelegal nulitatea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional 105/2012 al B. O. B., precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 423/11.01.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dos. nr._, cu argumentul că a fost nesocotit principiul executării benevole a obligațiilor stabilite prin titluri executorii. Pentru a ajunge la acesta concluzie, prima instanță a apreciat că debitorul nu s-ar afla în culpă în raport cu neexecutarea obligației de plată stabilite prin titlul executoriu și că a făcut dovada intenției de a plăti benevol creanța de 2.150 lei.
Teza juridică acreditată de instanța de fond este nelegală și lipsită de suport probator.
S-a mai reținut de către prima instanța că în condițiile în care contestatorul a procedat la semnarea OP nr. 1/28.11.2012, acesta s-a conformat și a executat benevol obligația de plată a sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de judecată derivate din sentința penală nr. 2770/2012.
Nici constatările instanței de fond cu privire la imposibilitatea plății nu pot fi reținute. Pe de o parte, conform notificării adresate contestatorului, i-am indicat acestuia două modalități prin intermediul cărora să efectueze plata. Pe de altă parte, de la data refuzului băncii de a opera OP-ul debitorului și până la momentul înființării popririi a trecut un interval de timp mai mult decât generos în care acesta ar fi putut constata absența executării și remedia lipsurile apărute.
Totodată, incidentul cu privire la viramentul bancar este irelevant, din moment ce în caz de imposibilitate de a efectua plata, debitorul este nevoit să recurgă la procedura ofertei de plată urmată de consemnațiune. Prin urmare, chiar în ipoteza în care ar fi fost dovedită imposibilitatea acestuia de a plăti în mod valid, ceea ce nu este cazul în speță, pentru a se elibera de datorie acesta trebuia să urmeze procedura instituită de lege.
In acest context, executarea silită este pe deplin justificată, debitul fiind recuperat exclusiv prin intermediul actelor efectuate de executorul judecătoresc și nicidecum benevol, așa cum tinde a acredita instanța de fond, care în mod nelegal a anulat actele de executare și încheierea de încuviințare a executării silite nr. 423/11.01.2013.
De asemenea, arata ca debitorul nu a procedat subsecvent evenimentului menționat mai sus la plata benevolă a creanței în numerar și nici la plata prin virament cu corelarea monedei de plată cu cea a contului de destinație.
Menționează ca realizarea creanței de 2150 lei s-a efectuat pe cale silită, prin poprirea sumelor de bani pe care C. Județeană de Pensii T. le datora debitorului, pe baza adresei de înființare a popririi a B. O. B. emisă în data de 23.01.2013 în dosar execuțional 105/2012.
Realizarea creanței sale pe calea popririi execuțional dresate de executorul judecătoresc obiectivează în mod indubitabil că suma de 2150 lei a format obiectul executării silite, iar nu al executării benevole din partea debitorului, situație în care erau pe deplin incidente în speță prevederile art. 371 alin.(2) cod procedura civila.
Prin urmare, nici actele de executare silită relative la suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de executare nu trebuiau desființate, contestatorul trebuia să rămână îndatorat și la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de executare, iar cererea de întoarcere a executării silite în ceea ce privește această sumă de bani trebuia, de asemenea, respinsă.
Tot datorită faptului că din probleme administrate în cauză rezultă că debitul a fost stins prin executare silit și nu benevolă rezultă și că anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 423/11.01.2013 este nelegală. Din această perspectivă, nu se poate dispune anularea încheierii de încuviințare din moment ce titlul executoriu a fost integral realizat prin executare silită.
In final, arata ca procedura de încuviințare este una prin care se verifică exclusiv condițiile de formă ale titlului executoriu, care erau pe deplin îndeplinite la data formulării cererii de încuviințare. De altfel motivele de nulitate invocate de contestator nu au vizat neîndeplinirea unor condiții de formă care să fi justificat anularea încheierii.
Prin întimpinare, M. I. solicita respingerea ca inadmisibil, neiuntemeiat, nefondat si nedovedit a recursului formulat de Girlesteanu D. moise.
Menționează ca recursul său, precum si motivele de recurs sunt antiteza in oglinda a recursului si motivelor de recurs ale lui Girlesteanu D. M..
In continuare, arata ca execuția silită in forma in care a fost declanșata este una din start contestată ca fiind nelegală, datorita si lipsei de fundament juridic din dispozitivul sentintei penale 2770/2012 pe care a criticat-o.
Referitor la execuția benevolă, voluntară, arata ca aceasta nu a fost o pretinsă intenție.
Arata ca pierderea legalității executării silite prin lipsa de fundament juridic din dispozitivul sentinței penale 34/2006, nu poate conduce la ideea ca trebuie sa se supună unei execuții silite forțate, deoarece i s-a restrâns dreptul de a contesta acea nelegalitate, contrar normei constituționale art. 54 al. 1 din constituție.
De asemenea, arata ca a nu recunoaște o intenție benevolă referitor la onorarea unei execuții silite nedrepte, nedrituite, înseamnă o restrângere a libertății de manifestare si de acțiune efectivă.
Menționează ca Girlesteanu D. M. a mers atât de departe, încât a negat libertatea de opinie a judecătorului de la fond.
In continuare, arata ca Girlsteanu D. M. a declarat recurs in anul 2013, iar la termenul din 28.10.2013 a renunțat la judecarea acestui recurs.
M. I. formulează prin întimpinarea depusă precizare si completare a recursului prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat, Invoca si reaua credința a lui Girlesteanu D. M. care rezulta si din renunțarea la judecarea recursului. Mai invoca si excepția de inadmisibilitate a celui de al doilea recurs pentru ca Girlesteanu D. M. a renunțat la primul recurs din primul ciclu procesual.
Invoca viciul de necitare a Camerei Executorilor Judecătoriei de pe lângă curtea de Apel Timișoara care dispune de personalitate juridica si care reprezintă B. O. B. si pe executorul judecătoresc O. B..
La data de 20.01.2015 C. Județeana de Pensii T. a depus la dosar un înscris prin care a solicitat respingerea recursului formulat de M. I., arătând că urmare a comunicării de către Biroul executorului judecătoresc O. B. a adresei emise in dosarul execuțional 105/2012, referitoare la înființarea popririi asupra pensiei debitorului M. I. in favoarea creditorului Girlesteanu D., instituția a dobândit calitatea de terț poprit si in aceasta calitate si—a îndeplinit obligația privind efectuarea popririi prevăzuta la art. 456 al. 1 lit. A cod procedura civila.
Intimatul B. O. B. a invocat prin întimpinare in baza art. 245 si următoarele cod procedura civila lipsa calității procesuale pasive a sa, precizând ca nu are calitate procesuala pasiva, fapt consfințit prin decizia Curții Constituționale 162/2003, in sensul ca organul de executare nu are interese proprii si, in consecința, nu are calitate de parte in proces, nefiind necesar sa fie citat ca atare.
Prin concluzii scrise M. I. solicita admiterea propriului său recurs, casarea/schimbarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecata.
La data de 29.04.2015 M. I. a depus precizări/concluzii scrise prin care a arătat ca nu este vinovat daca copia necertificata acvirata a dosarului execuțional este incompletă, din aceasta lipsind extrasul de cont din data de 07.12.2012 a lui Girlesteanu D. M. care dovedește ca intimații erau in posesia unui document - extras de cont in euro.
In continuare, arata ca Judecătoria Timișoara a menționat prin încheierea din 22.05.2014 ca M. I. tergiversează judecarea cauzei, lucru neadevărat.
Menționează ca prima instanța nu avea nicio calitate care sa-i permită sa tolereze încălcarea art. 56(5) din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000, pentru ca apoi sa-i restricționeze, obstrucționeze accesul la dosarul execuțional acvirat.
Arata ca Girlestanu D. M. a provocat prin eroarea aparenta o execuție silita care nu trebuia sa aibă loc si a mințit in contractul de executare silită cum ca „atesta exactitatea si sinceritatea informațiilor pe care le furnizează”.
Precizează ca intimații au comis după caz neglijenta, neglijenta in serviciu, fals, abuz prin fals si uz de fals.
In final, arata ca actele executorului judecătoresc nu au fost îndeplinite in limitele competentelor legale, iar C. Județeana de Pensii T. i-a reținut abuziv suma de 90 de lei.
Analizând recursul formulat de contestatorul M. I. prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 c. pr. civ., tribunalul reține că este neîntemeiat.
Astfel, prin Decizia 162/2003 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 c. pr. civ., autorul excepției susținând că aceste prevederi sunt neconstituționale prin omisiune, întrucât nu se prevede obligativitatea citării, ca parte în cadrul procesului de contestație la executare, a executorului judecătoresc.
Recurentul a invocat faptul că această decizie nu este actuală, argument neîntemeiat și lipsit de relevanță, câtă vreme, potrivit art. 147 al. 4 din Constituția României: „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, iar decizia 162/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 314/09.05.2003.
Recurentul a mai criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul respingerii contestației la titlu.
Potrivit art. 399 al. 3 c. pr. civ.:
„În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”
Din interpretarea per a contrario a acestui text legal, tribunalul reține că dacă titlul executoriu constă într-o hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare nu se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Ori, în cauza de față, titlul executoriu constă tocmai într-o hotărâre judecătorească – SP 2770/2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_/325/2012.
Prin urmare, tribunalul va respinge recursul formulat de contestatorul M. I..
Cât privește recursul formulat de intimatul G. D., tribunalul reține că, potrivit art. 371 ind. 1, al. 1 și 2 c. pr. civ.:
„Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.”
De asemenea, în sistemul de drept românesc, obligația de a da o sumă de bani se stinge prin plată sau, în cazul în care plata este refuzată, prin procedura ofertei urmată de consemnațiune.
Astfel, art. 586 – 588 c. pr. civ. prevăd următoarele:
„ART. 586
Când debitorul va voi să plătească aceea ce e dator și creditorul nu va voi să primească plata, debitorul e în drept a face ofertă reală și a consemna ce e dator.
ART. 587
Spre acest sfârșit el va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc de lângă instanța domiciliului acestuia sau a domiciliului ales, o somație, ca să primească valoarea datorată.
În acea somație se va arăta ziua, ora și locul, când și unde suma sau obiectul oferit are să-i fie predat.
ART. 588
Dacă creditorul nu voiește să se prezinte sau să primească suma sau obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia proces-verbal și va arăta dacă creditorul a iscălit ori n-a putut sau n-a voit să iscălească.
Debitorul, în acest caz, va putea, spre a se libera, să consemneze suma sau bunul oferit la C. de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. sau, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa se va depune la executorul judecătoresc de pe lângă instanța domiciliului creditorului.”
Prin urmare, chiar dacă debitorul contestator a dat dovadă de bună credință întocmind un ordin de plată a sumei datorate în lei, ordin refuzat ulterior pe motiv că intimatul a indicat un cont bancar ce nu era în lei, această împrejurare nu a avut ca efect liberarea debitorului, respectiv stingerea datoriei.
De altfel, în notificarea comunicată contestatorului, intimatul a indicat și o modalitate alternativă a plății, aceea a remiterii sumei datorate în mână, în prezențe a doi martori.
Câtă vreme contestatorul nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin titlul executoriu, în mod legal intimatul creditor a apelat la executarea silită.
În consecință, tribunalul va admite recursul formulat de intimatul G. D., va modifica în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge contestația la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite.
Tribunalul va menține sentința recurată în privința respingerii contestației la titlu, respingerii cererii de suspendare a executării silite și admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc, respectiv a B. O. B..
În temeiul art. 274 c. pr. civ. tribunalul va obliga intimatul M. I. să plătească recurentului G. D. cheltuieli de judecată constând în 97 lei taxă de timbru, 3 lei timbru judiciar și 400 lei onorariu de avocat, achitate în recurs, în primul ciclu procesual.
Tribunalul va respinge cererea recurentului M. I. de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul G. D., domiciliat în Timișoara, .. 2, ., ., împotriva sentinței civile 7270/2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimații M. I., domiciliat în Timișoara, .. 5, ., B. O. B., cu sediul in Timișoara, ., nr. 1, . de Pensii T., cu sediul in Timișoara, .. U6 si executor judecătoresc O. B., domiciliat in Timișoara, ., nr. 1, . care:
Modifica in parte sentința recurata si, rejudecând:
Respinge contestația la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, formulate de contestatorul M. I. împotriva intimaților Girlesteanu D., B. O. B., C. județeana de Pensii T. si executor judecătoresc O. B..
Menține sentința recurata in privința respingerii contestației la titlu, respingerii cererii de suspendare a executării silite si de reținere a lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc, respectiv a B. O. B..
Înlătura din sentința recurata dispoziția privind restituirea către contestator a taxei de timbru in cuantum de 327 lei.
Respinge recursul formulat de recurentul M. I. împotriva aceleiași sentințe.
Obliga intimatul M. I. sa plătească recurentului Girlesteanu D. cheltuieli de judecata, constând in 97 lei taxa de timbru, 3 lei timbru judiciar si 400 lei onorariu de evocat, achitate in recurs, in primul ciclu procesual.
Respinge cererea recurentului M. I. de acordare a cheltuielilor de judecata.
Irevocabilă.
Pronunțata in ședința publică azi, 7 mai 2015.
P. JUDECATOR JUDECATOR
L. V. B. D. R. A.
GREFIER
R. RUȘEȚIU
Red. L. V.
Tehnored. R. R.
Prima instanta
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1024/2015. Tribunalul TIMIŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
