Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 8934/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8934/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 1155/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.1155/A
Ședința publică din data de 11 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: G. G.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta apelantă N. O.-Z. împotriva sentinței civile nr.8934/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții intimați Terigariu E. C. și Terigariu A. și intimata chemată în garanție P. M.. Timișoara prin Primar, având ca obiect evacuare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelantă avocat G. V., pentru și intimata chemată în garanție P. M.. Timișoara prin Primar s-a prezentat c.j. Nestorovici V. și intimatul Terigariu A. personal și asistat de avocat C. C. C., care a răspuns și pentru intimata lipsă Terigariu E. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanții apelantei și intimatei chemate în garanție depun la dosar împuternicire avocațială, respectiv delegație de reprezentare.
Reprezentantul pârâților intimați depune la dosar note de ședință și răspuns la notificarea nr.186/13.07.2015 emisă de B. M. și Asociații, un exemplar al acestor acte fiind comunicat celorlalte părți. Solicită emiterea unei adrese către B. M. S. R. în vederea comunicării actelor ce au stat la baza emiterii notificării din data de 13.07.2015, menționând că această notificare a fost trimisă ulterior pronunțării sentinței apelate în cauza de față.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea cererii formulate de pârâții intimați, prin avocat, apreciind că se tinde la tergiversarea soluționării pricinii deduse judecății, precum și să intimații pârâți pot uza de procedura înscrierii în fals împotriva notificării antemenționate.
Având cuvântul în replică, reprezentantul pârâților intimați învederează că nu a susținut că este vorba de săvârșirea unui fals, ci că notificarea din data de 13.07.2015 a fost emisă după pronunțarea sentinței apelate în acest dosar, acesta fiind aspectul pe care tinde să-l probeze prin depunerea actelor ce au stat la baza emiterii notificării ante menționate.
Reprezentanta intimatei chemate în garanție P. M.. Timișoara prin Primar arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii formulate de intimații pârâți.
Reprezentantul apelanților arată că nu contestă faptul că cererea ce a stat baza emiterii notificării a fost formulată în cursul procesului pendinte.
Instanța, în deliberare, raportat la particularitățile pricinii deduse judecății, precum și la faptul că apelanții nu contestă că au formulat cererea ce a stat baza emiterii notificării nr.186/13.07.2015 emisă de B. M. și Asociații în cursul derulării procesului pendent, respinge cererea în probațiune formulată de pârâții intimați, privind depunerea la dosar a actelor ce au stat la baza emiterii notificării antemenționate, ca fiind neutilă soluționării cauzei.
Reprezentantul pârâților intimați, prevalându-se de dispozițiile art.470 alin.1 lit.b și alin.3 NCPC, invocă excepția nulității cererii de apel, având în vedere că apelanții nu au indicat numărul sentinței apelate, făcând doar niște trimiteri generice.
Reprezentantul apelanților solicită respingerea excepției invocate de pârâții intimați, prin avocat, menționând că lipsa indicării numărului sentinței apelate nu conduce la nulitatea cererii de apel. Învederează de asemenea că a precizat numărul dosarului în care a fost pronunțată hotărârea atacată, fiind vorba, cel mult de un caz de nulitate relativă, intimații urmând a preciza în ce constă vătămarea produsă prin nemenționarea numărului sentinței pronunțate de judecătorie.
Reprezentantul pârâților intimați învederează că există o vătămare, precum și că excepția antemenționată a fost invocată la primul termen de judecată.
Instanța, în deliberare, apreciază că, în calea de atac a apelului, dispozițiile art.470 alin.3 NCPC cu referire la art.470 alin.1 lit.b NCPC nu se aplică de plano, doctrina de specialitate opinând constant că pentru a interveni sancțiunea nulității căii de atac, neindicarea hotărârii trebuie să fie efectivă. Prin urmare, chiar dacă nu este specificat expres numărul hotărârii atacate, dar sunt menționate suficiente elemente clare ce să permită identificare a acesteia (spre pildă, numărul dosarului în care a fost pronunțată, data pronunțării, părțile, date ce în speță se regăsesc în cererea de apel), pentru ca ea să poate fi determinată în mod cert, sancțiunea nu poate fi aplicată, cât timp vătămarea prezumată de lege este înlăturată prin posibilitatea stabilirii cu exactitate, cum se constată și în speță, a sentinței atacate. De aceea, instanța a respins excepția nulității invocate, în temeiul art.248 alin.1 NCPC.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii. Arată că instanța de fond în mod greșit a respins cererea pentru lipsa notificării, interpretând eronat dispozițiile art.1037 NCPC. Arată că, deși notificarea tinde să fie o condiție prealabilă, are rolul ca părțile să ajungă la un consens, nefiind nevoie a se emite o nouă notificare. Apreciază și că notificarea din 2009 este valabilă.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală pentru motivele invocate în notele de ședință. Solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise. Invocând prevederile art.1035 NCPC, arată că reclamanta apelantă avea alternativa dreptului comun sau procedura specială. Menționează de asemenea că notificarea din 2009 nu se circumscrie prevederilor art.1037 NCPC, precum și că nu a fost îndeplinit aspectul prealabil. Precizează că intimații doresc să încheie contractul de închiriere raportat la prețul pieții și la starea imobilului. Arată că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
Reprezentanta intimatei chemate în garanție P. M.. Timișoara prin Primar solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală. Arată că instanța de fond a respins ca inadmisibilă în mod corect cererea de chemare în garanție, fiind vorba de o procedură specială.
Având cuvântul, reprezentantul apelantei arată că se opune admiterii solicitării intimaților pârâți privind amânarea pronunțării, apreciind că aceștia tind la tergiversarea soluționării pricinii deduse judecății.
Instanța învederează că va analiza cererea formulată de pârâții intimați, prin avocat, privind amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise de către aceștia, în raport de complexitatea dosarelor ce vor rămâne în pronunțare la acest termen de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 31.03.2014, pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanta N. O.-Z. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții ȚERIGARIU E. C. și ȚERIGARIU A. ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea acestora de la adresa din Timișoara, .. 2, ., jud. T., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului său tată Z. I., este proprietara apartamentelor cu nr. 1 și 3 din Timișoara, .. 2, drept obținut prin retrocedare în temeiul Hotărârii nr. 1358/28.10.2008 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Județean T..
Dreptul de proprietate al reclamantei a fost definitivat prin achitarea sumei de bani prevăzută în hotărâre și este confirmat inclusiv de extrasul de carte funciară.
S-a arătat că, deși au fost notificați prin executor judecătoresc, pârâții nu au înțeles să evacueze imobilele, deținând și în prezent, în mod abuziv, cele două apartamente, adică fără titlu și împotriva voinței reclamantei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1033 și urm. Cod proc. civ. și art. 555 și urm. Cod civil.
În data de 11.06.2015, pârâții au depus cerere de chemare în garanție la dosar, prin care au solicitat introducerea în cauză a Primăriei M.. Timișoara. Solicită ca, în cazul admiterii acțiunii principale de evacuare, dacă se va pronunța o hotărâre prin care se va dispune evacuarea pârâților, să se dispună obligarea chematei în garanție să le pună la dispoziție și să le asigure un spațiu de locuit din fondul de locuințe deținut de Direcția Patrimoniu – Serviciul Administrare Imobile, având în vedere că reprezintă „un caz social”, sub sancțiunea aplicării unor daune pe zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii și până la punerea la dispoziție efectivă a unui spațiu pentru locuit.
Pârâții au menționat că prin acțiunea de evacuare promovată, reclamanta a solicitat doar evacuarea pârâților, fără a include și membrii de familie.
S-a menționat că între pârâți și P. Timișoara au fost perfectate contractele de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr. 3561/19.07.2002, prelungit la data de 03.05.2004, respectiv contractul nr. 114/12.07.2007. Pe tot parcursul derulării contractelor de închiriere, pârâții și-au respectat în tot obligațiile de plată și achitare a sumelor datorate cu titlu de chirie, la fel ca și cele datorate pentru utilități.
Pârâții au arătat că apartamentele în care locuiesc le-au fost aduse o . îmbunătățiri menite să asigure condiții decente de locuire, având în vedere starea avansată de degradare a clădirii, atât interioară, cât și exterioară, îmbunătățiri care au asigurat un spor de valoare. P. M.. Timișoara nu a înțeles să asigure fondurile necesare efectuării de reparații curente și necesare, care să împiedice avansarea stării de degradare și să asigure un minim de condiții.
Pârâții au apreciat că P. mun. Timișoara avea obligația de a respecta dispozițiile art. 9 alin. 3 din OUG 40/1999, iar pârâții nu au primit de la P. M.. Timișoara nicio comunicare în acest sens.
Pârâții au precizat că în prezent nu realizează venituri, întrucât contractele de muncă au fost încheiate ca urmare a intrării în insolvență a societății la care lucrau și cererile de acordare a ajutorului de șomaj nu au fost încă soluționate de organele abilitate, precum și că au în întreținere și cinci copii minori, alocațiile acestora fiind singurul venit.
Pârâții au depus o cerere la chemata în garanție pentru atribuirea unui spațiu de locuit, însă după ce au fost primiți în audiență li s-a comunicat că numai după ce vor fi evacuați efectiv vor putea beneficia de alt spațiu de locuit.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 71 și urm. Cod proc. civ. și dispozițiile OUG 40/1999, HCLMT nr. 473/2014.
Pârâții au depus la dosar și note de ședință, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Aceștia au arătat că procura mandatarului care a introdus acțiunea principală nu îndeplinește și nu acoperă obiectul prezentului dosar, vizând reprezentarea în cadrul dosarului cu nr._/325/2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Pe cale de excepție s-a solicitat să se constate că acțiunea este promovată de către o persoană ce nu deține calitatea de reprezentant a pretinsului titular al dreptului. S-a invocat și autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește evacuarea raportat la soluțiile pronunțate de către Judecătoria Timișoara în cadrul dosarului nr._/325/2009,_/325/2012,_, toate soluțiile menținute și confirmate de către Tribunalul T.. Toate dosarele au același obiect – evacuare, acțiuni promovate de către aceeași reclamantă și pârâți și vizau același imobil.
Pârâții au arătat că imobilul este locuit de pârâți, împreună cu familia. Referitor la notificarea comunicată de către reclamantă prin executor judecătoresc, prin procesul verbal încheiat de SCPEJ M.&Asociații pârâții și-au arătat punctul de vedere referitor la nedovedirea calității de proprietar a reclamantei la acel moment, de valoarea exorbitantă a chiriei pretinse și au arătat că nu exclud o eventuală înțelegere și contractare ulterioară în măsura în care sunt dovedite și justificate pretențiile și calitatea de proprietar.
La data de 19.06.2009, prin scrisoare comunicată prin curierat mandatarului reclamantei, pârâții au răspuns la o revenire la notificare și aduceau la cunoștință faptul că nu au fost notificați în termen legal, contractul de închiriere fiind astfel prelungit de drept și neplata chiriei nu poate fi invocată ca motiv de evacuare. Prin aceeași adresă au reiterat intenția lor de a perfecta un contract de închiriere, însă în condițiile financiare raportate la realitățile pieții, a stării și condițiilor imobilului și diferențiat pe categorii de folosință a imobilului, ceea ce conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor legale.
Pârâții precizează că au în întreținere șapte copii, dintre care șase sunt minori.
În concluzie, pârâții au apreciat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât nu au refuzat încheierea unui contract de închiriere, ci doar au avut obiecțiuni vizavi de prețul perceput de 20 lei/mp, atâta vreme cât chiria maximă ce poate fi percepută potrivit art. 31 din OUG 40/1999 este de maxim 25% din venitul net lunar pe familie.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 și urm. Cod proc. civ. și dispozițiile OUG 40/1999.
Prin sentința civilă nr. 8934 din data de 29.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a fost respinsă cererea formulata de reclamanta N. O.-Z. împotriva pârâților Terigariu E. C. și Terigariu A. și cererea de chemare în garanție formulată de pârâții Terigariu E. C. și Terigariu A., în contradictoriu cu chemata în garanție P. M.. Timișoara prin Primar, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt că, potrivit extrasului Cf nr._ Timisoara, reclamanta este proprietara imobilului situat în loc. Timisoara, .. 2.
Judecătoria a reținut că pârâții au ocupat imobilul în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu P. mun. Timișoara, potrivit adresei Serviciului Public de Administrație Locuințe si Utilități din 03.02.2009.
Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1033 corelate cu art.1040 raportate la art.1037 NCPC, astfel că anterior promovării prezentei acțiuni reclamanții trebuiau să notifice pârâții prin intermediul executorului judecătoresc să elibereze imobilul.
Astfel, instanța de fond a constatat că reclamanții nu au făcut dovada acestei notificări, condiție esențială pentru promovarea acțiunii în evacuare întemeiată pe dispozițiile titlului XI din Codul de procedura civilă, notificarea comunicată pârâților la data de 03.03.2009 prin intermediul B. M. S. R. neîndeplinind condițiile impuse de dispozițiile legale și apreciind pe cale de consecință că acțiunea nu poate fi admisă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâți, instanța de fond, prevalându-se de dispozițiile art.1042 NCPC, a apreciat ca aceasta este inadmisibilă, pretențiile acestora urmând a fi valorificate numai pe cale separată, dar se pot invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt si de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului.
Pentru aceste motive, instanța de fond a respins cererea de chemare in garanție formulată de pârâții, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate, a declarat apel la data de 3 iulie 2015 reclamanta apelantă N. O.-Z., motivat la data de 13.07.2015, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
În motivare, se arată că din cuprinsul sentinței apelate rezultă că instanța de fond, deși a înțeles ca apelanta este proprietara imobilului și că pârâții refuză să evacueze imobilul, a respins cererea de evacuare ca inadmisibilă, pentru un motiv neîntemeiat, respectiv lipsa notificării prealabile prevăzute de art.1037 din Cod. proc. civ..
Se mai arată că prima instanță a interpretat trunchiat dispozițiile art.1037 NCPC, acțiunea în evacuare fiind admisibilă
Apelanta reproșează instanței de fond că nu a ținut seama de rațiunea notificării prealabile așa cum este reglementată de art.1037 NCPC, finalitatea urmărită de legiuitor prin acest text de lege constând în evitarea unui litigiu judiciar sau în realizarea unei evacuări pașnice, ceea ce nu este nici pe departe cazul în speța de față.
Apelanta învederează că pârâții intimați folosesc gratuit și abuziv proprietatea acesteia de circa 6 ani și în tot acest timp au făcut opoziție în procesele declanșate de aceasta pe calea ordonanței președințiale, ceea ce demonstrează poziția ireconciliabilă a pârâților față de evacuarea din imobil pe cale pașnică.
Ca si analogie, reamintește faptul că în vechea reglementare a procedurii civile exista obligativitatea concilierii prealabile directe în anumite materii, conform art.720 Vechiul Cod. proc. civ., iar nerespectarea acelei condiții prealabile atrăgea inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată. Cu toate acestea, practica judiciară a considerat, prin prisma rațiunii care a stat la baza textului de lege, că o asemenea condiție (a concilierii prealabile) nu este necesară în acele cauze în care reclamantul a apelat în prealabil la justiție prin cereri de ordonanță președințială. Exact același raționament există și în materia evacuării reglementate prin art. 1033-1048, din Noul Cod de procedura civilă, pentru că, înainte de a formula prezenta cerere de evacuare, apelanta a încercat să-i evacueze pe pârâți si pe cale de ordonanță președințială, ceea ce înseamnă că cerința prealabilă a notificării formale nu-și mai găsește locul de vreme ce pârâții cunoșteau exact intenția apelantei de a-i evacua și au opus rezistență față de evacuare. Așadar, dacă în vechea reglementare, concilierea directă era de prisos în acele cazuri în care părțile s-au judecat anterior pe calea ordonanței președințiale, pentru același raționament notificarea prealabilă nu-si mai găsește locul nici în speța de față, fiindcă unde există aceeași rațiune se aplică aceeași dispoziție.
Un alt aspect contestat de apelantă este faptul că instanța de fond trebuia să observe și să rețină că pârâții intimați au fost deja notificați prin executor încă din anul 2009, fiind deci îndeplinită condiția prevăzută de art.1037 NCPC.
Chiar dacă respectiva notificare a avut loc înainte de . noului Cod de procedura civila, apelanta solicită a se reține că sub reglementarea noului Cod de procedură nu prezintă relevanță dacă notificarea a fost comunicată pârâților înainte sau după ., singura condiție cerută fiind ca notificarea să fie prealabilă acțiunii introductive, lucru realizat în cauză.
Pentru, consolidarea argumentelor mai sus menționate, apelata se obligă ca până la judecarea prezentului apelul să-i mai notifice pe pârâți prin executor încă o dată cu privire la evacuarea imobilului, pentru a convinge instanța pe deplin de admisibilitatea cererii de evacuare și de reaua-credință a acestora.
Legal citați, pârâții intimați nu au formulat întâmpinare în calea de atac .
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate prin prisma criticilor formulate, cum și în raport de prevederile art.1033 și urm. NCPC, tribunalul apreciază apelul ca nefondat pentru argumentele ce succed:
Soluția primei instanțe se privește a fi legală și temeinică, judicios reținând judecătoria că, o condiție prealabilă recurgerii la procedura specială a evacuării reglementată de art.1033 și urm. NCPC, o constituie notificarea scrisă adresată locatarului, prin intermediul executorului judecătoresc, prin care locatarul va fi somat să elibereze și să predea imobilul notificantului în termen de 30 de zile cel mult de la data comunicării notificării.
Din maniera redacțională a textului art.1037 alin.1 NCPC, neechivocă și nesusceptibilă de interpretări se detașează concluzia că în mod imperativ atunci când o persoană dorește să reintre în posesia imobilului ocupat de locatar, trebuie să procedeze la notificarea celui din urmă și numai dacă locatarul nu se conformează, are a uza de prevederile art.1040 NCPC și a se adresa instanței de judecată cu o cerere în evacuare în baza acestei proceduri speciale.
Chiar și art.1038 NCPC, făcând vorbire despre situația ocupantului, impune proprietarului imobilului, dacă dorește să recurgă la procedura specială de evacuare, îndatorirea de a-l notifica în scris pe cel dintâi, de această dată cu precizarea de a elibera imobilul în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.
În același sens și art.1039 alin.1 NCPC, vorbind de executarea voluntară, specifică faptul că „Dacă locatarul sau ocupantul care a fost notificat în condițiile prezentului titlu, a părăsit imobilul…”
Or, interpretarea logico-sistematică a textelor de lege supra evocate converg în mod evident spre concluzia supra arătată, respectiv că pentru cel care uzează de această procedură specială-în speță, proprietarul imobilului -, formularea unei notificări prin executorul judecătoresc către locatar sau ocupant este obligatorie și nu facultativă, privindu-se ca o condiție prealabilă necesară recurgerii la concursul instanței de judecată în ipoteza pasivității celui notificat.
Un alt argument în sprijinul celor arătate este dat și de interpretarea doctrinară reputată conform căreia necomunicarea notificării prin executorul judecătoresc, deci în maniera impusă de lege, face ca notificarea să fie lovită de nulitate absolută. Prin urmare, cu atât mai mult absența totală a notificării nu poate fi ignorată, notificarea fiind o formalitate impusă de lege nu numai pentru eventuala evitare a unui litigiu ulterior, dar și ca o garanție că cel vizat de notificare nu va fi expus ori supus unor măsuri inopinate de natură a conduce chiar la nesocotire ori încălcarea unor drepturi ale sale, fiindu-i oferit un interval temporal rezonabil în care să părăsească imobilul.
Or, în speță, o astfel de notificare imperativ impusă de dispozițiile legale nu a fost adresată pârâților de reclamantă anterior introducerii acțiunii pendinte, iar faptul că reclamanta apelantă se prevalează de o notificare din anul 2009 nu poate avea vreo relevanță în prezenta cauză inițiată în temeiul Titlului XI din Noul Cod de Procedură Civilă, reglementare legală ce nu era în vigoare în anul 2009. Noul Cod de Procedură Civilă care a reglementat cu caracter de noutate, față de vechiul cod, o atare procedură specială de evacuare, a intrat în vigoare abia la 15.02.2013, el aplicându-se proceselor demarate după . conform art.24 NCPC.
Așa fiind, sub nicio formă nu se poate reține că o notificare efectuată în anul 2009 se poate constitui într-o condiție prealabilă îndeplinită într-o procedură prevăzută de legea nouă procedural civilă și inițiată sub imperiul acestei legi, deoarece legea nu poate fi aplicată retroactiv. Or, apelanta practic tocmai acest lucru îl susține când apreciază că notificarea din anul 2009 trebuie privită ca fiind notificarea întemeiată pe art.1037 din Noul Cod de Procedură Civilă și cerută de acesta.
De altă parte, nici susținerea apelantei că loc de notificare în sensul textelor de lege menționate din Noul Cod de Procedură Civilă-Titlul XI țin numeroasele demersuri în justiție efectuate pentru a reintra în posesia imobilului, nu poate fi reținută, legiuitorul neprevăzând ca notificarea pretinsă imperativ să poată fi înlocuită de alte modalități de acțiune pentru recuperarea imobilului de către proprietar.
Și cum notificarea prevăzută de art.1037-1038 NCPC apare indubitabil ca o condiție prealabilă demarării acțiunii în evacuare fondată pe art.1040 NCPC, tocmai pentru că în realitate, din analiza coroborată a textelor, se deduce că relevantă este conduita locatarului ori ocupantului, ulterioară notificării, în a-l îndreptăți sau nu pe reclamantul notificant la demararea acțiunii de evacuare în justiție, rezultă că nici împrejurarea că după pronunțarea sentinței de prima instanță s-a procedat de reclamantă la o atare notificare, nu are vreo însemnătate în a schimba datele speței. Deoarece, cum supra s-a demonstrat, notificarea este o condiție prealabilă introducerii acțiunii, neputând fi suplinită în mod valabil mai apoi.
De aceea, în considerarea celor ce preced, tribunalul apreciind apelul ca nefundat în raport de reproșurile aduse primei instanțe, îl va respinge în temeiul art.480 alin.1 NCPC corelat cu art.1041 alin.5 NCPC, menținând soluția judecătoriei atât sub aspectul modului de rezolvare a cererii principale, cât și a celei de chemare în garanție, a cărei soluționare nu a făcut obiect al apelului pendinte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de reclamanta apelantă N. O.-Z. având CNP_, cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., ., jud. T. împotriva sentinței civile nr.8934/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții intimați Terigariu E. C. și Terigariu A. ambii domiciliați în Timișoara, .. 2, ., jud.T. și cu intimata chemată în garanție P. M.. Timișoara prin Primar cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, jud. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.
Pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B., A. A.
delegată la Curtea de
Apel Timișoara din data de 15.12.2015
semnează Președinte Tribunal
A. S.
GREFIER,
G. G.
Red. C.B.
Tehnored.G.G.
6 ex/ 4 ex..
Primă instanță: judecător D. Ș.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 9530/2015. Tribunalul TIMIŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
