Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 29-09-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 917/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 917/A
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător M. R.
Grefier C. T.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții pârâți B. A. I., B. M. împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. M. în nume propriu și în calitate de moștenitoare a intimatului reclamant B. F., în cauza având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelanți pârâți avocat C. S., iar pentru intimată reclamantă avocat D. C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată depusă prin serviciul registratură adresă de la CA Timișoara – Secția Civilă prin care se solicită înaintarea dosarului de față pentru discutarea cererii de strămutare formulată de petenții apelanți pârâți B. A. I. și B. M., cu termen de judecată la data de 07.10.2015 (f.35-36).
Avocat C. S. învederează că ar mai exista un moștenitor, respectiv sora defunctului, numita Comici M. F., domiciliată în Orțișoara, însă nu cunoaște domiciliul exact și solicită emiterea unei adrese către SEIP în vederea comunicării domiciliului exact pentru a fi citată și pentru a-și exprima punctul de vedere.
Avocat D. C. C. învederează că obligația de a indica moștenitorii și domiciliile acestora îi revine reclamantei, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, motiv pentru care solicită respingerea cererii de amânare a judecății.
Instanța respinge cererea de amânare a judecății formulată de apelanți în sensul solicitat de apărătorul ales al acestora, constatând că în speță cadrul procesual a fost legal stabilit ca urmare a dovedirii calității de moștenitor a intimatei reclamante, rezultat din declarația de acceptare a succesiunii în urma testamentului defunctului, precum și față de certificatul de deces al acestuia și clasele legale de moștenitori.
Avocat C. S. solicită acordarea unui termen scurt întrucât pe rolul Curții de Apel Timișoara se află o cerere de strămutare.
Avocat D. C. lasă la aprecierea instanței.
Instanța respinge cererea de amânare pentru soluționarea cererii de strămutare înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, având în vedere că textul legal care reglementează această instituție, art. 143 C.proc.civ., se referă la măsura suspendării judecății care se poate dispune de către instanța care soluționează cererea, măsură care nu s-a luat în speță, astfel încât nu se impune amânarea judecății.
Nemaifiind cereri prealabile formulate și excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat C. S. solicită admiterea apelului conform motivelor de apel invocate, cu cheltuieli de judecată.
Avocat D. C. solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe, conform întâmpinării.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulata de reclamanții B. F. și B. M. în contradictoriu cu pârâții B. A. I. și B. M.; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub nr. 2815/09.10.2006 de către BNP A. V. Claici; s-a dispus restabilirea situației anterioare respectiv, revenirea în patrimoniul reclamanților B. F. și B. M. a nudei proprietăți asupra apartamentului nr. 8 situat în Timișoara, ., . CF individual_ Timișoara nr. cadastral_/VIII; au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 4953 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea civila înregistrata la această instanță sub nr._, la data de 29.10.2013 reclamanții B. F. și B. M. în contradictoriu cu pârâții B. A. I. și B. M. au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2815/09.10.2006 de către BNP A. V. Claici unde reclamanții au calitate de vânzători și beneficiari ai dreptului de uzufruct viager, iar pârâții au calitatea de cumpărători ai nudei proprietăți, având în vedere existența erorii obstacol ca viciu de consimțământ în persoana reclamanților în legătură cu natura actului juridic încheiat. Pe cale de consecință, solicită să se dispună restabilirea situației anterioare și revenirea în patrimoniul reclamanților a nudei proprietăți asupra apartamentului nr. 8 situat în Timișoara, ., . CF individual_ Timișoara, nr. cadastral_/VIII.
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub nr. 2815/09.10.2006 la BNP A. V. Claici (f. 9-11 dosar) prin care reclamanții au vândut pârâților nuda proprietate din imobilul constând din apartamentul nr. 8 situat la etaj 2 compus din 3 camere cu dependințe și boxa nr. 8, 42,22% pci și cu 14/1833 teren cu drept de folosință, balcon cu nr. cadastral_/VIII înscris în CF individual_ Timișoara, CF col._ situat administrativ în Timișoara ., ., rezervându-și dreptul de uzufruct viager din imobilul descris mai sus cu prețul total de 32.000 euro.
Reclamanții au invocat nulitatea acestui act juridic invocând mai multe motive, și anume, eroarea asupra naturii actului încheiat, lipsa prețului.
Art. 948 C.civ. prevede condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții: capacitatea de a contracta, consimtământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Referitor la consimțământ, pentru a fi considerat valabil trebuie printre altele să provină de la persoană cu discernământ. În cazul persoanelor fizice cu deplină capacitate de exercițiu cum este cazul de față discernământul este prezumat că există.
Art. 953 Vechiul cod civil prevede că „consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol”.
Art. 954 C.civ.prevede „eroare nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției”.
Eroare este falsa reprezentare a realității de către una dintre părți la încheierea unui contract cu privire la unul sau altul dintre elementele acelui contract. Eroarea asupra obiectului contractului reprezintă o eroare asupra operațiunii juridice care presupune eroarea asupra naturii contractului.
Din depoziția martorei B. A. audiată în cauză rezultă că reclamanții nu au intenționat să vândă imobilul, nici nu s-a pus o asemenea problemă. Cu ocazia încheierii contractului reclamanții nu au primit nici un ban de la pârâți. Reclamanții nu au primit nici un ban de la nepotul lor, ci voiau ca nepotul lor să le facă cumpărături, să-i ducă la medic.
Din depoziția martorei C. C. audiată în cauză s-a reținut că pârâții nu le-au dat bani reclamanților, reclamanții voiau ca pârâții să se îngrijească de ei în sensul de a-i duce la medic când au nevoie, de a le face cumpărături.
Din interogatoriul luat reclamanților a rezultat că atunci când au semnat contractul nu li s-a spus ce semnează, notarul nu le-a explicat clauzele contractului. Nu au primit nici un ban de la pârâți nici la încheierea contractului, nici după aceea. Ei sunt cei care au făcut îmbunătățirile la apartament pe banii lor. Reclamantul a mai arătat în interogatoriu că nu a pus niciodată în vânzare apartamentul.
Instanța a înlăturat depoziția martorului A. I. considerând-o nerelevantă, întrucât acesta nu cunoaște cu cine au încheiat pârâții contractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea, din depoziția martorului G. I. C. rezultă că pârâții au încheiat cu reclamanții un contract de vânzare-cumpărare, aceștia fiind și rude, dar nu poate preciza cu exactitate dacă suma de bani s-a plătit reclamanților.
De altfel, din motivarea acțiunii a reieșit că reclamanții au înțeles că vor încheia cu pârâții un contract de întreținere, și nu un contract de vânzare cumpărare, or, această eroare constituie motivul de nulitate invocat, acela al erorii asupra naturii actului încheiat sau error in negotio.
Eroarea obstacol antrenează așadar nulitatea absolută a actului juridic întrucât consimțământul părților contractante la încheierea actului juridic a lipsit.
În ceea ce privește eventuala neplată a prețului în sensul de neîndeplinirea unor obligații contractuale, nu constituie un motiv de nulitate a actului juridic, ci de rezoluțiune, instanța nefiind investită să soluționeze acest petit.
Pentru aceste considerente, în temeiul prev. art. 948, 954 C.civ. instanța a admis acțiunea formulată și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub nr. 2815/09.10.2006 de către BNP A. V. Claici.
Pe cale de consecință, a dispus restabilirea situației anterioare respectiv revenirea în patrimoniul reclamanților B. F. și B. M. a nudei proprietăți asupra apartamentului nr. 8 situat în Timișoara, ., . CF individual_ Timișoara nr. cadastral_/VIII.
În temeiul prev. art. 274 C.pr.civ. au fost obligați pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 4953 lei.
Împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ au declarat apel pârâții B. A. I. și B. M., înregistrat pe rolul Secției I civile a Tribunalului T. la data de 28.04.2015 sub nr. dosar_, solicitând ca, în rejudecare, să fie respinsă acțiunea formulată de reclamanții B. F. si B. M. ca nefondata.
Apelanții apreciază că motivarea sentinței atacate este lapidara, luându-se eronat in considerare depoziția martorilor - indirecți Cardu C. si B. A., ambii propuși de reclamanți, care nu au fost prezenți la momentul achitării prețului apartamentului si nici la Biroul Notarului Public la momentul transferului de proprietate. Mai mult de atât, martorii propuși de reclamanți au învederat instanței faptul că de curând ( anul 2013) vecini fiind cu aceștia au aflat că în urmă cu 7 ani au semnat un contract de vânzare cumpărare fiind induși în eroare întrucât la acel moment aveau reprezentarea faptului că semnează contract de întreținere.
Peste această stare de fapt susținuta prin depoziția martorilor indirecți propuși si audiați in persoana numiților A. I. si G. I. C., pârâții au fost nevoiți sa probeze per a contrario, astfel au propus la randul lor si au fost totodată audiați cei doi martori sus menționați care au relevat faptul ca au solicitat împrumut o suma de bani, pentru ca au intenționat sa cumpere apartamentul în cauză.
Astfel, după audierea martorilor si administrării interogatoriilor s-a conturat fara putință de tăgadă faptul că atât la momentul înmânării sumei de bani ce a constituit "preț", cât si la momentul semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare in afara de părțile litigioase si notarul public nu au fost prezente alte persoane de față si nu a fost vorba despre un contract cu clauza de întreținere. Totodată, nu au participat alte persoane la discuțiile purtate intre părțile litigioase înaintea semnării contractului de vânzare-cumpărare.
Ajutorul si atenția acordată reclamanților atât înaintea cumpărării apartamentului de la aceștia cât si ulterior, au fost generate necondiționat de raportul de rudenie si bunele relații existente între părți. Cât despre modul cum au ajuns să accepte să cumpere acest apartament, au arătat faptul că au considerat această achiziție ca fiind o investiție pentru viitor, pentru famile si copii, de altfel, de comun acord cu reclamanții au acceptat ca aceștia să rămână in apartament până la sfârșitul vieții, fapt pentru care si prețul discutat si achitat la vremea aceea a fost unul convenabil pentru ambele părți, preț ce a fost influențat desigur, si de folosința ulterioară a apartamentului de către reclamanți, situație ce persista si la prezentul moment.
Apelanților le este cunoscut faptul că reclamanții pe fondul unor promisiuni de natură că vor fi îngrijiți în viitor de o terță persoană care nu este membru din familie în contra cedare apartament au înțeles sa marșeze pe acesta promisiune si astfel au generat acțiunea pendinte. Persoana care le-a inoculat aceasta idee speculează faptul că reclamanții sunt în etate, fiind astfel expuși în fața oricărei influențe ce le promite tot felul de avantaje si o viată lipsită de nevoi și griji.
Finalmente, se are în vedere în mod nerealist rezoluțiunea contractului de vânzare-compare cu clauză de uzufruct viager si deposedarea ulterioară a apartamentului de către persoana care se află în spatele demersului reclamanților, situație ce ar prefigura scenariul ca reclamanții într-o astfel de ipoteza ar rămâne efectiv în stradă fără apartament, ci doar cu promisiunea unei vieți iluzorii.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe disp. art. 466 C.proc.civ.
Intimata-reclamantă B. M., atât în nume propriu, cât și ca legatar universal al defunctului B. F., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de pârâții-apelanți ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțată în dosarul sus-menționat de Judecătoria Timișoara.
Totodată, se invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului-intimat B. F., întrucât acesta a decedat la data de 14.04.2015, conform certificatului de deces . nr._ eliberat de Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Direcția de Evidență a Persoanelor Timișoara.
Ca urmare a intervenirii acestei modificări a stării de fapt ce influențează cadrul procesual cu privire la părți, s-a arătat că prin testamentul din data de 14.11.2002, autentificat prin încheierea de autentificare nr.4892/14.11.2002 a B.N.P. I. E. numitul B. F. a instituit-o legatar universal, acesta nemaiavând alți moștenitori rezervatari în afară de reclamantă.
După decesul acestuia a înțeles să accepte calitatea de legatar universal al defunctului B. F. conferită prin testamentul autentificat, dând în acest sens o declarație notarială autentificată prin încheierea nr.356/21.04.2015 a BIN Dzaka Massimo.
Având în vedere cele arătate mai sus, s-a solicitat instanței să se constate că, în speță a operat transmiterea legală a calității procesuale a reclamantului-intimat B. F. în temeiul moștenirii testamentare, drepturile și obligațiile sale procesuale fiind preluate de reclamantă.
Cu privire la fondul cauzei, soluția dată de prima instanța este întemeiata, întrucât din aprecierea întregului probatoriul administrat în cauza rezultă că starea de fapt prezentată în cererea de chemare în judecată corespunde realității.
Astfel, atât din declarațiile martorilor, atât cei propuși de reclamanții-intimați, cât si cei propuși de pârâții-apelanți, cât si din răspunsurile la interogatorii, rezulta că, atât înainte de încheierea contractului ce face obiectul prezentului litigiu, cât si după acest moment, până în anul 2012, pârâții-apelanți prin comportamentul pe care l-au avut față de intimati, au determinat sa aibă convingerea, credința, că aceștia îi vor întreține.
După semnarea contractului, până in anul 2012, apelanții au manifestat aceeași grijă și atenție, materializate în vizite, convorbiri telefonice și aducerea de alimente si alte bunuri, neavând nicio suspiciune ca relația dintre părți nu va decurge ca si înainte, așa cum s-a stabilit.
În legătura cu acest aspect martorul G. M. C. a arătat ca „...parații se îngrijesc de reclamanți. Știu ca i-au vizitat parații pe reclamanți, in prezent nu cred ca ii mai vizitează ca relațiile au devenit tensionate". De asemenea, martorul A. I. a relatat ca „soția paratului mergea la spital si avea grija de doua persoane". Martora C. C. E. a declarat că "parații veneau pe la reclamanți si aveau grija de ei...reclamanții au avut discuții cu parații datorita faptului ca nu aveau copii si doreau ca nepotul să-i întrețină... din 2012 reclamanții s-au plâns de comportamentul pârâților, respectiv că aceștia nu mai veneau pe la ei și întrucât erau bolnavi eu si familia mea i-am ajutat, i-am dus la spital, " le-am făcut cumpărături." Martora B. A. a arătat că "o anumita perioada reclamanții au fost într-o relație mai apropiată cu un nepot al lor...mi-au spus că s-au dat în întreținere la nepotul lor... vroiau ca nepotul să le facă cumpărături și să-i ducă la medic."
De asemenea, cu ocazia administrării probei cu interogatoriul pârâților, la întrebarea nr.3 ( dacă anterior încheierii contractului obișnuiau sa-i viziteze pe reclamanți, să le aducă alimente, dulciuri, să-i însoțească la medic), pârâta a spus că "dintotdeauna" au avut acest comportament, pârâtul recunoscând și el acest aspect. Răspunzând la întrebarea nr.5 pârâta a arătat că după încheierea contractului dedus judecății au avut grijă de reclamanți, pe reclamant l-a vizitat la spital, iar paratul a arătat că ultima dată a luat legătura cu reclamanții în anul 2012 când unchiul său (B. F.) a ieșit din spital.
Dacă între părți s-ar fi purtat discuții doar cu privire la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare si intimații nu le-ar fi cerut pârâților sa se angajeze la o prestație ulterioară de întreținere, atunci aceștia nu ar fi avut de ce să se simtă obligați a avea grijă de intimați.
Având în vedere cele arătate mai sus, în mod întemeiat prima instanță a reținut că din probatoriul administrat rezultă că "reclamanții nu au intenționat să vândă imobilul...ci voiau ca nepotul lor să le facă cumpărături, să-i ducă la medic...să se îngrijească de ei."
Susținerile din acțiunea principală, cât și din răspunsurile la interogatoriu se coroborează cu depozițiile martorilor, precum și cu răspunsurile pârâților-apelanți de la interogatoriu.
Reclamantul B. F. a declarat cu ocazia administrării probei cu interogatoriu că până la încheierea contractului pârâții le aduceau mâncare, veneau la ei în vizită, dar după încheierea contractului nu au mai venit, nu i-au mai văzut de 2 ani. De asemenea, a arătat că parata mai aducea prăjituri, mâncare gătită, l-a însoțit la medic.
Astfel, intimata și soțul său au încheiat contractul cu pârâții în considerarea faptului ca aceștia îi vor îngriji și întrucât aceștia si după semnarea contractului, o perioada de timp, până în anul 2012 au manifestat aceeași grija si atenție față de ei, nu au pus la îndoială buna lor credință.
Cu toate că pârâții contestă martorii propuși de reclamanți, în mod corect prima instanță a apreciat că depozițiile acestora sunt concludente, ajutând la rezolvarea pricinii întrucât se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Intimata și defunctul reclamant nu aveau motive de a înstrăina imobilul in schimbul unei sume de bani, întrucât era la o vârsta la care banii erau suficienți pentru a avea un trai decent, ci mai degrabă au fost animați de nevoia de a li se acorda atenție, ajutor in viata de zi cu zi.
Susținerile pârâților cu ocazia administrării probei cu interogatoriul acestora cu privire motivele pentru care reclamanții la o vârstă înaintată ar fi dorit să-și vândă imobilul sunt contradictorii. Astfel, pârâta răspunzând la întrebarea nr.2 arată că nu cunoaște motivele pentru care reclamanții au dorit să încheie un contract cu ea și soțul său prin care să cedeze proprietatea acestora asupra imobilului, după care spune că reclamanții aveau nevoie de bani, iar pârâtul precizează că o parte din "prețul vânzării" era destinat unei persoane necunoscute. Aceste susțineri ale pârâților sunt greu de crezut, că două persoane de peste 80 de ani hotărăsc să-și vândă casa deoarece au nevoie de bani, în condițiile în care le este greu și să transporte o sacoșă de cumpărături de la magazin până acasă, sau și mai rău, hotărăsc acest lucru întrucât doresc să renunțe și la proprietatea asupra singurei lor case și să cedeze și o parte din prețul vânzării unei persoane necunoscute.
Cu ocazia formulării cererii de ajutor public judiciar s-au depus cupoane de pensie din care a rezultat că veniturile lor cumulate erau de 2000 lei, astfel încât nu pot spune că aveau posibilități materiale atât de reduse încât să fie nevoiți să își vândă apartamentul.
Un element esențial al unui contract de vânzare-cumpărare este prețul. Pârâții-apelanți nu au făcut nicio dovadă cum că prețul inserat în contract s-a achitat, că a fost remisă suma de bani reprezentând prețul vânzării.
Prețul, ca element esențial al unui contract de vânzare-cumpărare, nu a fost plătit, aspect cunoscut de toate rudele si de cunoscuți.
În acest sens, martora B. A. a declarat că "nu a fost vorba de bani, aceștia(reclamanții) nu au primit nici un ban de la nepotul lor...cu ocazia încheierii contractului reclamanții nu au primit nici un ban de la pârâți". Martora C. C. a arătat că "reclamanții nu au primit bani de la pârâți cu ocazia încheierii contractului". De asemenea, martorul G. M. C. a arătat că pârâții i-au cerut 15.000 euro pentru a achiziționa un apartament, după care arată că nu știe dacă pârâții au dat bani reclamanților. Astfel, afirmațiile pârâților apelanți cu ocazia administrării probei cu interogatoriul cum că aceștia ar fi dat reclamanților banii reprezentând prețul vânzării la domiciliul acestora cu o zi înainte de încheierea contractului nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză. Mai mult, în legătură cu acest aspect pârâții se și contrazic, pârâta afirmând că în acea zi la domiciliul reclamanților se afla doar aceasta, pârâtul și reclamanții; în schimb, pârâtul a afirmat că în acea zi la domiciliul reclamanților pe lângă părți, se mai afla și o persoană necunoscută de acesta și care în mod inexplicabil nu a asistat la remiterea banilor, ci a așteptat într-o altă cameră. Acesta a afirmat că nu cunoștea acea persoană, dar știa că ei îi reveneau o parte din prețul vânzării, fără a arăta ce motive puteau să aibă două persoane în vârstă pentru a da o parte din așa zisul preț al vânzării apartamentului lor unei persoane necunoscute.
Dacă într-adevăr părțile ar fi dorit să încheie un contract de vânzare-cumpărare, iar plata prețului și totodată existența acestuia ar fi fost reale, remiterea banilor s-ar fi realizat în prezența unor martori sau în prezența notarului, ceea ce nu s-a întâmplat.
Un alt aspect cu privire la care pârâții s-au contrazis în declarații la interogatoriu este legat de cunoașterea de către reclamanți a conținutului contractului înainte de a se prezenta la notar și purtarea unor discuții cu privire la acesta înainte de încheierea contractului. Astfel, pârâta a afirmat că discuțiile cu privire la conținutul contractului au fost purtate la notar unde li s-a și citit reclamanților pentru prima dată contractul ( întrebările 7 și 9), iar pârâtul a afirmat că s-au purtat discuții în acest sens înaintea prezentării la notar și că reclamanții au avut posibilitatea de a citi contractul anterior prezentării la notar, întrucât acesta s-a redactat în prealabil.
Afirmațiile pârâtei în legătură cu acest aspect se coroborează cu declarațiile martorelor B. A. și C. C. E., prima arătând că "soția nepotului s-a ocupat de redactarea contractului și cred că la notar li s-a citit contractul...reclamanții au fost anunțați de pârâți că trebuie să se prezinte la notar pentru încheierea unui contract", cea de-a doua martoră declarând că "de încheierea contractului s-au ocupat pârâții, reclamanții au fost luați dimineața, au fost duși la notar și nu li s-a explicat ce conține."
În concluzie, pârâții nu au făcut altceva decât să profite de vârsta înaintata, naivitatea, vulnerabilitatea si încrederea intimatei și a soțului său în aceștia si să încheie cu ei un contract ce nu a corespuns voinței si convingerilor acestora.
În drept, intimata reclamantă a invocat dispozițiile art.205-208, art. 471 alin.(5), art.56, art.38 din Codul de procedură civilă.
La termenul din 08.09.2015 instanța a constatat că intimata reclamantă B. M. stă în proces atât în calitate de parte, în nume propriu, cât și în calitate de moștenitoare a intimatului reclamant decedat B. F., astfel fiind valorificată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului-intimat B. F. invocată de intimata reclamantă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că acesta nu este fondat.
Este adevărat că instanța de fond s-a raportat la declarațiile unor martori indirecți, pentru că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub nr. 2815/09.10.2006 de către BNP A. V. Claici asupra apartamentului nr. 8 situat în Timișoara, ., . CF individual_ Timișoara, nr. cadastral_/VIII nu au fost prezente alte persoane. Dar procedând astfel, nu s-au încălcat norme procedurale, probele administrate în cauză trebuind a fi interpretate în mod coroborat, așa cum se regăsesc ele la dosar. Conform art. 264 C.proc.civ. instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.
Corespunde realității și că martorii propuși de reclamanții B. M. și B. F. au relatat aspecte despre care au luat cunoștință în anul 2013, din relatările părților. Mărturiile acestora- B. A., C. C., sunt în sensul că reclamanții au semnat un contract de vânzare cumpărare având convingerea că au încheiat un contract de întreținere.
Și martorii propuși de pârâții B. A. I. și B. M. sunt indirecți, au relevat aspecte cunoscute de la părți, dar nu și faptul că au împrumutat în mod efectiv o sumă de bani cu care au cumpărat imobilul în litigiu. Martorii A. I., G. I. C. au menționat că pârâții le-au solicitat sume de bani pentru a cumpăra un apartament, dar nu rezultă că au dat curs cererii de împrumut, în plus, nu este precizat anul când au avut loc faptele descrise pentru a putea ajunge la concluzia că este vorba de banii necesari eventual pentru achiziționarea apartamentului de la reclamanți.
În această situație ce poate fi caracterizată în parte neclarificată, tribunalul observă că toții martorii audiați au relevat îngrijirea acordată reclamanților de către pârâții apelanți, atât anterior, cât și ulterior încheierii contractului analizat, îngrijire care nu poate primi justificare în speță, doar prin raportare la gradul de rudenie și relațiile bune existente între părți, dacă s-ar fi încheiat un contract de vânzare cumpărare între părți.
În primul rând, pârâții apelanți sunt nepoții intimatei reclamante B. M., dar nu aveau obligația de a acorda întreținere rudelor, mai ales după încheierea contractului de vânzare cumpărare, dacă aceasta ar fi fost voința reală a proprietarilor imobilului. Dacă vizitarea poate fi justificată în sensul invocat de apelanți, nu același lucru se poate spune despre acțiunile pârâților prin care, nu în mod ocazional, aduceau reclamanților alimente, dulciuri, îi însoțeau la medic. Aceste fapte descrise la punctul 3 din interogatoriul propus de reclamanți depășesc sfera actelor derivate din relația de rudenie, relație bună existentă între părți, așa cum se invocă în cererea de apel. În mod just se apără intimata reclamantă în sensul că dacă între părți s-ar fi purtat discuții doar cu privire la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare si intimații nu le-ar fi cerut pârâților sa se angajeze la o prestație ulterioară de întreținere, atunci aceștia nu ar fi avut de ce să se simtă obligați a avea grijă de intimați.
În al doilea rând, intimata și defunctul reclamant nu aveau motive de a înstrăina imobilul in schimbul unei sume de bani, întrucât erau la o vârsta la care banii obținuți din pensie, 2000 lei, erau suficienți pentru a avea un trai decent; mai degrabă ar fi fost animați de nevoia de a li se acorda atenție, ajutor in viata de zi cu zi. La data încheierii contractului supus analizei vânzătorii aveau vârstele de 79 și respectiv, 81 de ani, în cazul reclamantului B. F..
Nu în ultimul rând, nu s-a făcut dovada plății prețului, iar acest fapt, deși constituie motiv de rezoluțiune a contractului, nu de desființare pentru nulitate absolută, reprezintă un indiciu folositor pentru a stabili intenția reală a părților cu ocazia semnării actului la notar.
Astfel, afirmațiile pârâților apelanți cu ocazia administrării probei cu interogatoriul cum că aceștia ar fi dat reclamanților banii reprezentând prețul vânzării la domiciliul acestora cu o zi înainte de încheierea contractului nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză. În legătură cu acest aspect pârâții se și contrazic, pârâta afirmând că în acea zi la domiciliul reclamanților se afla doar aceasta, pârâtul și reclamanții; în schimb, pârâtul a afirmat că în acea zi la domiciliul reclamanților, pe lângă părți, se mai afla și o persoană necunoscută de acesta și care în mod inexplicabil nu a asistat la remiterea banilor, ci a așteptat într-o altă cameră. Acesta a afirmat că nu cunoștea acea persoană, dar știa că ei îi reveneau o parte din prețul vânzării, fără a arăta ce motive puteau să aibă două persoane în vârstă pentru a da o parte din așa zisul preț al vânzării apartamentului lor unei persoane necunoscute. Mai mult, în cazul existenței unei asemenea persoane apelanții pârâți ar fi trebuit și ar fi putut să facă demersurile necesare pentru identificare și aducere în fața instanței pentru a depune mărturie. În același timp, nu există la dosar dovezi cu privire la destinația sumei de bani ce ar fi fost încasată de reclamanți în schimbul vânzării bunului imobil proprietatea lor, într-un cuantum deloc de neglijat, 32.000 euro.
În concluzie, prestarea activităților specifice întreținerii de către pârâți față de reclamanți, lipsa oricărei motivări pertinente din partea reclamanților în încheierea unui contract de vânzare cumpărare a locuinței proprii la o vârstă înaintată, neplata prețului inserat în contract se constituie împreună în prezumții care atestă că reclamanții s-au aflat în eroare asupra naturii contractului atunci când au semnat contractul de vânzare cumpărare autentificat în anul 2006, confirmând astfel declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamanților și înlăturând probele administrate de pârâți. Prin urmare, sunt îndeplinite premisele aplicării sancțiunii nulității absolute, în temeiul art. 948 C.civ., nu 954, cum a reținut instanța de fond, întrucât nu a existat acord de voință exprimat de către reclamanții B. F., B. M..
În finalul cererii de apel se invocă intervenția unei terțe persoane care a determinat reclamanții să promoveze acest litigiu contrar voinței lor, persoană care este animată de interese proprii cu privire la imobil, dar acest aspect, nedovedit de altfel, în condițiile art. 249 C.proc.civ., nu va schimba soluția care rezultă în cauză cu forță obligatorie, față de probatoriul administrat și argumentele care îl analizează, aceea de respingere a apelului în baza art. 480 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții B. A. I. și B. M., ambii cu domiciliul procedural în Timișoara, .. 4, ., județ T. – la C.. Av. C. S., împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. M. în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctului reclamant B. F., cu domiciliul în Timișoara, ., ., județ T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2015.
Președinte, A. C. | Judecător, M. R. | |
Grefier, C. T. |
Red. A.C.
Tehnored. I.B.+AC 05.10.2015
5 ex.
Jud. Timișoara – jud. D. P.
S.M. 1 ex. / .>
| ← Sechestru judiciar. Sentința nr. 1598/2015. Tribunalul TIMIŞ | Fond funciar. Decizia nr. 252/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
