Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 325/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 325/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 325/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.325/R
Ședința publică din data de 09.12.2015
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: A. A.
JUDECĂTOR: P. F.
GREFIER: G. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent C. C. împotriva încheierii de suspendare a judecății pronunțată de Judecătoria Timișoara la 25.09.2015 în dosar civil nr._ 15 în contradictoriu cu pârâta intimată C. A..
Mersul de dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de dezbateri din data de 04.12.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art.396 alin.2 NCPC a amânat pronunțarea prin punerea minutei la dispoziția părților prin mijlocirea grefei la termenul de azi, încheierea antemenționată făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța constată că la data de 08.12.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 07.09.2015 pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ 15, reclamantul C. C. a solicitat instanței să dispună evacuarea pârâtei C. A. din locuința situațtă în Timișoara, ..36, . titlului locativ, uzând de dispozițiile procedurii speciale de evacuarea reglementată de art.1034 și urm. NCPC.
În motivare, reclamantul învederează că el este proprietarul apartamentului supra individualizat, conform certificatului de moștenitor nr.58/15.07.2015 eliberat de notarul public A. A. C. și că imobilul este ocupat fără drept de pârâtă, fostă menajeră a tatălui autoarei reclamantului. Se arată că pârâta a fost notificată prin intermediul executorului judecătoresc, notificarea purtând nr.212/06.08.2015, pentru a părăsi locuința în cinci zile de la primirea ei, însă pârâta nu a dat curs acestei notificări.
În drept, se invocă art.1039, 1041-1042 NCPC, art.555 NCC, art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Prin încheierea din data de 25.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ 15 s-a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/325/2015, având în vedere că în acest dosar se contestă de pârâtă titlul în baza căruia reclamantul solicită evacuarea acesteia.
Judecătoria a constatat că la dosar a fost depusă copia testamentului prin care pârâta a fost instituită legatar al imobilului din care s-a solicitat evacuarea.
Împotriva încheierii antemenționate a declarat recurs reclamantul C. C., solicitând admiterea căii de atac declanșate, casarea încheierii atacate și înaintarea dosarului instanței de fond, în vederea continuării judecății.
În motivare, recurentul arată că procedura prevăzută de art. 1041 NCPC este o procedură urgentă care nu este compatibilă cu măsura suspendării și, având în vedere că, legiuitorul prevede o procedură urgentă de soluționare a cererii de evacuare, tocmai pentru a nu prejudicia proprietarul imobilului, nu este admisibilă suspendarea judecării acestei proceduri până la finalizarea definitivă a litigiului de drept comun, referitor la anularea certificatului de moștenitor.
Recurentul învederează că este singurul care are un drept de proprietate asupra imobilului, iar măsura instanței de fond este o ingerință nejustificată în sfera exercițiului acestui drept.
Astfel, cu privire la calitatea de moștenitor al recurentului-reclamant și la bunurile intrate în patrimoniul său cu titlu de moștenire, certificatul de moștenitor nr. 58/15.07.2015, eliberat de notar public A. A. C. din Timișoara, face deplină dovadă a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din imobilul situat în Timișoara, .. 36, .. B, . CF nr._-C1-U78 Timișoara, nr. top._/2/XX. Acest înscris a fost întabulat, astfel încât în prezent reclamantul are un drept actual și tabular de proprietate asupra imobilului.
Recurentul menționează că intimata-pârâtă a depus în probațiune o copie xerox a unui înscris despre care pretinde că ar fi un "testament" olograf (deși acest înscris, contrar prevederilor art. 1038 și ale art. 1041 din Codul civil este incomplet, nedatat, nesemnat de testator și al cărui conținut a fost în mod evident modificat), ca fiind titlul său de proprietate asupra apartamentului în litigiu.
Or, atât timp cât intimata-pârâtă nu a opus un alt titlu, care sa constate măcar un drept actual de proprietate sau un drept locativ personal (notate sau nu în cartea funciară) asupra imobilului în litigiu, se apreciază că măsura suspendării luată de judecătorul fondului nu are nicio justificare, fiind deci o ingerință nejustificată în sfera dreptului de proprietate al reclamantului, drept care se bucură de atât de protecția normelor interne, dar si de protecția normei internaționale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Recurentul reproșează instanței de fond că nu a justificat măsura suspendării pricinii de față, având ca efect punerea sa în imposibilitatea de a-și exercita dreptul de a folosi bunul propriu.
Astfel, recurentul menționează că și în ipoteza în care ambele părți ar fi deținut un titlu de proprietate asupra imobilului și doar una dintre părți ar fi avut posesia acestuia, instanța de fond ar fi trebuit să justifice de ce o parte rămâne fără folosința bunului, iar cealaltă urmează să îl folosească.
Recurentul consideră că, întrucât deține un titlu opozabil erga omnes, ar fi fost necesară expunerea criteriilor avute în vedere la luarea măsurii suspendării, apreciind ca hotărârea nu este motivată într-o manieră suficientă.
Recurentul arată că judecătorul fondului avea dovada dreptului său actual, iar privarea sa de exercițiul acestui drept este o măsura care necesita o argumentare în sfera protecției drepturilor.
Un alt aspect contestat de recurent este faptul că măsura suspendării, dispusă în cauză este străină de finalitatea art. 413 alin. 1 pct. 1 NCPC, de vreme ce această finalitate avută în vedere de legiuitor este aceea ca autoritatea de lucru judecat a hotărârii care poate fi pronunțată într-un dosar să nu facă ineficiente drepturi care sunt în curs de clarificare în alte dosare, în curs de soluționare.
Recurentul menționează că, în speță, autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate asupra cererii de evacuare nu este de natură să paralizeze posibilitatea juridică a pârâtei de a reintra în posesia bunului imobil, în cazul în care va obține câștig de cauză în dosarul privind anularea certificatului de moștenitor și stabilirea unui drept de proprietate prin legat, în patrimoniul său.
În final, recurentul precizează că protejarea detenției de fapt a pârâtei, implicată de măsura suspendării cauzei, nu se justifică nici în contextul în care pârâta însăși nu a făcut nimic pentru clarificarea situației sale juridice, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată depusă la 24.09.2015, aceasta a invocat un legat la peste un an de la decesul prezumtivei testatoare, intervenit la 09.06.2014.
Astfel, recurentul apreciază că o minimă diligență și prudență ar fi impus ca pârâta intimată să fi solicitat, până în prezent, dezbaterea succesiunii în vederea procurării unui titlu locativ, însă nu a procedat în acest fel, fiind deci dezinteresată de protejarea propriei situații juridice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 270, art. 414, art. 415, art. 488 NCPC, art. 555, art. 1038, art. 1041 Codul civil.
Pârâta intimată C. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește critica ce vizează incompatibilitatea procedurii prevăzută de art. 1041 NCPC cu măsura suspendării, intimata arată că însăși legiuitorul a creat posibilitatea de apărarea a sa de astfel de modalități de preluare a unor imobile de către binevoitori, astfel încât la art. 1042 alin.2 NCPC a stabilit că pârâtul poate invoca în apărarea sa inclusiv lipsa titlului reclamantului, ceea ce s-a și făcut.
Intimata apreciază că dacă am fi în prezenta unei proceduri atât de urgente cum tinde a sugera recurentul, atunci legiuitorul nu ar mai fi dat posibilitatea pârâtului de a invoca apărări de fond cu privire la lipsa de titlu a reclamantului, nefiind vorba de vreo incompatibilitate între urgența măsurii evacuării și suspendarea dosarului pendent.
În ceea ce privește critica privind prejudiciul care se creează reclamantului recurent prin imposibilitatea uzării de prerogativele dreptului sau de proprietate, intimata învederează că nu se poate vorbi despre vreun prejudiciu în condițiile în care acesta a dobândit un apartament prin același certificat de moștenitor și, mai mult decât atât, mai are și o altă locuință, nefiind în situația în care acest apartament să îi fie indispensabil.
Referitor la critica adusă de cate recurent vizând neargumentarea de către instanța de fond a măsurii suspendării dispuse, intimata consideră că nici nu era necesar a argumenta mai mult decât s-a făcut deja, câtă vreme dispozițiile legale sunt suficient de clare în acest sens, precum și că judecătoria a avut în vedere la momentul suspendării cauzei toate criteriile pe care le expune recurentul și a putut constata că prin evacuarea intimatei din imobil s-ar putea crea un prejudiciu imens în raport de eventualul prejudiciu ce ar putea fi suferit de către reclamantul recurent.
Recurentul, legal citat a formulat răspuns la întâmpinarea depusă în calea de atac de intimată, solicitând înlăturarea tuturor apărărilor făcute de aceasta.
Examinând legalitatea și oportunitatea măsurii suspendării dispuse de judecătorie prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor art.413 NCPC coroborat cu art.498 NCPC, tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat pentru argumentele ce succed:
Astfel cum judicios a remarcat reclamantul apelant, tribunalul opinează, observând și particularitățile cauzei, că abstracție de faptul că în discuție este o măsură de suspendare facultativă –și nu obligatorie –, prevăzută de art. 413 alin.1 pct.1 NCPC, în adevăr o așa măsură de oprire temporară a cursului judecății unei pricini judecată în procedura specială a evacuării reglementate de art.1034 și urm. NCPC, nu se privește a fi oportună.
De principiu, o acțiune precum cea demarată de pârâtă, ce se pretinde beneficiara unui testament olograf privind imobilul litigios, în desființarea certificatului de moștenitor emis pe numele reclamantului și de care acesta se prevalează ca justificând și un eventual titlu de proprietate al său, ce-i îndreptățește demersul judiciar pendent de evacuare, justifică aplicabilitatea art.413 alin.1 pct.1 NCPC, după care „instanța poate suspenda judecata când … dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți”.
De altă parte, nu poate fi ignorată nici apărarea pârâtei intimate că legea procedural civilă nu prevede într-adevăr măsura suspendării judecății ca fiind incompatibilă cu procedura specială a evacuării, ba chiar oferă pârâtului posibilitatea de a invoca chiar lipsa titlului reclamantului.
Dar nici nu înseamnă că dacă legea nu prohibește expres aplicarea măsurii suspendării judecății, aceasta se dispune în mod automat ori de câte ori pârâtul atacă la rându-i în justiție titlul reclamantului, ci trebuie apreciat de la caz la caz, în raport de particularitățile fiecărei cauze tocmai pentru a nu fi în prezența vreunei exercitări abuzive a drepturilor procesuale ori la blocarea în mod artificial a demersului inițiat de reclamant.
În speță, însă, așa cum judicios observă reclamantul recurent, totuși nu poate fi ignorat specificul procedurii de evacuare la care s-a apelat, anume evacuarea în procedura specială reglementată de art.1034 și urm. NCPC, procedură caracterizată de lege ca fiind urgentă-art.1042 alin.2 NCPC și unde se fac verificări sumare cu privire la titlul reclamantului, pârâtul putând invoca, doar apărări de fond, inclusiv lipsa titlului reclamantului, dar neputând formula, precum în procedura obișnuită, cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane ori în garanție, ci trebuind a-și valorifica pretențiile numai pe cale separată.
În acest sens, chiar doctrina reputată a opinat că, dacă și pârâtul exhibă un titlu de proprietate asupra imobilului ocupat, disputa procesuală excede procedurii speciale a evacuării și se translatează deja pe tărâmul dreptului comun, unde are a se proceda jurisdicțional la o comparare de titluri într-o clasică acțiune în revendicare.
Procedura specială de evacuare demarată în speță, fiind una urgentă și având în vedere că pârâta nu a exhibat încă un titlu de proprietate asupra imobilului în discuție, ci doar un testament, iar cerințele legale ale acceptării moștenirii cu consecințele ce le antrenează sub aspectul stabilirii titularului dreptului de proprietate asupra locuinței în litigiu, urmează a fi verificate jurisdicțional în dosarul nr._/325/2015 (aflat în faza reexaminării încheierii de anulare a cererii în procedura regularizării acesteia), tribunalul conchide că, în raport de datele particulare ale cauzei relevate mai sus, o suspendare a judecății în procedura de evacuarea specială nu numai că nu se privește a fi compatibilă cu caracteristicile acesteia din urmă, dar nici oportună, căci oportunitatea face mai degrabă, în ipoteza suspendărilor reglementate de art.413 alin.1 pct.1 NCPC, obiect al analizei instanței.
Pentru aceste considerente, bazate pe specificul procedurii și pe particularitățile cauzei și fără a proceda la o analiză cu privire la cât de caracterizat este titlul exhibat de reclamant ori la exercițiul dreptului său, atât prin prisma dreptului național, dar și a jurisprudenței CEDO sau la nevoile reale ale reclamantului de a intra în posesia imobilului, aceste aspecte circumscriindu-se deja, opinează tribunalul, unei examinări pe fond a cererii de evacuare, instanța de recurs consideră fondat recursul reclamantului și, în temeiul art.498 NCPC va casa încheierea atacată și va trimite cauze spre continuarea judecății la Judecătoria Timișoara.
Efect al admiterii căii de atac, cum pârâta intimată se află în culpă procesuală, va fi obligată la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, mai exact onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul recurent C. C., având CNP_, cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., ., jud.T., împotriva încheierii de suspendare a judecății pronunțată de Judecătoria Timișoara la 25.09.2015 în dosar civil nr._ 15 în contradictoriu cu pârâta intimată C. A., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., ., jud.T..
Casează încheierea civilă atacată și trimite cauza în vederea continuării judecății la Judecătoria Timișoara.
Obligă pârâta intimată la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 700 lei către reclamantul recurent.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea minutei la dispoziția părților prin intermediul grefei azi, 09.12.2015.
Pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. B. A. ANDREIPETRU F.
delegată la Curtea de
Apel Timișoara din data de 15.12.2015
semnează Președinte Tribunal
A. S.
GREFIER,
G. G.
Red.C.B.
Tehnored.G.G
4 ex./2 ex. .
Prima instanță: jud.M. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4477/2015. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 252/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
