Sechestru judiciar. Sentința nr. 1598/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1598/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 913/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 913/A
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător A. C.
Grefier C. T.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta P. I. M. împotriva sentinței civile nr. 1598/16.06.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata T. M., în cauza având ca obiect sechestru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata personal și asistată de avocat E. V. D. în substituirea avocatului titular B. G., lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, avocat E. V. D. depune împuternicire avocațială (f.25), delegația de substituire (f.26) și chitanța privind onorariul avocațial (f.27).
Instanța invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării apelului și acordă cuvântul pe această excepție.
Avocat E. V. D. solicită admiterea excepției, cu consecința respingerii apelului ca tardiv declarat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 1598/16.06.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de instituire a unui sechestru judiciar formulată și precizată de petenta P. I. M. în contradictoriu cu intimata T. M. și a fost obligată petenta să-i plătească intimatei suma de 300 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Analizând actele și probele de la dosar instanța de fond a reținut că petenta (cu o cotă de 1/4), intimata T. M. (cu o cotă de 2/4) și numitul M. I.-D. (cu o cotă de 1/4) sunt coproprietari ai imobilului înscris în CF_-C1-U24 Lugoj.
La data de 20.05.2015, în dosarul_, petenta a solicitat Judecătoriei Lugoj să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la acest imobil, prin atribuirea acestuia în întregime către pârâta T. M., cu obligarea acesteia să o despăgubească pentru cota de ¼ din imobil.
Potrivit art. 972-973 C.pr.civ., 972: „Sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în condițiile legii, a altor bunuri, prin încredințarea pazei acestora unui administrator-sechestru desemnat potrivit art. 976.
973: (1) Ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța de judecată va putea să încuviințeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
(2) Se va putea, de asemenea, încuviința sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:
a) asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;
b) asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual;
c) asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanția creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice de bănuială că debitorul se va sustrage de la eventuala urmărire silită ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.”
Examinând dispozițiile legale anterior menționate, instanța de fond a constatat că regula o constituie, potrivit art. 973 al. 1 C.pr.civ., indisponibilizarea bunului ce face obiectul litigiului, în cazul în care pe rol există un proces asupra proprietății sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună.
În speță, petenta nu a solicitat punerea sechestrului asupra bunului imobil ce face obiectul litigiului, ci asupra unui alt imobil, care nu face obiectul partajului, condiții în care prezentul demers judiciar ar putea fi admis doar în situațiile prevăzute la art. 973 al. 2 C.pr.civ., neincidente în speță.
Faptul că imobilul supus partajului este ipotecat pentru suma de 12.900 euro nu poate constitui un temei pentru ca instanța să considere că un alt imobil va fi sustras de la urmărire. Existența unei ipoteci asupra imobilului nu înseamnă că acesta nu poate fi supus executării silite. Or, petenta nu a făcut dovada faptului că valoarea de piață a apartamentului nu ar acoperi valoarea creditului și valoarea sultei cuvenite petentei, corespunzătoare unei cote de ¼ din imobil.
Pe de altă parte, art. 989 C.pr.civ. prevede faptul că „(1) … la cererea unuia dintre coproprietari instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulți coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanța va ține seama de criteriile prevăzute la art. 988. Prin încheiere, ea va stabili și termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să consemneze sumele ce corespund cotelor-părți cuvenite celorlalți coproprietari.
(2) Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemnează, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui acestuia bunul.
(3) În cazul în care coproprietarul nu consemnează în termen sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța va putea atribui bunul altui coproprietar, în condițiile prezentului articol.”
Cererea de instituire a sechestrului nu este în speță necesară pentru conservarea dreptului respectiv (condiție prevăzută de art. 973 al. 1 C.pr.civ.), câtă vreme codul de procedură civilă prevede și alte mijloace eficiente pentru ca un coproprietar să nu ajungă în imposibilitatea de a obține plata contravalorii cotei sale de proprietate.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a respins ca nefondată cererea de instituire a sechestrului.
În baza art. 453 al. 1 C.pr.civ., a fost obligată petenta, aflată în culpă procesuală, să-i plătească intimatei suma de 300 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 1598/16.06.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ a declarat apel petenta P. I. M., înregistrat pe rolul Secției I civile a Tribunalului T. la data de 28.07.2015 sub nr. dosar_, solicitând admiterea pe fond a cererii de instituire sechestru judiciar.
În motivare, petenta apelantă a apreciat că judecătorul ce a pronunțat sentința în primă instanță, prin care i-a fost respinsă cererea, în mod greșit a reținut că nu constituite un motiv temeinic pentru solicitarea înființării sechestrului judiciar asupra altui imobil al pârâtei intimate faptul că imobilul ce constituie obiect al partajului este ipotecat pentru suma de 12.900 euro.
Petenta apelantă a considerat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală și față de faptul că legiuitorul a creat posibilitatea instituirii sechestrului judiciar prin prevederile art. 973 alin. 2 lit. b C.proc.civ., situație în care se încadrează, în opinia sa, speța de față, apreciind totodată ca fiind îndeplinite condițiile impuse de lege pentru a se dispune o asemenea măsură.
În drept, apelul s-a întemeiat pe prevederile art. 974 alin. 4 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată intimata T. M. a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a apreciat sentința apelată ca temeinică și legală, instanța de fond reținând în mod corect faptul că cererea de instituire a sechestrului judiciar nu este necesară atâta vreme cât Codul de procedură civilă prevede și alte mijloace eficiente pentru ca un proprietar să nu ajungă în imposibilitatea de a obține plata contravalorii cotei sale de proprietate.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 29.09.2015, tribunalul a reținut cauza în pronunțare asupra tardivității cererii de apel, în raport de prevederile art. 975 alin. (4) C. proc. civ., pe care o va analiza cu prioritate, urmând a o admite pentru considerentele ce succed:
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit dispozițiilor art. 975 alin. (4) C. proc. civ., termenul de apel în cazul cererii de sechestru judiciar este de 5 zile și se va socoti de la pronunțarea încheierii.
În speță, din actele dosarului rezultă că termenul de 5 zile prevăzut de art. 975 alin. (4) a fost depășit, întrucât hotărârea apelată a fost pronunțată la data de 16.06.2015, iar cererea de apel a fost depusă la poștă după expirarea termenului de 5 zile, potrivit datei menționate pe plic, dintre care singura lizibilă este aceea din 29.06.2015.
Or, pentru cererea de apel termenul de 5 zile a expirat la data de 22.06.2015, aceasta fiind ultima zi în care petenta putea depune cererea de reformare a hotărârii primei instanțe.
Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea unui drept procesual în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
În speță, petenta P. I. M. a încălcat prevederile art. 975 alin. (4) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de textul menționat, adică ulterior datei de 22.06.2015, dată exclusă de oricare dintre cele trei ștampile aplicate pe plicul atașat cererii de apel.
În consecință, având în vedere considerentele prezentate, tribunalul va respinge cererea de apel, ca tardivă.
În baza art. 453 C.proc.civ. va obliga apelanta petentă la plata sumei de 300 lei către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocat achitat conform chitanței de la fila 27 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității declarării apelului invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv apelul declarat de petenta P. I. M., CNP-_, domiciliată în Comuna B., ., jud. T. împotriva încheierii civile nr. 1598/16.06.2015 pronunțate de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata T. M., CNP-_, domiciliată în Lugoj, ., ., jud. T..
Obligă apelanta petentă la plata sumei de 300 lei către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2015.
Președinte, A. C. | Judecător, A. C. | |
Grefier, C. T. |
Red. A.C.
Tehnored.: T.C. + A.C. 06.10.2015
4 ex.
Jud. Timișoara – jud. O. Șt. S.
SM 1 ex. / Comunicat 2 ex.
| ← Servitute. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul TIMIŞ | Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 29-09-2015,... → |
|---|
